Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 530/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 29459/300/2013
DOSAR NR._
(515/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.530
Ședința publică din data de 07.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.802/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat D. A. M. personal și asistat juridic de apărător ales, avocat P. V. cu împuternicire avocațială nr._/07.04.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la legitimarea intimatului inculpat D. A. M., identificat cu CI, ., nr._, copia actului de identitate a acestuia fiind depusă la dosar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că fapta concretă pentru care a fost condamnat inculpatul constă în aceea că, pe . oră relativ aglomerată, trecând succesiv de pe o bandă de circulație pe altă cu o viteză superioară limitei pe tronsonul de drum respectiv, a produs un accident de circulație, fapta încadrându-se în disp. art.184 Cod Penal.
Anterior, inculpatul a fost sancționat contravențional de mai multe ori pentru abateri la normele circulației pe drumurile publice și raportat la această situație, instanța de fond, în procedura simplificată a aplicat maximul de pedeapsă prevăzut de lege, iar primul motiv de apel al Parchetului îl constituie neaplicarea unui spor în condițiile în care s-a anulat o suspendare pentru o faptă concurentă, pedeapsa din acea cauză fiind de 1 an de zile, iar rezultanta a fost de 2 ani fără aplicarea unui spor.
Date fiind circumstanțele comiterii faptei precum și existența concursului de infracțiuni, solicită aplicarea unui spor de 1 an, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu menținerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, însă cu majorarea termenului de încercare de la 5 ani la 8 ani.
Al doilea motiv de apel îl constituie faptul că nu s-au aplicat în prezenta cauză disp. art.7 din Legea nr.76/2008, în sensul că nu s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, deși această faptă este cuprinsă în anexa cu faptele pentru care se dispune această măsură.
Al treilea motiv de apel, se referă la faptul că se impune ca în baza art.86 ind.3 alin.3 lit. e din Vechiul Cod Penal să se instituie în sarcina inculpatului obligația de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice pe durata termenului de încercare.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea primului motiv de apel ca nefondat, apreciind că modul în care s-a făcut contopirea pedepselor și s-a păstrat pedeapsa de 2 ani fără aplicarea unui spor a fost corect.
În susținere, arată că această infracțiune a fost comisă la data de 03.01.2009, inculpatul fiind condamnat anterior pentru altă faptă săvârșită în perioada decembrie-ianuarie 2010-2011 pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Faptul că infracțiunea a fost săvârșită pe data de 03.01.2009 și s-a judecat abia în anul 2015 este o culpă ce nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.
Este adevărat că în dosar sunt evidențiate mai multe contravenții la regimul circulației, însă acestea sunt anterioare săvârșirii acestei fapte.
Apreciază că raportat la modul în care s-a individualizat pedeapsa și împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică aplicarea unui spor de 1 an.
De asemenea, apreciază că termenul de încercare stabilit de instanța de fond este suficient de lung, timp în care inculpatul poate face dovada faptului că a înțeles consecințele faptelor sale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel al Parchetului, solicită admiterea acestuia, iar cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, apreciază că disp. art.86 ind.3 alin.3 lit. e din Vechiul Cod Penal sunt dispoziții facultative și nu obligatorii pentru instanță, astfel că această critică este nefondată.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că își menține declarațiile date anterior și achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.802/19.11.2014 a Jud. Sector 2 București, s-a hotărât:
„În baza art. 184 alin. 2, 4 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 C. pen., raportat la art. 396 alin. 10 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. A. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 C. pen. din. 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II – a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata pedepsei.
Constată că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C. pen. din 1969, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sent. pen. nr. 303/24.04.2013 a Tribunalului G., definitivă la 27.01.2014, prin nerecurarea dec. pen. nr. 14/15.01.2014 a Curții de Apel București, prin care a fost respins apelul inculpatului.
În baza art. 865 raportat la art. 85 alin. 1 C. pen. din 1969, anulează suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 303/24.04.2013 a Tribunalului G..
În baza art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b C. pen. din 1969, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sent. pen. nr. 303/24.04.2013 a Tribunalului G., și aplică inculpatului D. A. M. (fiul lui D. și D., ns. la data de 26.11.1985 în Mun. G., domiciliat în Mun. G., ., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii superioare, controlor trafic la ., situație militară nesatisfăcută, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag stare de recidivă)pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. din. 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II – a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata pedepsei.
