Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 984/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 984/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 22553/299/2015
DOSAR NR._
(2398/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.984
Ședința publică din data de 23 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul B. Nicușor împotriva sentinței penale nr.346/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat B. Nicușor, personal,aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat G. M. în substituirea apărătorului din oficiu, avocat C. I., în baza delegației nr._/6.07.2015 atașată la dosar, lipsă fiind intimata-persoană vătămată D. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar de către intimata-persoană vătămată D. I. A. precizare, prin care arată că nu se poate prezenta la termen, fiind plecată din țară.
Întrebat fiind, apelantul-inculpat B. Nicușor, personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat B. Nicușor solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, pe fond, a se reaprecia în raport de dispozițiile art.74 Cp întregul material probator, poziția procesuală pe care inculpatul a înțeles să o aibă, urmând a se redoza pedeapsa aplicată de către instanța de fond sub minimul special prevăzut de lege.
Mai precizează că în raport cu vechea sentință penală, respectiv nr.946/4.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, prin care s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, trebuie adăugat așa cum prevede Noul Cod penal la sentința din prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, ca nefondat.
Apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de furt calificat este justificată, inculpatul încercând să sustragă bunuri din geanta persoanei vătămate într-un mijloc de transport în comun, fiind prins în flagrant de un martor și de persoana vătămată.
Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că inculpatul este recidivist, fapta din prezenta cauză fiind comisă la doar două zile de la data liberării din penitenciar.
Apelantul-inculpat B. Nicușor, personal, având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru ceea ce a făcut, făcând tot posibilul să se împace cu persoana vătămată. Solicită a se avea în vedere că este tânăr și are un copil.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.346/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 32 alin. 1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul B. NICUȘOR [fiul lui G. și L., născut la data de 20.07.1987 în mun. București, CNP –_, domiciliat în București, ., sector 1], la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat în stare de recidivă.
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 104 alin. 2 teza I C.pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 946/04.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 211/01.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București și executarea restului de pedeapsă de 352 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. 2 teza a II-a C.pen. rap. la art. 43 alin. 1 C.pen., s-a adăugat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în speță restul de 352 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 946/04.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, inculpatul B. NICUȘOR urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 352 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 5 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 13.02.2015, la zi.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., s-a luat act că persoana vătămată D. I. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13 februarie 2015, persoana vătămată D. I. A. a sesizat organele de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție pentru Transportul Public prin plângere penală, cu privire la faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orei 13,55, în timp ce se afla într-un autobuz al liniei 331, în apropierea stației "Hotel Parc", o persoană de sex masculin a încercat să sustragă bunuri din geanta sa.
Astfel, din declarația persoanei vătămate, a rezultat că, la data de 13.02.2015, în jurul orei 13,40, în timp ce se afla în stația RATB "Piața Presei" a urcat într-un autobuz al liniei 331 pe ușa din față. În continuare, persoana vătămată a început să citească o carte. În acest interval de timp, persoana vătămată, care își ținea geanta pe umărul drept, a simțit mai multe atingeri cărora inițial nu le-a acordat importanță. Întrucât acestea au continuat, persoana vătămată a întors capul și l-a observat pe inculpatul B. Nicușor că își introdusese o mână în geanta sa, fermoarul acesteia fiind pe jumătate deschis, cu toate că la momentul la care se urcase în autobuz era închis.
Tot din declarațiile persoanei vătămate D. I. A., a rezultat că în sprijinul său a intervenit un alt călător, care l-a prins pe inculpat, coborând toți trei la stația următoare, de unde au fost preluați de un echipaj al Secției 5 Poliție. De asemenea, aceasta a precizat că după ce a verificat conținutul genții, a observat că portofelul, care înainte de a se urca în autobuz se afla sub un pulover în geantă, era peste acel pulover, care avea un colț ridicat.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Probele se află la dosar, iar instanța de fond le-a individualizat și analizat pe larg.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului B. Nicușor - care la data de 13.02.2015, în jurul orei 13,55, în timp ce se afla . liniei 331, în apropierea stației Hotel Parc, situată pe ., București, a încercat să sustragă bunuri din geanta persoanei vătămate D. I. A., fiind prins în flagrant de către persoana vătămată și un martor imediat după comiterea faptei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prev.de art. 32 alin. 1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
La încadrarea juridică dată faptei inculpatului B. Nicușor, instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pen. referitoare la recidivă, întrucât aceasta a fost comisă înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.946/04.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 211/01.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, fiind liberat condiționat la data de 11.02.2015, cu un rest neexecutat de 352 zile închisoare.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. 2 C.pen., instanța de fond a procedat la condamnarea acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal.
