Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 97/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 37224/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(4405/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 97 / A
Ședința publică din data de 22.01.2015
Curtea constituită din:
Președinte: Camelia Bogdan
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționcarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații B. S. și A. I. împotriva sentinței penale nr. 755 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați B. S., personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. P., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 23.12.2014, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 16 din dosar, și A. I., personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. Laurenția, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 23.12.2014, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință apelanților-inculpați faptele care formează obiectul cauzei, precum și că au dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-le atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Apelantul -inculpat B. S., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Apelantul -inculpat A. I., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Apărătorul apelantului-inculpat B. S. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul apelantului-inculpat B. S..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu administrarea acestei probe.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul apelantului-inculpat B. S., constatând proba administrată prin depunerea la dosar a unei caracterizări.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul apelantului-inculpat B. S., având cuvântul,solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale nr. 755 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, și, rejudecând, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului, cu orientarea acesteia spre minimul prevăzut de lege, urmând a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, la instanța de fond cauza soluționându-se prin procedura simplificată.
Totodată, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având 6 copii minori, fiind singurul întreținător al familiei sale.
De asemenea, solicită deducerea perioadei reținerii și arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul apelantului-inculpat A. I., având cuvântul,solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale nr. 755 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, și, rejudecând, în baza art. 91 C.pen., să fie modificată modalitatea de executare a pedepsei, urmând a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, precum și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită respingerea apelurilor, ca nefondate, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că pedepsele aplicate inculpaților și modalitatea de executare a acestora au fost corect stabilite, inculpații fiind cunoscuți cu antecedente penale.
Apelantul-inculpat B. S., având ultimul cuvânt, solicită suspendarea executării pedepsei.
Apelantul-inculpat A. I., având ultimul cuvânt, precizează că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 755/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A. I., la pedeapsa de 1 an și 4 luni inchisoare, pentru fapta de furt calificat.
În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. S., la pedeapsa de 1 an și 4 luni inchisoare, pentru fapta de furt calificat.
În baza art. 65 C.pen., s-a aplicat inculpatului A. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b C.pen., pe o perioadă de 2 ani, drepturi a căror exercitare a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C.pen., s-a aplicat inculpatului B. S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a si b C.pen., pe o perioadă de 2 ani, drepturi a căror exercitare a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 72 C.pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpaților de la data de 16.07.2014 până la zi.
În baza art. 399 alin. 1 C.pr.epn., s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza art. 19 și art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.Civ., au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părtii civile K. P. suma de 9.000 de lei, despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 800 de lei, urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5681/P/2014 din data de 15.05.2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatilor A. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b NCP, și B. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b NCP.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, în fapt, că inculpatul A. I., într-una din zilele din perioada 03.05._14, a pătruns împreună cu inculpatul B. S., prin efracție, în imobilul situat în ., sector 1, București, proprietatea persoanei vătămate K. P., de unde au sustras aparatură electronică, articole de îmbrăcăminte și de uz casnic, în valoare totală de 9000 lei. Situația de fapt a fost reținută prin rechizitoriu, pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea persoanei vătămae; declarațiile inculpaților; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; procesul-verbal de depistare; raportul de constatare criminalistică nr._/08.07.2014.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05.09.2014, judecătorul de cameră preliminarăa constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 24.09.2014.