Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art.287 NCP). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 647/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 38587/4/2014

DOSAR NR._

(1240/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.647

Ședința publică din data de 05.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. E. R.

JUDECĂTOR: P. V. A.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..

Pe rol, se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, partea civilă Motaș E. și de către inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 428 din data de 18.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul intimat-inculpat D. G., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat Caizer C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/08.04.2015, aflată la fila 17 dosar, lipsind apelanta parte civilă Motaș E., reprezentată juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat D. G. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că apelul Parchetului vizează nelegalitatea hotărârii atacate, constând în aceea că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat este nelegală, fiind situată sub minimul prevăzut de lege de 2 ani, iar instanța de fond, fără a reține vreo circumstanță atenuantă a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Trebuie remarcat faptul că nici nu se poate reține vreo circumstanță atenuantă în această cauză, astfel încât solicită îndreptarea acestei nelegalități prin majorarea pedepsei aplicate de la 1 an și 6 luni la cel puțin 2 ani închisoare, urmând ca în final concursul să plece de la această pedeapsă de 2 ani și 1/3 din totalul celorlalte.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond astfel încât să se poată face aplicarea disp. art.91 Cod penal.

Având cuvântul cu privire la apelul declarat de P., solicită respingerea acestuia ca nefondat.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat instanța de fond a aplicat în mod corect pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, având în vedere și declarația inculpatului aflată la fila nr.211 din dosarul de urmărire penală prin care acesta recunoaște furtul cheilor.

Apreciază că la individualizarea pedepsei, instanța de fond trebuia să aibă în vedere și incidența art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Apărătorul ales al apelantei parte civilă, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de partea civilă astfel cum a fost formulat.

Sub aspectul laturii penale, primul motiv de apel coincide cu cel al Parchetului, respectiv stabilirea în mod legal a pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat, instanța de fond stabilind pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, fără a putea reține circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Solicită aplicarea unei pedepse peste limita de 2 ani orientată spre maxim, raportat la împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni de furt în străinătate dar și pentru infracțiunea de introducere în mod ilegal de arme în țară.

Al doilea motiv de apel vizează majorarea cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunile de amenințare, hărțuire, violare de domiciliu și încălcarea ordinului de protecție.

Relevant este și faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, numărul și modul de comitere, inculpatul încălcând cu bună știință ordinul de protecție pătrunzând în domiciliul părții vătămate și căutând-o în mod repetat la locul de muncă.

Pe latură civilă, solicită majorarea cuantumului daunelor morale, având în vedere perioada de timp îndelungată la care partea vătămată a fost supusă presiunii psihice din partea inculpatului.

De asemenea, din depozițiile martorilor rezultă că partea vătămată a fost obligată să ia calmante pentru a-și putea îndeplini obligațiile de serviciu.

Un alt aspect important constă în aceea că ulterior dezbaterilor, inculpatul continuă să-i trimită scrisori de amenințare părții civile.

Astfel, solicită admiterea apelului declarat de P. și respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.

Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul cu privire la apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, apreciind că daunele morale acordate de instanța de fond sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului creat prin săvârșirea faptelor de către inculpat.

În opinia apărării, o sumă mai mare ar însemna o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Din prisma aplicării disp. art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul a arătat în fața instanței de fond că nu dorește să uzeze de procedura simplificată întrucât nu recunoaște situația astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, iar circumstanțele atenuante nu se pot reține în prezenta cauză, astfel încât pedepsele aplicate de instanța de fond nu pot fi micșorate.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, pune concluzii de admitere și avându-se în vedere perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul infracțiunilor săvârșite în acest interval de timp precum și urmările săvârșirii acestor infracțiuni asupra părții civile, apreciază că se impune pe de o parte, majorarea pedepselor aplicate de instanța de fond, iar pe latură civilă, majorarea cuantumului daunelor morale către suma solicitată de partea civilă.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, nu a intrat în casă și nu a amenințat cu moartea, ci doar verbal.

