Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 9/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 23361/3/2013*/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (4467/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 9/CO
Ședința publică din data de 07.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – reprezentat de procuror C. S..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate de inculpații C. FRANK (fostă C.) D. și M. A. împotriva încheierii de ședință din data de 19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București-secția I Penală în dosarul nr._ 3*.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii-inculpați C. Frank (fostă C.) D., personal și asistat de apărător ales avocat Nazat M. care depune împuternicirea avocațială la dosar și M. A., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat C. M. care depune delegația și de apărător ales avocat F. F. care depune împuternicirea avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-inculpat M. A. solicită să se ia act de încetarea delegației prin prezentarea apărătorului ales al acestuia.
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu al contestatorului-inculpat M. A. prin prezentarea apărătorului ales urmând să dispună cu privire la onorariul parțial prin hotărâre.
Contestatorii-inculpați C. Frank (fostă C.) D. și M. A., la interpelarea instanței, pe rând, arată că nu doresc să dea declarații în fața Curții și că își mențin depozițiile date până în prezent.
Nefiind solicitate probe, cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat C. Frank (fostă C.) D. apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât a fost depășit termenul rezonabil de circa 2 ani de la data luării primei măsuri preventive și aproximativ 1 an de la data de 14.02.2014 când a fost luată măsura controlului judiciar.
Solicită să se aibă în vedere că împotriva inculpatului a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara începând cu luna aprilie 2013 care conținea aceleași interdicții ca și controlul judiciar în reglementarea actuală. Consideră că instanța ar fi trebuit să țină seama și de durata acelei obligații restrictive atunci când a apreciat asupra controlului judiciar.
Arată că instanța a apreciat că această măsură preventivă se impune a fi menținută și datorită faptului că mai sunt de audiat 17 martori și că este posibilă și efectuarea anumitor confruntări. Consideră că o astfel de motivare nu poate justifica menținerea măsurii preventive având în vedere că posibilitatea confruntării este puțin probabilă și pentru că nu au apărut elemente care să facă necesară o astfel de confruntare, dar care totuși, în opinia apărării, ar putea fi efectuată și fără ca această măsură preventivă să fie menținută. De asemenea, nici audierea ultimilor 17 martori nu poate justifica menținerea măsurii preventive a controlului judiciar.
Precizează că pe durata celor aproximativ 2 ani de când s-au declanșat cercetările în cauză inculpatul nu a întreprins, în nici un moment, vreun act care să fie asimilat unei încercări de a obstrucționa, de a tergiversa buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la gravitatea faptelor ce fac obiectul cauzei, arată că acesta este trimis în judecată pentru două infracțiuni - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și dare de mită unui reprezentant al Ministerului Mediului, respectiv un ceas în valoare de 30 dolari oferit inculpatului M. A..
Referitor la necesitatea menținerii măsurii pentru ca inculpatul să fie la dispoziția organului judiciar arată că, în condițiile Noului Cod de procedură penală, acesta are posibilitatea, la cererea sa, să nu participe la un proces penal. Solicită instanței să se ia act că inculpatul nu a refuzat să se prezinte în fața organului judiciar și nici nu va face acest lucru.
În ceea ce privește susținerea că există riscul formulării unor apărări comune de către inculpați în cazul în care va fi revocată măsura preventivă, apreciază că este o temere nejustificată a instanței de fond în condițiile în care, de la începutul cercetării judecătorești inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată, are cunoștință de conținutul declarațiilor și chiar și fără aceste măsură preventivă este posibil să formuleze apărări comune față de probele administrate în cauză.
În opinia apărării, riscul săvârșirii de noi infracțiuni la care face referire instanța, este o simplă speculație deoarece inculpatul nu are un potențial delictogen, nu are antecedente penale, este foarte bine integrat profesional și social.
Consideră că buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și prin revocarea măsurii preventive a controlului judiciar și solicită admiterea contestației, desființarea, în parte, a încheierii atacate și revocarea acestei măsuri preventive.