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatilor A. I. si B. S. dispozițiile art.374 și urm. C.pr.pen., respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, caz în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime, potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Inculpatii au solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.pr.pen., astfel încât instanța, în baza art. 375 C.pr.pen., a procedat la audierea inculpatilor, conform art. 378 C.pr.pen.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpati, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în data de 03.05.2014, în jurul orei 20.00, persoana vătămată K. P. a plecat din București pentru câteva zile, asigurând în prealabil, cu lacăt, ușile de acces în casă, precum și poarta ce permite accesul în curtea imobilului de domiciliu. În data de 07.05.2014, când s-a întors în București, în jurul orei 14.00, persoana vătămată a constatat că poarta de acces în curtea imobilului proprietatea sa este întredeschisă, sistemul de închidere al acesteia neprezentând însă urme de forțare și funcționând în parametrii normali. Intrând în curte, persoana vătămată a observat pe jos mai multe cutii de carton, în care se aflau obiecte de uz casnic (pahare, farfurii, etc), care în mod obișnuit se aflau depozitate în interiorul imobilului. În continuare, persoana vătămată a observat că și ușa de acces în interiorul casei era întredeschisă, iar de pe cele două belciuge ale ușii, lipsea lacătul . Lângă ușă se afla o sacoșă albastră, în interiorul căreia se afla veselă pe care o ținea în mod normal în bucătărie. Intrând apoi în casă și verificând, persoana vătămată a constatat că totul era răvășit și că lipsesc mai multe bunuri: două pături, dintre care una, de culoare galbenă și cealaltă, de culoare albastră, o unitate computer și un monitor, model mai vechi, o butelie de aragaz, un televizor a cărui marcă nu și-o amintește, având diagonala de 51 cm, un televizor marca Daewoo, cu diagonala de 37 cm, un televizor marca Samsung, cu diagonala de 51 cm, o combină audio de culoare neagră, șapte perechi de pantofi bărbătești mărimea 43, având culorile negru, albastru și bej, șapte perechi de adidași bărbătești, mărimea 43, marca Puma, Nike și Adidas și mai multe pahare, farfurii, linguri, furculițe, cuțite din bucătăria de vară. Față de această situație, persoana vătămată a solicitat ajutorul organelor de poliție. Acestea s-au deplasat de îndată la fața locului și au procedat la tratarea criminalistică, cu praf negru de fum, a bunurilor găsite abandonate în curtea imobilului, precum și a bunurilor aflate în interiorul acestuia, fiind relevate și ridicate mai multe urme papilare. Potrivit raportului de constatare criminalistică nr._ din data de 08.07.2014, urmele digitale ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, atât de pe bunurile găsite abandonate în curtea imobilului, cât și de pe bunurile răvășite aflate în interiorul locuinței au fost create de inculpați.
În raport de poziția procesuală a inculpaților, adoptată în fața instanței, prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, s-a constatat în mod neîndoielnic că inculpatii sunt cei care au săvârșit fapta anterior descrisă in extenso.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b NCP.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reține că elementul material constă în acțiunea de luare prin efracție pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenția unei persoane fără consimțământul acesteia. În cauză, acțiunea inculpaților de sustragere aparatură electronică, articole de îmbrăcăminte și de uz casnic, în valoare totală de 9.000 de lei, se caracterizează prin luarea în posesie a acestor bunuri ce aparțineau persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia și cu consecința diminuării patrimoniului acesteia, prin trecerea aparaturii electronice, articolelor de îmbrăcăminte și de uz casnic în sfera de stăpânire a inculpatilor. Urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind protecția patrimoniului, valoare socială ocrotită penalmente, este reprezentată în cauză de prejudiciul creat persoanei vătămate prin deposedarea acesteia de bunurile sustrase și împosedarea făptuitorilor, prejudiciul nefiind recuperat. Legătura de cauzalitate rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât fără acțiunea inculpaților nu s-ar fi produs lezarea patrimoniului părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., întrucât probele administrate dovedesc faptul că prin acțiunea de sustragere a bunului, inculpații au prevăzut și urmărit producerea rezultatului faptei lor, și anume producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare, prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen. Prima instanță a considerat că, raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, față de modul concret de săvârșire a faptei, rezultă fără echivoc dezinhibiția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea unor fapte de acest tip. De asemenea, s-a ținut cont de natura bunurilor sustrase, de valoarea acestora care nu poate fi considerată derizorie, precum și faptul că prejudiciul creat n-a fost acoperit, ca elemente importante la individualizarea pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, dar și o metodă de reeducare a inculpatilor. În cauză, s-a reținut că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpați este mediu, iar pedeapsa aplicată trebuie să confere siguranță în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral, în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului.
Verificând situația antecedenței penale a inculpaților, prima instanță a constatat că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, întrucât au mai săvârșit în trecut fapte similare cu cea care face obiectul prezentei judecăți, inculpatului B. S. fiindu-i aplicate pentru aceste fapte amenzi administrative în baza art. 181 C.pen. din 1968, iar inculpatul A. I. a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Prin săvârșirea faptei deduse judecății în prezenta cauză, inculpatii au reiterat comportamentul antisocial, demonstrând o perseverență infracțională în comiterea aceluiași tip de fapte. Deși au beneficiat de clemență din partea autorităților statului, inculpații au ales să comită din nou o faptă antisocială, ceea ce denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o lipsă de interes față de repercusiunile acțiunilor lor și duce la concluzia că aceștia au comis infracțiunea din cauza unei înclinații pentru comiterea unor astfel de fapte, iar nu ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpații să se abată de la conduita lor obișnuită. Având în vedere predispoziția inculpaților de a săvârși fapte penale de natura celor pentru care au fost judecați în prezenta cauză, prima instanță a apreciat că aceștia au dovedit prin comportamentul lor un pericol social sporit și nu au dat dovadă de îndreptare. Față de modalitatea de săvârșire a faptei și curajul infracțional, care dovedesc din partea inculpaților o preocupare în comiterea de fapte infracționale împotriva patrimoniului, instanța a apreciat că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de o durată proporțională cu gravitatea faptei. De asemenea, instanța a avut în vedere și alte circumstanțe personale ale inculpatilor, și anume cele referitoare la faptul că aceștia inculpatul B. S. nu au ocupație și loc de muncă.
În consecință, punând în balanță ansamblul considerentelor expuse anterior, privind săvârșirea faptei, cu aspectele legate de persoana inculpaților, care au demonstrat o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând săvârșirea faptei și au avut o atitudine cooperantă atât după săvârșirea infracțiunii, cât și în cursul procesului penal, prima instanță a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special redus potrivit art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatilor, față de fapta săvârșită și de persoana inculpatilor, în privința scopului preventiv și educativ al pedepsei, prima instanță a considerat că acest scop poate fi atins prin executarea în regim de detenție.
Prin declarație dată în fața organelor de poliție, persoana vătămată a aratat că valoarea prejudiciului cauzat prin fapta inculpaților este de 9.000 de lei și se constituie parte civilă în cadrul procesului penal. De asemenea, persoana vătămată a declarat că nu dorește să se împace cu autorii furtului.
Împotriva acestei hotărâri, în datele de 31.10.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței penale, inculpații A. I. și B. S. au declarat apel pe care l-au motivat oral.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 23.12.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 4405/2014).
Motivele de apel
Inculpații, prin apărătorii desemnați din oficiu, au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului de pedeapsă aplicat, în raport de atitudinea lor sinceră și situațiile lor familiale.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanții-inculpați, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile sunt nefondate, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 08.10.2014, apelanții-inculpați au adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptelor pentru care au fost cercetați, astfel că s-au prevalat de dispozițiileart. 374 alin. 4 C.pr.pen. și art. 375 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost reținute în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale, nesolicitând administrarea altor mijloace de probă.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea părții civile, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, procesul-verbal de depistare și raportul de constatare criminalistică nr._/08.07.2014, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de apelanții-inculpați.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel, apelantul-inculpatAlexe I. a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, sens în care a depus la dosar o caracterizare.
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina apelanților-inculpați întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, infracțiune prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, în sensul că apelanții-inculpați au comis faptele de furt calificat prin efracție și prin violare de domiciliu, respectiv prin pătrunderea în interiorul locuinței aparținând părții civile, aducând, așadar, atingere nu numai drpetului de proprietate prin sustragerea bunurilor, cât mai ales inviolabilității domiciliului persoanei, cauzând părții civile un prejudiciu semnificativ; în acest context, Curtea apreciază că inculpații au dovedit o certă determinare în comiterea faptei și o periculozitate social sporită.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale ambilor apelanți-inculpați, din fișele de cazier judiciar ale acestora (filele 58 și 77 din dosarul de urmărire penală nr. 5681/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București),Curtea reține că în perioada 1996 - 2012, inculpatul A. I. a fost condamnați de mai multe ori, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 209 dinm Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și i-au fost aplicate două sancțiuni administrative pentru comiterea aceluiași tip de infracțiune, respective furt calificat; iar în anul 2014, inculpatului B. S. i-a fost aplicată o sancțiune administrativă pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 dinm Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Astfel, apelanții-inculpați au dat dovadă de o certă perseverență infracțională în săvârșirea unor infracțiuni prin încălcarea nu atât a atributelor dreptului de proprietate privată, cât mai ales a inviolabilității domiciliului persoanei.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante, atitudinea procesuală adoptată de inculpați, de recunoaștere a faptei comise, fiind, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și art. 375 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedepsele principale de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate de Judecătorie, respectiv în cuantumul minimului special prevăzut de lege, astfel cum a fostredus ca urmare a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de apelanții-inculpați, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestora; așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.
Analiza celorlalte dispoziții incidente din perspectiva soluției dispuse în ceea ce privește latura penală și civilă a sentinței penale apelate
Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea prevederilor legale referitoare la pedepsele complementare și accesorii, potrivit art. 65 și 67 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.
Curtea mai reține că faptul că în mod corect a soluționat prima instanță latura civilă a cauzei, dispunând obligarea, în solidar, a apelanților-inculpați la plata despăgubirilor civile în cuanutm de 9.000 de lei, către partea civilă, întrucât în cauză sunt îndeplinite în mod cumulative condițiile prevăzute de art. 1357 și urm. C.civ., referitoare la fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre fpată și prejudiciu și vinovăția cu care inculpații au comis fapta.
În fine, având în vedere soluția de condamnare a apelanților-inculpați, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea art. 272 C.pr.pen. rap. la art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În același timp, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a dedus perioada reținerii pentru apelantul-inculpat B. S., întrucât acesta a fost doar arestat preventiv începând din data de 17.07.2014, nefiind reținut (această din urmă măsură procesuală preventivă fiind dispusă numai cu privire la inculpatul A. I., prin ordonanța nr. 5681/P/2014 din data de 16.07.2014, aflată la filele 73-74 din dosarul de urmărire penală nr. 5681/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București), însă, având în vedere că în cauză a fost declarată calea de atac exclusiv de către apelanții-inculpați, Curtea nu poate proceda la deducerea unei alte perioade, reducând-o chiar și cu o zi, întrucât, a proceda în acest sens ar însemna să încalce principiul “Non reformation in pejus” prevăzut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen., respectiv principiul neagravării situației juridice a apelanților-inculpați în propria cale de atac.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 418 alin. 1 C.pr.pen., Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-inculpați A. I. și B. S. împotriva sentinței penale nr. 755/27.10.2014, pronunțată de JudecătoriaSectorului 1 București – SecțiaPenală în dosarul nr._ .
Potrivit art. 422 C.pr.pen.rap. la art. 72 C.pen., va deduce, din durata pedepselor de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate fiecărui apelant-inculpat de către prima instanță, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2014 până la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 de lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-inculpați A. I. și B. S. împotriva sentinței penale nr. 755/27.10.2014, pronunțată de JudecătoriaSectorului 1 București – SecțiaPenală în dosarul nr._ .
Potrivit art. 422 C.pr.pen.rap. la art. 72 C.pen., deduce, din durata pedepselor de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate fiecărui apelant-inculpat de către prima instanță, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 16.07.2014 până la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 de lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
26.01.2015 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 1 București
Dosar nr._
Judecător Fond: O. C.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 414/2015. Curtea de... → |
|---|
