Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1012/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._/299/2015
2759/2015
DECIZIA PENALĂ NR. 1012/A
Ședința publică de la 20 august 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. N.
JUDECĂTOR - M. R. A.
GREFIER - G. A. I.
******************
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. A..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul Z. M. A. împotriva sentinței penale nr. 505/13.07.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat G. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata persoană vătămată C. T. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apelantul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul apelantului inculpat critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport de circumstanțele comiterii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului, de împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră în fața instanței fondului, judecata având loc conform procedurii simplificate. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și a se dispune reducerea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu deducerea prevenției la zi. Consideră că pedeapsa aplicată de instanța fondului – către minimul special al textului de incriminare - a fost corect individualizată în raport de modalitatea comiterii faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a suferit două condamnări anterioare și o amendă administrativă pentru infracțiune contra patrimoniului.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.505 din 13 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015, a fost condamnat inculpatul Z. M. A. (fiul lui M. și M., născut la data de 13.04.1991 în București, CNP –_, domiciliat în domiciliat în București, sector 5, ..72-74), în baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.d C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen., art.43 alin.5 C.pen. și art.396 alin.10 C.p.p., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.67 alin.1 C.pen. rap. la art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 C.pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art.72 alin.1 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 21.04.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 25 C.p.p. și art. 397 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 23 alin. 3 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. T. Anelize și obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, pe situația de fapt, că în perioada 20.02.2015 – 12.03.2015,inculpatul Z. M. A. împreună cu o altă persoană, neidentificată, au pătruns fără drept, prin spargerea unui geam de la ușa secundară de acces, în apartamentul persoanei vătămate, C. T. Anelize situat în București, Bulevardul N. B. nr.16, ., ., de unde au sustras o cuvă și un motor de mașină de spălat, mai multe unelte și scule, o baterie de la o cadă, patru cărți Editura Albatros, o scară metalică, precum și patru fețe de masă, producând un prejudiciu estimat la suna de 1.000 de lei.
La reținerea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- plângerea penală formulată de persoana vătămată C. T. Anelize prin care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că în perioada 20.02.2015 – 12.03.2015, persoane necunoscute, prin spargerea unui geam de la ușa secundară de acces în apartamentul proprietate personală, situat în București, bulevardul N. B. nr.16, ., ., au pătruns, fără drept, în interior, de unde au sustras o cuvă și un motor de mașină de spălat, mai multe unelte și scule, precum și o baterie de la o cadă, estimând valoarea prejudiciului la suma de 1.000 lei.
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 12.03.2015 din mențiunile căruia a rezultat că la locul faptei au fost identificate mai multe urme papilare aflate pe obiecte din interiorul apartamentului în cauză și despre care persoana vătămată a declarat că au fost manipulate de făptuitori. Astfel, au fost ridicate 10 urme papilare de pe ușa debaralei bucătăriei, 5 urme de pe ușa de acces în bucătărie și o urmă de pe sertarul unui corp de mobilier situat în dormitorul apartamentului. Urmele papilare ridicate au fost transmise D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic, care, în urma examinărilor efectuate în baza de date a sistemului AFIS au stabilit că una dintre acestea a fost creată de numitul Z. M. A. - adresa nr._/01.04.2015.
- raportul de constatare criminalistică dactiloscopică nr._/17.04.2015 efectuat în cauză, care a relevat că urma palmară ridicată de pe sertarul comodei din dormitorul mic (corpul de mobilier din dormitorul apartamentului), a fost creată de regiunile tenară și hipotenară ale palmei de la mâna dreaptă a inculpatului Z. M. A..
Mijloacele de probă indicate anterior s-au coroborat cu declarațiile inculpatului Z. M. A., care a recunoscut în cursul urmăririi penale faptul că a pătruns în locuința persoanei vătămate, fiind însoțit de o altă persoană, ale cărei date de identificare nu le cunoaște, însă a arătat că nu a sustras nicio cuvă de mașină de spălat, niciun motor și nici uneltele reclamate, susținând că a sustras alte bunuri, precum 3-4 fețe de masă și 3-4 cărți, acestea din urmă fiind valorificate contra sumei de 6-7 lei. De asemenea, a precizat faptul că a valorificat bateria de cadă sustrasă la un centru REMAT, contra sumei de 20 de lei.
