Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1017/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1017/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1017/A
Ședința publică din data de 20 august 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. B.
JUDECĂTOR: T. A.
GREFIER: S. I.-F.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror C. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI și de către inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr.348 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.08.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 20.08.2015, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.348 din data de 25.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 2 București - Secția Penală l-a condamnat pe inculpatul A. G.(fiul lui T. și I., născut la data de 22.02.1986 în mun. M., jud. C., CNP_; arestat în baza mandatului de arestare preventivă cu numărul 51 de la data 24.03.2015, emis de către Judecătoria Sectorului 2 București), în baza art.233, art.234 alin.1 lit.a) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.104 alin.2 și art.43 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1083/07.10.2010 a Judecătoriei C. și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 891 zile alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, rezultând 2 ani și 891 zile închisoare.
În baza art.45 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.45 alin.5 raportat la art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art.399 alin.1 Cod pr.penală a fost menținută măsura arestării preventive luată cu privire la inculpat.
În baza art.404 alin.4 lit.a) Cod pr.penală raportat la art.72 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 23.03.2015 la zi.
S-a constatat că telefonul mobil furat a fost restituit persoanei vătămate Burzaev R. N. prin reprezentant Burzaev O..
În temeiul art.19, art.25 și art.397 alin.1 Cod pr.penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de către partea civilă Burzaev R. N. prin reprezentant Burzaev O..
În baza art.112 alin.6 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 130 lei obținută prin vânzarea telefonului, obiect material al infracțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, pe situația de fapt, că în data de 05.03.2015, în jurul orei 1500, după ce l-a urmărit pe Burzaev R. N. în holul de acces al blocului 117 B situat pe . l-a deposedat pe acesta de un telefon mobil marca Samsung Galaxy Trend, amenințându-l cu un obiect ascuțit de tip cutter.
Ulterior, inculpatul i-a vândut telefonul lui martorei N. P. V. pentru un preț de 130 lei. Telefonul a fost ridicat de organele de poliție de la martoră și a fost restituit persoanei vătămate prin reprezentant Burzaev O..
Pentru a reține această stare de fapt instanța de fond a avut în vedere declarația dată de inculpat în faza cercetării judecătorești, prin care a recunoscut săvârșirea faptei în modul descris, coroborată cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv declarația persoanei vătămate Burzaev R. N., procesul-verbal întocmit la data de 05.03.2015 cu ocazia efectuării cercetării la fata locului, procesul-verbal întocmit la data de 11.03.2015 cu ocazia depistării lui A. G., declarațiile martorilor N. P. V. și S. F. din 11.03.2015 și 23.03.2015, procesele-verbale întocmite la data de 11.03.2015 cu ocazia prezentării pentru identificare din planșa fotografică a numitului A. G. de către martorii N. P. V. și S. F., procesul-verbal întocmit la data de 11.03.2015 cu ocazia depistării și ridicării telefonului mobil marca SAMSUNG GALAXY TREND PLUS cu ._ de la N. P. V., imagini video.
Instanța de fond a apreciat că deși inculpatul a negat săvârșirea faptei în timpul urmăririi penale, acest fapt nu justifică reținerea vreunui dubiu rezonabil cu privire la calitatea de autor al faptei ori cu privire la vinovăția sa, declarația de recunoaștere a învinuirii din faza judecății coroborându-se cu restul ansamblului probator.
Astfel, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut de către procuror că apărările inculpatului în sensul că a cumpărat telefonul de la o persoana pe care o cunoaște, fara a o indica, și că în jurul orelor 15.30/16.00 se afla in zona B. Obor au fost infirmate de imaginile video, care îl plaseaza pe inculpat la locul săvârșirii faptei, urmărindu-l pe minorul Burzaev R. N., persoana vătămată. Mai mult, la întâlnirea de la Gara de Nord, din data de 05.03.2015, ora 18.43 inculpatul purta aceleași elemente de vestimentație cu cele surprinse pe imaginile video din imediata apropiere a faptei, respectiv geaca din material textil de culoare neagra cu gluga, pantaloni blugi, pantofi sport de culoare închisă cu marginile de culoare alba, fapt ce s-a coroborat si cu declarația martorului N. P. V..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art.233, art.234 alin.1 lit.a) C.pen.