În baza art. 861 alin. 2 C. pen. din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 862 alin. 1 C. pen. din 1969 și care se calculează de la 27.01.2014, când a rămas definitivă sent. pen. nr. 303/24.04.2013 a Tribunalului G..
În baza art. 863 alin. 1 C. pen. din 1969, impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele stabilite de către această instituție.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Menține obligația impusă inculpatului, prin sent. pen. nr. 303/24.04.2013 a Tribunalului G., în baza art. 863 alin. 3 lit. e C. pen. din 1969, ca, pe durata termenului de încercare, să nu intre în legătura cu numitele S. A. I. și M. M. Darlenne.
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 864 C. pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Constată că acțiunea civilă a fost disjunsă.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., obligă inculpatul la 910 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat.”
Prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr. 555/P/2009 emis de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la data de 28.10.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. A. M. domiciliat în G., .,., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal din 1969.
În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 03.01.2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul D. A. M., în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr de înmatriculare AG365SP pe . șos. Fundeni către . mun. București,sector 2, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat în coliziune cu un stâlp de susținere a liniei de contact a tramvaielor de pe mediana carosabilului, iar în urma coliziunii a provocat vătămarea corporală a persoanei vătămate G. E. A., pasageră în autovehicul, pe scaunul din dreapta. S-a mai arătat că,pentru leziunile suferite, partea vătămată a necesitat aproximativ 250 de zile de îngrijiri medicale,leziunile suferite punându-i în primejdie viața și provocându-i o infirmitate fizică și psihică permanentă.
Această situație de fapt a fost stabilită de către organele de urmărire penală pe baza următoarelor mijloacele de probă: proces–verbal de cercetare la fața locului, (filele 7 – 12, dup), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 25/6.01.2009(fila 26, dup), expertiză tehnică judiciară(filele 59 – 64, dup), expertiză medico – legală nr. A_ (filele 31 – 34, dup), dispoziția privind numirea d-nei G. F. în calitate de curator pentru persoana adultă G. E. A. nr. 66/22.05.2012, (filele 47, 48, dup), declarații învinuit D. A. M.(filele 51, 52, 55, dup), declarații martor N. A. I.(filele 56, 57, dup), declarații martor I. R. (fila 29, dup).
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că la 23.12.2011 persoana vătămată G. E. A. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului D. A. M. urmând ca despăgubirile materiale și daunele morale să fie precizeze ulterior (filele 39, 40, dup).
De asemenea s-a precizat că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 Spitalul Clinic de Urgență București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale împotriva inculpatului D. A. M. pentru despăgubiri în cuantum de_,50 lei, reprezentând cheltuielile efective ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate (filele 65-66, dup). De asemenea, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de_.20 lei și Spitalul Clinic de Urgență „B. – A.” București. (fila 67, dup).
S-a arătat că inculpatul D. A. M. a susținut pe parcursul urmăririi penale că autovehiculul implicat în accidentul rutier aparținea unui prieten și era înmatriculat în Italia unde avea încheiată o poliță de asigurare însă nu a fost identificată societatea de specialitate la care s-a încheiat polița de asigurare precum și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 136/1995, Legea nr. 32/2000 și Ordinul_/2006, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor în interesul persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule.
Pe rolul acestei instanțe s-a format dosarul nr._ din 28.10.2013.
La data de 27.11.2013, persoana vătămată G. E. A. a depus la dosar copie după Dispoziția de numire a părții civile G. F. în calitate de curator a persoanei adulte G. E. A. (fila nr. 48 din dosarul instanței), copie ancheta socială nr. 949/ 22.05.2012 privind pe G. E. A. (filele nr. 49-54 din dosarul instanței).
Procedura de cameră preliminară a fost finalizată prin încheierea din data de 17.03.2014, când, în baza art.346 alin.2 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 555/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București privind pe inculpatul D. A. M., trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal din 1969, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul D. A. M..
La solicitarea instanței a fost comunicată și atașată la dosar fișa de cazier auto a inculpatului (fila nr.225 din dosarul instanței) și fișa de cazier judiciar (fila nr. 236 din dosarul instanței).
