Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Decizia nr. 613/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 613/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 31767/300/2011

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (354/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 613/A

Ședința publică din 21.04.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. F. V.

JUDECĂTOR – V. I. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, inculpatul C. I. O. și părțile civile AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ BUCUREȘTI, R.L. DAVISON & CO. LTD. – LLOYD’S INSURANCE BROKERS împotriva sentinței penale nr. 479/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/300/2011.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:

- intimatul inculpat Ș. I., personal și asistat de apărător din oficiu D. O. S., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei și de apărător ales S. D. S., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei;

- intimatul inculpat I. L., personal și asistat de apărător din oficiu I. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei și de apărător ales S. D. S., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei;

- intimatul inculpat D. V., personal și asistat de apărător din oficiu I. O., în substituirea av. I. D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei și de apărător ales S. D. S., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei;

- intimata parte civilă U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România, prin apărător ales C. B., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei;

Lipsind:

- apelantul inculpat C. I. O., pentru care răspunde apărător ales B. C. Edwards, cu împuternicire avocațială la dosar,la fila 119 și apărător din oficiu D. O. S., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei;

- intimata inculpată B. M., pentru care răspunde apărător din oficiu I. L., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei;

- intimatul inculpat D. G., pentru care răspunde apărător din oficiu N. D. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei;

- intimata inculpată P. A., pentru care răspunde apărător din oficiu R. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei;

- apelantele părți civile A.N.A.F. – Direcția Generală Regională București, R.L. Davison & Co. LTD. – Lloyd’s Insurance Brokers

- intimatele părți civile A. Națională a Vămilor și V. C. Feldkirch Austria

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea pune în vedere inculpaților faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. au dreptul de a fi audiați în fața instanței de apel, atrăgându-li-se atenția că, în cazul în care nu doresc să dea declarații, nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care doresc să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Apărătorul ales al apelantului inculpat C. I. O. arată că inculpatul nu este prezent la acest termen de judecată, din motive medicale, însă dorește să dea declarații, sens în care solicită instanței amânarea judecății cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public arată că înțelege să lase la aprecierea instanței aspectul dacă se impune audierea inculpaților împreună sau aceștia pot fi audiați și separat.

Apărătorii prezenți arată că înțeleg să lase la aprecierea instanței aspectul amânării judecății cauzei pentru a se putea prezenta inculpatul C. I. O..

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecății cauzei pentru audierea inculpatului C. I. O., apreciind că acesta se putea prezenta până în acest moment dacă dorea să fie audiat, acesta fiind al treilea termen de judecată acordat în cauză.

Intimații inculpați Ș. I., I. L. și D. V. arată că doresc să fie audiați de către instanța de apel, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.

În timpul audierii inculpaților Ș. I., I. L. și D. V. reprezentarea juridică a inculpatului C. I. O. a fost asigurată de av. S. D. S..

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței încuviințarea probei testimoniale cu 12 martori, față de primul motiv de apel invocat, apreciind că audierea acestora ar fi utilă, raportat la calitatea de șoferi de tir și relația acestora cu ofițerii vamali care însoțeau marfa.

Apărătorul ales al apelantului inculpat C. I. O. solicită instanței reaudierea a 10 martori, enumerați în cererea pe care o depune la dosarul cauzei, arătând în acest sens că audierea din fața instanței de fond s-a făcut fără prezența tuturor avocaților, iar o audiere nemijlocită de către instanța de control ar fi utilă cauzei.

Apărătorii intimaților inculpați și apărătorul ales al intimatei parte civilă U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România arată că nu au alte probe de propus în această fază procesuală.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probelor solicitate de apelantul inculpat, 6 dintre martorii propuși de acesta fiind comuni cu cei propuși de acuzare, iar cel de-al șaptelea, G. E. susține teza probantă invocată permanent de apărare.

Apărătorul ales al apelantului inculpat C. I. O. arată că este de acord cu administrarea probatoriului solicitat de Ministerul Public.

Apărătorul ales al intimaților inculpați Ș. I., I. L. și D. V. arată că înțelege să se opună reaudierii martorilor propuși, tezele probante invocate fiind avute în vedere de prima instanță, iar durata procesului a depășit deja un termen rezonabil. Mai mult, arată că primii martori au fost audiați încă din 1998, iar tezele probante au fost aceleași, încă din faza de urmărire penală.

Apărătorii intimaților inculpați B. M., D. G., P. A. și apărătorul ales al intimatei parte civilă U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România arată că înțeleg să lase la aprecierea instanței soluționarea cererilor de probe formulate.

Curtea, deliberând, respinge ambele cereri de probatorii, reținând că martorii propuși au fost deja audiați în primă instanță, iar reaudierea lor nu poate fi utilă, faptele petrecându-se acum 19 ani. Raportat la cererea Ministerului Public, față de soluția de achitare a inculpaților Ș. I., I. L. și D. V., precum și cererea acestora de continuare a procesului penal, reține că o eventuală condamnare direct în apel este practic imposibilă. De asemenea, ia act de încetarea mandatelor apărătorilor din oficiu ai inculpaților Ș. I. și D. V., stabilind onorariul parțial cuvenit în cuantum de 150 lei. Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului formulat. În acest sens, arată că primul motiv de apel vizează soluția de achitare a inculpaților Ș. I., I. L. și D. V., care nu este bazată pe o interpretare coroborată și corectă a probelor administrate, în special proba testimonială, astfel încât, prin calea de atac se solicită condamnarea acestora. Apreciază că declarațiile martorilor, atât șoferi de tir, cât și lucrători vamali, dovedesc că documentele vamale s-au aflat în posesia celor 3 inculpați, iar fapta există și este prevăzută de codul penal, chiar dacă a intervenit prescripția. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, arată că se solicită reținerea formei continuate a infracțiunii, astfel cum prevede Noul Cod penal, iar cel de-al treilea motiv vizează omisiunea deducerii prevenției, în ceea ce o privește pe inculpata B. M., urmând ca aceasta să fie constatată 17 aprilie 2000 – 16 mai 2000.

Apărătorul ales al apelantului inculpat C. I. O. solicită instanței admiterea apelului propriu, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., desființarea în parte a sentinței penale apelate și, rejudecând, pronunțarea unei noi soluții de achitare conform dispozițiilor 396 alin. 5 cu aplicarea art. 16 lit. b C.p.p. În acest sens arată că apelul vizează 2 aspecte, respectiv inexistența elementelor constitutive a faptei de complicitate la contrabandă, precum și aspectul că, din probatoriul administrat rezultă că fapta reținută în sarcina inculpatului nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Cu privire la apelurile Ministerului Public și ale părților civile, solicită instanței respingerea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelurilor formulate de inculpatul C. I. O. și părțile civile. Cu privire la inculpat, arată că instanța de fond a motivat în mod corect respingerea apărărilor formulate de apărare, iar, față de soluția instanței de fond pe latură penală, apelurile părții civile sunt nefondate.

Apărătorul ales al intimaților inculpați Ș. I., I. L. și D. V. solicită instanței respingerea apelului Ministerului Public, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în mod corect inculpații fiind achitați în baza dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b teza II C.p.p. De asemenea, apreciază că s-a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. 2 C.p.p., probatoriul administrat nedovedind dincolo de orice dubiu vinovăția inculpaților, instanța de fond reținând corect că nu există nici un motiv de scindării activității infracționale în 2 moduri de operare. Mai arată că funcționarii vamali au avut ordine de serviciu, au predat colegilor de la Oradea, în mai multe rânduri transporturile, și, în cel puțin 5 dintre situații era practic imposibil să fie săvârșite faptele. Mai mult, arată că activitatea de contrabandă era organizată de D. G., iar prin Rechizitoriu se reține întâmplarea de la 17 aprilie 1996, când cei 3 inculpați nici nu se aflau în perimetrul Vămii B.. Arată că toți conducătorii auto au deținut asupra lor carnetul de tir, fapt dovedit prin înscrisuri, cei 3 inculpați fiind simpli însoțitori ai mărfii, nefiind inspectori vamali și neavând acces la carnetele de tir. În concluzie, arată că martorul V. M. a declarat în mod onest felul în care s-a desfășurat audierea în faza de urmărire penală, iar constituirea de parte civilă nu îi privește pe inculpați.

Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate B. M. solicită instanței admiterea primului motiv de apel al Ministerului Public, privind aplicarea art. 5 C.p., ce se impunea a fi unitară. De asemenea, arată că este de acord și cu motivul de apel privind deducerea arestării preventive.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat D. G. solicită instanței respingerea apelurilor părților civile, arătând că înțelege să lase la aprecierea instanței soluționarea celorlalte apeluri.

Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate P. A. solicită instanței respingerea apelului ANAF.

Apărătorul ales al intimatei parte civilă U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România solicită instanței admiterea apelului Ministerului Public, arătând că înțelege să lase la aprecierea instanței soluționarea celorlalte apeluri.

Intimatul inculpat Ș. I., având ultimul cuvânt, arată că nu a fost recunoscut de niciunul dintre șoferii de tir și se consideră nevinovat.

Intimatul inculpat I. L., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.

Intimatul inculpat D. V., având ultimul cuvânt, arată că nu a intrat niciodată în sediul Vămii Băneasa, tirurile fiind preluate sigilate și predate sigilate, singura lor atribuție fiind să verifice integritatea sigiliilor în tranzit.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față, deliberând constată următoarele:

Prin sentința penală nr.479 din 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., rap. la art. 5 alin. 1 C.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina inculpaților Ș. I., D. V. și I. L., din infracțiunile de uz de fals, prev. de art. 291 teza a II-a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.pen. din 1969, rap. la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1, 2 C.pen. din 1969, în infracțiunile de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; complicitate la folosirea de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal și de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.pen.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul Ș. I., pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul Ș. I., pentru infracțiunea de complicitate la folosirea de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul Ș. I., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C.pen.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen a fost achitat inculpatul D. V., pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul D. V., pentru infracțiunea de complicitate la folosirea de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul D. V., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C.pen.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul I. L., pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 teza a II-a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul I. L., pentru infracțiunea de complicitate la folosirea de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal.

În baza art. 396 alin. 7 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.proc.pen. a fost achitat inculpatul I. L., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C.pen.

În baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., rap. la art. 5 alin. 1 C.proc.pen a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pusă în sarcina inculpatului C. I. O., din infracțiunea de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.pen. din 1969, rap. la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978, în infracțiunea de complicitate la folosire de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal.

În baza art. 396 alin. 8 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. I. O., pentru inracțiunea de complicitate la folosire de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderiii penale.

În baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., rap. la art. 5 alin. 1 C.pen a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina inculpatei B. (B.) M., din infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969; de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.pen. din 1969, rap. la art. 72 alin. 1 lit. a din legea nr. 30/1978 și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1, 2 C.pen. din 1969, în infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 322 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, de complicitate la folosirea de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 272 din Codul vamal și de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.pen.

În baza art. 396 alin. 8 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. (B.) M., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 8 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. (B.) M., pentru infracțiunea de complicitate la folosirea de acte nereale, prev. de art. 48 C.pen. rap.. la art. 272 din Codul vamal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 8 C.proc.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. (B.) M., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Au fost respinse acțiunile civile formulate de către părțile civile A. Națională a Vămilor, U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România și R.L. Davison& Co. Ltd. – Lloyd"s Insurance Brokers, în contradictoriu cu inculpații Ș. I., I. L. și D. V., ca nefondate.

În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de către aceleași părți civile în contradictoriu cu inculpații C. I. O., B. (B.) M., D. G. și P. A..

S-a luat act că V. C. Feldkirch Austria – ZollamtFeldkirchWolfurt (cu sediul în Austria,StandortWolfurt, Senderstrabe 30, A-6960 Wolfurt) nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 25 alin. 3 C. proc. pen. au fost desființate, ca fiind false, următoarele înscrisuri: carnetele tir deschise de către ., cu numerele_ deschis la 17.04.1996;_ deschis la 17.04.1996;_ deschis la 29.04.1996;_ deschis la 29.04.1996;_ deschis la 09.05.1996;_ deschis la 09.05.1996;_ deschis la 09.05.1996;_ deschis la 19.08.1996;_ deschis la 19.08.1996;_ deschis la 19.08.1996;_ deschis la 12.08.1996;_ deschis la 12.08.1996;_ deschis la 05.09.1996;_ deschis la 05.09.1996;_ deschis la 10.09.1996;_ deschis la 10.09.1996;_ deschis la 12.09.1996;_ deschis la 11.10.1996;_ deschis la 11.10.1996;_ deschis la 21.10.1996;_ deschis la 21.10.1996;_ deschis la 25.10.1996;_ deschis la 25.10.1996;_ deschis la 01.11.1996;_ deschis la 01.11.1996.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 3 lit. b C.proc.pen. au fost obligați inculpații C. I. O. si B. (B.) M., la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 48/P/1998 din 20.04.2000 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție au dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpați: D. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 teza a II-a C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, art. 323 alin. 1 și 2 C.p din 1969., toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.p din 1969; B. M. (fostă E.) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p din 1969, art. 26C.pen din 1969 raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 și de art. 323 alin. 1 și 2 C.p din 1969, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.p din 1969; P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p din 1969, de art. 26 C.pen din 1969 raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 și de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen din 1969, toate cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a C.pen din 1969, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a următorilor inculpați: Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 291 teza a II-a C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen din 1969, de art. 26 C.pen din 1969 raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 și de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen din 1969, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.pen din 1969, D. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 teza a II-a C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen din 1969, de art. 26 C.pen din 1969 raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 și de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen din 1969, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.pen din 1969; I. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 teza a II-a C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen din 1969, de art. 26C.pen din 1969, raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978 și de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen din 1969, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.pen din 1969 și C. I. O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 26C.pen din 1969, raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În cursul anului 1995, între inculpatul D. G. și cetățenii străini Zapoleta M. și Aldo Schecia s-au purtat discuții în legătură cu încheierea și derularea unor contracte comerciale având ca obiect importul de țigări în România.

Urmare a înțelegerii perfectate, inculpatul D. G. s-a obligat să înființeze în România o filială a S.C. TRANSIMPEX Ltd. SUA prin care să se importe țigări, care apoi să fie distribuite în țările vest-europene ca Elveția, Austria, Italia, Spania, Germania.

În vederea înființării în România a acestei filiale inculpatul D. G. a pus la dispoziția inculpatei P. A. (angajată a vămii Băneasa) actele societății. Inculpata P. A. a comunicat inculpatului că înființarea acestei filiale presupune cheltuieli în cuantum de 5.000 dolari SUA. Față de cuantumul acestor cheltuieli, inculpatul a renunțat la înființarea acestei filiale, demarând însă formalitățile de constituire a altor două societăți comerciale, persoane juridice române, respectiv S.C. DASGHEOR EXIM SRL și . SRL București.

După înființarea acestor societăți inculpatul D. G., beneficiind de ajutorul martorului Baloleanu E. V. a procedat la închirierea unui hangar aparținând uzinelor ROMAERO pe care l-a amenajat în vederea depozitării unor transporturi de țigări.

Ulterior, inculpatul a luat legătura cu inculpata B. M., șefa vămii Băneasa, cu care a purtat discuții vizând primirea și depozitarea transporturilor de țigări ce urma a fi importate precum și cu privire la posibilitatea scutirii acestor transporturi de garanție vamală, conform dispozițiilor art. 118-119 din Decretul 337/1981. Martorii audiați au susținut că inculpatul avea inclusiv permisiunea de a rămâne în biroul șefei de vamă, chiar în lipsa acesteia. Aceiași martori (martora Haim A. L.) au arătat că de câte ori inculpatul se prezenta în incinta vămii discuta cu inculpata B. M. timp de două sau trei ore.

Tot prin intermediul inculpatei B. M., inculpatul D. G. a luat la cunoștință de înscrisurile ce trebuia întocmite în vederea efectuării unor operațiuni de tranzit pe teritoriul României a transporturilor cu țigări, fapt probat de un înscris olograf aparținând inculpatei B. M. și depus la dosarul cauzei.

S-a mai reținut că, pentru a asigura condițiile desfășurării operațiunilor de primire și tranzitare a teritoriului României a transporturilor de țigări, inculpatul D. G., cu ajutorul martorilor L. P. și C. A., a contactat persoane care să asigure descărcarea și încărcarea transporturilor de țigări și că, după rezolvarea aspectelor legate de descărcarea și depozitarea transporturilor de țigări precum și a celor ce priveau întocmirea documentelor pretinse de procedura vamală, inculpatul D. G. a încheiat în calitate de reprezentant al firmei TRANSIMPEX Ltd. SUA un contract de transport cu firma JARO prin care aceasta din urmă se obliga să asigure transportul cu avionul al țigărilor pe ruta Ostende (Belgia) - București-Băneasa.

S-a reținut că inculpatul D. G. împreună cu ceilalți inculpați au conceput săvârșirea infracțiunii de contrabandă conform următorului plan: Țigările urma a fi importate în România din Belgia după care, prin simularea unor operațiuni „de tranzit”, urma să traverseze teritoriul României până în vama B. (cu însoțirea asigurată de funcționari din cadrul Brigăzii de supraveghere și control vamal). După vămuirea acestor transporturi de către vameșii români ,care astfel luau act că țigările părăsesc spațiul vamal român pentru a fi transportate în Macedonia,erau introduse în circuit un set de acte false care atestau că mijloacele de transport sunt încărcate cu obiecte de porțelan, sticlărie ceramică și produse alimentare (carnete TIR, CMR-uri, facturi). Aceste acte erau prezentate în toate vămile de pe traseul mijloacelor de transport, inducându-se astfel în eroare funcționarii vamali ai tuturor țărilor tranzitate. La destinație, mijloacele de transport erau descărcate în afara punctelor vamale, carnetele TIR fiind „închise” prin aplicarea unor ștampile false care atestau vămuirea transporturilor la destinație.

S-a mai arătat că activitatea infracțională s-a derulat în perioada 1 februarie 1996-1 noiembrie 1996. În prima etapă, respectiv până la sfârșitul lunii aprilie 1996, inculpatul D. G. a efectuat activitatea de transport auto a țigărilor cu societăți rezidente în țări vest-europene după un plan care presupunea și implicarea cu intenție a conducătorilor auto în activitatea infracțională. În concret, aceștia aveau cunoștință de existența a două seturi de acte, respectiv de caracterul fals al acestora. Vinovăția acestor conducători auto a fost documentată de organele judiciare din Austria. În a doua etapă, inculpatul D. G. a asigurat transportul auto prin intermediul S.C. SILVER GROUP S.A., persoană juridică română, după o regie care excludea participarea cu vinovăție a conducătorilor auto la activitatea infracțională. În concret, conducătorii auto nu participau la activitatea de încărcare și sigilare a mărfurilor iar în timpul tranzitării României aceștia nu aveau actele asupra lor, acestea aflându-se asupra funcționarilor din Brigada de supraveghere și control vamal. Conducătorii auto aveau convingerea că mărfurile transportate sunt cele menționate în carnetele TIR, neavând niciodată cunoștință de existența unor declarații vamale de tranzit în care se specifica că se transportă țigări. De asemenea, conducătorii auto nu erau admiși să asiste la efectuarea operațiunilor de descărcare, carnetele TIR fiindu-le remise "închise" prin aplicarea de ștampile false o dată cu mijloacele de transport descărcate.

Urmare a încheierii contractului de transport aeronautic cu firma JARO s-a efectuat un prim transport de 2.342 baxuri țigări însoțite de documentul AWB_ cu greutatea totală de 36.025 kg. Aceste țigări aduse pe aeroportul Băneasa au fost descărcate în prezența inculpatului D. G. și a martorului Baloleanu E. și ,prin intermediul martorilor C. A., R. C., B. G., G. P., G. C., Chersan I., M. P., Parfon G., Anisimoaie T., Chervan V. și I. A., au fost depozitate în hangarul nr.6 fiind inventariate de lucrătorul vamal aflat în serviciu la acea dată.

Activitatea de transport a țigărilor pe aeroportul Băneasa a continuat în perioada februarie 1996 - noiembrie 1996 fiind transportate și depozitate în total, în hangarul H 6 și apoi H 11, cantitatea de 34.698 baxuri țigări de diferite calități și mărci după cum urmează: 24 februarie 1996 cu AWB nr._ cantitatea de 2.400 baxuri, 20 martie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.505 baxuri, 26 martie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.488 baxuri, 24 aprilie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.500 baxuri, 26 aprilie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.50-0 baxuri, 6 august 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.500 baxuri, 13 august 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.520 baxuri, 2 septembrie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.440 baxuri, 5 septembrie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.510 baxuri, 7 octombrie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.505 baxuri, 16 octombrie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.509 baxuri, 25 octombrie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.494 baxuri, 1 noiembrie 1996 cu AWB_ cantitatea de 2.431 baxuri.