CURTEA

Prin sentința penala nr.428/18.02.2015 a Jud. Sector 4 București, s-a hotărât:

„1. În baza art. 224 alin. 1,2 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica direct sau indirect, telefonic, prin corespondență sau prin orice mijloace cu persoana vătămată M. E. ori de a se apropia de persoana vătămată M. E. la o distanță de minim 100 de metri, față de locuința acesteia (București, Calea Ș. V. nr. 79, corp A, ., sector 4) și față de locul său de muncă (Curtea de Apel București – București), în acest ultim caz cu excepția situațiilor în care inculpatul trebuie să se prezinte la Curtea de Apel București în cadrul unor acțiuni judiciare ce îl privesc pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica direct sau indirect, telefonic, prin corespondență sau prin orice mijloace cu persoana vătămată M. E. ori de a se apropia de persoana vătămată M. E. la o distanță de minim 100 de metri, față de locuința acesteia (București, Calea Ș. V. nr. 79, corp A, ., sector 4) și față de locul său de muncă (Curtea de Apel București – București), în acest ultim caz cu excepția situațiilor în care inculpatul trebuie să se prezinte la Curtea de Apel București în cadrul unor acțiuni judiciare ce îl privesc, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2. În baza art. 224 alin. 1 C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

3. În baza art. 206 C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

4. În baza art. 206 C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

5. Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

6. Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

7. Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

8. Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

9. Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

10. Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

11. În baza art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

12. În baza art. 208 alin. 2 C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire.

În baza art. 38 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate și aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare sporită cu 22 de luni închisoare, în final inculpatul D. G. fiul lui V. și al lui I., născut la 09 Iulie 196) domiciliat în Jud. Teleorman com. Drăcșenei, . 5, București, .. 24 deținut în Penitenciarul București Rahova CNP_ urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C. pen. rap. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica direct sau indirect, telefonic, prin corespondență sau prin orice mijloace cu persoana vătămată M. E. ori de a se apropia de persoana vătămată M. E. la o distanță de minim 100 de metri, față de locuința acesteia (București, Calea Ș. V. nr. 79, corp A, ., sector 4) și față de locul său de muncă (Curtea de Apel București – București), în acest ultim caz cu excepția situațiilor în care inculpatul trebuie să se prezinte la Curtea de Apel București în cadrul unor acțiuni judiciare ce îl privesc pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C. pen. rap. art. 65 alin. 1, 3 C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica direct sau indirect, telefonic, prin corespondență sau prin orice mijloace cu persoana vătămată M. E. ori de a se apropia de persoana vătămată M. E. la o distanță de minim 100 de metri, față de locuința acesteia (București, Calea Ș. V. nr. 79, corp A, ., sector 4) și față de locul său de muncă (Curtea de Apel București – București), în acest ultim caz cu excepția situațiilor în care inculpatul trebuie să se prezinte la Curtea de Apel București în cadrul unor acțiuni judiciare ce îl privesc, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 07.12.2014 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului D. G., arestat în baza M.A.P. nr. 126/DL/08.12.2014.

Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.

Obligă inculpatul la plata sumei de 8.000 lei către partea civilă Motaș E., dom. în București, Calea Ș. V. nr. 79, CORP A, ., sector 4, reprezentând daune morale.

Obligă inculpatul la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Dispune plata onorariului cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului în condițiile Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.”

S-a reținut ca prin încheierea din data de 21.01.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013, întocmit la data de 29.12.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privind pe inculpatul D. G., pentru săvârșirea a două infracțiuni de violare de domiciliu, două infracțiuni de amenințare, șase infracțiuni de nerespectarea hotărârilor judecătorești, o infracțiune de furt calificat și o infracțiune de hărțuire, prevăzute de art. 224 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 224 alin. (1) C. pen, art. 206 C. pen., art. 206 C. pen., art. 32 din Legea nr. 217/2003, art. 32 din Legea nr. 217/2003, art. 32 din Legea nr. 217/2003, art. 32 din Legea nr. 217/2003, art. 32 din Legea nr. 217/2003, art. 32 din Legea nr. 217/2003, art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv art. 208 alin. (2), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

La data de 21.01.2015, persoana vătămată M. E. a formulat cerere de constituire ca parte civilă în prezenta cauză penală, solicitând despăgubiri în cuantum de 50.000 lei.

La termenul de judecată din data de 18.02.2015, instanța a dispus citirea actului de sesizare al instanței și a adus la cunoștința inculpatului drepturile de care beneficiază pe parcursul procesului penal, inclusiv dreptul de a beneficia de procedura simplificată a judecății, potrivit art. 374 C. proc. pen., prin recunoașterea faptelor astfel cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului, urmând ca limitele de pedeapsă să fie reduse cu o treime, după care inculpatul a arătat că nu înțelege să uzeze de această procedură.

În cursul cercetării judecătorești, la aceeași dată a fost audiat inculpataul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. Totodată, s-a procedat la readministrarea probei cu martori, respectiv a martorei D. A. M. și a martorei D. N. C., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.

