Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 17107/3/2015/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (2744/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 415/CO
Ședința publică din data de 28.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror N. C..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate de inculpații I. G. și T. K. împotriva încheierii de ședință din data de 09.07.2015 pronunțate de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații I. G., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat C. M. cu delegația la fila nr. 6 din dosar și T. K., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat Șovaroiu F. care depune delegația la dosar
Se prezintă și interpret de limba bulgară, domnul Velciov L. Francis, care depune la dosar o fotocopie a autorizației emise de Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului-inculpat I. G. solicită admiterea contestației, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau arestul la domiciliu conform art. 202 alin. 3, 218 și 242 Cod procedură penală întrucât apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar inculpatul a recunoscut a faptele.
Apărătorul contestatorului-inculpat T. K. solicită admiterea contestației și consideră că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Solicită să fie avută în vedere poziția procesuală constantă a inculpatului care nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, că rolul acestuia a fost acela de a-l transporta pe co-inculpat în România și că nu a cunoscut activitatea infracțională a acestuia.
Mai arată că inculpatul are doi copii minori, avea o slujbă și solicită cercetarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și apreciază că, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au modificat, că subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive și datorită necesității verificării unor aspecte în vederea aflării adevărului dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea dispozițiilor încheierii atacate.
Contestatorul-inculpat I. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă.
Contestatorul-inculpat T. K., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, consideră că cercetările s-a încheiat, solicită înțelegere și eventual, să fie cercetat în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.07.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală, a hotărât, printre altele, menținerea arestării preventive a inculpaților I. G. și Tsnetkov K. și, constatând legalitatea și temeinicia acestei măsuri preventive, conform art.362 Cod procedură penală rap.la art.208 alin.2 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Judecătorul fondului a reținut că prin rechizitoriul nr.684/D/P/2015 din data de 08.05.2015 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților (cetățeni bulgari) I. G. – trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev de art. 250 alin. 1 și 3 C.p., operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev de art. 365 alin. 2 din C.p. acces neautorizat la un sistem informatic prev de art. 360 alin. 1,2 și 3 C.p. și deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prev de art. 314 alin. 2 C.p. toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p. și T. K. - trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev de art. 250 alin. 1 și 3 C.p., operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev de art. 365 alin. 2 din C.p. acces neautorizat la un sistem informatic prev de art. 360 alin. 1,2 și 3 C.p. și deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prev de art. 314 alin. 2 C.p. toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p.
În fapt, în esență, în sarcina inculpaților I. G. și T. K. s-au reținut următoarele:
1.În ceea ce îl privește pe inculpatul I. G. s-a reținut că: inculpatul a instalat dispozitive de skimming la ATM-urile băncilor comerciale, pentru copierea datelor de pe cardurile bancare, date pe care le transmitea ulterior unor persoane neidentificate în vederea efectuării de retrageri de numerar cu cadrduri clonă, din diverse țări din America Centrală
2. În ceea ce îl privește pe inculpatul T. K.-a reținut că: inculpatul a instalat dispozitive de skimming la ATM-urile băncilor comerciale, pentru copierea datelor de pe cardurile bancare, date pe care le transmitea ulterior unor persoane neidentificate în vederea efectuării de retrageri de numerar cu cadrduri clonă, din diverse țări din America Centrală .
Judecătorul fondului și-a argumentat soluția apreciind ca fiind îndeplinită cerința prevăzută de art.223 Cod procedură penală referitoare la existența probelor privind săvârșirea unor fapte prevăzută de legea penală, avându-se în vedere în acest sens: plângeri persoane vătămate, declarații inculpați, declarații martori, percheziții informatice, raport de constatare tehnico științifică, proces verbal de predare bunuri, planșe foto, fișe de cazier, precum și toate celelalte înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală, reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații I. G. și T. K. au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și, până la acest moment, nu a existat și nu există o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale.
De asemenea, instanța a constatat faptul că a subzistat la momentul luării măsurii arestării preventive și cerința minimului pedepsei cerute de lege, infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpaților I. G. și T. K. fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați – respectiv infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev de art. 250 alin. 1 și 3 C.p., operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev de art. 365 alin. 2 din C.p. acces neautorizat la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. 1,2 și 3 C.p. și deținere de instrumente în vederea falsificării de valori prev. de art. 314 alin. 2 C.p. toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p modalitatea concretă de comitere a acestora – respectiv prin instalarea unor dispozitive autonome de citire a benzii magnetice a cardului și a codului PIN aferent la mai multe ATM –uri ale băncilor comerciale din București în scopul obținerii datelor de pe cardurile bancare introduse, necesare efectuării ulterioare de operațiuni de retragere de numerar, transmițând neautorizat datele de identificare obținute în vederea efectuării operațiunii de retragere de numerar, ulterior fiind utilizate datele de pe cardurile compromise pentru retrageri frauduloase de numerar prin utilizarea de clone la ATM –uri din San Salvador din America Centrală, prejudiciul creat – respectiv peste 150 de mii de lei, perioada de timp în care a fost desfășurată activitatea infracțională respectiv la diferite date în timp și anume: începând cu data de 06.03.2015 și până la data de 28.03.2015, gradul concret de pericol social – fiind aduse grave vătămări unor valori sociale importante în principal ocrotite de legea penală și procesual penală respectiv patrimoniul persoanelor dar și încrederea membrilor societății în operațiunile bancare făcute prin intermediul instrumentelor de plată de tip card și a dispozitivelor de tip ATM, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și atitudinea inculpaților față de valorile ocrotite de legea penală, rezonanța puternică pe care o produc în rândul societății infracțiunile de acest gen precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor.
Instanța a reținut existenta în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl poate prezenta inculpații lăsați in stare de libertate, in condițiile in care existenta acestui pericol poate rezulta, între altele si din însuși pericolul social al infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, coroborate cu circumstanțele personale ale inculpaților referitoare la anturajul si mediul din care acesta provine. Astfel, a apreciat instanța că, fata de aceste circumstanțe personale mai sus expuse, există o prezumție rezonabilă că aflați în stare de libertate, inculpații ar putea săvârși noi fapte penale, posibil de același gen sau chiar mai grave.
Instanța s-a mai raportat și la contextul socio-economic actual, în care pe fondul crizei economice din ultimii ani, veniturile membrilor societății au scăzut, concomitent cu o recrudescenta a fenomenului infracțional, ceea ce impune intervenția ferma a autorităților pentru a împiedica și alte persoane să apeleze la o astfel de modalitate, facilă, de a-și asigura subzistența, veniturile obținute în mod legal prin muncă nefiind suficiente în acest scop.
De asemenea instanța a opinat că circumstanțele personale învederate de către inculpați prin apărători, constând în aceea că: este căsătorit și are doi copii minori în cazul inculpatului T. K., recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în cazul inculpatului I. G., aveau un loc de muncă, nu prezintă relevanță juridică la acest moment procesual, al verificării legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătorești, vinovăția sa, au putut fi avute în vedere de instanță la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Totodată, instanța a apreciat că perioada scursă de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, respectiv 3 luni nu a depășit un termen rezonabil care să justifice prin ea însăși punerea în liberate a inculpaților așa cum acesta apare din interpretarea CEDO, si nici nu a atins limita maxima prevăzută de lege pentru menținerea arestării preventive a unei persoane in timpul judecății în prima instanță, așa cum apare reglementată în art. 239 C.p.p..
Încheierea a fost contestată de inculpați pentru motivele învederate oral de avocații lor și care se găsesc consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
În baza propriei evaluări a datelor cauzei, Curtea consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, având la bază o riguroasă și exhaustivă analiză, atât a dispozițiilor legale incidente, art.208 Cod procedură penală cu referire la art.223 alin.2 Cod procedură penală, cât și a probelor administrate până acum și care converg la concluzia menținerii la un nivel suficient de rezonabilitate a suspiciunii legitime că inculpații I. G. și Tsnetkov K. ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Toate împrejurările pe baza cărora s-a apreciat anterior că lăsarea lor în libertate ar periclita buna desfășurare a procesului penal și prezervarea ordinii publice se mențin neschimbate.
Circumstanțele reale în care se presupune că au fost săvârșite faptele deduse judecății relevă înclinația inculpaților spre asumarea unor riscuri și nesocotirea ordinii de drept.
Din această perspectivă, conchidem în sensul persistenței unei stări de pericol pentru ordinea publică suficient de însemnată pentru a impune în continuare privarea lor de libertate.
Pe cale de consecință, contestațiile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 C.pr.pen., Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii - inculpați I. G. și T. K. împotriva încheierii de ședință din 09.07.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei onorariile avocaților din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.07.2015.
Președinte,
A. E. B.
Grefier,
E. L. N.
Red.A.E.B./29.07.2015
Thred.V.D./5 ex./29.07.2015
T.B.S1 – jud.M.B.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 121/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 967/2015. Curtea de... → |
|---|