Concomitent cu sosirea și depozitarea țigărilor în hangarele din perimetrul aeroportului Băneasa, inculpatul D. G. s-a preocupat și de contactarea unor transportatori care în prima etapă au fost BENDAG INTERNATIONAL TRANSPORT Lichtenstain și SCHAUMANN - Germania iar ulterior . București, România. Firma BENDAG INTERNATIONAL TRANSPORT a fost reprezentată de numitul SchmidHainz Josef prin intermediul căruia inculpatul D. G. i-a contactat ulterior pe numiții Klucker Christian, Frankel Wolfgang și Kumin Georg.

Urmare unor discuții purtate cu inculpatul D. G., sus-numiții au luat cunoștință în detaliu de modul de efectuare a activităților infracționale, acceptând efectuarea transporturilor. Urmare acestei înțelegeri, sus-numiții au predat la începutul lunii februarie 1996 autovehiculele și actele inculpatului D. G. și martorului C. A. într-o parcare din apropierea aeroportului Băneasa după care s-au reîntors la Hotelul F., unde trebuia să aștepte să fie apelați pentru a prelua autovehiculele încărcate.

La 16 februarie 1996, inculpatul D. G. l-a apelat pe Klucker Christian căruia i-a cerut să iasă din hotel și să-l aștepte în vederea preluării TIR-urilor încărcate ce se aflau în parcarea din apropierea aeroportului Băneasa. Conform acestei înțelegeri,Klucker Christian și ceilalți conducători auto au coborât din hotelul F. și împreună cu D. G. s-au deplasat în parcare de unde au preluat TIR-urile. Tot cu acea ocazie, inculpatul D. G. i-a predat conducătorului auto carnetele TIR și CMR-urile, acte din care rezulta că transportau piper și sare ,spunându-le că aceste acte trebuie să fie ascunse în autovehicul până la vama maghiară unde vor fi prezentate, iar pe teritoriul României deplasarea se va face în baza unor declarații vamale de tranzit, cu însoțire de la Brigada vamală de control și supraveghere.

Conform celor spuse, conducătorii auto au preluat carnetele TIR și CMR-urile și le-au ascuns în autovehicule după care, urcând în TIR-uri, s-au deplasat neîntrerupt până la vama B..

S-a arătat că TIR-urile FL_/FL 721 și FL_/FL_ au transportat cu declarațiile vamale de tranzit, 1002 respectiv 938 cartoane cu țigări, fiind însoțite pe teritoriul României de Brigada de supraveghere și control vamal având în același timp și carnetele TIR care evidențiau transport de piper și sare. La vama B. s-au prezentat spre vămuire declarațiile vamale de tranzit iar la vama maghiară carnetele TIR. Autovehiculele și-au continuat deplasarea până în Italia unde într-o parcare au fost preluate de alte persoane care le-au descărcat și închis carnetele TIR cu ștampile false aparținând punctului vamal Milano.

În aceeași modalitate s-a procedat și la următoarele transporturi.

Astfel: La 29 februarie 1996, cu TIR-urile nr. FL_/1747 și FL_/FL_, conduse de către numiții Klucker Christian și Frankel Wolfgang, s-a transportat în Italia cantitatea de 790 respectiv 1073 baxuri țigări care pe teritoriul României figurau ca fiind în tranzit, dar pe carnetele TIR figurau ca fiind butoaie cu sare și piper. Carnetele TIR erau preluate de către inculpatul D. G. de la conducătorii auto și restituite la plecare tot de acesta,cu aceleași date nereale privitoare la marfă. Închiderea carnetelor TIR se făcea prin ștampile false ale unui punct de vămuire din Milano.

La 6 martie 1996, cu TIR-ul nr. FL_/FL 721, condus de către numitul Kumin Georg, s-a transportat în Italia cantitatea de 939 baxuri țigări, deși pe actele predate la vama maghiară figurau 504 cutii sare și piper. Și în această situație conducătorii auto predau carnetele TIR inculpatului D. G., care, după încărcarea țigărilor, le restituia conducătorilor auto, care știau că datele consemnate în acte sunt nereale și că de fapt se transportau țigări în Italia iar nu sare și piper.

La 27 aprilie 1996 ,cu TIR-ul cu nr. FL_/FL 721 condus tot de către numitul Kumin Georg, s-a transportat cantitatea de 959 baxuri țigări în Italia. Și în această situație s-a procedat în aceeași modalitate, carnetele TIR fiind utilizate începând cu vama maghiară iar închiderea lor în Italia s-a făcut cu ștampile false.

S-a mai arătat că actele însoțitoare evidențiau că firma S.C. R. TRADING SRL București expediază firmei ONAVTRO BERGAMO cartoane cu piper și sare, din verificările efectuate și probele administrate rezultând că ștampila . București este falsă iar societatea nu a efectuat niciodată exporturi în Italia. Mai mult, carnetele TIR ale firmei BENDAG erau deschise la vama Târguri și Expoziții București, fiind ștampilate și semnate în fals. De altfel, la aceeași vamă s-au deschis, ulterior, și carnetele TIR ale transportatorilor români.

S-a mai reținut în actul de sesizare a instanței că,o dată terminată această primă fază a transporturilor de țigări spre țările comunității europene, inculpatul D. G. a început derularea celei de a doua faze, prin intermediul . SA București.

În acest sens, prin corespondență fax, ce se pretindea ca emanând de la . București, s-a solicitat societății SILVER GROUP punerea la dispoziție a 20 camioane TIR care să efectueze transporturi de porțelan si sticlărie în anumite țări europene cum ar fi Spania, Italia, Austria, Elveția și Germania. Din cauza modului generic în care era concepută comunicarea fax între martorii I. D. (asociat la . București) și Lesne T. (persoană desemnată a se ocupa de derularea contractelor de transport), a avut loc o discuție în care s-a concluzionat că se impun precizări suplimentare. Urmare acestei discuții nu s-a dat curs de îndată comenzii formulate. La câteva zile după această discuție, martorul Lesne T. a fost contactat telefonic de o persoană ce s-a recomandat a fi reprezentant al firmei . și care i-a făcut cunoscut că în câteva zile va fi necesară prezența în apropierea aeroportului Băneasa a două autovehicule TIR pentru a efectua transportul. În cursul aceleiași convorbiri telefonice, martorului Lesne T. i s-a comunicat că autovehiculele vor fi preluate de către conducătorii auto ai firmei ., pentru a fi încărcate, urmând a fi restituite reprezentanților . în același loc de unde erau preluate.

Într-o atare situație, între martorii Lesne T. și I. D. a avut loc o nouă discuție în urma căreia s-a concluzionat că autovehiculele aparținând . să fie însoțite la prima întâlnire de martorul Lesne T..

Conform celor stabilite la 14 aprilie 1996, martorul Lesne T., însoțit de martorii I. M. și Stirbu N. s-au deplasat cu autovehiculele cu nr._ /_ și_ în parcarea din apropierea aeroportului Băneasa. Acolo, după o perioadă de 30 de minute, au sosit martorul C. A. și inculpatul D. G., între cei doi și martorul Lesne T. purtându-se discuții cu privire la firma pe care o reprezintă, actele de transport, respectiv carnetele TIR și CMR-uri și cheile autovehiculelor.

Din declarațiile martorilor Lesne T., Stirbu N. și I. M. a reieșit că în momentul apariției martorului C. A. și a inculpatului D. G. ,aceștia s-au prezentat ca reprezentanți legali ai ., prezentând în acest sens și o legitimație ce atesta această calitate. Ulterior, martorii susțin că s-a procedat la preluarea cheilor și a actelor necesare ,precum și la stabilirea modalității de luare în primire a autovehiculelor încărcate. După îndeplinirea acestor formalități, martorii Lesne T., Stirbu N. și I. M. au părăsit parcarea deplasându-se la domiciliile lor.

La 17 aprilie 1996 în jurul orei 12,00 martorul Lesne T. a fost contactat telefonic de către o persoană ce a pretins a fi reprezentant al . și care l-a anunțat că se poate prezenta pentru a lua în primire autovehiculele încărcate.

Urmare acestei invitații, martorii Lesne T., Stirbu N. și I. M. s-au deplasat în parcarea din preajma aeroportului Băneasa, loc în care au găsit autovehiculele încărcate. La fața locului era prezent inculpatul D. G. ,precum și inculpații D. V. și I. L..

Conform uzanțelor, martorii Stirbu N., I. M. și Lesne T. au solicitat inculpaților I. L. și D. V. actele de însoțire a transportului, ocazie cu care le-au fost prezentate carnetele TIR nr._ și_, care atestau că deschiderea se făcea la vama Târguri și Expoziții București și că se transportau produse din ipsos de la . către o firmă din Spania. Tot cu această ocazie s-a verificat numărul sigiliului aplicat pe remorca autovehiculul și cel de pe voletul carnetului TIR și s-a constatat că ele sunt identice. După îndeplinirea acestor formalități actele au rămas la inculpați, iar martorii, urcând la volanul autovehiculelor, s-au deplasat spre Oradea, fiind însoțiți de inculpații D. V. și I. L. de la Brigada de supraveghere și control vamal.

În perimetrul vămii B., D. V. și I. L. au predat lucrătorilor vamali declarațiile vamale de tranzit care au fost înregistrate și prelucrate conform procedurilor în vigoare. Ulterior, s-a acordat liberul de vamă. După finalizarea acestor proceduri, inculpații D. V. și I. L. au săvârșit manopera de substituire a declarațiilor vamale de tranzit cu carnetele TIR, acestea din urmă fiind predate martorilor Stirbu N. și I. M.. Ulterior, pe tot traseul au fost folosite carnetele TIR. În concret ,în acest moment s-a derulat atât manopera de inducere în eroare a lucrătorilor vamali români cât și inducerea în eroare a conducătorilor auto. Lucrătorii vamali români nu au cunoscut existența carnetelor TIR iar conducătorii auto nu au cunoscut existența declarațiilor vamale de tranzit.

Expertiza grafoscopică dispusă în cauză a concluzionat că mențiunile olografe executate în cuprinsul carnetelor TIR prin care se atesta deschiderea acestor documente la vama Târguri și Expoziții București au fost executate de către inculpata P. A..

S-a reținut, de asemenea, că probele administrate în cauză atestă și faptul că la vama Târguri și Expoziții București nu a fost deschise carnetele TIR în litigiu.

Conducătorii auto Stirbu N. și I. M. au continuat deplasarea până în țara de destinație, respectiv Spania. În această țară conducătorii auto au predat autovehiculele unor terțe persoane cu care s-au întâlnit potrivit indicațiilor telefonice primite de la martorul Lesne T.. De asemenea, au fost predate și carnetele TIR. Ulterior conducătorii auto au primit autovehiculele descărcate și carnetele TIR "închise".

S-a reținut totodată că, potrivit probatoriului administrat în cauză ,ștampila de închidere a carnetelor TIR a fost contrafăcută.