La dosarul cauzei a fost atașată, din dispoziția instanței, fișa de cazier a inculpatului (f. 32).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarea situatie de fapt:

1. La data de 25.10.2013, în timpul nopții, inculpatul D. G. a pătruns fară drept în locuința persoanei vătămate Motaș E., situată în Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4, pe care a refuzat să o părăsească.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a acțiunii flagrante (f. 56, dup) reiese că organele de poliție l-au depistat pe inculpat în interiorul locuinței persoanei vătămate de la adresa anterioară. Instanța constată că inculpatul a pătruns în imobilul ce constituie locuința persoanei vătămate, proprietatea personală a acesteia, prin forțarea geamului termopan din holul de la parter cu ajutorul unei șurubelnițe, în același timp fiind la etaj în imobil și fiicele acesteia, respectiv martorele D. N. C. și D. A. M..

Această stare de fapt rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile martorelor atât cele date în fața instanței, cât și cele din cursul urmăririi penale (f. 67-72, dup) se coroborează cu cele constatate de organele de poliție, anume faptul că rama geamului de la parterul imobilului prezenta urme de forțare cu șurubelnița și cu planșele fotografice (f. 78-83, dup). De asemenea, șurubelnița a fost identificată în camera în care a pătruns inculpatul. Chiar și inculpatul a recunoscut în fața organelor de urmărire penală (f. 85, dup) că a forțat geamul, întrucât nu a reușit să mai ia legătura telefonic cu persoana vătămată.

2. Inculpatul, la data de 15.03.2014, în timp ce se afla în domiciliul persoanei vătămate, a proferat amenințări cu moartea, fapta fiind săvârșită la numai trei zile după ce s-a pronunțat sentința civilă nr. 2217 din data de 12.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București (f. 111, dup) prin care s-a emis ordin de protecție, instituindu-se în sarcina inculpatului sarcina cu caracter provizoriu, respectiv pe o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, obligația de a păstra o distanță de minim 100 metri față de persoana vătămată și față de locuința acesteia din București, Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4.

În acest sens, instanța urmează să aibă în vedere declarația inculpatului din cursul urmăririi penale prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de amenințare, întrucât se coroborează cu ansamblul probatoriu. Totodată, se constată că această atitudine de natură conflictuală și agresivă îl caracterizează pe inculpat, astfel cum reiese din declarațiile martorelor coroborate cu declarațiile persoanei vătămate.

Deși inculpatul a declarat cu ocazia audierii în fața instanței că nu a amenințat în niciuna dintre situații persoana vătămată, această afirmație nu este apreciată ca fiind credibilă, având în vedere istoricul conflictual al inculpatului coroborat cu ansamblul probatoriu.

3. În data de 17.03.2014, inculpatul a amenințat în repetate rânduri persoana vătămată în prezența organelor de poliție dând de înțeles că o va omorî și precizând, totodată, că nu mai are nimic de pierdut, fapt consemnat în cuprinsul procesului-verbal din data de 17.03.2014 (f. 91, dup), Organele de poliție erau prezente întrucât îi comunicau ordinul de protecție emis de Judecătoria Sector 4 București în favoarea persoanei vătămate.

De asemenea, se reține ca fiind credibilă și în concordanță ce celelalte probe administrate în cauză, declarația inculpatului din cursul urmăririi penale prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de amenințare, urmând a înlătura susținerile cu privire la acest aspect din fața instanței.

4. La data de 01.06.2014, în jurul orei de 20:30, inculpatul a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului situat pe Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4, în locuința persoanei vătămate, după cum reiese din procesul-verbal de depistare din aceeași dată (f. 108, dup) și declarația inculptului care o recunoaște.

Instanța reține că inculpatului i s-au adus la cunoștință sentința civilă prin care s-a emis ordinul de protecție în favoarea persoanei vătămate, dar în ciuda acestui fapt și a refuzurilor constante ale persoanei vătămate, inculpatul a savârșit această faptă, cu motivația că are de ridicat bunuri personale din imobil, precum haine și scule.

Deși inculpatul declară că nu a înțeles însemnătatea interdicției impuse de către instanța, se consideră că nu este relevantă apărarea, întrucât dispozițiile erau suficient de clare și precise.