Prin încheierea din data 26.06.2014 instanța a încuviințat solicitarea formulată de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, respectiv introducerea Ufficio Centrale Italiano prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Prin încheierea din data de 11.09.2014, s-a dispus înaintarea cauzei, conform art. 98 alin. 2 R.O.I., la completul competent, pentru soluționarea declarației de abținere formulată de către președintele completului de judecată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. f C.proc.pen și ale art. 55 C.proc.pen.
Prin încheierea din data de 11.09.2014, s-a admis cererea de abținere și s-a dispus trimiterea cauzei spre repartizare aleatorie.
Prin încheierea din 14.10.2014, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de părți civile a numiților G. M. și G. D. L..
Inculpatului D. A. M. i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 375 Cod procedură penală privind procedura simplificată a judecății în cadrul recunoașterii vinovăției, cu consecința aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei conform alin. 10 al art. 396Cod procedură penală, inculpatul solicitând aplicarea acestor dispoziții.
La termenul din 11.11.2014 instanța a procedat la ascultarea inculpatului, conform art. 375 alin. 1 Cod procedură penală.
La același termen, instanța a constatat că sunt îndeplinite exigențele art. 374 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin.10 C.proc.pen., motiv pentru care a încuviințat cererea inculpatului de judecare pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale.
Prin aceeași încheiere s-a dispus disjungerea laturii civile de latura penală, cu privire la latura civilă formându-se un alt dosar.
Examinând cauza pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,instanța constată că inculpatul D. A. M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel,din procesul-penal de cercetare la fața locului (fila nr. 7–11 dup) schița accidentului (fila nr. 12 dup), planșele foto efectuate la fața locului (filele nr. 14- 22 dup), raportul de expertiză tehnică judiciară (filele nr. 41-53 dup) rezultă că la 03.01.2009, în jurul orei 21.00, inculpatul D. A. M., în timp ce a condus autoturismul marca B.M.W. cu nr. AG 365 SP pe . șos. Fundeni către . pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat în coliziune cu un stâlp de susținere a liniei de contact a tramvaielor de pe mediana carosabilului. Din coroborarea acelorași mijloace de probă cu actele medicale depuse la dosar rezultă că după producerea accidentului de circulație, persoana vătămată G. E. A., care se afla pe scaunul din dreapta șoferului,fiind proiectată în urma impactului prin geamul portierei dreapta în afara autovehiculului, pe carosabil, a fost transportată de un echipaj al Ambulanței la Spitalul Clinic de Urgență București B. A., unde i-au fost acordate îngrijirile medicale necesare.
Din protocolul etilotest și buletinul de analiză toxicologică nr. 25/6.01.2009, (fila nr. 26 dup) privind pe inculpat au rezultat 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv 0,00 g/l alcool pur în sânge.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. nr. A_ eliberat de I.N.M.L. la 17.10.2011 (fila nr. 31-34 dup), persoana vătămată G. E. – A., în urma accidentului rutier, a suferit leziuni traumatice ce au necesitat circa 250 de zile de îngrijiri medicale, necesitând în continuare evaluări multidisciplinare periodice cu supraveghere, terapie și recuperare neuro – musculară și psiho – cognitivă specifică. Leziunile traumatice, prin morfologia și tipologia lor au pus viața persoanei vătămate în primejdie, determinând modificări morfo – clinice cu caracter permanent, care constituie infirmitate fizică și psihică posttraumatică (sechele neurologice cu tulburări psihomotorii conform evaluărilor de specialitate).