Privitor la aceste transporturi, pe teritoriul României deplasarea se efectua în baza declarațiilor vamale de tranzit 13 și 14 ,care atestau un tranzit de țigări din România înspre Macedonia Tabak, CMR și factura externă 7491-724.

S-a mai reținut că, din declarația martorului I. P. a reieșit că la începutul anului 1996 inculpata M. E. M., actualmente B., l-a rugat să-i confecționeze pe calculator facturi, prezentându-i în acest sens un model olograf. Fiind în relații apropiate și neștiind destinația acestor facturi, martorul a confecționat 15-20 formulare de facturi, după care le-a înmânat inculpatei B. M. care a procedat la completarea și predarea lor inculpatului D. G.. Acest aspect este dovedit și prin declarația inculpatei P. A. din care reiese că inculpata a constatat personal că inculpata B. M. dactilografia în locuința sa la o mașină de scris asemenea facturi. Mai mult, inculpata P. A. a declarat, cu ocazia audierii, că la domiciliul său se află asemenea facturi care au fost ridicate de ea de la inculpata B. M. cu ocazia unei vizite făcute la domiciliul acesteia.

Actele ridicate de la domiciliul inculpatei P. A. au certificat prezența unor formulare de facturi completate, formulare care au fostrecunoscute și de către martorul I. P. ca fiind confecționate de el pe calculator. Prin aceste facturi se atesta că WeltplanEtablissement - FL 9493 Mausen și Omslam FL-9493 MaurenOstender Belgia au expediat către T. Skopje Macedonia diferite cantități de țigări, lucru nereal deoarece din adresa Interpol Skopje reiese că în Macedonia existau două societăți T., dar care în perioada februarie 1996 - noiembrie 1996 nu au încheiat nici un contract cu cele două firme și nici nu au primit de la aceste firme țigări conform facturilor existente la dosar.

La cele mai sus expuse trebuie adăugate adresele Interpol Berna care atestă că firmele în litigiu nu au efectuat asemenea exporturi de țigări și că facturile nu le aparțin și, mai mult, că aceste societăți nu există în Belgia.

Privitor la actele care erau folosite la deplasarea mijloacelor de transport în țările comunității europene, s-a arătat că acestea erau carnetele TIR și CMR-urile care atestau că . București exportă la Pisa Distribuciones SA Madrid Espana articole din ipsos. Datele inserate în cuprinsul înscrisurilor erau fictive, așa cum demonstrează probatoriul administrat în cauză.

În ceea ce privește ., această societate era administrată de către numitul M. A. și a funcționat în perioada 1991-1993. Urmare a verificărilor efectuate a rezultat că această societate nu a efectuat exporturi în țări europene.

Expertiza traseologică efectuată în cauză a concluzionat că ștampila aplicată pe voletele carnetelor TIR și pe CMR-uri și care atesta că exportatorul era . este contrafăcută. De asemenea, expertizele traseologice au dovedit că ștampila prin care se atesta deschiderea carnetelor TIR la vama Târguri și Expoziții București a fost contrafăcută după o ștampilă originală.

În actul de sesizare a instanței s-a expus și modul de derulare a celorlalte transporturi efectuate.

Astfel, la 28 aprilie 1996, martorii N. I. și T. A., conducători auto, s-au deplasat cu autovehiculele având numerele de înmatriculare_ și_ /_ în parcarea din apropierea aeroportului Băneasa, unde au procedat la predarea autovehiculelor în vederea încărcării.

La 29 aprilie 1996, cei doi au preluat din același loc autovehiculele încărcate, la fața locului fiind prezenți și învinuiții D. V. și I. L., angajați ai Brigăzii de supraveghere și control vamal. După verificarea sigiliilor pe baza mențiunilor din cuprinsul carnetelor TIR prezentate conducătorilor auto de către cei doi învinuiți, aceștia s-au deplasat înspre vama B., însoțiți fiind de către inculpații D. V. și I. L.. Ajunși în vama B., învinuiții D. V. și I. L. au predat vameșilor de serviciu declarațiile vamale de tranzit iar după derularea procedurilor vamale s-a acordat liberul de vamă. Din nou cei doi inculpați au substituit declarațiile vamale de tranzit cu carnetele TIR, acestea fiind puse la dispoziția conducătorilor auto. Carnetele TIR au fost utilizate în continuare până în țara de destinație, respectiv Spania. Mențiunile inserate în carnetele TIR atestau faptul că . exportă articole de ceramică la Pisa Distribuciones SA Madrid. Închiderea carnetelor TIR se efectua cu ajutorul unor ștampile contrafăcute pretins aparținând punctului vamal din Irun - Spania.

S-a reținut astfel că, procedându-se în această modalitate, s-au efectuat în perioada mai 1996-noiembrie 1996 încă 25 transporturi de țigări în țările din comunitatea europeană.

Aceste transporturi au fost însoțite de către inculpații D. V., I. L. și Ș. I., angajați ai Brigăzii de supraveghere și control vamal ,fiind conduse de către martorii N. G., G. I., I. G., Papadopol D., G. V. și V. M., conducători auto.

Relativ la toate aceste transporturi susținerile conducătorilor auto probează faptul că încă de la plecare carnetele TIR, conținând mențiuni false, le erau prezentate de către inculpații D. V., I. L. și Ș. I. pentru verificarea sigiliilor aplicate.

Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că la 19 august 1996 autovehiculele cu numerele de înmatriculare_ /_ ,_ /_ și_ /B-8-MNZ conduse de către martorii G. V., V. M. și T. A. s-au deplasat din municipiul București în vama B., fiind însoțite de către inculpații D. V. și I. L.. Înainte de ., carnetele TIR au fost predate de către inculpații D. V. și I. L. conducătorilor auto. În paralel inculpații D. V. și I. L. au predat vameșilor de serviciu declarațiile vamale de tranzit în vederea efectuării formalităților vamale. Fiind de bună credință, martorul T. A. a prezentat vameșului de serviciu, martorul L. T., carnetul TIR cu nr._ pentru efectuarea formalităților vamale la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ . Martorul L. T. a sesizat cu această ocazie prezența a două seturi de acte cu privire la același autovehicul. Acesta a inscripționat în registrul vămii B. atât existența carnetului TIR cu nr._ cât și a declarației vamale de tranzit nr.29/19 august 1996. În această situație, martorul L. T. a raportat incidentul inculpatului C. O., șef al vămii B.. Deși acesta a studiat ambele seturi de acte sesizând lipsa lor de corespondență, a acordat, fără nici o justificare, liberul de vamă.

În cursul urmăririi penale inculpatul C. O. a pretins că liberul de vamă a fost acordat urmare a unei dispoziții telefonice primită de la martorul G. Eugeniu, director general al vămilor. Audiat fiind, acesta a infirmat apărarea formulată de către inculpat.

Prin sen.pen.nr.519/14.07.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților D. G. și P. A., pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.gC.proc.pen din 1968, cu aplicarea art.13 C.pen din 1969, a art.122 alin.1 și art.124 C.pen din 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. De asemenea, s-a constatat că inculpații Ș. I., I. L., D. V., C. O. I. și B. (B.) M. au solicitat continuarea procesului penal, dispunându-se disjungerea laturii penale cu privire la acești inculpați, precum și cu privire la latura civilă a cauzei.

Pentru a se pronunța astfel,instanța a avut în vedere următoarele considerente:

În sarcina inculpatei P. A. a fost reținut în cuprinsul actului de sesizare a instanței că aceasta a efectuat mențiuni olografe care nu corespundeau realității în cuprinsul carnetelor TIR (date din care rezulta că acele carnete TIR au fost deschise la vama Târguri și Expoziții București - mențiune neconformă cu realitatea) urmată de încredințarea acestor înscrisuri spre folosire inculpatului D. G., apreciindu-se în actul de sesizare a instanței că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 Cod penal.

S-a reținut totodată că aceeași inculpată, prin acțiunile de falsificare a înscrisurilor anterior indicate, precum și de punere a acestora la dispoziția celorlalți inculpați, a înlesnit introducerea unor cantități de țigări în spațiul vamal al unor țări vest-europene, fără plata taxelor și impozitelor aferente, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 72 alin. 1 lit.a din Legea nr.30/1978.

Totodată, în sarcina aceleiași inculpate s-a reținut și săvârșirea, împreună cu inculpații Ș. I., D. V., I. L., D. G. și B. (B.) M., a faptei de a se înțelege cu privire la modalitatea derulării activității de contrabandă constând în partajarea activității fiecăruia, concretizată în completarea facturilor fictive pentru însoțirea mărfii pe teritoriul României, completarea cotoarelor carnetelor TIR, predarea acestor carnete TIR conducătorilor auto, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată și înainte ca inculpata să fie condamnată definitiv pentru vreuna dintre aceste fapte, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.

Instanța a constatat însă că la data de 30.04.2004 s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatei P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen din 1969, motiv pentru care, în condițiile în care inculpata nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 13 C.p., a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p. cu aplicarea art. 13, art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.p., încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Totodată, instanța a constatat că la data de 31.10.2008 s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatei P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă prevăzută de art. 26C.pen din 1969, raportat la art.72 alin. 1 lit.a din Legea nr. 30/1978și a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.323 alin.1 și 2 C.pen din 1969, motiv pentru care, în condițiile în care inculpata nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 13 C.pen din 1969, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p din 1968, cu aplicarea art. 13, art. 122 alin. 1 lit. c și art. 124 C.pen din 1969, încetarea procesului penal și sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni.

În sarcina inculpatului D. G. a fost reținut în cuprinsul actului de sesizare a instanței următoarele că acesta a folosit în cursul procedurilor vamale înscrisurile falsificate în modurile anterior descrise, apreciindu-se în actul de sesizare a instanței că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291, teza a II-a Cod penal din 1969.

S-a reținut ,de asemenea, că fapta aceluiași inculpat de a organiza, în calitate de reprezentant al unor societăți comerciale, activitatea materială de introducere în spațiul vamal al unor țări vest-europene a unor cantități de țigări fără plata taxelor și impozitelor aferente întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 72 alin.l, lit.a din Legea nr.30/1978.

Totodată, în sarcina aceluiași inculpat s-a reținut și săvârșirea, împreună cu inculpații Ș. I., D. V., I. L., P. A. și B. M., a faptei de a se înțelege cu privire la modalitatea derulării activității de contrabandă constând în partajarea activității fiecăruia, concretizată în completarea facturilor fictive pentru însoțirea mărfii pe teritoriul României, completarea cotoarelor carnetelor TIR, predarea acestor carnete TIR conducătorilor auto, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată și înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre aceste fapte, în cauză s-a reținut incidența dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal din 1969.