5. Inculpatul a pătruns în perioada 30.08._14, prin forțare geamului de la locuința persoanei vătămate cu ajutorul unei șurubelnițe de unde a sustras un rând de chei ce se aflau într-un dulap. În acest sens, se reține că ferestrele de la locuință prezentau urme de forțare sub formă de adâncituri. De asemenea, se constată că în această perioadă persoana vătămată nu se afla la domiciliu, iar la întoarcerea din data de 07.09.2014, în jurul orei 00.30, a observat lipsa unui rând de chei de la ușa de acces și de la poarta de la .. Totodată, din planșele fotografice, instanța constată că inculpatul i-a transmis persoanei vătămate că avea oportunitatea să sustragă mai multe bunuri, precum o placă pentru internet și o drujbă, aceste bunuri aflându-se în interiorul locuinței persoanei vătămate, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului.

Această situație de fapt este susținută de declarația persoanei vătămate, de procesul-verbal de cercetare la fața locului, de declarațiile inculpatului și de planșele fotografice reprezentând mesajul primit de la inculpat pe telefonul mobil al persoanei vătămate.

6. La datele de 14.04.2014 și 20.04.2014, se reține că inculpatul a fost depistat în fața imobilului din București, Calea Ș. V. nr. 79, sector 4, respectiv la mai puțin de 100 de metri de imobil, conform proceselor verbale de depistare întocmite de lucrătorii de poliție din cadrul Secției 14 Poliție. Totodată, se constată că imobilul reprezintă locuința persoanei vătămate în privința căreia avea obligația de a păstra distanța de minim 100 de metri, astfel cum s-a instituit prin ordin de protecție emis în baza sentinței civile nr. 2217 din data de 12.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Instanța apreciază că se impune înlăturarea apărărilor inculpatului conform cărora se ducea la locuința persoanei vătămate, deoarece aceasta îl chema și nu își luase toate hainele și bunurile sale din locuința în care au locuit împreună, pentru următoarele considerente, iar de fiecare dată apăreau organele de poliție.

Având în vedere că inculpatul avea cunoștință de instituirea ordinului de protecție și de obligațiile, respectiv măsurile, impuse în sarcina sa, fiindu-i aduse la cunoștință de către organele de poliție la data de 17.03.2014, sens în care s-a întocmit un proces-verbal, apărările sunt neîntemeiate raportat la faptul că acesta trebuia să le respecte în mod imperativ. Totodată, se reține că inculpatul s-a deplasat la locuința persoanei vătămate în mai multe rânduri prin încălcarea ordinului de protecție instituit în favoarea persoanei vătămate, astfel încât dacă observase situația descrisă de însuși inculpatul, ar fi fost ilogic să mai răspundă în mod afirmativ invitațiilor persoanei vătămate.

Pe de altă parte, instanța constată că inculpatul a avut oportunitatea și s-a constatat prin întocmirea unui proces-verbal că și-a ridicat hainele și bunurile personale din locuința persoanei vătămate.

7. La datele de 14.08.2014 și 17.08.2014, instanța reține că inculpatul a fost depistat în interiorul imobilului din București, Calea Ș. V. nr. 79, sector 4, fiind evident la mai puțin de 100 de metri de imobil, conform proceselor verbale de depistare. Totodată, se constată că imobilul reprezintă locuința persoanei vătămate în privința căreia avea obligația de a păstra distanța de minim 100 de metri, astfel cum s-a instituit prin ordin de protecție emis în baza sentinței civile nr. 2217 din data de 12.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Considerentele privind apărările inculpatului din cadrul paragrafului anterior se mențin și cu privire la aceste fapte pentru identitate de rațiune raportat la faptul că se diferențiază doar prin aceea că în aceste dăți, inculpatul a fost depistat în interiorul imobilului, ci nu în fața acestuia, dar încălcarea are aceeași origine.

8. În perioada 04.12._14, inculpatul a indus o stare de temere persoanei vătămate prin apeluri telefonice repetate și prin trimiterea mai multor mesaje text pe telefonul mobil al persoanei vătămate având numărul de telefon_.

Din cuprinsul planșelor fotografice (f. 226-237, 241-251, dup), reiese că deși persoana vătămată i-a solicitat în repetate rânduri inculpatului să nu o mai contacteze prin nicio modalitate, inculpatul a insistat, încercând să o convingă să se întâlnească cu el în continuare. După cum s-a reținut și prin considerentele sentinței civile nr. 2217/12.03.2014, între aceștia s-a născut o situație conflictuală, generată de hotărârea persoanei vătămate de a pune capăt relațiilor dintre ei, inculpatul amenințat-o cu moartea, este agresiv verbal, având totodată și viciul alcoolului.