Având în vedere dispozițiile art.396 alin.2 Cod pr.penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, evaluate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Inculpatul este cunoscut antecedente penale, săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 1083/07.10.2010 a Judecătoriei C.. Deși a fost liberat condiționat recent, la 16.01.2015, cu un rest rămas de executat 891 zile, inculpatul a continuat săvârșirea de infracțiuni, dovedind astfel că pedeapsa închisorii deja executată nu și-a produs efectul. Inculpatul nu s-a angajat după ce a fost eliberat din închisoare și nu are vreo altă sursă licită și stabilă de venituri. După ce, inițial, a negat săvârșirea faptei, a recunoscut fapta în fața instanței, solicitând aplicarea procedurii privind recunoașterea învinuirii.
Instanța a constatat că nu este cazul a se reține aplicarea art.75 Cod pen. privind circumstanțele atenuante, fiind incidente dispozițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală privind reducerea cu o treime a limitelor pedepsei cu închisoarea.
Ținând cont de mențiunile din cazierul judiciar și de celelalte circumstanțe personale, instanța a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, criticând-o pentru nelegalitate, și inculpatul A. G., fără a arăta în scris motivele de apel.
P. a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul greșitei neaplicării a art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea SNDGJ, respectiv de prelevare de probe biologice de la inculpat.
La termenul de judecată din 14.08.2015 apelantul-inculpat A. G. a declarat că își retrage apelul formulat în cauză.
Examinând sentința atacată în raport de motivul de apel invocat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că motivul de apel formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2008, infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare sunt prevăzute în Anexa care face parte integrantă din lege, iar printre acestea se regăsește și infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 alin.1 lit. a) Cod penal (pct. 22 din anexă).
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 S.N.D.G.J. conține profile genetice date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii:
a) suspecți – persoane despre care există date și informații că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infracțiunilor cuprinse în anexă;
b) persoane condamnare definitiv ca pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă;
c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului;
d) cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute, ori persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau actelor de terorism;
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare și se realizează la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.
Or, în raport de dispozițiile legale mai sus invocate și față de infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art.234 alin.1 lit.a) Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, instanța de fond avea obligația să dispună prelevarea de probe biologice de la acesta.
Sub aspectul apelului formulat de inculpatul A. G., Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.415 alin.1 Cod pr.penală, până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de apel, oricare din părți își poate retrage apelul declarat.
Constatând respectate dispozițiile menționate anterior, în sensul că nu s-a depășit momentul până la care poate interveni declarația de retragere a apelului și având în vedere că retragerea unei căi de atac, în cauză a apelului, este un act de dispoziție care odată exercitată duce la pierderea dreptului și văzând manifestarea de voință a inculpatului exprimată personal, în mod liber și necondiționat, în sensul că dorește să-și retragă apelul formulat, Curtea va lua act de această manifestare de voință expresă.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.348/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
În baza art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul – intimat A. G. în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 415 Cod pr.penală va lua act de retragerea apelului formulat de inculpatul A. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.422 Cod pr.penală va deduce prevenția de la 23.03.2015 la zi.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală va obliga apelantul – inculpat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.348/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
În baza art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul – intimat A. G. în vederea introducerii profilelor sale genetice în S.N.D.G.J.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 415 Cod pr.penală ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul A. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.422 Cod pr.penală, deduce prevenția de la 23.03.2015 la zi.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.275 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 august 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. A. B. T. A.
GREFIER,
S. I.-F.
Red.R.A.B./Th.red.C.V.M.-ex.4/06.11.2015
Judecătoria Sectorului 2 București – judecator M. M.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1012/2015. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