Instanța a constatat însă că la data de 30.04.2004 s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatului D. G. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza a II-a C.pen din 1969, motiv pentru care, în condițiile în care inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 13 C.p., a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportatla art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p din 1968, cu aplicarea art. 13, art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.pen din 1969, încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

Totodată, instanța a constatat că la data de 31.10.2008 s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatului D. G. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.72 alin. 1 lit.a din Legea nr.30/1978 și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.323 alin.1 și 2 C.pen din 1969, motiv pentru care, în condițiile în care inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 13 C.p., a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p din 1968 cu aplicarea art. 13, art. 122 alin. 1 lit. c și art. 124 C.pen din 1969, încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni.

În sarcina inculpatei B. M. s-a reținut săvârșirea faptei de a plăsmui facturi externe în care a inserat mențiuni necorespunzătoare realității, precum și încredințarea spre utilizare a acestor facturi pentru a fi folosite în cursul procedurilor vamale, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen din 1969.

S-a reținut în sarcina aceleiași inculpate și săvârșirea faptei de a falsifica și încredința în vederea folosirii înscrisurile falsificate în modul descris mai sus pentru a înlesni introducerea unor cantități de țigări în spațiul vamal al unor țări vest-europene fără plata taxelor și impozitelor aferente, apreciindu-se că fapta respectivă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la contrabandă prevăzută de art. 26C.pen din 1969, raportat la art. 72 alin. 1 lit. a din Legea nr. 30/1978, reținându-se totodată și incidența dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal din 1969.

În sarcina inculpaților Ș. I., D. V. și I. L. s-a reținut săvârșirea faptei de a încredința în vederea folosirii înscrisurile falsificate în modurile anterior descrise, apreciindu-se în cuprinsul rechizitoriului că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 teza a II-a Cod penal din 1969.

S-a reținut totodată că activitatea materială a acelorași inculpați, de încredințare spre folosire a înscrisurilor falsificate precum și activitatea de însoțire pe teritoriul României a respectivelor transporturi, despre care inculpații cunoșteau că sunt însoțite de documente false, reținută de asemenea în sarcina acestor inculpați, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen din 1969, raportat la art.72 alin.l lit.a din Legea nr.30/1978.

Totodată, în sarcina inculpaților Ș. I., D. V., I. L. și B. M. (împreună cu inculpații D. G. și P. A.) s-a reținut și săvârșirea faptei de a se înțelege cu privire la modalitatea derulării activității de contrabandă constând în partajarea activității fiecăruia, concretizată în completarea facturilor fictive pentru însoțirea mărfii pe teritoriul României, completarea cotoarelor carnetelor TIR, predarea acestor carnete TIR conducătorilor auto, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, reținându-se totodată și incidența dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal din 1969.

În sarcina inculpatului C. O. s-a reținut săvârșirea faptei de a permite pătrunderea în spațiul vamal al unor țări europene a unor transporturi de țigări pentru care în cursul procedurilor vamale cunoștea că au fost prezentate documente false, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută și pedepsită de art.26C.pen din 1969, raportat la art.72 alin.l lit.a din Legea nr.30/1978.

Instanța a mai constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. g C.proc.pen din 1968, cu aplicarea art. 13, 122 lit. c, d și 124 C.pen din 1969, termenul de prescripție specială a răspunderii penale fiind împlinit la data de 30.10.2008 în cazul inculpatului C. O., la datele de 30.04.2004, respectiv 30.10.2008 în cazul inculpaților Ș. I., D. V., I. L. și B. (B.) M..

Sentința penală nr.519/14.07.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București a rămas definitivă prin decizia penală nr.2397/05.12.2011 a Curții de Apel București, prin care a fost respins recursul formulat de către inculpatul D. G., ca nefondat.

Pe rolul acestei instanțe, s-a format, după disjungere,dosarul nr._ .

Instanța a procedat la luarea declarațiilor inculpaților Ș. I., D. V., I. L. și C. O., declarații ce au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Inculpata B. (fostă B.) M., legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a i se lua declarație.

De asemenea, s-a procedat la audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Înainte de a proceda la analiza fondului cauzei, trebuie precizat că de la momentul faptelor puse în sarcina inculpaților, până la momentul judecării definitive a cauzei a avut loc o succesiune de legi, prin . 01.02.2014, a Noului Cod penal, ceea ce presupune analizarea legii penale mai favorabile aplicabilă inculpaților. În acest sens, instanța apreciază că, în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile Codului penal în vigoare în prezent, atât prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele puse în sarcina inculpaților, mai mici potrivit Codului Penal în vigoare la 01.02.2014, cât și prin raportare la celelalte instituții juridice incidente, îndeosebi cele privind prescripția răspunderii penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, atât pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cât și a probelor administrate în cursul judecății, instanța a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu și acuzațiile aduse inculpaților sunt confirmate doar parțial, și anume doar în privința inculpaților C. O. și B. M..

Astfel, în privința inculpatului C. O., fapta acestuia de a permite pătrunderea în spațiul vamal al unor țări europene a unor transporturi de țigări pentru care în cursul procedurilor vamale cunoștea că au fost prezentate documente false rezultă chiar din propriile declarații ale acestuia, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, acest inculpat fiind singurul care a recunoscut săvârșirea faptei, susținând însă că a comis fapta deoarece a primit dispoziție în acest sens de la numitul G. Eugeniu – director general la vămilor în aceea perioadă, precum și de la numitul Ținca O. – șeful SRI din zona Oradea, la acel moment, această ultimă susținere fiind făcută în declarația dată în fața instanței.

Aceste susțineri nu sunt însă confirmate de materialul probator administrat, numitul G. Eugeniu negând în declarațiile date în calitate de martor, aceste afirmații ale inculpatului. Mai mult decât atât, instanța apreciază că, și în situația în care susținerile inculpatului C. O. ar fi adevărate, ele nu ar putea să aibă drept consecință înlăturarea răspunderii sale penale, cât timp, în calitatea sa de la momentul săvârșirii infracțiunii, aceea de șef al vămii B., avea obligația de a respecta dispozițiile legale edictate în materie, primirea unei dispoziții de la autoritățile superioare ierarhic, contrară dispozițiilor legale, neputând funcționa ca o cauză exoneratoare de răspundere penală.

De aceea, instanța a apreciat că în privința acestui inculpat, faptul că a permis plecarea TIR-urilor din vamă, fără a efectua verificările necesare, deși a constatat personal existența a două seturi de acte referitoare la același transport, permițând astfel . al unor țări europene a unor transporturi de țigări, a fost probat și întrunește, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și din punct de vedere al laturii subiective și al urmării imediate, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosire de acte nereale, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat de art. 272 Cod Vamal.

Așa cum s-a menționat anterior, în privința inculpatului C. O. a intervenit prescripția răspunderii penale, la data de 30.10.2008, procesul penal continuând la solicitarea acestuia, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. f C. proc. pen., privind încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției penale.

Relativ la inculpata B. (B.) M., împrejurarea că aceasta a întocmit facturi externe în care a inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului, și anume că două societăți comerciale din Belgia efectuează un transport în Macedonia prin tranzitarea teritoriului României, încredințând spre utilizare acest facturi pentru a fi folosite în cursul procedurilor vamale, înlesnind în acest mod introducerea în spațiul vamal a unor țări europene a unor cantități de țigări fără plata taxelor și impozitelor aferente, deși inculpata a negat constant săvârșirea acestor fapte, existența ei rezultă din coroborarea materialului probator administrat în cauză.

Astfel, martorul I. P. a arătat atât în declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și în cea dată în fața instanței, că a fost rugat de către inculpată să confecționeze pe calculator formulare de facturi după un model conceput și prezentat de către inculpată, martorul procedând la confecționarea acestora chiar pe un calculator al Dispeceratului Direcției Generale a Vămilor și apoi la predarea lor către inculpată. Aceleași împrejurări de fapt rezultă și din procesul-verbal de confruntare dintre martorul I. P. și inculpata B. M., din care rezultă că inculpata i-a cerut martorului să îi confecționeze 15-20 de formulare de facturi după un model olograf aparținând inculpatei, facturi ce se refereau la anumite societăți comerciale străine.

De asemenea, din procesul-verbal de confruntare dintre inculpata P. A. și inculpata B. M. a rezultat că aceasta din urmă dactilografia la domiciliul său facturi externe la o mașină de scris primită de la inculpatul D. G., o parte dintre aceste facturi fiind luate de către inculpata P. A. de la domiciliul inculpatei B. M. și predate organelor de urmărire penală.

Aceeași situație de fapt a rezultat și din declarația inculpatei P. A., dată în cursul urmăririi penale, în care aceasta susține că în vara anului 1996 s-a deplasat la domiciliul inculpatei B. M., observând o mașină de scris pe o masă din sufragerie, mașină în care se afla o factură externă identică cu cele care însoțeau marfa în România și care era completată cu diferite date privitoare la numărul de colet, felul țigărilor, prețul și valoarea totală.

De asemenea, din nota de redare a unei convorbiri telefonice interceptate într-un alt dosar penal privitor la inculpata B. M. a rezultat că aceasta îi imputa inculpatului D. G. neplata unor datorii financiare rezultate ca urmare a ajutorului dat de către inculpată la efectuarea procedurilor vamale vizând transporturile de țigări.

Aceste interceptări trebuie coroborate cu declarațiile martorei T. M., din care a rezultat că aceasta a primit acte pentru vămuirea a trei transporturi de țigări, și anume declarații vamale de tranzit, CMR-uri și facturi externe, aceste acte fiindu-i date atât de către inculpatul D. G., cât și de către inculpata B. M., ce avea calitatea de șef al Vămii Băneasa la momentul săvârșirii infracțiunilor.

Prin urmare, instanța a apreciat că activitatea infracțională a inculpatei B. M. a fost probată, fapta acesteia de a întocmi facturi externe în care a inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului și de a le încredința pentru a fi utilizate în cursul procedurilor vamale întrunind, atât din punct de vedere al laturii subiective, cât și din punct de vedere al laturii obiective și al urmării imediate, elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. Deoarece inculpata a săvârșit mai multe acte materiale în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aspect de rezultă din modul concret de săvârșire a respectivelor acte materiale și din scopul urmărit de către inculpată, în cauză sunt incidente, în privința acestei infracțiuni dispozițiile legale privind caracterul continuat la infracțiunii.

De asemenea, fapta aceleiași inculpate de a încredința în vederea folosirii la autoritățile vamale, a facturilor falsificate, în scopul introducerii în spațiul vamal a unor țări europene, a unor cantități de țigări, fără plata taxelor și impozitelor aferente, a fost probată și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea de acte nereale, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 272 din Codul Vamal.