Astfel, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere importanța valorii sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale, respectiv prin încercarea de a sustrage bunuri din geanta persoanei vătămate, într-un mijloc de transport în comun, loc care oferă condiții propice comiterii unor astfel de fapte, încercând să profite de aglomerația specifică existentă în astfel de spații, caracterul imprevizibil al acțiunilor antisociale ale inculpatului, toate aceste aspecte relevând o îndrăzneală deosebită a acestuia și un grad ridicat de periculozitate.
În ceea ce privește persoana inculpatului B. Nicușor, instanța de fond a constatat că acesta a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă, suferind în trecut 4 condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și loviri sau alte violențe, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, ceea ce relevă perseverență în încălcarea dispozițiilor legale și o specializare a acestuia în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, precum și faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul educativ-preventiv.
A arătat instanța de fond că ceea ce frapează în mod deosebit în acest context este faptul că inculpatul B. Nicușor a fost liberat condiționat cu doar două zile înainte de comiterea faptei de tentativă la furt calificat de care este acuzat, motiv pentru care se poate concluziona în mod rezonabil că acesta și-a creat un mod de viață din săvârșirea de infracțiuni, neoferind vreo garanție că va renunța în viitor la preocupările cu caracter infracțional.
S-a mai avut în vedere și faptul că inculpatul are posibilități reduse de reintegrare socială, întrucât este slab școlarizat, nu are un loc de muncă și nici surse licite de venit, aspect care potențează riscul ca în viitor să-și continue presupusa activitate infracțională, cu scopul de a obține resursele financiare necesare traiului zilnic.
În privința atitudinii procesuale a inculpatului, judecătorul fondului a constatat că acesta a avut o poziție oscilantă, în cursul urmăririi penale negând săvârșirea faptei, însă în faza de judecată a adoptat o poziție sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei și a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.
De asemenea, au fost avute în vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse de acesta la dosarul cauzei, care au relevat că are probleme de sănătate, astfel încât pedeapsa care ce i-a fost aplicată reflectă și acest aspect, prin prisma principiului umanismului sancțiunilor penale.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond a arătat că infracțiunea de tentativă la furt calificat dedusă judecății se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani și 6 luni, dar s-a avut în vedere și împrejurarea că la termenul de judecată din data de 18 mai 2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 C. proc. pen., dându-se deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât instanța a aplicat o pedeapsă între 4 luni și 1 an și 8 luni închisoare.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea îndreptată spre jumătatea intervalului prevăzut de lege, în cuantum de 1 an închisoare, aceasta fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale.
Față de împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de supraveghere al liberării condiționate, instanța de fond a clarificat situația juridică a inculpatului.
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a luat act că persoana vătămată D. I. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (la 29.V.2015, data comunicării) a declarat apel inculpatul B. Nicușor, fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu – a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii, probele coroborându-se cu declarația inculpatului de recunoaștere.
Judecătorul fondului i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție pentru infracțiunea comisă, cuantumul aplicat fiind cu doar două luni peste minimul special, în condițiile reținerii agravantei prevăzute la art.229 alin.1, lit.a Cod penal, a stării de recidivă în care a comis fapta, dar și a recunoașterii acesteia.
Curtea apreciază recunoașterea faptei ca fiind una pur formală, făcută în fața instanței de fond doar pentru a beneficia de reducerea pedepsei cu o treime, inculpatul fiind surprins de martorul ocular M. A. D., care a observat activitatea infracțională a inculpatului și a intervenit în sprijinul persoanei vătămate, imobilizându-l pe inculpat.
Urmare a intervenției martorului, infracțiunea a fost constatată în procedura flagrantului, astfel că, împotriva acestor evidențe, practic, inculpatul nici nu avea cum să nege săvârșirea faptei.
Din fișa de cazier a inculpatului (filele 20, 21, d.i.f.), Curtea reține că acesta are o laborioasă activitate infracțională, dovedind o dată în plus că nu a înțeles nimic din severele avertismente date de societate până în prezent, pedepsele anterioare executate în penitenciar neducând la reeducarea acestuia.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B. Nicușor.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul B. Nicușor împotriva sentinței penale nr.346/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata a 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.5
red.A.P.-Jud.Sect.1
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 992/2015. Curtea de... → |
|---|
