Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 732/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (4312/2014)
DECIZIA PENALĂ NR.1/CO
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: Median Anca-Mihaela
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de inculpatul C. L.-C. împotriva sentinței penale nr.603 din data de 19 mai 2014, a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, în urma verificărilor efectuate în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, inculpatul a fost liberat la termen la data de 21 septembrie 2014, după care,
Curtea, având în vedere că obiectul acestei cauze este contestația la executare, precum și faptul că inculpatul a fost liberat la termen la data de 21 septembrie 2014, invocă excepția rămânerii fără obiect a prezentei cereri.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat C. L.-C., având cuvântul, pe rând, solicită admiterea acestei excepții.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 603/19.05.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petentul condamnat C. L. C..
Instanța de fond a constatat că în esență că în ceea ce privește pedeapsa de 8 ani închisoare aceasta se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la recidiva postcondamnatorie, tribunalul a reținut că petentul ar urma să execute o pedeapsa rezultantă mai mare decât pedeapsa pe care o execută condamnatul în prezent.
Prin urmare, potrivit Noului Cod penal, pedeapsa rezultantă ce ar fi aplicată condamnatului este mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află acesta, prevederile Noului Cod penal nefiind astfel favorabile petentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat contestație petentul.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că potrivit art. 6 cod penal, „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. 3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.(1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.”
Potrivit art. 4 Legea 187/2012, „Pedeapsa aplicata pentru o infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.
Curtea reține de asemenea că potrivit jurisprudenței recente a Curții Constituționale, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit. Prin urmare dacă am admite că legea penală mai favorabilă sub aspectul fiecărei pedepse individual determinate ar fi Noul Cod Penal, este necesar a se efectua o analiză de ansamblu a situației petentului pentru a se determina care ar fi pedeapsa finală ce ar urma să fie aplicată acestuia prin aplicarea instituțiilor de drept material conforme cu legea nouă care prevede pedepse mai ușoare.
Prin sentința penală nr.1397/F/19.10.2007 a Tribunalului București secția II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1401 din 15.04.2008 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în baza art. 2 alin 1, 2 din Legea nr.143/2000, art. 37 lit. a Cp, art. 74-76 Cp, a fost condamnat contestatorul la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată dispusă față de inculpat prin sentința penală nr. 1744 din 2006, dosar nr. 6573/2006 a Judecătoriei Tîrgu J. pentru restul de 517 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/23.01.2004 a Tribunalului București, și în baza art. 39 alin 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal a contopit restul rămas neexecutat de 517 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus prevenția de la 22.09.2006 la zi, adică la 16.10.2007 și a menținut starea de arest a inculpatului.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969, este incriminată în prezent de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014 cu aplicarea art. 43 alin. 1 Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.
În acord cu raționamentul primei instanțe Curtea reține că prin aplicarea dispozițiilor legii noi cu privire la pluralitatea de infracțiuni, petentul ar urma să execute potrivit Noului Cod penal o pedeapsa mult mai mare decât pedeapsa pe care o execută condamnatul în prezent, avand în vedere aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 1 Noul Cod penal, potrivit cărora în cazul infracțiunilor săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa stabilită pentru noua faptă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Prin urmare, potrivit Noului Cod penal, pedeapsa rezultantă ce ar fi aplicată condamnatului, cea care ar urma să fie efectiv executată, este mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află acesta, prevederile Noului Cod penal nefiind astfel favorabile petentului.
De asemenea, Curtea constată că petentul din cauza de față a executat pedeapsa la care a fost condamnat integral, fiind eliberat din penitenciar la data de 21.09.2014. Avand în vedere că obiectul prezentei cauze este contestație la executare iar petentul nu se mai află în acest moment în executarea unei pedepse privative de libertate, Curtea constată că prezenta contestație a rămas fără obiect.
Față de cele sus-expuse,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca rămasă fără obiect contestația declarată de petentul condamnat C. L. C. împotriva sentinței penale nr. 603/19.05.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 C.p.p. alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat răman în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.05.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-A. M. E.-A. N.
Red./Dact.jud.M.A.M.-12.01.2015/5 ex
T.G. – jud.Ghi.O.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 56/2015. Curtea de... → |
|---|