Întrucât activitatea infracțională a inculpatei nu a fost una de sine stătătoare, ci aceasta a acționat în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații D. G. și P. A., în vederea săvârșirii de infracțiuni, constând în introducerea în spațiul vamal al unor țări europene a unor cantități de țigări fără plata taxelor și impozitelor aferente, aceasta fiind finalitatea urmărită de către respectivii inculpați, și fiecare dintre aceștia având un rol bine stabilit în desfășurarea acestei activități infracționale, aspect ce rezultă din întregul material probator administrat în cauză, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 C. pen.

Ca și în cazul inculpatului C. O. I., și în privința inculpatei B. (B.) M. a intervenit prescripția răspunderii penale în privința tuturor celor trei infracțiuni puse în sarcina sa, la data de 30.10.2008, procesul penal continuând la solicitarea acesteia, situație în care, stabilindu-se vinovăția inculpatei, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. f C. proc. pen., privind încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În ceea ce îi privește pe inculpații Ș. I., D. V. și I. L., instanța a apreciat că atât situația de fapt reținută în rechizitoriu, cât și semnificația penală atribuită acțiunilor acestor inculpați prin actul de sesizare a instanței, nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, esențial pentru stabilirea vinovăției sau nevinovăției cu care au acționat acești inculpați, este dacă aceștia au avut sau nu cunoștință despre existența a două seturi de acte referitoare la transporturile pe care le-au însoțit, un set care reflecta realitatea, referindu-se la țigări, iar celălalt set, care prezenta o situație necorespunzătoare adevărului, referindu-se la transportul unor obiecte de porțelan și sticlărie.

Trebuie menționat că acești trei inculpați erau, în perioada februarie-noiembrie 1996, când a avut loc activitatea infracțională ce le-a fost și lor pusă în sarcină, angajați ai Brigăzii de Supraveghere și Control Vamal București, fiind inspectori în cadrul acestei instituții, calitate în care, în baza unor ordine de serviciu, au însoțit, fie până la vama B., fie până la Oradea, mai multe transporturi de țigări menționate în actul de sesizare a instanței.

Singurele probe pe care se bazează acuzațiile aduse acestor trei inculpați sunt declarațiile de martor, date cu precădere în cursul urmăririi penale, de către o parte dintre șoferii TIR-urilor care au efectuat transporturile de țigări. Aceste declarații au însă, în opinia instanței, o valoare probatorie îndoielnică atât timp cât, în cazul unora dintre ele există, serioase discrepanțe în ceea ce privește situația de fapt relatată, discrepanțe referitoare la identitatea inculpaților și la împrejurarea dacă aceștia au înmânat sau nu respectivilor șoferi actele referitoare la transporturile respective.

Trebuie observat, în această privință, că în mod constant inculpații au negat că ar fi avut vreo legătură cu șoferii TIR-urilor, atribuțiile lor de serviciu limitându-se doar la însoțirea TIR-urilor, iar, în exercitarea acestor atribuții, inculpații intrând în contact doar cu reprezentanții vămii B. sau ai vămii Oradea.

Pe de altă parte, la evaluarea gradului de sinceritate a declarațiilor martorilor – șoferi de TIR, trebuie luat în calcul aspectul esențial că prin conținutul declarațiilor lor, aceștia se puteau autoincrimina, în măsura în care ar fi susținut că seturile de acte false privind transporturile pe care le efectuau le-ar fi fost înmânate încă din momentul plecării la București, fie de către inculpatul D. G. – așa cum reiese, de altfel, din declarațiile unei părți din martorii audiați, fie de către alte persoane, cum ar fi numitul Lesne T., care a avut tot calitatea de martor în cauză.

Sub acest aspect, nu este lipsit de importanță faptul că inițial transporturile de țigări erau efectuate de către șoferi austrieci, care cunoșteau caracterul fals al documentelor aferente transporturile, acceptând și luând parte la activitatea infracțională a inculpatului D. G., ci care au fost, de altfel, și condamnați de către autoritățile austriece. Legat de acest aspect, în actul de sesizare a instanței s-a susținut că activitatea infracțională s-a desfășurat în două etape, respectiv între februarie și aprilie 1996, când transporturile au fost efectuate de către șoferii străini, implicați cu intenție în activitatea infracțională, iar a doua etapă a avut loc între mai și noiembrie 1996, când transporturile au fost asigurate de către șoferi români, care, se susține în rechizitoriu, nu aveau cunoștință de activitatea infracțională, neștiind niciodată că transportă țigări, ci aveau convingerea că mărfurile transportate sunt cele menționate în carnetele TIR.

Tot în rechizitoriu s-a menționat că toată activitatea infracțională a fost concepută de către inculpatul D. G., atât în perioada în care transporturile au fost efectuate de către șoferi străini, cât și aceea, în care transporturile au fost efectuate de către șoferi români, susținându-se că, în prima etapă, șoferii au participat, cu intenție, la activitatea infracțională, în timp ce în a doua etapă, șoferii nu au avut cunoștință de activitatea infracțională, fără a se oferi însă nicio explicație plauzibilă, logică, pentru care cel care a conceput întregul plan infracțional, inculpatul D. G., a hotărât brusc, în luna mai 1996, să modifice planul infracțional inițial și să nu mai implice în acest plan șoferii TIR-urilor, deși, până atunci îi implicase, iar planul funcționa, și să implice inspectorii din cadrul Brigăzii de Supraveghere și Control Vamal București.

Sub acest aspect, trebuie observat că din nicio probă administrată nu a rezultat că între inculpatul D. G. și inculpații Ș. I., D. V. și I. L. ar fi existat o înțelegere prealabilă, sau măcar că s-ar fi cunoscut înaintea inițierii activității infracționale de către primul dintre inculpați. Este adevărat că inculpații erau la acel moment colegi de serviciu cu coinculpata B. M., dar, de asemenea, nu există nicio probă din care să rezulte că respectiva inculpată i-ar fi cooptat în planul infracțional pe cei trei inculpați menționați anterior.

Revenind la declarațiile de martor pe care s-au bazat acuzațiile aduse inculpaților Ș. I., D. V. și I. L., din cuprinsul rechizitoriului rezultă că acestea sunt declarațiile martorilor N. G., G. I., I. G., Papadopol D., G. V. și V. M., aceștia fiind conducătorii auto ai Tir-urilor ce au fost însoțite de către cei trei inculpați, declarații pe care instanța le apreciază ca nefiind relevante pentru stabilirea vinovăției celor trei inculpați.

Astfel, martorul Papadopol D. a precizat, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și a aceleia dată în fața instanței, că a fost însoțit până la Oradea de o mașină condusă de către inculpatul D. G., actele aferente transportului fiind ținute de către acesta și predate martorului la Oradea. A mai arătat martorul că la vama din Oradea a predat și a primit personal actele de la autoritățile vamale. Prin urmare, în niciuna dintre aceste declarații nu se face vreo referire la cei trei inculpați.

În privința martorului G. I., în declarația dată în cursul urmăririi penale, cu ocazia confruntării cu inculpatul D. V., acesta a precizat expres că în toate situațiile, după efectuarea formalităților vamale în vama B., documentele de transport, inclusiv carnetul TIR, îi erau restituite de către lucrătorul vamal din vama B., pentru ca în declarația dată în fața instanței, același martor să precizeze că nu îi cunoaște pe niciunul dintre cei trei inculpați, ambele declarații excluzând deci vinovăția celor trei inculpați.

Relativ la martorul V. M., acesta a menționat în declarația dată în fața instanței că nu îi cunoaște pe niciunul dintre cei trei inculpați, aceleași precizări fiind făcute și de către martorii N. G., I. G. și G. V., atât în declarațiile date în fața instanței, cât și în cursul urmăririi penale, cu prilejul confruntărilor cu inculpații, când, atât acești martori, cât și alți martori, șoferi ai TIR-urilor, precum Ș. N., I. M. sau T. A., au precizat că nu îi cunosc pe cei trei inculpați, deși au susținut – în declarațiile din cursul urmăririi penale – că, după efectuarea controlului vamal, actele le erau restituite de către inspectorii vamali care îi însoțeau pe teritoriul României, asupra acestui amănunt o parte din martori revenind în declarația dată în fața instanței și precizând că efectuau personal formalitățile vamale (declarație G. V.).

Se observă, prin urmare o . incongruențe în declarațiile martorilor, pe care s-au bazat acuzațiile aduse celor trei inculpați, atât între declarațiile date în fața instanței și cele din cursul urmăririi penale, și chiar în cuprinsul acestora din urmă, fiind inexplicabil faptul că martorii au precizat că nu îi cunosc pe niciunul dintre cei trei inculpați, deși au susținut pe de altă parte că aceștia, în calitate de inspectori vamali care i-au însoțit pe teritoriul României, le-ar fi înmânat, după efectuarea formalităților vamale, documentele de transport.

Acestor incongruențe li se adaugă și conținutul declarațiilor martorilor care aveau calitatea de lucrători vamali în cadrul vămii B., la momentul săvârșirii pretinselor infracțiuni, declarații date în cursul judecății, și din care a rezultat că formalitățile vamala se efectuau exclusiv între șoferii TIR-urilor și lucrătorii vamali, inculpaților în calitate de inspectori vamali, predându-li-se doar procesul-verbal de predare – primire, cu care aceștia se întorceau la București. Este vorba de declarațiile martorilor Chisvasi G., Ț. G. și B. R.. Este adevărat că și în cazul acestor martori există inadvertențe între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele date în faza judecății, martorii susținând, inițial, în cursul urmăririi penale, că au predat actele aferente transporturilor inspectorilor vamali, iar nu șoferilor, însă aceste inadvertențe nu fac decât să diminueze esențial valoarea probatorie a acestor declarații.

Semnificativ, sub aspectul inadvertențelor relevate, sunt declarațiile martorului B. R., care în cursul urmăririi penale a declarat că îl cunoaște pe inculpatul Ș. I., căruia i-a predat actele ce însoțeau transportul, inculpatul predându-le apoi șoferilor celor două camioane ce efectuau respectivul transport, pentru ca ulterior, în cursul judecății, să declare că nu îi cunoaște pe niciunul dintre inculpați, cu excepția lui C. O., deci nici pe inculpatul Ș. I., aceștia neînmânându-i niciodată documente privind transporturile, ci actele i-au fost date spre verificare doar de către colegii săi, vameși, de la controlul fizic.

La toate incongruențele semnalate anterior, se mai adaugă una, susținerea din rechizitoriu în sensul că predarea actelor de către inculpați șoferilor (a carnetelor TIR), avea loc în perimetrul vămii B., fiind net contrazisă de procesele-verbale din 17.04.1996, 23.04.1996, 30.04.1996, 04.05.1996 și 10.05.1996, din care rezultă că însoțirea transporturilor a fost preluată de către Brigada de Supraveghere și Control Vamal Oradea, inculpații neajungând practic la vama B..