Datorită faptului că inculpatul a menționat în declarațiile date și alte bunuri sustrase, în afara celor declarate inițial de persoana vătămată, s-a procedat la reaudierea acesteia. Astfel, în data de 05.05.2015 persoana vătămată a arătat faptul că, într-adevăr, din apartament i-au fost sustrase, pe lângă bunurile indicate anterior, mai multe cărți ale Editurii Albastros, mai multe fețe de masă, precum și o scară metalică.
Vinovăția inculpatului Z. M. A. a rezultat și din declarația dată în fața instanței de judecată, acesta recunoscând în totalitate săvârșirea faptei, inclusiv sub aspectul prejudiciului cauzat, solicitând să fie judecat conform procedurii recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Z. M. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1 C.pen. – art.229 alin.1 lit.d cu aplic. art.41 alin.1 C.pen.
Instanța de fond a reținut, la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art.41 alin.1 C.pen. referitoare la recidivă, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2638/20.12.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare, fiind liberat condiționat la data de 08.11.2011, cu un rest rămas neexecutat de 442 zile închisoare.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art.15 alin.2 C.pen., judecătorul cauzei pe fond a pronunțat condamnarea, la individualizarea și proporționalizarea sancțiunii fiind avute în vedere dispozițiile art. 74 din noul Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.74 din noul Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, modul concret de săvârșire, respectiv prin efracție, prin spargerea unui geam de la ușa secundară de acces în apartamentul persoanei vătămate, dar și faptul că prejudiciul nu a fost recuperat, aspecte care conferă infracțiunii o periculozitate sporită.
Un alt aspect relevant pentru individualizarea pedepsei a fost reprezentat de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății prin pătrunderea fără drept într-un imobil, ceea ce evidențiază îndrăzneala deosebită a inculpatului și determinarea sa în îndeplinirea rezoluției infracționale.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a constatat că acesta a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă, suferind în trecut două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și fals privind identitatea, ceea ce relevă perseverență în încălcarea dispozițiilor legale, precum și faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul educativ-preventiv.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul are posibilități reduse de reintegrare socială, fiind slab școlarizat și neavând nicio ocupație și nicio sursă licită de venit, elemente care conturează un risc crescut de reluare a activității infracționale în viitor.
Cu toate acestea, s-a avut în vedere că prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii a fost unul redus, ceea ce atenuează într-o oarecare măsură gradul de pericol social al faptei.
În privința atitudinii procesuale a inculpatului Z. M. A., instanța a constatat că acesta a cooperat cu organele judiciare, adoptând o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, de recunoaștere a săvârșirii faptei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, infracțiunea de furt calificat dedusă judecății se sancționează cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, conform art. 229 alin. 1 C.pen. Totodată, având în vedere că la termenul din data de 29.06.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază, în cazul pedepsei închisorii, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
De asemenea, întrucât inculpatul Z. M. A. a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 5 C.pen.
Așadar, prin aplicarea succesivă a cauzei de atenuare a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p. și a cauzei de agravare prevăzută de dispozițiile art. 43 alin. 5 C.pen., limitele de pedeapsă la care instanța s-a raportat la dozarea pedepsei au fost închisoarea de la 1 an la 5 ani.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an și 8 luni față de inculpatul Z. M. A., această pedeapsă fiind apreciată aptă să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale și fiind proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.
Pe latură civilă, având în vedere considerentele reținute sub aspectul laturii penale a cauzei, dar și faptul că inculpatul a declarat în fața instanței că este de acord cu achitarea despăgubirilor solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința inculpatului Z. M. A., motiv pentru care, în baza art. 25 C.p.p. și art. 397 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 23 alin. 3 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ.a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. T. Anelize și a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Z. M. A., care critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport de circumstanțele comiterii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului, de împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră în fața instanței fondului, judecata având loc conform procedurii simplificate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, constând în aceea că în perioada 20.02.2015 – 12.03.2015, inculpatul Z. M. A. împreună cu o altă persoană, neidentificată, au pătruns fără drept, prin spargerea unui geam de la ușa secundară de acces, în apartamentul persoanei vătămate, C. T. Anelize situat în București, Bulevardul N. B. nr.16, ., ., de unde au sustras o cuvă și un motor de mașină de spălat, mai multe unelte și scule, o baterie de la o cadă, patru cărți Editura Albatros, o scară metalică, precum și patru fețe de masă, producând un prejudiciu estimat la suma de 1.000 de lei.
Situația de fapt s-a conturat în urma administrării următoarelor probe: plângerea penală formulată de persoana vătămată C. T. Anelize, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 12.03.2015 din mențiunile căruia a rezultat că la locul faptei au fost identificate mai multe urme papilare aflate pe obiecte din interiorul apartamentului în cauză și despre care persoana vătămată a declarat că au fost manipulate de făptuitori care se coroborează cu raportul de constatare criminalistică dactiloscopică nr._/17.04.2015 efectuat în cauză, care a relevat că urma palmară ridicată de pe sertarul comodei din dormitorul mic (corpul de mobilier din dormitorul apartamentului), a fost creată de regiunile tenară și hipotenară ale palmei de la mâna dreaptă a inculpatului Z. M. A.. De asemenea, inculpatul Z. M. A. a recunoscut în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, faptul că a pătruns în locuința persoanei vătămate, fiind însoțit de o altă persoană, ale cărei date de identificare nu le cunoaște.
Prin urmare, se constată că probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului, Curtea constată că în mod incomplet s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în casa persoanei vătămate, prin spargerea unui geam de la ușa secundară, și de a sustrage mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de în art.228 alin.1 C.pen. – art.229 alin.1 lit.d cu aplic. art.41 alin.1 C.p., fără a se reține și disp. art.229 al.2 lit.b C.p. (prin violare de domiciliu), dar, având în vedere principiul regăsit în disp. art. 418 Cod pr.penală, conform căruia instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, Curtea va menține încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond.
Nu se pot reține cele menționate în rechizitoriul parchetului, conform cărora nu s-a reținut forma agravată prev. de art.229 al.2 lit.b Cod penal, dat fiind că respectivul apartament nu era locuit, motiv pentru care acesta nu reprezintă domiciliu în sensul legii penale, având în vedere că, atât legea civilă, dar mai ales legea penală (art.157 al.2 Cod pr.penală) definește domiciliu ca fiind o locuință sau orice spațiu delimitat în orice mod ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică. Așadar, nu este necesar ca respectivul spațiu să fie folosit, ci este suficient ca acesta să aparțină persoanei vătămate pentru a putea fi reținută forma agravată a infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la starea de recidivă, se constată că prezenta faptă a fost săvârșită la data de 12.03.2015, după executarea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2638/20.12.2010 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a aplicat pedeapsa în limitele legale prevăzute (închisoare de la 1 la 5 ani închisoare), limite legale reduse mai întâi cu 1/3, conform disp. art.79 al.3 Cod penal, dat fiind aplicarea disp. art.396 al.10 Cod pr.penală (închisoare de la 8 luni la 40 de luni) și apoi majorate cu 1/2 dat fiind aplicarea disp. art.43 al.5 Cod penal, rezultând limite de pedeapsă între 1 an și 4 luni - 6 ani și 8 luni închisoare.
Se observă astfel că, condamnând inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă în limite legale, orientată spre minim, deși din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și anume prin efracție, împreună cu o altă persoană, prin violare de domiciliu, producând un prejudiciu ce nu a fost recuperat, din circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală și este consumator de substanțe etnobotanice rezultă că pericolul social al faptei este ridicat, iar inculpatul dă dovadă de perseverență infracțională, adoptând o atitudine indiferentă față de valorile sociale ocrotite de lege.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, fapt pentru care va respinge ca nefondat apelul acestuia, urmând ca, în baza art.275 al. 2 Cod pr.penală să-l oblige pe apelantul inculpat Z. M. A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat Z. M. A. împotriva sentinței penale nr.505/13.07.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. _/299/2015.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală obligă apelantul inculpat Z. M. A. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. C. G., în cuantum de 260 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției si va rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. N. M. R. A.
GREFIER,
G. A. I.
Red.A.M.R./ Th.red.C.V.M.- ex.4/03.09.2015
Jud.sect. 1 București – judecător P. A.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 135/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1017/2015.... → |
|---|
