Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 945/292/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
(4601/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 233/A
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelurilor formulate de inculpatul A. M. și partea civilă T. C. G. împotriva sentinței penale nr.131 din data de 09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat A. M., personal și apelanta parte civilă T. C. G., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea procedează la verificarea identității apelantului inculpat și a apelantei părți civile, fiind depuse la dosar Cărțile de identitate ale acestora - în fotocopie.
Apelanta parte civilă, având cuvântul, arată că înțelege să își retragă plângerea prealabilă pe care a formulat-o împotriva inculpatului.
Curtea procedează la audierea apelantei părți civile, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apelantul inculpat, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea plângerii de către partea civilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelurilor declarate in cauză, a se lua act de împăcare și a se dispune încetarea procesului penal.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.131 din data de 09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art.180 alin.2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. M. [fiul lui I. și M., născut la data de 07.08.1970 în ., cu același domiciliu, CNP –_, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor dispozițiilor art.631 din vechiul Cod penal, privind înlocuirea amenzii.
A fost admisă - în parte - acțiunea civilă exercitată de partea civilă T. C. G. [CNP –_, fiul lui I. și A., născut la data de 03.05.1975, în Municipiul Roșiorii de Vede, domiciliat în municipiul București, ..18, ., ap.33, . și reședința în Roșiorii de Vede, ..111, ., județul Teleorman] și a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 1.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei, iar în baza art.276 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat să plătească părții civile suma de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 20 iulie 2013, în jurul orei 04,00 inculpatul A. M. a plecat din . numiții L. Nicușor F., B. L., I. C. și O. C., în . pentru a cumpăra țigări. Astfel, au mers al barul S.C. A. și D. S.R.L., au cumpărat țigări și bere, iar inculpatul s-a așezat al o masă din incinta barului, unde se aflau doi cetățeni surdo-muți, iar ceilalți prieteni care îi însoțeau s-au așezat la o altă masă. La un moment dat, la masa inculpatului a venit T. C. G., care se afla într-o stare de ebrietate vădită și care l-a întrebat dacă lucrează la CFR, inculpatul răspunzându-i afirmativ. La scurt timp, inculpatul a ieșit din bar, iar pe drumul sătesc din fața barului îl aștepta T. C. G., care a început să-l înjure, motiv pentru care între cei doi a avut loc o altercație, în timpul căreia s-au lovit reciproc cu pumnii.
Potrivit certificatului medico – legal nr.574/c/1322 din 24 iulie 2013, persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8 – 9 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au fost produse prin lovire cu și de un corp/plan dur și care pot data din 19.07.2013.
S-a constatat că situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Față de probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, judecătorul fondului a concluzionat că s-a făcut dovada săvârșirii faptei de către inculpat și că, în drept, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal de la 1969.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei de lovire, împrejurările în care s-a produs fapta și anume că persoana vătămată a început să-l înjure pe inculpat, pentru ca apoi să se lovească reciproc, altercație în cere s-a implicat efectiv și a suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și persoana inculpatului care are antecedente penale, dar a recunoscut fapta în totalitate, este căsătorit are doi copii minori în întreținere, astfel că a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală orientată peste minimul prevăzut de lege, la care se aplică o reducere cu o pătrime conform art.369 alin.10 Cod procedură penală, este în măsură aptă să atingă scopul educativ și coercitiv la pedepsei.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului, în baza art.19 Cod procedură penală, a admis în parte, acțiunea civilă, reținând că persoana vătămată s-a constitut parte civilă cu suma de 5.000 lei daune morale, pe care instanța le-a apreciat ca fiind exagerate, considerând că suma de 1.000 lei, reprezintă un echivalent rezonabil al suferinței pricinuite, în acest sens având în vedere în primul rând că persoana vătămată a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, instanța de fond a reținut că leziunile traumatice așa cum reies din Certificatul medico-legal au constat în plăgi de dimensiuni diferite și anume: 2/1 cm la nivelul mâinii stângi, 5/3-20/10 cm pe coate și antebrațul stâng, 2/3-5/4 cm pe genunchi bilateral, leziuni ce nu au necesitat internare medicală, fiind minore.