Prin urmare, nu există nicio probă din care să rezulte în mod indubitabil că inculpații Șovaială I., D. V. și I. L. ar fi fost implicați în vreo activitate de substituire a documentelor aferente transporturilor sau de inducere în eroare a șoferilor sau a autorităților vamale, inadvertențele enumerate anterior generând cel puțin un dubiu cu privire la săvârșirea acestor fapte de către inculpați, dubiu care potrivit principiului „in dubio pro reo”, profită inculpaților.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, ca un prim aspect, trebuie menționat că s-au constituit părți civile doar A. Națională a Vămilor - U. Națională a Transportatorilor Rutieri din România și R.L Davison& CO. LTD - Lloyd"s Insurance Brokers, iar nu și V. C. Feldkirch Austria, deși aceasta a fost cuprinsă în citativ, instanța urmând a lua act de acest aspect.

Relativ la acțiunile civile menționate anterior, acestea pot fi analizate pe fond doar în cazul inculpaților Ș. I., D. V. și I. L., atât timp cât în privința celorlalți inculpați (C. O. I., B. (B.) M., D. G. și P. A.) s-a pronunțat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, fiind deci incidente dispozițiile art. 25 alin. 5 C. proc. pen., în sensul lăsării nesoluționate a acțiunilor civile.

În ceea ce îi privește pe inculpații Ș. I., D. V. și I. L., instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul provocat prin săvârșirea infracțiunilor de către ceilalți inculpați, nefiindu-le imputabil, câtă vreme aceștia nu au săvârșit nicio faptă ilicită, ci și-au exercitat exclusiv atribuțiile de serviciu, în baza dispozițiilor legale incidente la acel moment și a ordinelor de serviciu, activitățile lor necircumscriindu-se nici uneia dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Prin urmare, în privința acestor inculpați acțiunile civile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul C. I. O. și părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională București și R.L. DAVISON & CO.LTD. - LLOXD"S INSURANCE BROKERS.

P. în motivele de apel depuse în scris la dosar a criticat hotărârea pentru:

- nelegalitatea sub aspectul achitării inculpaților Ș. I., D. V. și I. L.;

Cu privire la această critică, P. a arătat că instanța de fond în mod greșit i-a achitat pe inculpații Ș., D. și I., în sarcina acestora reținându-se săvârșirea infracțiunii de a încredința în vederea folosirii înscrisurilor falsificate, în rechizitoriu reținându-se că fapta reprezintă infracțiunea de uz de fals, prev. de art.291 teza a II-a C. pen. 1969.

- netemeinicia sub aspectul nerespectării art.5 din noul C. pen. și a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de inculpații Ș. I., D. V., I. L. și B. (B.) M.;

Instanța de fond a considerat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile noului Cod penal, atât pentru limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și cu privire la prescripția răspunderii penale și că la pronunțarea sentinței nu a fost avută în vedere Decizia Curții Constituționale.

- nelegalitatea cu privire la omisiunea aplicării prev. art.88 C. pen. cu referire la constatarea duratei arestării preventive de la 17.04.2000 la 16.05.2000, dispusă în dosarul nr.48/P/2000 față de inculpata B. (B.) M..

În concluzie, P. a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței instanței de fond.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională București a solicitat admiterea apelului și obligarea inculpaților, în solidar cu partea responsabilă civilmente la achitarea prejudiciului datorat bugetului de stat, în sumă de_ lei.

Inculpatul C. I. O., nefiind prezent la termenul de judecată, a depus la dosar motive de apel, prin care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea, în temeiul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.b C. pr. pen., pe motiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție.

Partea civilă R.L. DAVISON & CO.LTD. - LLOXD"S INSURANCE BROKERS, fără a fi prezentă la termenul de judecată, prin cererea de apel depusă la dosar, a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 420 alin.2 lit.b C.pr.pen., Curtea apreciază nefondate apelurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Curtea menționează că nu va relua situația de fapt redată pe larg în cuprinsul sentinței atacate, ci se va referi doar la inculpații cu privire la care sau care au declarat apel.

1. Curtea va analiza mai întâi apelul formulat de către parchet, urmând să se refere separat la fiecare dintre cele 3 critici formulate de către acesta.

Astfel, în privința inculpaților Ș. I., I. L. și D. V., Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de parchet, soluția de achitare a acestora fiind temeinică.

În acest sens, Curtea observă că inculpații Ș. I., I. L. și D. V. au fost acuzați că au încredințat în vederea folosirii înscrisurile falsificate în modurile descrise anterior.

S-a mai reținut totodată că activitatea materială a acelorași inculpați, de încredințare spre folosire a înscrisurilor falsificate precum și activitatea de însoțire pe teritoriul României a respectivelor transporturi, despre care inculpații cunoșteau că sunt însoțite de documente false, reținută de asemenea în sarcina acestor inculpați, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen din 1969, raportat la art.72 alin.l lit.a din Legea nr.30/1978.

De asemenea, în sarcina inculpaților Ș. I., D. V., I. L. și B. M. (împreună cu inculpații D. G. și P. A.) s-a reținut și săvârșirea faptei de a se înțelege cu privire la modalitatea derulării activității de contrabandă constând în partajarea activității fiecăruia, concretizată în completarea facturilor fictive pentru însoțirea mărfii pe teritoriul României, completarea cotoarelor carnetelor TIR, predarea acestor carnete TIR conducătorilor auto, apreciindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, reținându-se totodată și incidența dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal din 1969.

După cum corect a reținut și prima instanță, atât situația de fapt reținută în rechizitoriu, cât și semnificația penală atribuită acțiunilor acestor inculpați prin actul de sesizare a instanței, nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, este foarte important să se stabilească dacă inculpații Ș. I., I. L. și D. V. au avut sau nu cunoștință despre existența a două seturi de acte referitoare la transporturile pe care le-au însoțit, un set care reflecta realitatea, referindu-se la țigări, iar celălalt set, care prezenta o situație necorespunzătoare adevărului, referindu-se la transportul unor obiecte de porțelan și sticlărie.

Trebuie menționat că acești trei inculpați erau, în perioada februarie-noiembrie 1996, când a avut loc activitatea infracțională ce le-a fost și lor pusă în sarcină, angajați ai Brigăzii de Supraveghere și Control Vamal București, fiind inspectori în cadrul acestei instituții, calitate în care, în baza unor ordine de serviciu, au însoțit, fie până la vama B., fie până la Oradea, mai multe transporturi de țigări menționate în actul de sesizare a instanței.

Probele pe care s-au bazat acuzațiile aduse acestor trei inculpați sunt declarațiile de martor, date cu precădere în cursul urmăririi penale, de către o parte dintre șoferii TIR-urilor care au efectuat transporturile de țigări.

După cum corect a observat și prima instanță, declarațiile acestor martori au o valoare probatorie îndoielnică atât timp cât, în cazul unora dintre ele există, serioase discrepanțe în ceea ce privește situația de fapt relatată, discrepanțe referitoare la identitatea inculpaților și la împrejurarea dacă aceștia au înmânat sau nu respectivilor șoferi actele referitoare la transporturile respective.

Se observă, în această privință, că în mod constant inculpații au negat că ar fi avut vreo legătură cu șoferii TIR-urilor, atribuțiile lor de serviciu limitându-se doar la însoțirea TIR-urilor, iar, în exercitarea acestor atribuții, inculpații intrând în contact doar cu reprezentanții vămii B. sau ai vămii Oradea.

Pe de altă parte, la evaluarea gradului de sinceritate a declarațiilor martorilor – șoferi de TIR, trebuie luat în calcul aspectul esențial că prin conținutul declarațiilor lor, aceștia se puteau autoincrimina, în măsura în care ar fi susținut că seturile de acte false privind transporturile pe care le efectuau le-ar fi fost înmânate încă din momentul plecării la București, fie de către inculpatul D. G. – așa cum reiese, de altfel, din declarațiile unei părți din martorii audiați, fie de către alte persoane, cum ar fi numitul Lesne T., care a avut tot calitatea de martor în cauză.

Sub acest aspect, nu este lipsit de importanță faptul că inițial transporturile de țigări erau efectuate de către șoferi austrieci, care cunoșteau caracterul fals al documentelor aferente transporturile, acceptând și luând parte la activitatea infracțională a inculpatului D. G., și care au fost, de altfel, și condamnați de către autoritățile austriece. Legat de acest aspect, în actul de sesizare a instanței s-a susținut că activitatea infracțională s-a desfășurat în două etape, respectiv între februarie și aprilie 1996, când transporturile au fost efectuate de către șoferii străini, implicați cu intenție în activitatea infracțională, iar a doua etapă a avut loc între mai și noiembrie 1996, când transporturile au fost asigurate de către șoferi români, care, se susține în rechizitoriu, nu aveau cunoștință de activitatea infracțională, neștiind niciodată că transportă țigări, ci aveau convingerea că mărfurile transportate sunt cele menționate în carnetele TIR.

Tot în rechizitoriu s-a menționat că toată activitatea infracțională a fost concepută de către inculpatul D. G., atât în perioada în care transporturile au fost efectuate de către șoferi străini, cât și aceea, în care transporturile au fost efectuate de către șoferi români, susținându-se că, în prima etapă, șoferii au participat, cu intenție, la activitatea infracțională, în timp ce în a doua etapă, șoferii nu au avut cunoștință de activitatea infracțională, fără a se oferi însă nicio explicație plauzibilă, logică, pentru care cel care a conceput întregul plan infracțional, inculpatul D. G., a hotărât în luna mai 1996, să modifice planul infracțional inițial și să nu mai implice în acest plan șoferii TIR-urilor, deși, până atunci îi implicase, iar planul funcționa, și să implice inspectorii din cadrul Brigăzii de Supraveghere și Control Vamal București.

Sub acest aspect, trebuie observat că din nicio probă administrată nu a rezultat că între inculpatul D. G. și inculpații Ș. I., D. V. și I. L. ar fi existat o înțelegere prealabilă, sau măcar că s-ar fi cunoscut înaintea inițierii activității infracționale de către primul dintre inculpați. Este adevărat că inculpații erau la acel moment colegi de serviciu cu coinculpata B. M., dar, de asemenea, nu există nicio probă din care să rezulte că respectiva inculpată i-ar fi cooptat în planul infracțional pe cei trei inculpați menționați anterior.

