Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2711/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (1121/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.791/A
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: C. B.
MINISTERUL PUBLIC- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală fost reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de condamnatul N. A. A AL S.împotriva sentinței penale nr.359/03.03.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosar nr. _ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2015, când prezenta cauză penală a rămas în pronunțare pentru astăzi:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.359 din 3.03.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a respins cererea de redeschidere a procesului formulată de condamnatul N. A. A Al S. cu privire la dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București în care s-a pronunțat sentința penală nr.416/20.06.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
Judecătorul fondului a reținut că inculpatul N. A. A Al S. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit disp.art 466 NC.p.p., arătând că a fost condamnat, în lipsă, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.416/F/20.06.2012 a Tribunalului București-Sectia a II-a Penală care a rămas definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că s-a aflat în Iordania, având interdicție 10 ani de a se afla pe teritoriul României și nu a avut cunoștință de acest dosar în care a fost condamnat la pedeapsa mai sus amintită.
Judecătorul fondului și-a argumentat soluția având în vedere următoarele aspecte:
În primul rând, petentul s-a aflat pe teritoriul României încă din data de 31.12.1995, când autoritățile române a constatat că a intrat în România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, motiv pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.782/8.04.1996, a Judecătoriei A., la 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În data de 24.05.2003 a fost pusă în executare măsura expulzării petentului din România, care a plecat în Iordania împreună cu familia sa, având interdicție de a mai intra pe teritoriul României timp de 10 ani, respectiv până in data de 23.05.2013. Până să fie insă expulzat acesta a comis infracțiunile de evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni si infracțiunea prev de art.36 din legea 345/2002, fapte pentru care Tribunalul București-secția a II a Penală l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani si 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință, respectiv 416/20.06.2012, instanța a mai dispus și încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, pentru infracțiunile de fals in declarații, uz de fals, fals privind identitatea, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și infracțiunea prevăzută de art.48 din legea 26/1990.
Pentru executarea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare s-a emis MEPI nr.738/17.12.2012 in baza s.p. nr.416/2012 a Secției a II- a Penală a Tribunalului București.
Cauza a durat mai mulți ani, întrucât într-un prim ciclu procesual în urma căruia s-a pronunțat s.p.nr. 1512/30.11.2005 a Secției a I a Penală a Tribunalului București această hotărâre a fost desființată, ca urmare a exercitării căii de atac a apelului, Curtea de Apel București dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia penală nr. 337/27.04.2006.
În acea cauză, apelul a fost declarat de către parchet și de toți inculpații care primiseră pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.
Motivul desființării acelei hotărâri a vizat nelegalitatea procedurii de citare cu inculpatul N. A. A Al S., cauza fiind reluată în fața instanței de fond și dispunându-se disjungerea cauzei în privința inculpatului N. A. A Al S., formându-se dosarul nr._/3/2010. Acest lucru s-a dispus întrucât interpolul a comunicat instanței faptul că a fost arestat în Iordania și pentru a nu tergiversa soluționarea cauzei în privința celorlalți coinculpați, instanța de fond, procedând la rejudecarea cauzei a format un dosar separat în privința inculpatului N. A. A Al S. tocmai pentru a putea să îndeplinească procedura de citare.
Interpol a comunicat adresele unde poate fi citat inculpatul N. A. A Al S., respectiv „Iordania, A., Al Nuzha” și „Iordania,A. Gabal Al Nuzha, . Al Qurashi nr.14”.
Totodată, din actele dosarului a rezultat că a fost arestat provizoriu în vederea soluționării cererii de extrădare de către autoritățile iordaniene in data de 25.01.2010, cererea de extrădare fiind in final respinsă.
S-a apreciat că este evident că inculpatul, dacă ar fi dorit să vină în România să-și susțină cauza pendinte pe rolul instanțelor judecătorești din România, ar fi putut să-și exprime acordul privind extrădarea, interdicția aplicată ca măsură administrativă în baza OUG nr.194/2002, aprobata prin Legea 356/2003, nefiind un impediment de a se afla pe teritoriul României. Acest lucru a rezultat în mod logic din efectele juridice ale cererii de extrădare activă formulată de autoritățile judiciare române, care manifestându-și dorința de a-l aduce pe inculpat în fața instanțelor judecătorești din România în mod firesc i-ar fi permis să pătrundă pe teritoriul României in acest scop determinat.
Ca atare, s-a apreciat că inculpatul nu se poate prevala de faptul că nu ar fi știut de existenta acestui proces, așa cum a susținut, sau că nu ar fi putut să vină in România să participe la acest proces, invocând interdicția aplicată prin OUG 194/2002.
Din toate actele dosarului a rezultat, dimpotrivă, că inculpatul s-a sustras cu bună știință de la suportarea rigorilor încălcării legii penale române, neputând fi adus în fața organelor judiciare din România, în ciuda eforturilor sistematice ale acestora în acest sens.
Reiterând solicitarea și motivarea făcută în fața primei instanțe, inculpatul N. A. A Al S. a declarat apel pentru motivele învederate oral de avocatul său și care se găsesc consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, achiesează în totalitate la temeiul concluziilor instanței de fond care a reținut corect că nu se impune redeschiderea procesului penal în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, nefiind îndeplinite condițiile art.466 alin.2 Cod procedură penală.
Complinim motivarea primei instanțe sub următoarele aspecte:
Din actele dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, care a pronunțat sentința penală nr.416/20.06.2012 rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2012 rezultă că inculpatul a fost legal citat, prin intermediul Ministerului Justiției și Interpol la adresele din Iordania, precum și prin afișare la Consiliul Local al Sectorului 5 București.
Mai mult, la respectivul dosar există un proces – verbal încheiat din care rezultă că s-a luat legătura telefonică cu inculpatul, căruia i s-a comunicat termenul de judecată.
În altă ordine de idei, constatăm că prin decizia penală nr.447/23.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală s-a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termen și s-a respins apelul inculpatului ca tardiv formulată.
Or, aceasta echivalează, în opinia Curții, cu nedeclararea căii ordinare de atac.
Prin urmare, Curtea constată, similar primei instanțe, că inculpatul a avut cunoștință despre procedura judiciară desfășurată împotriva sa, manifestându-și refuzul de a fi extrădat în țară, astfel că nu își poate invoca propria culpă.
În raport de considerațiile care preced, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N. A. A AL S. împotriva sentinței penale nr.359/03.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. E. B. D. M.
Grefier,
C. B.
Red.A.E.B./05.06.2015
Thred.V.D./5 ex./08.06.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 746/2015. Curtea de... | Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art.287 NCP).... → |
|---|