Din declarațiile martorului G. M. V., s-a mai reținut de către judecătorul fondului că, partea civilă, în urma leziunilor, a avut dureri care au persistat aproximativ trei săptămâni, și respectiv o lună durerile în zona capului. A mai evidențiat martorul că și în prezent partea civilă are dureri când se schimbă vremea.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că daunele morale în sumă de 1.000 lei, reprezintă o compensare a suferințelor fizice și psihice ce i-au fost pricinuite, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul A. M. și partea civilă T. C. G. (ambii la data de 21 octombrie 2014), în cuprinsul cererilor de apel fiecare dintre aceștia precizând că s-au împăcat.
Cu ocazia dezbaterilor orale din apel, respectiv la termenul de judecată acordat în data de 12 februarie 2015, în fața Curții s-au prezentat inculpatul A. M. și partea civilă T. C. G., personal, care au declarat că s-au împăcat.
Partea civilă a fost audiată cu privire la faptul dacă înțelege ca prin manifestarea sa de voință să stingă procesul penal pornit împotriva inculpatului, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 42 d.a.).
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu această manifestare explicită a voinței părților, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile cu care a fost sesizată sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În contextul în care după data săvârșirii faptei a intrat în vigoare o nouă lege penală (legea nr.286/2009 – noul Cod penal) care în continuare încriminează fapta reținută în sarcina inculpatului prin dispozițiile art.193 alin.2, stabilind însă pentru aceasta un tratament sancționator mai sever, respectiv pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, în comparație cu cel prevăzut de norma de încriminare din Codul penal anterior, constând în pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 luni și 2 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, Curtea constată că în mod corect, judecătorul fondului a constatat că, în aplicarea prevederilor art.5 din noul Cod penal, vechea reglementare a Codului penal este mai favorabilă situației juridice a inculpatului.
Pe de altă parte, Curtea găsește că vechea reglementare a Codului penal constituie legea penală mai favorabilă și din perspectiva faptului că potrivit art.159 alin.1 din noul Cod penal, împăcarea părților poate interveni numai în cazul anumitor infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, atunci când legea o prevede în mod expres, iar alineatul 3 al aceluiași text normativ condiționează eficacitatea acestei cauze de înlăturarea a răspunderii penale de intervenția sa până la data citirii actului de sesizare, spre deosebire de reglementarea Codului penal anterior, potrivit căreia împăcarea părților era posibilă în cazul tuturor infracțiunilor pentru care acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, și putea interveni oricând în cursul procesului penal.
Totodată, Curtea observă că la dosarul cauzei (fila 6, d.a.), părțile au depus un document intitulat „Chitanță”, atestat, redactat și semnat în fața unui avocat (N. G.), prin care se rată că „Noi, părțile de comun acord am convenit stingerea litigiului dintre noi ce formează obiectul dosarului nr._, întrucât ne-am împăcat în mod definitiv și irevocabil, înțelegând să punem capăt litigiului dintre noi.”
De asemenea, la termenul de judecată din data de 12 februarie 2015, părțile, prezente personal în fața Curții, au arătat că s-au împăcat, partea vătămată precizând că nu mai are pretenții față de inculpat nici pe latură penală și nici pe latură civilă, declarația părții civile în sensul arătat anterior fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Față de poziția procesuală a părților, constatând că împăcarea intervenită între părți este totală, necondiționată și definitivă, iar potrivit art.180 alin.4 din Codul penal anterior, împăcarea părților înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din vechiul Cod penal, iar pe plan procesual penal constituie o cauză ce împiedică punerea în mișcare sau exercitarea în continuare a acțiunii penale, potrivit dispozițiilor art.16, alin.1, litera g, Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate inculpatul A. M. și de partea civilă T. C. G., împotriva sentinței penale nr.131/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, va desființa - în totalitate - sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
În baza art.396 alin.6 rap. la art.16 lit.g Cod de procedură penală, va înceta procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate T. C. G., împotriva inculpatului A. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal anterior.
În baza art.25 alin.5 Cod de procedură penală, va lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei.
În baza art.275 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, va obliga inculpatul și partea civilă la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în fond.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct..2 lit.a Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de inculpatul A. M. și partea civilă T. C. G., împotriva sentinței penale nr.131/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
În baza art.396 alin.6 rap. la art.16 lit.g Cod de procedură penală încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate T. C. G., împotriva inculpatului A. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal anterior.
În baza art.25 alin.5 Cod de procedură penală, lasă nesoluționată latura civilă.
În baza art.275 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, obligă inculpatul și partea civilă la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în fond.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.5
red. jud.M.N.-Jud.Roșiori de Vede
| ← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