Revenind la declarațiile de martor pe care s-au bazat acuzațiile aduse inculpaților Ș. I., D. V. și I. L., din cuprinsul rechizitoriului rezultă că acestea sunt declarațiile martorilor N. G., G. I., I. G., Papadopol D., G. V. și V. M., aceștia fiind conducătorii auto ai Tir-urilor ce au fost însoțite de către cei trei inculpați, declarații pe care Curtea, în acord cu prima instanță, le apreciază ca nefiind relevante pentru stabilirea vinovăției celor trei inculpați.

Astfel, martorul Papadopol D. a precizat, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și a aceleia dată în fața primei instanțe, că a fost însoțit până la Oradea de o mașină condusă de către inculpatul D. G., actele aferente transportului fiind ținute de către acesta și predate martorului la Oradea. A mai arătat martorul că la vama din Oradea a predat și a primit personal actele de la autoritățile vamale. Prin urmare, în niciuna dintre aceste declarații nu se face vreo referire la cei trei inculpați.

În privința martorului G. I., în declarația dată în cursul urmăririi penale, cu ocazia confruntării cu inculpatul D. V., acesta a precizat expres că în toate situațiile, după efectuarea formalităților vamale în vama B., documentele de transport, inclusiv carnetul TIR, îi erau restituite de către lucrătorul vamal din vama B., pentru ca în declarația dată în fața primei instanțe, același martor să precizeze că nu îi cunoaște pe niciunul dintre cei trei inculpați, ambele declarații excluzând deci vinovăția celor trei inculpați.

Relativ la martorul V. M., acesta a menționat în declarația dată în fața instanței că nu îi cunoaște pe niciunul dintre cei trei inculpați, aceleași precizări fiind făcute și de către martorii N. G., I. G. și G. V., atât în declarațiile date în fața instanței, cât și în cursul urmăririi penale, cu prilejul confruntărilor cu inculpații, când, atât acești martori, cât și alți martori, șoferi ai TIR-urilor, precum Ș. N., I. M. sau T. A., au precizat că nu îi cunosc pe cei trei inculpați, deși au susținut – în declarațiile din cursul urmăririi penale – că, după efectuarea controlului vamal, actele le erau restituite de către inspectorii vamali care îi însoțeau pe teritoriul României, asupra acestui amănunt o parte din martori revenind în declarația dată în fața instanței și precizând că efectuau personal formalitățile vamale (declarație G. V.).

Ca atare, declarațiile martorilor menționați, după cum se poate observa, nu conțin suficiente elemente din care să rezulte, fără dubiu, că inculpații Ș. I., I. L. și D. V. sunt vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Astfel cum s-a arătat, împrejurarea esențială ce face îndoielnice relatările martorilor în declarațiile date la urmărire penală (coroborat și cu aspectul că după trecerea unui interval îndelungat de timp aceștia și-au modificat declarațiile -modificări esențiale, ce nu pot fi puse exclusiv pe seama simplei treceri a timpului), este aceea că aceștia s-ar fi autoincriminat în condițiile în care ar fi recunoscut, practic, participarea intenționată la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală; în aceste condiții, este mai plauzibil ca martorii să fi relatat adevărul în declarațiile date în fața instanței, ținând seama că s-a împlinit termenul de prescripție cu privire la toate faptele comise în cauză.

De altfel, în cuprinsul cererii de apel, parchetul nu aduce nici un argument nou din care să rezulte că totuși cei trei inculpați sunt vinovați de comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

În privința celui de-al doilea motiv de apel al parchetului, respectiv netemeinicia hotărârii judecătorești sub aspectul nerespectării deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, Curtea constată că observația parchetului este pertinentă, întrucât în cuprinsul hotărârii atacate se reține ca lege penală mai favorabilă legea nouă (în mod corect), însă la încadrarea juridică a faptelor judecate se rețin și dispoziții din Codul penal din 1969 (spre exemplu, art.41 al.2 din acest act normativ).

Cu toate acestea, Curtea observă că în condițiile în care prin reținerea noilor dispoziții (spre exemplu, art.35 al.1 din actualul cod în loc de art.41 al.2 din codul anterior), soluția pe fond nu s-ar schimba în nici un mod, desființarea hotărârii sub acest aspect nu se impune, întrucât ar constitui un demers pur formal.

Nici cel de-al treilea motiv de apel invocat de parchet, respectiv nelegalitatea instanței întrucât s-a omis aplicarea art.88 Cod penal din 1969 cu privire la inculpata B. M., în sensul de a se constata că aceasta a fost arestată preventiv de la 17.04.2000 la 16.05.2000, nu este fondat.

După cum rezultă și din cuprinsul art.88 Cod penal din 1969, timpul reținerii și arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Cum în cauză inculpata B. M. nu a fost condamnată la pedeapsa închisorii, ci în privința acesteia s-a încetat procesul penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, rezultă că nu este aplicabil art.88 Cod penal din 1969 cu privire la aceasta; soluția ca instanța să constate, în acest caz, durata arestării nu este prevăzută de lege, și oricum omisiunea instanței de a face astfel de constatare nu are nici un efect juridic, în sensul că inculpatei i s-ar deduce oricum această perioadă în cazul în care ar fi condamnată pentru eventuale infracțiuni concurente.

2. În privința criticilor inculpatului C. I. O., Curtea constată că acestea nu sunt fondate.

În esență, inculpatul susține că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, arătând că nu a cunoscut modalitatea în care urma să se efectueze și să se săvârșească infracțiunea de folosire în fața autorității vamale a unor acte nereale, lipsind intenția ce caracterizează latura subiectivă în cazul complicelui, existând contradicții între declarațiile succesive ale inculpatului și martorilor audiați; a mai arătat inculpatul, în declarația de apel, că prima instanță a interpretat greșit declarațiile martorilor, fără a arăta însă în ce constă această greșeală.

În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că în cauză există probe din care rezultă fără dubiu că inculpatul C. I. O. a comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv cea prevăzută de art.48 Cod penal rap.la art.272 din Codul penal.

Astfel, în esență, Curtea reține că inculpatul C. I. O. a permis pătrunderea în spațiul vamal al unor țări europene a unor transporturi de țigări pentru care în cursul procedurilor vamale cunoștea că au fost prezentate documente false.

Vinovăția sa rezultă cu certitudine chiar din propriile declarații sale declarații, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, acest inculpat fiind singurul care a recunoscut săvârșirea faptei, susținând însă că a comis fapta deoarece a primit dispoziție în acest sens de la numitul G. Eugeniu – director general la vămilor în aceea perioadă, precum și de la numitul Ținca O. – șeful SRI din zona Oradea, la acel moment, această ultimă susținere fiind făcută în declarația dată în fața instanței(de altfel, în cuprinsul cererii de apel inculpatul nu a arătat care este motivul pentru care a recunoscut comiterea faptei, în condițiile în care apreciază că este nevinovat).

Susținerile inculpatului nu sunt însă confirmate de materialul probator administrat, numitul G. Eugeniu negând în declarațiile date în calitate de martor, aceste afirmații ale inculpatului. După cum și prima instanță a apreciat, Curtea reține că și în situația în care susținerile inculpatului C. I. O. ar fi adevărate, ele nu ar putea să aibă drept consecință înlăturarea răspunderii sale penale, cât timp, în calitatea sa de la momentul săvârșirii infracțiunii, aceea de șef al vămii B., avea obligația de a respecta dispozițiile legale în materie, primirea unei dispoziții de la autoritățile superioare ierarhic, contrară dispozițiilor legale, neputând funcționa ca o cauză exoneratoare de răspundere penală.

Prin urmare, Curtea constată că în privința acestui inculpat, a fost probat faptul că a permis plecarea TIR-urilor din vamă, fără a efectua verificările necesare, deși a constatat personal existența a două seturi de acte referitoare la același transport, permițând astfel . al unor țări europene a unor transporturi de țigări, și întrunește, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și din punct de vedere al laturii subiective și al urmării imediate, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosire de acte nereale, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat de art. 272 Cod Vamal.

În acest sens, Curtea mai reține și că activitatea inculpatului a fost una efectivă, ajutând la comiterea faptei prevăzute de legea penală (fără contribuția acestuia, de altfel, fapta nici nu putea fi comisă, rămânând în forma de tentativă). Este de asemenea evident că inculpatul a acționat cu intenția directă, cunoscând și prevăzând consecințele socialmente periculoase ale faptei sale, aspect ce rezultă chiar din propria declarație (acesta invocând în apărare un pretins ordin nelegal al superiorului, care oricum nu înlătură răspunderea penală sau civilă).

Curtea mai observă în privința inculpatului C. I. O. a intervenit prescripția răspunderii penale la data de 30.10.2008, procesul penal continuând la solicitarea acestuia, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. f C. proc. pen., privind încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției penale.

3. Curtea constată că nu sunt fondate nici apelurile formulate de părțile civile R.L.Davison&Co.Ltd-Lloyd’s Insurance Brokers și ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, care au solicitat în esență obligarea inculpaților la plata despăgubirilor produse prin activitatea infracțională.

Astfel, după cum s-a arătat anterior, inculpații Ș. I., D. V. și I. L. nu au comis nicio faptă delictuală care să producă vreun prejudiciu părților civile, ci aceștia și-au îndeplinit obligațiile de serviciu.

În cazul celorlalți inculpați, Curtea observă că instanța nu poate acorda despăgubiri părților civile, ținând seama că potrivit art.25 al.5 Cpp instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă în cazul în care se dispune încetarea procesului penal, între altele, în baza art.16 al.1 lit.f Cpp (respectiv când a intervenit amnistia, prescripția, decesul ori radierea).

Față de considerentele anterioare, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P., de inculpatul C. I. O. și părțile civile R.L.Davison&Co.Ltd-Lloyd’s Insurance Brokers și ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

În baza art.275 al.2 C. pr. pen., va fi obligat fiecare dintre apelanții C. I. O., R.L.Davison&Co.Ltd-Lloyd’s Insurance Brokers și ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 al.1 C. pr. pen., onorariul apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpații B. M., Dacălu G. și P. A., în cuantum de câte 400 lei pentru fiecare inculpat reprezentat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, inculpatul C. I. O. și părțile civile R.L.Davison&Co.Ltd-Lloyd’s Insurance Brokers și ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței penale nr.479 din 26.05.2014 a Judecătoriei Sector 2 București.

În baza art.275 al.2 Cpp, obligă pe fiecare dintre apelanții C. I. O., R.L.Davison&Co.Ltd-Lloyd’s Insurance Brokers și ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpații B. M., Dacălu G. și P. A., în cuantum de câte 400 lei pentru fiecare inculpat reprezentat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

B. F. V. V. I. V.

GREFIER,

T. S.

Red. B.F.V.

Dact. BFV/A.L. 2 ex.

← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 620/2015. Curtea de Apel...		Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 620/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Sentința nr. 59/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 530/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei (art.583 NCPP). Decizia nr. 204/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI