Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 368/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 17928/3/2015/a1
DOSAR NR._
(2679/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.368
Ședința publică din data de 24 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat de procuror P. R..
Pe rol, se află pronunțarea asupra contestațiilor formulate de inculpații T. L. și C. Z. împotriva încheierii din data de 9.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.07.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 24 iulie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._ 15), în baza 362 din C.p.p. rap la art. 208 al. 2 C.p.p., a fost menținută măsura controlului judiciar a inculpaților C. Z., GONG QINGYING, ZHENG HONGQING, T. L., A. R..
A fost respinsă cererea formulată de inculpata Gong Qingying, de părăsire a teritoriului țării pentru deplasare în C..
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la tribunal - verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată fată de inculpații C. Z., Gong Qingying, Zheng Hongqing, T. L., A. R., conform dispozițiilor art. 362 alin. 2 din C.p.p. rap la art. 208 alin.2 C.p.p. – a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că în cauză, se impune menținerea, în cursul judecății, a măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpații C. Z., Gong Qingying, Zheng Hongqing, T. L., A. R., în considerarea următoarelor aspecte:
Mai întâi, au fost reținute aspecte teoretice privind măsura preventivă analizată, arătându-se definiția, condițiile, necesitatea și incidența principiului prezumției de nevinovăție.
A mai arătat Tribunalul că, prin menținerea acestor măsuri se urmărește asigurarea îndeplinirii de către părți și alte persoane a obligațiilor derivând din legea de procedură penală.
Avantajele și inconvenientele acestor măsuri de prevenție au fost cântărite prin raportare concretă la gravitatea faptei și periculozitatea infractorilor.
Menținerea măsurilor de prevenție față de inculpat este de natură a răspunde și unui alt imperativ general și anume ca toți membrii societății să poată beneficia de drepturile și libertățile lor prin înlăturarea pericolului ca până la pronunțarea unei condamnări definitive, cei ce au comis infracțiuni să mai poată comite astfel de fapte.
Tribunalul - față de probele aflate la dosarul de urmărire penală și nu în ultimul rând din declarațiile inculpaților, toate aflate la dosarul cauzei – a apreciat că este îndeplinită condiția generală (de fond), privind existenta unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune (articolul 202 alineatul 1 din Codul de procedură penală).
În afara condiției generale menționate mai sus, la alegerea măsurii de prevenție ce a fost luată în cauză și a fost menținută, s-a ținut seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202, alineatul 1 teza finală și alin. 3 din Codul de procedură penală).
S-a arătat că scopul special al măsurii de prevenție este fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale, iar în speța dedusă judecății constă în primul rând în crearea condițiilor unui contact permanent și sigur al organului judiciar cu inculpații. Prin obligațiile stricte impuse în sarcina inculpaților prin luarea acestei măsuri, Tribunalul a luat în considerare și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a administrării probatoriului.
Gradul de pericol social al infracțiunii, ca un criteriu complementar, este diferit de cel stabilit în legea penală, acesta rezultând din circumstanțele cauzei penale și poate fi diferit în cazul săvârșirii în situații deosebite, ale aceleiași infracțiuni. În speța de față, pericolul social este privit de judecător prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei.
La aprecierea menținerii acestei măsuri au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.
A mai arătat judecătorul de la Tribunal că măsura preventivă a controlului judiciar, cu precizarea clară a motivelor de menținere a acestei măsurii, nu aduce atingere, la momentul procesual analizat, în mod nejustificat drepturilor inculpatului, întrucât nu se poate considera că necesitatea de a impune această măsură se va diminua inevitabil prin trecerea timpului. Tribunalul a apreciat că, fiind păstrat un just echilibru între cerințele de interes general și drepturile reclamantului, în cauză nu are loc încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
S-a arătat că, într-adevăr, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua și menține una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu exigențele europene în materie.
A apreciat Tribunalul că măsura preventivă a controlului judiciar este în continuare proporțională cu gravitatea faptelor imputate și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, împiedicând inculpații să stingherească în vreun fel aflarea adevărului în cauză sau să se sustragă.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal (în 13.VII.2015, data comunicării), au formulat contestație inculpații T. L. și C. Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii preventive a controlului judiciar.