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară (filele nr. f. 59 – 64 dup), la momentul producerii accidentului rutier, în segmentul de drum unde acesta s-a produs, circulația se desfășura pe carosabil cu înveliș asfaltic în stare uscată, la lumina asigurată de farurile proprii ale autovehiculului și de rețeaua de iluminat public. Autoturismul condus de către D. M. A. aflat în derapaj a intrat în impact cu un stâlp de susținere a liniei de contact a tramvaielor, instalat pe mediana carosabilului. Din cauza impactului cu stâlpul, recepționat în frontala caroseriei, autoturismul a suferit o mișcare de rotație în sens anterior deplasându-se necontrolat în continuare. După parcurgerea în acest mod, în derapaj, a unei distanțe de cca. 26 metri,, autoturismul s-a rotit cu cca. 195 grade, la o distanță de 1, 5 metri de bordura trotuarului din dreapta, în raport cu sensul de înaintare către . impactul cu stâlpul, în cursul rotirii autoturismului, pasagera de pe locul din dreapta-față (persoana vătămată G. A.) a fost expulzată din habitaclu probabil prin ușa din dreapta. Momentul apariției stării de pericol a fost cel în care autoturismul BMW a intrat în derapaj. Starea de pericol a fost creată în mod direct de către conducătorul auto care a condus un autoturism cu tracțiune spate, cu viteză excesivă și a efectuat manevre bruște de direcție și frânare care au condus la .>
De asemenea, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, accidentul putea fi prevenit de către conducătorul auto prin deplasare cu atenție și renunțarea la manevre bruște de virare frânare în condițiile în care se deplasa la volanul unui autoturism cu tracțiune spate, care are o stabilitate redusă. Dată fiind dinamica producerii accidentului și probatoriul, nu s-a putut calcula o viteză limită minimă sub care s-ar fi putut evita ., finalizată cu impactul cu stâlpul.
Din declarația martorei N. A. I. (filele 56-57 dup) se reține că la data de 03.01.2009, în jurul orei 19.00-20.00, în timp ce conducea autoturismul Skoda F., al cărui număr de înmatriculare nu și-l amintește, pe . Fundeni către Doamna G., pe banda a III–a, l-a observat în oglinda retrovizoare interioară pe inculpatul D. A. M. venind din spate și trecând succesiv de pe o bandă pe alta, mergând cu viteză. Acesta a pătruns pe banda de mers pe care se deplasa martora, în fața acesteia, și din cauza vitezei cu care rula, a pierdut controlul asupra direcției de mers, făcând mișcări necontrolate stânga–dreapta intrând în coliziune cu un stâlp de beton aflat între liniile de tramvai. La momentul impactului martora a văzut o fată proiectată în aer, constatând ulterior că aceasta era pasageră în mașina inculpatului și fusese proiectată din autoturismul acestuia prin geam. Martora a mai declarat că în zona respectivă carosabilul era uscat, vizibilitatea era bună și nu exista nici un obstacol care să îl determine pe inculpatul D. A. M. să facă o manevră forțată, pierderea controlului asupra direcției de mers fiind din cauza vitezei mari cu care se deplasa inculpatul.
Se reține și faptul că martora I. R., pasageră în autovehiculul condus de către inculpat, a susținut că în data de 03.01.2009, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în autoturismul marca B.M.W. cu nr. AG 357 SP, condus de către inculpatul D. A. M. pe .. București, dinspre șos. Fundeni către . a frânat, autoturismul a început să se rotească pe carosabil lovindu-se de un stâlp de pe mijlocul străzii cu partea laterală dreapta iar în momentul în care a coborât din autoturism, pe geamul portierei din spate a văzut-o pe persoana vătămată G. A., care în momentul producerii accidentului se afla pe scaunul din dreapta față, căzută pe carosabil la aproximativ 10 – 15 metri de mașină, fiind aruncată pe geamul autovehiculului.
Inculpatul D. A. M. a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată faptul că la 03.01.2009, în jurul orei 21:00, în timp ce a condus autoturismul marca B.M.W. cu nr. AG 357 SP, pe .. Fundeni către . dreptul imobilului cu nr. 32, a derapat, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat în coliziune cu un stâlp de susținere a rețelei electrice care se afla între liniile de tramvai. Cu toate acestea, pentru a exclude vinovăția sa, inculpatul D. A. M. a susținut că a autovehiculul pe care îl conducea a derapat întrucât în acea zonă carosabilul era acoperit cu gheață, pe care nu a observat-o, accidentul producându-se în dreptul patinoarului din parcul Plumbuita de unde se scurgea apă. Inculpatul a susținut că nu a frânat.
Susținerile inculpatului D. A. M. cu privire la faptul că pe carosabil, la locul producerii accidentului, era gheață sunt contrazise atât procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 7-12 dup) în care se precizează că pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentul rutier circulația se desfășura pe carosabil cu înveliș asfaltic în stare uscată, la lumina asigurată de farurile proprii și de rețeaua de iluminat public cât și de declarația martorei N. A. I. (filele 56-57 dup) care a declarat că în zona respectivă carosabilul era uscat, vizibilitatea era bună și nu exista nici un obstacol care să îl determine pe inculpatul D. A. M. să facă o manevră forțată, pierderea controlului asupra direcției de mers fiind din cauza vitezei mari cu care se deplasa inculpatul.
De asemenea, contrar susținerilor inculpatului, martora I. R., pasageră în autovehiculul condus de către inculpat a susținut că acesta a frânat, autoturismul a început să se rotească pe carosabil lovindu-se de un stâlp de pe mijlocul străzii cu partea laterală dreapta. Prin urmare instanța nu poate reține aceste din urmă susțineri ale inculpatului.
În raport cu situația reținută mai sus, instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal iar conform art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabilă, se va proceda la analiza infracțiunii săvârșită de către inculpat din perspectiva legii penale mai favorabile.
Analizând condițiile de incriminare și sancționare a infracțiunii de vătămare corporală din culpă se constată că infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în modalitatea în care a fost săvârșită de către inculpat constituie infracțiune atât potrivit vechii reglementări cât și potrivit noii reglementări, încadrându-se în prev. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 și ale art.196 alin. 2 și 3 Cod penal în vigoare în prezent. În ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, se constată că potrivit vechii reglementări pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani iar potrivit noii reglementări închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 236 din dosarul instanței) se constată că prin sentința penală nr. 303/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. definitivă prin decizia penală nr. 14/A/15.01.2014 a C. Secția a II-a Penală care a rămas definitivă prin nerecurare la data de 27.01..2014, inculpatul D. A. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal de la 1969. Pedeapsa a fost suspendată sub supraveghere.
Se reține că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal de la 1969 pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv.
Având în vedere Decizia Curții Constituționale, nr. 265 din 6 mai 2014, care prevede că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile se va analiza legea mai favorabilă și din perspectiva ipotezei contopirii pedepselor pentru cele două infracțiuni concurente.
Atât potrivit art. 97 alin. 1 Cod penal cât și potrivit art.85 alin 1 Cod penal din 1969, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la 03.01.2009 anterior pronunțării hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de proxenetism, prin urmare, în ipoteza anulării suspendării sub supraveghere aplicată pentru această din urmă infracțiune, ar deveni aplicabile dispozițiile legale privitoare la concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de sancționare a concursului de infracțiuni, conform disp art. 39 alin. 1 lit. b, Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite iar conform art. 34 alin. 1 lit. b, Codul penal din 1969, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Analizând dispozițiile legale anterior amintite, se reține faptul că, având în vedere că Noul Cod penal a consacrat pentru sancționarea concursului de infracțiuni sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu, aplicarea noilor dispoziții legale ar fi defavorabilă inculpatului, prin aplicarea lor ajungându-se la o pedeapsă mai mare decât cea care ar putea fi aplicată în temeiul vechilor dispoziții legale.
Prin urmare, în drept fapta inculpatului D. A. M., care, la 03.01.2009, în jurul orei 21.00, în timp ce a condus autoturismul marca B.M.W. cu nr. AG 365 SP, pe . controlul asupra direcției de mers, a intrat în coliziune cu un stâlp de susținere a liniei de contact a tramvaielor de pe mediana carosabilului, iar în urma coliziunii a provocat persoanei vătămate G. E. A. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 250 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce au pus în primejdie viața persoanei vătămate și i-au provocat acesteia o infirmitate fizică și psihică permanentă, întrunește pe latură subiectivă și obiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Reținerea alineatului 2 al art. 184 Cod penal 1969 este determinată de faptul că prin acțiunea sa inculpatul a provocat persoanei vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare mai mult de 250 de zile și totodată a fost pusă în primejdie viața sa.
Reținerea alineatului 4 al art. 184 Cod penal 1969 este determinată de faptul că accidentul de circulație s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat, în calitate de conducător de autoturism cat. B, a dispozițiilor HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice respectiv, art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care prevede că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Inculpatul a încălcat dispozițiile sus indicate întrucât, așa cum reiese din declarația martorei N. A. I., acesta a trecut succesiv de pe o bandă pe alta și din cauza vitezei cu care rula, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a lovit un stâlp. Comportamentul inculpatului a afectat siguranța circulației pe drumurile publice și a pus în pericol viața și integritatea corporală a persoanei vătămate. Inculpatul a încălcat și disp. art. 48 din OUG nr. 195/2002, care stabilește obligația conducătorului de vehicul să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, prin aceea că a circulat cu o viteză de peste 91 K/h, și a trecut succesiv de pe o bandă pe alta. De asemenea, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, care stabilește că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, art. 121 alin. (1) din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare; art. 122 alin. (1) din HG 1391/2006, care stabilește în sarcina conducătorilor de vehicule interdicția de a reduce brusc viteza ori să efectueze o oprire neașteptată, fără motiv întemeiat; art. 123 din HG 1391/2006, care prevede obligația conducătorilor de vehicule de a circula cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în situația în care schimbă direcției de mers prin viraje;
Sub aspectul laturii obiective, în ceea ce privește elementul material se reține că acesta constă în acțiunea inculpatului D. A. M. de a conduce autovehiculul marca B.M.W., pe . viteză de 91 km/h, prin urmare cu 41 km/h peste limita legală admisă pentru acel sector de drum și de a pierde controlul asupra direcției de mers, intrând în coliziune cu un stâlp de susținere a liniei de contact a tramvaielor.
Urmarea imediată constă în vătămarea corporală a persoanei vătămate G. E. A. care a necesitat pentru vindecare aproximativ 250 de zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i viața în primejdie viața și cauzându-i infirmitate fizică și psihică permanentă.
Legătura de cauzalitate între fapta comisă și urmarea produsă rezultă din probele administrate în cauză, astfel cum au fost precizate mai sus.
Față de aceste considerente, prima instanța constatând că fapta penală există, constituie infracțiune și a fost comisă de către inculpat, a dispus condamnarea inculpatului D. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, săvârșită la data 03.01.2009, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, pentru motivele consemnate in partea introductiva a prezentei decizii.
Apelul este fondat, in sensul arătat in continuare.
Astfel, prima instanță nu a aplicat prevederile obligatorii ale art. 4 și 7 din Legea nr. 76/2008, Curtea urmând sa dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
La individualizarea judiciara a pedepsei, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșită, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținându-se și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Curtea are în vedere că potrivit art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969, infracțiunea de vătămare corporală din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Gradul de pericol social al faptei săvârșită de către inculpatul D. A. M. este dat de gravitatea leziunilor suferite de către persoana vătămată G. E. A., aceasta având nevoie de aproximativ 250 de zile de îngrijire medicală, rămânând cu o infirmitate permanentă. De asemenea, inculpatul este o persoană cunoscută cu antecedente penale, acesta fiind condamnat pentru proxenetism.
Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, recunoscând faptele, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Curtea apreciază ca pedeapsa aplicata inculpatului de prima instanță, respectiv o pedeapsă reprezentând maximul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen și anume a unei pedepse de 2 ani închisoare, este suficienta pentru reeducarea inculpatului si justificată de consecințele extrem de grave pe care fapta inculpatului le-a produs asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate, neimpunându-se însă aplicarea unui spor de pedeapsa sau majorarea termenului de supraveghere.
În raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, de faptul că acesta regretă fapta săvârșită, de forma de vinovăție cu care fapta a fost săvârșită(culpă), si de faptul ca scopul pedepsei, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 52 Cod penal 1969, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prima instanță, in mod temeinic, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare.
Totodată, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele stabilite de către această instituție.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
- obligația impusă inculpatului, prin sent. pen. nr. 303/24.04.2013 a Tribunalului G., în baza art. 863 alin. 3 lit. e C. pen. din 1969, ca, pe durata termenului de încercare, să nu intre în legătura cu numitele S. A. I. și M. M. Darlenne.
In raport de faptul ca infracțiunea a fost comisa din culpa si de stabilirea celorlalte obligații, Curtea nu apreciază ca fiind utila obligarea inculpatului de a nu conduce un vehicul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 2 lit. a CPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr.802/19.11.2014 a Jud. Sector 2 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art.7 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. A. M..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V.-A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P..
Dact.G.P./
4ex.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
