Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 70143/301/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (314/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 310/A
Ședința publica de la 23.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatulC. D. împotriva sentinței penale nr. 1056/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul – inculpatC. D., apărător desemnat din oficiu, avocat Slăvuică M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28.01.2015, aflată la fila 8 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul apelantului – inculpat solicită, în baza art.421 alineat 2 lit.a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate de instanța fondului, pe care o apreciază prea mare, în raport de faptul că inculpatul a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 396 alineat 10 Cod procedură penală, ca urmare a recunoașterii totale a vinovăției, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat, deoarece efectul dispozițiilor art. 396 alineat 10 Cod procedură penală se neutralizează în condițiile existenței recidivei mari postexecutorii. Singura posibilitate de reducere a pedepsei este aplicarea unei circumstanțe atenuante, ceea ce nu se impune, astfel că nu există niciun motiv pentru reducerea pedepsei.
Referitor la sustragerea aparatului GPS care aparținea părții civile Paralic M., solicită a se avea în vedere că acesta s-a constituit parte civilă, dar instanța de fond a dispus confiscarea specială, conform art. 112 alineat 1 lit. e Cod procedură penală, a sumei de 300 de lei de la inculpat, în condițiile în care a avut în vedere că doar reprezentanții firmei de taximetrie au arătat că nu se constituie parte civilă în numele societății. Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 112 alineat 1 lit. e Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1056 din 17.12.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a dispus condamnarea inculpatului C. D.la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă prev. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 67 Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 1 an, care începe după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit. a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei principale aplicate.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 72 Cod penal a dedus din pedeapsa pronunțată perioada detenției de la data de 18.09.2014 la zi.
A luat act că persoanele vătămate I. A. și N. C. A. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 112 lit. e Cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpat în folosul statului a sumei de 300 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatului în sensul recunoașterii faptei s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu: declarațiile persoanelor vătămate I. A. și N. C. A., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente și raportul de constatare criminalistică nr._ din 16.07.2014.
Astfel, persoana vătămată I. A. a declarat că la data de 02.06.2014, în jurul orei 23:00, a parcat autoturismul taxi Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . după circa 30 de minute când a revenit la autoturism a constatat că butucul portierei dreapta față era forțat și din interior lipseau două aparate, unul GPS, iar altul tip „Android”, o stație emisie-recepție, precum și încărcătoarele aferente.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele foto aferente a rezultat că s-au constatat că butucul portierei dreapta față al autoturismului a fost forțat, prelevându-se, totodată, și urme papilare.
Situația de fapt a fost confirmată și de raportul de constatare criminalistică nr._ din 16.07.2014 din care a rezultat că urma digitală ridicată de pe rama laterală a portierei dreapta față a autoturismului a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului C. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborând declarațiile inculpatului cu celelalte mijloace de probă, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 02.06.2014, în jurul orei 23:00-23:30, după ce s-a asigurat că nu este observat de nimeni, inculpatul C. D. a forțat butucul portierei dreapta față al autoturismului taxi Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ce se afla parcat pe . intersecția cu . 3, iar din interior a sustras două aparate, unul GPS, iar altul tip „Android”, o stație emisie-recepție, precum și încărcătoarele aferente.
Bunurile sustrase au fost vândute în aceeași noapte în zona Diham unei persoane necunoscute contra sumei de 300 lei.
Persoanele vătămate I. A. și N. C. A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Instanța a constatat că inculpatul C. D. a mai fost condamnat anterior. Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv la 2 ani închisoare cu executare prin sentința penală nr. 586 din 27.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1785/24.09.2012 a Curții de Apel București-Secția I Penală, fiind liberat la data de 10.04.2014. Inculpatul a săvârșit prezenta faptă la data de 02.06.2014, după executarea pedepsei de mai sus.
Față de această pedeapsă, inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 1 C.p.
Totodată, în perioada 2007-2012 inculpatul a fost sancționat administrativ de zece ori pentru fapte de furt, prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. D. care la data de 02.06.2014, în jurul orei 23:00-23:30, a forțat butucul portierei dreapta față al autoturismului taxi Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ce se afla parcat pe . intersecția cu . 3, iar din interior a sustras două aparate, unul GPS, iar altul tip „Android”, o stație emisie-recepție, precum și încărcătoarele aferente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă, prev. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului, dar și incidența dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În raport de acestea, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimum, este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Așa fiind, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Instanța a apreciat că pedeapsa aplicată este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării.
Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar dacă inculpatul execută pedeapsa în regim de deținere, acesta săvârșind o faptă gravă prin raportare la pericolul social abstract al infracțiunii de furt calificat reflectat în limitele speciale de pedeapsă ale infracțiunii, precum și prin raportare la modul concret de săvârșire al faptei de către inculpat. În plus, inculpatul este recidivist.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că instanța trebuie să se raporteze la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv S. și P. c. României), în sensul ca exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a mai reținut că natura faptei săvârșite relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p.
Pe latură civilă, instanța a constatat că prin fapta ilicită a inculpatului de însușire a bunurilor aparținând persoanelor vătămate s-a produs un prejudiciu în patrimoniul acesteia, constând în contravaloarea acestor bunuri.
Având în vedere că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, instanța a luat act de acest aspect și conform art. 112 lit. e C.p. a dispus confiscarea specială de la inculpat în folosul statului a sumei de 300 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. D., solicitând exclusiv redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele devoluate, Curtea apreciază nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inculpatul C. D. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 8529/P/2014 din data de 15.10.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 02.06.2014, a forțat butucul portierei dreapta față al autoturismului taxi Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ce se afla parcat pe . intersecția cu . 3 și a sustras din interior două aparate, unul GPS, iar altul tip „Android”, o stație emisie-recepție, precum și încărcătoarele aferente, prejudiciul creat fiind apreciat la suma de 2000 lei.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.375 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, declarațiile de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu declarațiile persoanei vătămate I. A., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, precum și cu raportul de constatare criminalistică nr._ din 16.07.2014.
De altfel, apelantul inculpat nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță, acesta solicitând exclusiv redozarea pedepsei.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, Curtea constată că acesta reprezintă chiar limita minimă legală aplicabilă inculpatului, în condițiile în care a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind liberat la data de 10.04.2014, la termen, din pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 586/27.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Astfel, potrivit art. 79 al. 3 Cod penal, când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc potrivit dispozițiilor incidente care au ca efect reducerea pedepsei, după care limitele de pedeapsa se majorează conform dispozițiilor incidente care au ca efect agravarea. Prin urmare, deși limitele legale pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se reduc inițial potrivit regulilor prev. de art. 396 al. 10 Cod procedură penală cu o treime, de la 1 -5 ani închisoare la 8 luni-3 ani și 4 luni închisoare, potrivit tratamentului sancționator al recidivei postexecutorii, respectiv art. 43 al. 5 Cod penal acestea se majorează cu jumătate, limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani închisoare, astfel încât pedeapsa de 1 an închisoare reprezintă minimul de pedeapsă ce poate fi aplicată inculpatului.
Relativ la reducerea pedepsei sub acest cuantum, aceasta nu este posibilă decât în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante, or, nu ne regăsim în niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 75 Cod penal, cum de altfel nici inculpatul nu a arătat că ar fi incidentă vreuna.
Sub aspectul legalității confiscării sumei de 300 lei, sumă obținută de inculpat din vânzarea bunurilor sustrase și care nu servește la despăgubirea persoanelor vătămate care nu s-au constituit părți civile, Curtea constată că în mod just a apreciat prima instanță ca fiind îndeplinite condițiile confiscării.
Susținerea procurorului în sensul că GPS-ul sustras aparținea părții civile Paralic M. nu poate fi primită deoarece nu există nicio certitudine în acest sens și chiar și așa nici acesta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, critica nefiind fondată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul declarat de apelantul inculpat C. D., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la data de 18.09.2014 la zi și-l va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulată de apelantul – inculpat C. D., împotriva sentinței penale nr.1056/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la data de 18.09.2014 la zi.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./ 31.03.2015
Thred. V.D./5 ex./05.03.2015
Jud.Sect.3 București – jud. A.U.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... → |
|---|