De asemenea, se reține caracterul repetitiv și insistent al inculpatului ceea ce a insuflat persoanei vătămate o stare de temere. Astfel, chiar dacă mesajele privite individual nu aveau un caracter obscen și nici nu cuprindeau amenințări directe, dintr-o perspectivă de ansamblu a situației și a împrejurărilor, se deduce în mod indirect natura amenințătoare a mesajelor.

Încadrarea juridica:

A. Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen.cu aplicarea art. 5 C. pen.

În drept, fapta inculpatului D. G. care, la data de 25.10.2013, în timpul nopții, a pătruns, fără drept, în locuința fostei sale concubine, persoana vătămată Motaș E., situată în Calea Ș. V. nr. 79, sector 4, pe care a refuzat ulterior să o părăsească, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța reține că fapta reținută în rechizitoriu a fost comisă la data de 25.10.2013, iar la data de 1 februarie 2014, anterior sesizării instanței a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul Cod penal.

Față de această situație tranzitorie, instanța reține că limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod Penal, pentru infracțiunea de violare de domiciliu în varianta agravată, sunt semnificativ reduse, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă, în comparație cu 3 ani la 10 ani închisoare, după cum era prevăzut în dispozițiile art. 192 alin. (2) din Vechiul Cod Penal.

Prin urmare, se apreciază că în raport de legea penală mai favorabilă, încadrarea corespunzătoare este violarea de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) și (2) C pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În acest sens, se reține că imobilul de la adresa din Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4, București reprezintă domiciliul persoanei vătămate, fiind o noțiune autonomă care cuprinde acele spații unde locuiește efectiv și în care își desfășoară viața privată, după cum se protejează prin textul de lege și prin art. 8 CEDO.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei prevăzute de norma de incriminare ex re, fiind o infracțiune de pericol abstract.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a acționat cu intenție directă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., deoarece, din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acestei fapte. Așadar, inculpatul și-a dat seama că pătrunde fără drept și fără consimțământul persoanei vătămate, urmărind sau acceptând încălcarea libertății acesteia.

Referitor la varianta agravată a infracțiunii de violare de domiciliu, instanța reține că fapta comisă de inculpat se încadrează în dispozițiile alin. 2 ale art. 224 C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită în timpul nopții, respectiv după lăsarea serii, persoana vătămată precizând în cuprinsul declarațiilor sale aproximativ ora 23.00, iar la ora 00.06, organele de poliție l-au depistat pe inculpat în interiorul locuinței persoanei vătămate, fiind o infracțiune continuă ce s-a epuizat la momentul constatării faptei de către organele de poliție.

B. Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului care la data de 01.06.2014, în jurul orei 20.30, a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în curtea imobilului situat pe calea Ș. V. nr. 79, Sector 4, unde locuiește persoana vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) C. pen.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material constă în acțiunea inculpatului de a pătrunde în locuința persoanei vătămate, fără drept, și ulterior în inacțiunea de a părăsi imobilul, respectiv refuzul, de la momentul solicitării persoanei vătămate, urmarea imediată fiind reprezentată de producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului persoanei vătămate. În acest sens, se reține că imobilul de la adresa din Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4, București reprezintă domiciliul persoanei vătămate, imobilul unde locuiește efectiv și își desfășoară viața privată, după cum se protejează prin textul de lege și prin art. 8 CEDO.

C. Infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului care la datele de 15.03.2014 și 17.03.2014 a amenințat-o cu moartea pe persoana vătămată Motaș E., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.

Latura obiectivă constă în acțiunea inculpatului de a intimida persoana vătămată în mod direct prin amenințări verbale cu moartea, fiind de natură să producă o stare de temere. De asemenea, urmarea imediată constă în starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei amenințate. Așadar, o asemenea stare de temere profundă este justificată, având în vedere declarațiile martorelor coroborate cu sentința civilă nr. 2217/2014 din care reiese că inculpatul avea, de obicei, o atitudine violentă și obișnuia să consume băuturi alcoolice.

Legătura de cauzalitate este evidentă, existând între amenințările prin viu cu moartea împotriva persoanei vătămate de către inculpat și starea de pericol produsă.

De asemenea, se constată că deși cele două fapte au același subiect pasiv, rezoluțiile infracționale în baza cărora a acționat inculpatul sunt relativ diferite, întrucât în data de 15.03.2014 amenințările au avut loc în urma unei discuții contradictorii cu persoana vătămată în bucătăria din locuința acesteia, iar în data de de 17.03.2014 amenințările au avut drept cauză aducerea la cunoștința inculpatului emiterea ordinului de protecție în favoarea persoanei vătămate, efectele și consecințele acestuia.

Prin urmare, se consideră că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de amenințare cu caracter de sine-stătător, la datele indicate.

D. Infracțiunea prevăzută de art. 32 din Legea nr. 217/2003

Faptele inculpatului de a încălca dispoziția sentinței civile nr. 2217 din data de 12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București de a păstra o distanță de minim 100 de metri față de persoana vătămată și față de locuința acesteia prin pătrunderea în locuința din București, Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4, la datele de 01.06.2014, în perioada 30.08._14, 14.08.2014 și 17.08.2014, iar la datele de 14.04.2014 și 20.04.2014 apropiindu-se la mai puțin de 100 de metri de locuință, fiind depistat în fața locuinței de organele de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003.

Astfel, latura obiectivă, respectiv elementul material, constă în acțiunea inculpatului de încălcare a măsurilor prev. la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 dispuse prin ordinul de protecție instituit în baza sentinței civile nr. 2217 din data de 12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București.

În acest sens, prin sentința civilă indicată s-a instituit în sarcina inculpatului, cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării, următoarele obligații și interdicții: păstrarea unei distanțe de minim 100 de metri față de persoana vătămată, față de locuința acesteia din București, Calea Ș. V. nr. 79, corp A, etaj 1, . și față de locul său de muncă și interzicerea de a avea orice fel de contact cu persoana vătămată, inclusiv telefonic, corespondență sau în orice alt mod. De asemenea, se constată că inculpatului i s-a adus la cunoștință ordinul de protecție în favoarea persoanei vătămate la data de 17.03.2014.

Prin urmare, instanța constată că la datele indicate anterior ordinul de protecție își producea efectele, fiind în perioada de 6 luni de la data pronunțării sentinței civile.

Urmarea imediată a faptei constă în starea de pericol generată persoanei vătămate prin încălcarea dispozițiilor menționate, iar legătura de cauzalitate este evidentă și directă, rezultând chiar din săvârșirea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul a acționat cu intenție directă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., deoarece, din modul concret de realizare a faptelor reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acestor fapte. Întrucât inculpatul a avut cunoștință de instituirea ordinului de protecție și de cuprinsul acestuia, se apreciază că a urmărit încălcarea obligațiilor impuse în sarcina sa.

Astfel, faptul că inculpatul se apară susținând că nu a înțeles concret consecințele juridice, acest aspect nu are relevanță asupra vinovăției sale. De asemenea, se observă că inculpatul a perseverat în conduita sa antisocială, fapt ce reiese din repetatele nerespectări, după cum reiese din probatoriu.

E. Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului care în perioada 30.08._14, a pătruns prin efracție în locuința persoanei vătămate din Calea Ș. V. nr. 79, Sector 4 București, de unde a sustras un rând de chei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea inculpatului de a scoate de sub stăpânirea persoanei vătămate un rând de chei din locuința acesteia și de a-și însuși pe nedrept aceste chei, urmarea imediată fiind reprezentată de atingerea adusă patrimoniului, dreptului de proprietate. Totodată, între acțiune și rezultat există un raport de cauzalitate directă ce rezultă din materialitatea faptei.

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., deoarece, din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acestei fapte, din cuprinsul declarației date în fața instanței reieșind în mod neîndoielnic intenția de a-și însuși rândul de chei sustras.

Pentru a se reține circumstanța agravată prevăzută de art. 229 alin. (1) lit d) C. pen., se constată că inculpatul a pătruns în locuință prin forțarea geamului cu o șurubelniță, încadrându-se pe prima teză referitoare la efracție.

În privința elementului circumstanțial agravat prevăzut de art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. instanța are în vedere că imobilul în care a pătruns inculpatul, reprezintă domiciliul persoanei vătămate, astfel încât constituie infracțiunea de violare de domiciliu ce este absorbită în această formă agravată a furtului calificat.

F. Infracțiunea de hărțuire prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului care, în perioada 04.12._14, prin apeluri telefonice repetate și prin trimiterea a mai multor mesaje text pe telefonul mobil, i-a creat persoanei vătămate o stare de temere prin frecvența, conținutul lor și raportat la conflictele avute dintre aceștia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de hărțuire prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen. C. pen.

Astfel, latura obiectivă constă în acțiunea repetată de a apela telefonic și de a trimite mesaje text pe telefonul mobil al persoanei vătămate în mai multe zile consecutive care i-a generat o stare de temere. Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol creată la adresa libertății psihice, încălcarea libertății psihice cauzând o stare de temere cu privire la crearea unui climat de insecuritate de natură să perturbe viața privată a persoanei vătămate.

Între acțiune și rezultat există o legătură de cauzalitate directă ce reiese în mod neîndoielnic.

În privința laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., deoarece, din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acestei fapte, având în vedere că avea cunoștință de refuzul persoanei vătămate de a comunica cu inculpatul și de faptul că aceasta obținuse emiterea unui ordin de protecție în baza Legii nr. 217/2003, întrucât se temea că integritatea fizică și psihică i-ar putea fi pusă în pericol.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, fiind săvârșite cu vinovăție de inculpatul D. G..

Latura civila:

Instanța constată că persoana vătămată MOTAȘ E. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză prin cererea de la data de 21.01.2015 (f. 16), solicitând despăgubiri de la inculpat în cuantum de 50.000 lei, în conformitate cu art. 20 C. proc. pen.

Cu privire la această latură civilă, se constată că sunt aplicabile dispozițiile civile în ceea ce privește instituția răspunderii delictuale, respectiv art. 1349 C. Civ. Coroborat cu art. 1357 C. Civ.

Pentru a interveni răspunderea delictuală, trebuie să fie întrunite în mod cumulativ următoarele condiții, anume să se cauzeze altuia un prejudiciu dintr-o faptă ilicită, fapta să fie săvârșită cu vinovăție și să existe legătură de cauzalitate.

Totodată, instanța are în vedere decizia nr. 2356 pronunțată în data de 20 aprilie 2011, ICCJ prin s-a statuat că daunele morale reprezintă atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea vinovăției persoanei ce a săvârșit fapta ilicită, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta persoanei a cărei obligare se solcită.

În același timp, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin faptaele săvârșite, precum și de toate consecințele acestora, relevate de probele administrate.

Așadar, prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin vătămarea unui interes personal nepatrimonial. În acest sens, cele mai frecvent menționate modalități de exprimare a prejudiciului moral, după cum rezultă din jurisprudența CEDO, sunt durerea, suferința și rănirile fizice și psihice, sentimentul de anxietate, stres și neliniște, sentimentul de neputință, sentimentul de frustrare, nedreptate și umilință, starea de frică și incertitudine de lungă durată, perturbare a vieții, diminuarea reputației, pierderea de oportunitate.

În ceea ce privește prezenta latură civilă formulată în cadrul cauzei penale de față, se reține că persoanei vătămate i s-a adus atingere libertății psihice, i s-a creat o stare de profundă temere și i s-a perturbat viața privată prin săvârșirea de către inculpat a două infracțiuni de amenințare prevăzute de art. 206 alin. (1) C. pen., hărțuire prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., șase infracțiuni prevăzute de art. 32 din Legea nr. 217/2003 și a două infracțiuni de violare de domiciliu prevăute de art. 224 alin. (1) și (2) C. P..

Aceste suferințe generate de stare de pericol constantă în care s-a aflat partea civilă reies din declarațiile sale din cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile martorelor D. N. C. și D. A. M.. Așadar, se reține că partea civilă a fost nevoită să doarmă de nenumărate ori la cunoștințe și de a chema organele de poliție, având în vedere că inculpatul a perseverat într-o atitudine conflictuală și a ignorat refuzurile acesteia de a mai comunica cu el. Toate acestea au supus partea civilă la o stare de temere, neputând să-și desfășoare viața privată în mod adecvat și liber, după bunul plac.

Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și apreciază că suma în cuantum de 8.000 lei reprezintă o despăgubire suficientă și proporțională în raport de suferințele produse. Pentru determinarea acestui cuantum, s-a avut în vedere și faptul că anterior, inculpatul și partea civilă au avut o relație de concubinaj ce s-a derulat cu o multitudine de conflicte.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, inculpatul D. G., P. de pe lângă Jud. Sector 4 București si partea civila M. E., pentru motivele consemnate in partea introductiva.

Apelurile declarate de P. de pe lângă Jud. Sector 4 București si partea civila M. E. sunt fondate, iar cel declarat de inculpatul D. G., nefondat.

Situația de fapt, a fost temeinic stabilita de către prima instanță de judecata, prin coroborarea probelor administrate, așa cum rezulta din considerentele sentinței apelate, prezentate anterior si in prezenta decizie.

Prima instanță a greșit la momentul individualizării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev.de art.228 al.1 — 229 al.1 lit.d și al.2 lit.b Cp, întrucât nu au fost reținute in favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

In favoarea inculpatului nici nu se pot reține circumstanțe atenuante, in condițiile in care inculpatul a negat săvârșirea faptelor, are antecedente penale, hotărâri de condamnare aplicate în străinătate, dar și amenzi administrative aplicate pentru fapte săvârșite în România și nu a manifestat regret, pentru activitatea infracțională desfășurată pe un interval apreciabil de timp.

Prin urmare, pedeapsa este nelegală, întrucât limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor în textul menționat se încadrează între 2-7 ani închisoare, urmând a fi stabilita de către Curte, la minimul special prevăzut de lege pentru aceasta infracțiune.

Nu pot fi reținute dispozițiile art.396 alin. 10 CPP, de reducere legala a pedepselor, in condițiile in care inculpatul nu a recunoscut la prima instanță faptele penale descrise prin rechizitoriu.

Se vor menține condamnările inculpatului, respectiv pedepsele principale, complementare si accesorii stabilite de prima instanța, pentru celelalte infracțiuni săvârșite de inculpat, întrucât nu se constata cauze temeinice de modificare a cuantumului acestor pedepse, fiind temeinic individualizate de către prima instanță. De asemenea, nu se apreciază ca fiind necesara majorarea cuantumurilor acestor pedepse, in condițiile in care inculpatul va executa pedeapsa rezultanta in regim de detenție.

În baza art. 38 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate și se va aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 22 de luni închisoare, în final inculpatul D. G. urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, plus pedepsele complementare si accesorii.

Întrucât pedeapsa aplicata se situează . depășește 3 ani de închisoare, nu sunt îndeplinite cerințele legii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere ( art. 91 lit. a CP ).

Sub aspectul laturii civile, se va majora obligația inculpatul la plata sumei de 20.000 lei, in loc de 8.000 lei, către partea civilă Motaș E., reprezentând daune morale.

Astfel, in cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale pricinuite părții civile, reflectat atât in intensitatea acestora, cat si in durata lor in timp.

Se reține că persoanei vătămate i s-a adus atingere libertății psihice, i s-a creat o stare de profundă temere și i s-a perturbat viața privată prin săvârșirea de către inculpat a două infracțiuni de amenințare prevăzute de art. 206 alin. (1) C. pen., hărțuire prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., șase infracțiuni prevăzute de art. 32 din Legea nr. 217/2003 și a două infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute de art. 224 alin. (1) și (2) C. P..

Partea civilă a fost nevoită să doarmă de nenumărate ori la cunoștințe și de a chema organele de poliție, având în vedere că inculpatul a perseverat într-o atitudine conflictuală și a ignorat refuzurile acesteia de a mai comunica cu el. Toate acestea au supus partea civilă, pentru o perioada lunga de timp, la o stare de temere, aceasta neputând să-și desfășoare viața privată în mod adecvat și liber.

Curtea apreciază că suma de 8.000 lei stabilita de către prima instanță, nu reprezintă o despăgubire suficientă și proporțională în raport de suferințele produse, urmând a o majora la cuantumul de 20.000 lei, apreciindu-se ca suma de 50.000 lei ceruta de partea civila, este exagerata, fără a avea un just temei, in probele administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct. 2 lit. a CPP admite apelurile declarate de P. de pe lângă Jud. Sector 4 București si partea civila M. E., împotriva sentinței penale nr.428/18.02.2015 a Jud. Sector 4 București.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Descontopeste pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului D. G..

În baza art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C. pen. condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa majorata de 2 ani închisoare, de la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Menține condamnările inculpatului, respectiv pedepsele principale, complementare si accesorii stabilite de prima instanța, pentru celelalte infracțiuni savarsite de inculpat.

În baza art. 38 alin.1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate și aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 22 de luni închisoare, în final inculpatul D. G. urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.

Majorează obligația inculpatul la plata sumei de 20.000 lei, in loc de 8.000 lei, către partea civilă Motaș E., dom. în București, Calea Ș. V. nr. 79, CORP A, ., sector 4, reprezentând daune morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D. G., împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 72 alin. 1 Cod pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 07.12.2014 la zi.

În baza art. 275 al. 2 CPP obligă apelantul inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. E. R. P. V.-A.

GREFIER,

R. C. D.

Red. V.A.P.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. C.D. M. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală

← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)...		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art.287 NCP). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art.287 NCP). Decizia nr. 647/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI