Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 1775/740/2014
DOSAR NR._
4385/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.4/A
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva Sentinței penale nr.171 din data de 30 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimatul inculpat C. M.-A., personal (legitimat cu CI . nr._), aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat C.-C. C., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2014 (atașată la fila 12 din dosar) și intimatul inculpat C. M.-S., personal (legitimat cu CI . nr._), aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat C. B., din cadrul Baroului Teleorman, în baza împuternicirii . nr._/2014 (atașată la fila 13 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la ascultarea intimatului inculpat C. M.-S., declarația sa fiind consemnată, citită, semnată de acesta și apărătorul lui ales, iar, în final, atașată la dosar (fila 18).
În schimb, fiind întrebat, intimatul inculpat C. M.-A. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Curtea acordă cuvântul pe cereri, excepții și probe.
Apărătorul ales al intimatului inculpat C. M.-A. solicită încuviințarea administrării, în circumstanțiere, a probei cu înscrisuri, constând în două caracterizări, de la locul de muncă și de la primăria comunei în care acesta domiciliază.
Apărătorul ales al intimatului inculpat C. M.-S. solicită, la rândul său, încuviințarea administrării, tot în circumstanțiere, a probei cu înscrisuri, constând în adeverința de venituri, o anchetă socială, copie de certificatul de naștere al fiicei minore și copie de pe hotărârea de divorț, prin care aceasta i-a fost încredințată, spre creștere și educare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probelor solicitate de ambii intimați inculpați.
Curtea, după deliberare, încuviințează, iar apoi administrează probele în circumstanțiere solicitate de intimații inculpați, înscrisurile prezentate de aceștia fiind atașate la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând apelul Parchetului, arată, în prealabil, că, potrivit motivelor scrise, acesta a fost declarat în defavoarea inculpatului C. M.-S. și respectiv în favoarea inculpatului C. M.-A.. Pornind de la această premisă, susține că, în mod greșit, prima instanță a dispus, în cazul inculpatului C. M.-S., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit art.91 din Codul penal, întrucât nu era îndeplinită condiția prevăzută de lit.c, acesta nefiind întrebat dacă este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, susține că, în cazul aceluiași inculpat, dacă va fi menținută dispoziția respectivă, față de declarația acestuia de la termenul de astăzi, se impune obligarea sa la prestarea de muncă neremunerată în folosul comunității și stabilirea unor obligații dintre cele prevăzute în art.93 alin.2 din Codul penal, apreciindu-le adecvate pe cele menționate la lit.a și d. Precizează că aceleași obligații, precum și aceea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității s-ar fi impus a fi stabilite și în sarcina inculpatului C. M.-A., dar hotărârea atacată nu poate fi reformată în acest sens, întrucât apelul Parchetului a fost declarat în favoarea inculpatului respectiv. Cu privire la ambii inculpați, critică hotărârea primei instanțe sub aspectul neaplicării dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a căror incidență ar fi trebuit reținută față de împrejurarea că aceștia au optat pentru procedura simplificată de judecată. Totodată, susține că, în mod netemeinic, prima instanță a interzis ambilor inculpați, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Cod penal, întrucât această interdicție nu se justifică în raport cu natura infracțiunii reținute în sarcina lor, respectiv furt calificat, care nu are o conotație electorală. Critică hotărârea primei instanțe și cu privire la omisiunea primei instanțe de a lua act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și respectiv de a stabili partea de cheltuieli judiciare care trebuie suportată de fiecare inculpat. În consecință, solicită admiterea apelului declarat de P., desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul celor anterior menționate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat C. M.-A. solicită admiterea apelului declarat de P. și desființarea parțială a hotărârii primei instanțe, întrucât, în mod greșit, a fost interzisă exercitarea dreptului de a alege, iar pedeapsa nu a fost corect individualizată, neținându-se seama de beneficiul atras de urmarea procedurii simplificate de judecată.
Apărătorul ales al intimatului inculpat C. M.-S. precizează că este de acord cu admiterea apelului Parchetului, însă solicită menținerea dispoziției de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, întrucât, prin declarația de la termenul de astăzi, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.91 din Codul penal. Consideră, la rândul său, că, în mod greșit, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea dreptului de a alege și că pedeapsa aplicată acestuia nu a fost corect individualizată, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
Intimatul inculpat C. M.-A., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită.
Intimatul inculpat C. M.-S., personal, în ultimul cuvânt, arată și el că regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.171 din data de 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria A. a hotărât astfel:
I. În temeiul art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b cu aplic. art.5 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul C. M.-A. (fiul lui M. și M., născut la data de 14 aprilie 1993 în localitatea V., județul Teleorman, CNP_) la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.66 alin.1 lit.a, b și d din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercitarea autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit.a, b și d din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art.91 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform art.92 din același cod.
În temeiul art.93 alin.1 din Codul penal, a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta; să primească vizita consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
II. În temeiul art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b cu aplic. art.5 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul C. M.-S. (fiul lui A. și M., născut la data de 06 februarie 1982 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.66 alin.1 lit.a, b și d din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercitarea autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit.a, b și d din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art.91 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform art.92 din același cod.
În temeiul art.93 alin.1 din Codul penal, a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta; să primească vizita consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpați la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.2511/P/2013 din data de 30 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A.) a stabilit următoarea situație de fapt: în noaptea de 09 iulie 2013, în jurul orei 0100, inculpații C. M.-A. și C. M.-S. au sustras autoturismul marca Renault Megane, aparținând persoanei vătămate N. I.-V., care era avariat și fusese lăsat parcat pe marginea părții carosabile a DE70, pe raza localității Vitănești, județul Teleorman, în direcția București - A., la km.78, cu scopul de a-l valorifica la un centru de fier vechi.
În concret, la data respectivă, inculpații s-au deplasat, din localitatea de domiciliu (Drăgănești-V.), cu autoturismul marca Rover Combi, aparținând celui dintâi și având numărul de înmatriculare P-6796-PH, pe raza localității Vitănești, cu scopul de a sustrage autoturismul avariat anterior menționat. Cei doi inculpați conveniseră anterior asupra sustragerii acelui autoturism, după ce îl observaseră în zilele precedente, cu ocazia a diverse deplasări în zona respectivă. Ajunși la fața locului, inculpații au remorcat autoturismul avariat la autoturismul în care se aflau, deplasându-se apoi, cu ansamblul astfel format, pe direcția A. - București. Fiind sesizați telefonic, în jurul orei 0237, de către martorul ocular M. N., cu privire la sustragerea autoturismului avariat, lucrătorii Postului de Poliție Vitănești i-au oprit pe inculpați în trafic, aproape de km.73 al DE70. Raportul dactiloscopic întocmit de S.I.C. Teleorman a evidențiat profilul papilar al inculpaților în urmele recoltate de pe autoturismul respectiv.
Această situație de fapt – dovedită, în faza de urmărire penală, cu procesele-verbale de prindere în flagrant, de cercetare la fața locului și de redare a convorbirilor telefonice purtate cu persoana vătămată, raportul de examinare dactiloscopică, planșe foto, declarații și înscrisuri – a fost recunoscută, ca atare, de către ambii inculpați, care nu au contestat probatoriul anterior menționat și au optat pentru procedura simplificată de judecată.
Cu privire la încadrarea juridică, atrasă de legea penală apreciată a fi mai favorabilă inculpaților, prima instanță a constatat că fapta fiecăruia dintre aceștia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b cu aplic. art.5 din Codul penal.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere limitele speciale din textul incriminator, gradul concret de pericol social al infracțiunii, relevat de modul de săvârșire a acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 09 octombrie 2014) P. de pe lângă Judecătoria A..
Cererea de apel a Parchetului, însoțită de motivele scrise pe care se întemeiază (atașate la filele 5-7, d.a.), a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 27 octombrie 2014.
Potrivit acelor motive, P. a criticat sentința primei instanțe, în cazul inculpatului C. M.-S., sub aspectul dispoziției de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei principale, considerată nelegală în condițiile în care acesta, nefiind întrebat, nu și-a manifestat acordul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, iar, în cazul ambilor inculpați, cu privire la neaplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, la greșita interzicere, cu titlu de pedeapsă complementară și respectiv accesorie, a exercitării dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal și la omisiunea de a se lua act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pe lângă aceste motive, care au fost susținute întocmai, cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), reprezentantul Ministerului Public a invocat două motive suplimentare, și anume, în cazul inculpatului C. M.-S., omisiunea stabilirii unor obligații dintre cele prevăzute în art.93 alin.2 din Codul penal, apreciindu-le adecvate pe cele menționate la lit.a și d, iar, în cazul ambilor inculpați, omisiunea determinării părții din cheltuielile judiciare care trebuie suportată de către fiecare dintre aceștia.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat la ascultarea inculpatului intimat C. M.-S., care, în declarația formulată la termenul de astăzi, în prezența apărătorului său ales, și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
În schimb, fiind întrebat, inculpatul intimat C. M.-A. nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Ambii inculpați intimați au solicitat, iar Curtea, după punerea în discuție, a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei (recunoscută, ca atare, de ambii inculpați) și o încadrare juridică legală, inclusiv din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, niciunul dintre aceste aspecte nefiind contestat în fața Curții.
În prealabil analizării criticilor Parchetului, Curtea constată, astfel cum și reprezentantul Ministerului Public a precizat în mod expres în dezbaterile de la termenul de astăzi, că apelul a fost declarat, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. M.-A., numai în favoarea acestuia, astfel că situația lui nu poate fi în niciun fel agravată, conform art.418 alin.2 din Codul de procedură penală, deși sentința primei instanțe ar fi trebuit, teoretic, reformată, în defavoarea sa, sub unele aspecte de vădită nelegalitate (omisiunea impunerii obligației de a presta, pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunității, în condițiile art.93 alin.3 din Codul penal și respectiv omisiunea impunerii, pe durata aceluiași termen, a cel puțin uneia dintre obligațiile prevăzute în art.93 alin.2 din Codul penal).
Cu privire la ambii inculpați, Curtea, însușindu-și o primă critică a Parchetului, constată că, în mod nelegal, prima instanță a omis să menționeze, în dispoziția de condamnare a fiecăruia dintre ei pentru infracțiunea prevăzută de art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b în ref. la art.5 din Codul penal, aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, în condițiile în care aceștia au solicitat desfășurarea judecății conform procedurii simplificate (cerere admisă), recunoscând, în totalitate, potrivit art.374 alin.4 din același cod, fapta la care se referă actul de sesizare.
În consecință, reformând în mod corespunzător sentința penală apelată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor respective, în cazul fiecărui inculpat, menținând însă durata pedepsei principale, de câte 1 an închisoare, pe care o constată, prin raportare la criteriile de individualizare menționate în art.74 alin.1 din Codul penal, proporțională atât cu gravitatea infracțiunii (săvârșită pe timp de noapte, cu participația a două persoane), cât și cu periculozitatea socială a inculpaților (care au acționat cu premeditare, urmărind să obțină, din valorificarea bunului sustras, un beneficiu material consistent).
De asemenea, cu privire la ambii inculpați, Curtea, însușindu-și și o altă critică a Parchetului, constată că, în mod netemeinic, în lipsa oricărei motivări, prima instanță a interzis acestora, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal.
O astfel de interdicție este vădit nejustificată și lipsită de necesitate din perspectiva unui scop legitim urmărit prin dispunerea ei (în speță, imposibil de identificat), întrucât inculpații, necunoscuți cu antecedente penale, au săvârșit o infracțiune contra patrimoniului (furt calificat, având ca obiect material un autoturism avariat, parcat pe un drum public), fără nicio legătură cu exercitarea dreptului respectiv.
D. urmare, Curtea va reforma în mod corespunzător sentința penală apelată și sub acest aspect, înlăturând dispoziția de interzicere, în cazul fiecărui inculpat, a exercitării dreptului anterior menționat, cu ambele titluri, de pedeapsă complementară și respectiv de pedeapsă accesorie.
Tot cu privire la ambii inculpați, Curtea constată, apreciind fondată și o altă critică a Parchetului, că prima instanță, în mod nelegal, eludând dispozițiile art.404 alin.4 lit.i din Codul de procedură penală, a omis să ia act, prin dispozitivul sentinței penale pronunțate, că persoana vătămată N. I.-V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în condițiile în care bunul sustras i-a fost restituit în natură (filele 38 și 72, d.u.p.).
În consecință, și sub acest aspect, se va dispune reformarea corespunzătoare a sentinței respective.
În sfârșit, cu privire la ambii inculpați, Curtea, însușindu-și o altă critică a Parchetului, constată că prima instanță, în mod nelegal, prin nesocotirea dispozițiilor art.274 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, nu a determinat partea din cheltuielile judiciare datorate statului ce urmează a fi suportată de fiecare dintre aceștia, obligându-i împreună la plata, cu acel titlu, a sumei totale de 500 lei.
D. urmare, Curtea va reforma, și sub acest aspect, sentința penală apelată, astfel că va obliga pe fiecare inculpat la plata către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, a sumei de câte 250 lei, la stabilirea, în proporție egală, a acelor cheltuieli având în vedere că inculpații, coautori ai aceleiași infracțiuni și cu o poziție procesuală identică, au provocat în aceeași măsură cheltuielile respective.
Numai cu privire la inculpatul C. M.-S. (în cazul căruia apelul Parchetului a fost declarat în defavoare), Curtea constată că acordul exprimat de acesta în fața instanței de apel, de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, acoperă aspectul de nelegalitate invocat de P. (aspecte de netemeinicie nu au fost susținute), făcând ca, și în ceea ce îl privește, să fie îndeplinite toate condițiile pentru acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, inclusiv cea prevăzută de art.91 alin.1 lit.c din Codul penal, astfel că dispoziția în acest sens a primei instanțe va fi menținută.
Cu toate acestea, sentința penală atacată rămâne însă nelegală, întrucât, prin încălcarea unor prevederi imperative, prima instanță a omis să-l oblige pe inculpat, conform art.93 alin.3 din Codul penal, la prestarea, pe durata termenului de supraveghere, a unei astfel de munci și, de asemenea, să impună acestuia cel puțin una dintre obligațiile enumerate în art.93 alin.2 din Codul penal.
Complinind aceste omisiuni, Curtea îl va obliga pe inculpat, în temeiul art.93 alin.3 din Codul penal, ca, pe durata termenului de supraveghere (corect stabilit de prima instanță), să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă totală de 80 de zile, în cadrul Primăriei Moșteni (lucrări de refacere, întreținere și curățire a infrastructurii sau igienizarea și întreținerea instituțiilor, locurilor și bunurilor publice) sau în cadrul Primăriei Botoroaga (activități pentru bătrâni și persoane cu dizabilități ori în beneficiul copiilor), astfel cum se va decide de către consilierul de probațiune, potrivit art.404 alin.2 din Codul de procedură penală.
La stabilirea celor două entități, ambele din județul Teleorman, în cadrul cărora, în mod alternativ, inculpatul va presta munca neremunerată, Curtea a avut în vedere informațiile puse la dispoziție pe site-ul Ministerului Justiției, la rubrica „baza instituțiilor din comunitate”, natura activităților lucrative ce pot fi realizate în cadrul acelor entități, prin raportare la natura infracțiunii săvârșite de inculpat și, nu în ultimul rând, sediile entităților respective, apropiate geografic de localitatea în care acesta domiciliază (. Teleorman).
La determinarea perioadei totale a muncii neremunerate impuse inculpatului, Curtea a avut în vedere limitele legale (60 zile, limita minimă și respectiv 120 zile, limita maximă), apreciind că o perioadă moderată este adecvată pentru a-l determina pe acesta să-și însușească valori sociale importante și, astfel, să abandoneze comportamentul de tip infracțional.
Pe de altă parte, în temeiul art.93 alin.2 lit.a din Codul penal, Curtea va impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să urmeze un curs de calificare profesională, obligație apreciată și ea necesară pentru realizarea aceluiași deziderat anterior menționat.
Curtea nu consideră oportună și impunerea obligației prevăzute de art.93 alin.2 lit.d din Codul penal, solicitată în apelul Parchetului (de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței), întrucât o limitare atât de severă a libertății de circulație a inculpatului este disproporționată în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa antecedentelor penale, comportamentul procesual corect al acestuia (caracterizat nu doar prin deplină sinceritate, dar și prin prezentarea, la fiecare chemare, în fața organelor judiciare) și disponibilitatea lui, deja exprimată, de a se îndrepta.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 din Codul penal, referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, aspect pe care, de asemenea, prima instanță l-a omis, nesocotind astfel prevederile art.404 alin.2 din Codul de procedură penală.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A., va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva Sentinței penale nr.171 din data de 30 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată, iar, în fond, rejudecând:
I. În temeiul art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. M.-A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 09 iulie 2013).
Înlătură interzicerea exercitării, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal.
II. În temeiul art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. M.-S. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 09 iulie 2013).
Înlătură interzicerea exercitării, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal.
În temeiul art.93 alin.3 din Codul penal, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă totală de 80 de zile, în cadrul Primăriei Moșteni (lucrări de refacere, întreținere și curățire a infrastructurii sau igienizarea și întreținerea instituțiilor, locurilor și bunurilor publice) sau în cadrul Primăriei Botoroaga (activități pentru bătrâni și persoane cu dizabilități ori în beneficiul copiilor), astfel cum se va decide de către consilierul de probațiune, potrivit art.404 alin.2 din Codul de procedură penală.
În temeiul art.93 alin.2 lit.a din Codul penal, impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să urmeze un curs de calificare profesională.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 din Codul penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Ia act că persoana vătămată N. I.-V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.274 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. C.-V. G.
GREFIER,
L.-A. P.
Red.jud.C.V.G.
Ex.2 / 27 ianuarie 2015
J.A. - jud.M.I.
| ← Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