Învederează că inculpatul, datorită menținerii pe o durată îndelungată a acestei măsuri preventive, nu și-a mai putut îndeplini obligațiile contractuale pe care le avea, că i s-a reziliat contractul de muncă, că prezintă dificultăți în a-și întreține unicul copil, student, și că riscul părăsirii țării este inexistent.
Depune la dosar, în ședință publică, concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca neîntemeiate criticile aduse încheierii de ședință atacate întrucât, potrivit jurisprudenței, termenul rezonabil nu se apreciază numai prin simpla scurgere a timpului ci și prin raportare la atitudinea organului judiciar, la actele de procedură efectuate în perioada cât a fost luată o măsură preventivă.
Arată că instanța de judecată, pe perioada cât a fost luată această măsură preventivă, a efectuat numeroase acte de procedură și nu i se poate imputa vreo pasivitate.
Referitor la necesitatea confruntării consideră că aceasta este la latitudinea instanței și că este întemeiată motivarea instanței cu privire la menținerea măsurii pentru acest motiv.
Faptul că inculpatul nu a încercat să obstrucționeze procesul penal apreciază că nu dovedește decât că a înțeles să respecte măsura controlului judiciar, aspect care este în favoarea sa, dar și că această măsură a fost eficace până în acest moment, motiv pentru care este de acord cu menținerea acesteia.
În raport de gravitatea faptelor, apreciază că toate măsurile preventive se iau în raport de gravitatea acuzațiilor, că măsura preventivă aplicată este de minimă ingerință cu privire la libertatea individului și că este neîntemeiată critica adusă.
Menționează că aspectul ca inculpatul să fie la dispoziția organelor judiciare este și în interesul acestuia de a asista la toate actele de procedură care se efectuează în fața instanței de judecată și apreciază că împrejurarea că inculpatul și-a pierdut serviciul, că are un copil în întreținere excede cadrului măsurii preventive și nu poate constitui un temei pentru revocarea acesteia.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat M. A. solicită admiterea contestației și arată că, în decursul celor aproape 12 luni de la luarea măsurii preventive, situația de fapt a evoluat, majoritatea probelor au fost deja administrate, inculpații audiați și apreciază că temeiurile avute inițial în vedere pentru dispunerea acestei măsuri nu se mențin.
Cu privire la susținerile din încheierea atacată potrivit cu care este necesară menținerea acestei măsuri pentru o bună administrare a justiției, în opinia apărării, instanța nu face nicio analiză sub acest aspect ci reia, de o manieră formală, textul de lege.
Arată că inculpatul a fost prezent la toate termenele, a dat declarații complete care se coroborează cu cele ale martorilor și inculpaților audiați în cauză până în prezent și apreciază că susținerile conform cărora ridicarea acestei măsuri ar conduce la formularea unor apărări comune nu sunt concordante cu probatoriul administrat deja în cauză.
Referitor la gravitatea faptelor, apreciază că și în această situație, este o reluare formală a dispozițiilor din textele de lege, fără o analiză individuală a fiecărui inculpat.
Din perspectiva criteriilor rezonabilității și proporționalității consideră că o durată a unei măsuri preventive, respectiv controlul judiciar care durează de aproximativ 1 an, dar care a fost premearsă de o altă măsură preventivă prevăzută de legislația anterioară, de circa 1 an, în opinia apărării, este nerezonabilă menținerea acestei măsuri atâta timp cât situația de fapt din speță nu mai este aceeași.
Față de momentul procesual al cauzei apreciază că menținerea măsurii preventive este neproporțională în condițiile în care această măsură vizează, în fapt, și o limitare a accesului la muncă al inculpatului.
În opinia apărării, încheierea atacată este nelegală și netemeinică și solicită admiterea contestației și revocarea acestei măsuri preventive.
În subsidiar, solicită modificarea controlului judiciar în sensul de a i se permite inculpatului M. A. să ia legătura cu inculpații G. V. și B. I., având în vedere că, anterior acestei cauze, familia M. urma să fie nași de cununie religioasă a celor doi inculpați, care doresc în continuare să se căsătorească și familia M. să le fie părinți spirituali.
Având în vedere că majoritatea martorilor și cei trei inculpați au fost audiați iar declarațiile acestora sunt concordante, apreciază că, raportat la relațiile de familie recunoscute de cei implicați, inclusiv de Ministerul Public, nu se impune menținerea acestei obligații de a nu lua legătura.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază criticile aduse încheierii de ședință atacate ca nefondate.
Cu privire la critica că majoritatea probelor au fost administrate apreciază că nu se susține deoarece mai sunt suficiente probe de administrat.
Arată că, confruntarea este la latitudinea instanței, concordanța declarațiilor și necesitatea unei confruntări este atributul instanței de judecată care este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele înainte de a pronunța o soluție.
Referitor la proporționalitate, consideră că măsurile preventive au accelerat desfășurarea acestui proces și că măsura luată este de minimă ingerință raportat la libertatea individului. Fiind o măsură preventivă este evident că se limitează anumite drepturi, inclusiv dreptul la muncă dar nu se interzice cu desăvârșire acest drept și arată că inculpatul nu a făcut dovada că ar putea avea alte angajamente care să necesite depășirea limitei teritoriale.
În ceea ce privește cererea de modificare a controlului judiciar, o apreciază ca neîntemeiată deoarece nu este necesar ca două persoane între care există rudenie să ia legătura.
Solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul-inculpat C. Frank (fostă C.) D., având ultimul cuvânt, arată că de circa 21 de luni are interdicția de a părăsi țara în condițiile în care, de 15 ani, meseria sa este de marketing internațional ceea ce presupune deplasări dese în străinătate pentru susținerea proiectelor și participare la licitații. Mai arată că în luna septembrie și-a pierdut locul de muncă și solicită admiterea contestației.
Contestatorul-inculpat M. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și arată că din 08.04.2013 a demisionat din funcția publică și că instituția la care a lucrat a fost desființată și nu mai există în cadrul Ministerului Mediului.
Mai arată că toată expertiza sa este în managementul proiectelor de investiții majore care se desfășoară în teritoriu, că trebuie să dea declarații eventualilor angajatori că este la dispoziția lor în orice moment este solicitat și că nu reușește să își găsească angajamente mai mari de 1-2 zile pe lună care nu îi acordă însă posibilitatea de a-și întreține familia.
CURTEA
Asupra contestațiilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală s-a constatat, în baza art.362 alin.2 C. pr. pen. raportat la art.II din OUG nr.82/2014 și art.208 alin.5 C. pr. pen. legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar față de inculpații Frank N., C. Frank (fostă C.) D., M. A. și G. V. C..
În baza art.362 alin.2 C. pr. pen. raportat la art.II din OUG nr.82/2014, art.208 alin.5 și art.207 alin.4 C. pr. pen. s-a menținut față de acești inculpați măsura preventivă a controlului judiciar, cu obligațiile stabilite prin încheierea de ședință din 14.02.2014 a aceleiași instanțe.
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea inculpatului G. V. C. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.5 C. pr. pen.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
- în privința celor patru inculpați sunt incidente dispozițiile art.207 alin.4 C. pr. pen., menținându-se temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive;
- suspiciunea rezonabilă privind presupusa săvârșire a unor infracțiuni de corupție subzistă, iar măsura controlului judiciare apare ca necesară în continuare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și prevalează, în acest moment, asupra intereselor particulare ale inculpaților;
- măsura controlului judiciar este, de asemenea, proporțională în raport de criteriile instituite prin art.202 alin.1 și 3 C. pr. pen. și nu există temeiuri pentru a fi revocată.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestațiile de față inculpații C. Frank (fostă C.) D. și M. A..
Prin contestația sa, inculpata C. Frank (fostă C.) D. a susținut că motivarea încheierii, cuprinzând mai multe alegații cu caracter general, nu ține seama de aspectele concrete care o privesc, și anume:
- durata îndelungată a măsurii preventive, luată în luna aprilie 2013;
- contribuția sa extrem de redusă – chiar în viziunea acuzării – la pretinsa activitate infracțională;
- comportamentul procesual corect și responsabil al contestatoarei, revocarea măsurii neavând nicio influență asupra normalei desfășurării în continuare a procesului.
S-a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii preventive, care nu mai este necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 C. pr. pen.
Contestatorul inculpat M. A. a arătat că menținerea măsurii preventive, care s-a luat în urmă cu circa un an, nu se mai impune, în condițiile în care s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a avut un comportament procesual corect.
Așa fiind, măsura preventivă nu mai poate fi considerată proporțională și rezonabilă, urmând a fi revocată.
Contestatorii inculpați au arătat că în această fază procesuală nu doresc să dea alte declarații.
Pe parcursul soluționării contestațiilor nu s-a solicitat administrarea altor probatorii și nu s-au invocat excepții.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea urmează sub un prin aspect, ca în baza dispozițiilor art.206 C. pr. pen., coroborat cu art.208 alin.3 C. pr. pen. și referire la art.207 alin.5 C. pr. pen. să admită contestația formulată de inculpata C. Frank (fostă C.) D., să desființeze în parte încheierea atacată și să revoce în ceea ce o privește măsura preventivă a controlului judiciar.
Curtea are în vedere, în primul rând, că măsurile preventive dispuse împotriva contestatoarei inculpate durează de 1 an și 9 luni și ele și-au epuizat menirea prevăzută de art.202 alin.1 C. pr. pen.
Inculpata contestatoare a fost audiată, cercetarea judecătorească, în cea mai mare parte, s-a desfășurat deja, iar comportamentul său procesual nu conduce la concluzia că o măsură preventivă ar mai fi necesară, în raport și de dispozițiile art.202 alin.3 C. pr. pen.
În plus, durata cumulată a măsurilor preventive este apreciată, la acest moment, de către Curte ca tinzând să depășească un interval de timp rezonabil, în accepțiunea dată acestei noțiuni de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește contestația formulată de inculpatul M. A., aceasta va fi respinsă ca nefondată, în baza dispozițiilor art.206 C. pr. pen. raportat la art.208 alin.3 C. pr. pen. și cu referire la art.207 alin.4 din același Cod.
În cazul său, durata cu mult mai mică a măsurii preventive, ca și incidența în continuare a prevederilor art.202 alin.1 C. pr. pen. conduc Curtea la concluzia că, la acest moment procesual, menținerea controlului judiciar este justificată și proporțională cu scopurile acestei măsuri. Interesul normalei desfășurări în continuare a procesului prevalează asupra motivelor invocate de inculpatul contestator, iar conținutul măsurii, prin obligațiile și interdicțiile impuse, nu reprezintă o limitare severă a drepturilor și libertăților sale.
Văzând și dispozițiile art.272 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de inculpata C. FRANK D. (fostă C.) împotriva încheierii de ședință din 19.12.2014 dată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ 3.
1.În baza art.206 c.pr.pen. coroborat cu art.208 alin.3 c.pr.pen. și referire la art.207 alin.5 c.pr.pen. revocă măsura preventivă de control judiciar aplicată la 14.02.2014 inculpatei C. FRANK D. (fostă C.) și menținută prin încheierea de ședință din 19.12.2014 dată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ 3.
2. În baza art.206 c.pr.pen. raportat la art.208 alin.3 c.pr.pen. cu referire la art.207 alin.4 c.pr.pen, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul M. A. împotriva încheierii din 19.12.2014 dată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ 3.
Obligă pe contestatorul inculpat M. A. la 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariu parțial avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.01.2015.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./23.01.2015
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 140/2015. Curtea... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 124/2015. Curtea de... → |
|---|