Astfel, criticile aduse de apărarea inculpaților încheierii contestate vizează motivarea succintă, în sensul că s-a invocat pentru menținere principiul loialității pe tot parcursul procesului penal; că nu s-a făcut nicio referire la inculpați, dacă s-a îndeplinit sau nu această obligație sau dacă are vreo legătură cu măsura; că analiza judecătorului de fond este generică, fără a se face nici cea mai mică distincție între ei ca situație personală. Se mai susține că au contribuit la aflarea adevărului și invocă circumstanțele personale pretins favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului prezentat, Curtea constată că, în speță, contestațiile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații T. L. și C. Z., alături de alți șapte inculpați, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul 42/D/P/2013, întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- Structura Centrala la data de 29.09.2014, fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală - prev. de art. 9 alin.1 lit. b și c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 35 alin.1 din C.pen.; constituirea unui grup infracțional organizat - prev. de art. 367 alin.1 și 2 din C.pen.; spălare de bani - prev. de art. 29 alin. 1, lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin.1 din C.pen., în final cu aplic. art. 38 alin. 1, 2 și art. 5 alin. 1 din C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în perioada anilor 2010-2012, pe teritoriul României, în contextul desfășurării de relații comerciale cu diverse state, s-a constituit un grup structurat infracțional format de cetățeni de naționalitate chineză, asociați și administratori ai unor societăți comerciale cu personalitate juridică română, care au desfășurat o amplă activitate evazionistă, provenită din comercializarea produselor importate din C. – textile, încălțăminte, articole de uz casnic și de construcție, activitate care a avut ca urmare prejudicierea bugetului consolidat al statului cu o suma de 34.855.537 lei (aproximativ 8 milioane EURO).
Realizând propriul examen asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpații T. L. și C. Z., Curtea constată, întocmai judecătorului fondului și contrar susținerilor apărării că, în speță, sunt în continuare îndeplinite toate condițiile legale pentru a se dispune menținerea acestei măsuri preventive, fără a se putea identifica existența unor împrejurări esențiale noi, apte să determine o altă apreciere cu privire la proporționalitatea, necesitatea și suficiența acesteia.
Astfel, arestarea celor doi contestatori din speță, alături de ați șapte inculpați, a fost luată în data de 10 aprilie 2014; în data de 29 septembrie 2014, cei doi contestatori au fost trimiși în judecată, în stare de arest; în data de 3 octombrie 2014 (prin încheierea nr.773/C, C.A.B.-S.I.P., dosar nr._/3/2014) pentru inculpata T. L. s-a dispus înlocuirea cu măsura preventivă a controlului judiciar, iar la data de 10 octombrie (încheierea nr.790/C, C.A.B.-S.I.P., dosar nr._/3/2014/a1), s-a dispus înlocuirea pentru inculpatul C. Z..
Cu privire la inculpata T. L., Judecătorul Curții a reținut că la dosar nu există dovezi din care să rezulte că prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, aceasta va săvârși noi infracțiuni și va influența soarta procesului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. Z., Judecătorul Curții a constatat că o măsură alternativă, la momentul procesual verificat, nu va împieta desfășurarea procesului penal în procedura de cameră preliminară și în fond.
Pe parcursul procesului, această măsură preventivă a fost menținută de judecătorul cauzei și confirmată prin respingerea contestațiilor împotriva încheierilor respective.
Chiar dacă într-adevăr, încheierea contestată în prezenta speță apare ca fiind cu o motivare generică și fără a analiza situația particulară a fiecărui inculpat, această împrejurare nu este prevăzută cu o sancțiune și, oricum, poate fi acoperită prin motivarea hotărârii dată în calea de atac.
Fără a trece peste gravitatea faptelor presupus comise, Curtea constată că, și în prezent, este îndeplinită condiția prevăzută de art.223 alin.2 teza I din Codul de procedură penală, în sensul că atât probatoriul care a justificat inițial luarea față de inculpații contestatori a măsurii arestării preventive, cât și acela administrat ulterior plasării inculpaților sub control judiciar, atent și în detaliu analizat în considerentele încheierilor prin care au fost soluționare contestațiile, nu este de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă a comiterii de către aceștia a faptelor anterior menționate, care, astfel cum au fost înfățișate prin actul de sesizare a instanței, se încadrează în tiparul juridic al infracțiunilor ce au făcut obiectul trimiterii sale în judecată, susținerile inculpaților, prin care încearcă să plaseze întreaga responsabilitate a presupuselor activități ilegale ce formează obiectul anchetei în sarcina altor coinculpați nu sunt convingătoare, în condițiile în care, chiar și pentru un observator lipsit de pregătire juridică este limpede că din cauza implicațiilor comerciale a unei multitudini de firme „fantomă”, cei doi inculpați nu puteau fi străini de activitățile economico-financiare în care erau implicate societățile din care ei făceau parte.
Și în prezent există motive pertinente și suficiente pentru a considera, că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar. Conform art.207 alin.4 din Codul de procedură penală, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care o justifică, aceasta este menținută, iar, potrivit art.207 alin.5 din același cod, când se constată că, dimpotrivă, au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori când au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea acesteia, se dispune revocarea ei.
Scopul controlului judiciar, cea mai ușoară dintre masurile preventive prevăzută de codul de procedură penală, este în această cauză, așa cum corect s-a reținut și de către instanța de fond, buna desfășurare a procesului penal și preîntâmpinarea sustragerii.
Cu privire la buna desfășurare a procesului penal, Curtea arată că obligațiile impuse inculpaților sunt garanții pentru prezența acestora la termenul de judecată, pentru aflarea adevărului, prin neinfluențarea declarațiilor celorlalți inculpați dacă aceștia vor fi reaudiați, prin împiedicarea influențării expertului care va efectua expertiza în prezenta cauză.
Cu privire la prevenirea sustragerii inculpaților de la judecată, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de instanța de fond și acest scop, întrucât jurisprudența CEDO este clară în acest sens, riscul sustragerii fiind direct proporțional cu natura acuzațiilor aduse inculpaților.
În sfârșit, conform art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Din actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile procedurale anterior citate, Curtea constată, pe de o parte, că, în speță, nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpaților sub puterea sa.
Astfel, Curtea constată că măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații T. L. și C. Z. a fost luată cu îndeplinirea condițiilor legale.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de disp.art.202 rap.la art.208 pct.2, art.211 alin.2, rap.la art.214 și art.215 din Noul Cod de procedură penală.
Măsura preventivă a controlului judiciar este și în prezent justificată de un scop legitim, se menține proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este, în continuare, necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la apărarea inculpaților, Curtea arată că respectarea condițiilor impuse de lege nu este făcută prin bunăvoința acestora, aceasta este o obligație, pentru că, în caz contrar, instanța poate dispune o măsură mai grea.
Aspectele referitoare la datele personale favorabile, inclusiv achitarea prejudiciului sau instituirea unor măsuri asiguratorii, sunt aspecte ce vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, dacă vor fi găsii vinovați.
Față de toate aspectele anterior analizate, Curtea concluzionează că temeiurile care au determinat plasarea inculpaților T. L. și C. Z. sub control judiciar se mențin și, impun, în continuare, cu caracter necesar, menținerea acestora în această stare, pentru realizarea scopurilor ce au motivat-o, astfel că, încheierea atacată se înfățișează ca fiind nu doar legală, ci și temeinică, fiind pronunțată de judecătorul de la tribunal cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, contestațiile formulate de inculpații T. L. și C. Z. împotriva încheierii din data de 9.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._ 15), vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art.4251 alin.7 pct.1 lit.b rap. la art.206 Cod procedură penală, ca nefondate.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpații contestatori, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestațiile formulate de inculpații T. L. și C. Z. împotriva încheierii din data de 9.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15, ca nefondate.
Obligă contestatorii la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul integral al avocatului din oficiu și onorariul parțial în cuantum de 75 lei al avocatului din oficiu vor fi înaintate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțară în ședință publică, azi 24.07.2015.
PREȘEDINTE,
M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2/17.09.2015
red.E.B.-P.-T.B.-S.I.P.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 967/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 984/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
