Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 158/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 14982/300/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (3481/2014)
DECIZA PENALĂ NR. 158/A
Ședința publică din 03.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – V. I. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 1061/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.1061 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 27.11.2013 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. a fost achitată inculpata P. G. M. pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c) C.pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
S-a constatat că persoana vătămată O. A. C. și-a retras plângerea, renunțând la calitatea de parte vătămată, și nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în data de 24.04.2013 în dosarul nr. 5837/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei P. G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c) C.pen..
În actul de sesizare a instanței s-au reținut în esența următoarele:
La data de 01.04.2011, în jurul orei 18.30, lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. -Poliția Sectorului 2 -Secția 6 Poliție au fost îndrumați de către ofițerul de serviciu să se prezinte la intersecția străzilor Maiorului și G. Ț. unde se reclama furtul unui telefon mobil. Ajunși la fața locului, agenții de poliție au luat legătura cu numitul C. C., fiul lui T. și V., născut la data de 12.07.1967, domiciliat in ., județul Suceava, CNP_, care a arătat că, în urmă cu puțin timp, fiul său O. A. C., domiciliat în București, . nr. 30, Sector 2, în vârstă de 13, în timp ce se afla pe terenul de sport din cadrul Complexului Studențesc T., mai exact pe ., a fost acostat de o femeie necunoscută care l-a lovit cu palma, l-a trântit la pământ și l-a deposedat de un telefon mobil marca LG K501, de culoare neagră, în valoare de 1350 de lei.
Persoana a fost descrisă ca având cca. 1,60- 1,65 m înălțime, păr lung, brunet, prins în coadă, constituție robustă, și purtând o jachetă din fâș în carouri negre și maro.
În baza semnalmentelor oferite de minor și verificărilor efectuate în zonă a fost depistată pe . dreptul imobilului de la nr. 166, învinuita P. G. M., care, întrebată fiind cu privire la cele întâmplate, a recunoscut că s-a aflat mai devreme în Parcul Studențesc, unde s-a aflat și minorul P. O. A., și că l-a lovit pe acesta cu palma și l-a trântit la pământ, însă nu i-a luat telefonul mobil.
Ulterior, atât partea vătămată, cât și învinuita, au fost conduse la sediul Secției 6 Poliție în vederea continuării audierilor (procesul-verbal din data de 01.04._).
Astfel, în declarația dată cu această ocazie, partea vătămată a învederat că în data de mai sus, în jurul orei 18.30, se juca împreună cu prietenii săi T. C., N. A. A. și „A." pe terenul de rugby din incinta complexului Studențesc T.. La un moment dat înspre ei a venit o femeie de etnie romă, în vârstă de cca. 20 de ani, cu ten măsliniu și păr creț, îmbrăcată într-o jachetă sport de culoare neagră și o pereche de pantaloni de culoare maro, care le-a spus să plece de pe teren, întrucât dacă șeful ei îi vede acolo o să aibă probleme, deoarece acesta nu permite accesul persoanelor necunoscute pe teren. După care a întrebat-o pe partea vătămată dacă are asupra sa vreun telefon mobil și i l-a cerut, sub pretextul că are nevoie să sune la poliție. Când partea vătămată i-a spus că nu are telefon a apucat-o de haină și a trântit-o jos, după care a încercat să o lovească cu o sticlă. Minorul s-a ferit, iar atunci femeia i-a pus un genunchi pe piept, a continuat să îl lovească, a introdus mâna în buzunarul său, i-a luat un telefon marca LG K501, de culoare neagră, cu touch screen, după care a fugit.
Partea vătămată a arătat că în timp ce ea era agresată, prietenul său T. B. s-a speriat și a fugit, însă N. A. și „A." au rămas și au văzut când femeia i-a luat telefonul mobil. Mai mult, „A." o cunoștea pe aceasta și i-a spus să îi lase în pace prietenul, altfel îi va spune mamei sale despre incident .
La aceeași dată, la sediul Secției 6 Poliție, părții vătămate O. A. C. i-au fost prezentate fotografii cu autori de infracțiuni. Potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere din 01.04.2011, partea vătămată a reținut semnalmentele învinuitei și, după ce a privit cu atenție fotografiile, fără nicio ezitare, a indicat fotografia nr. 3 precizând că persoana respectivă este cea care l-a deposedat prin violență de un telefon marca LG K501. În prezența martorului asistent B. I. și a părții vătămate s-au citit datele de stare civilă ale persoanei recunoscute în fotografia nr. 3, stabilindu-se că aceasta se numește P. G. M. (CNP_). Aspectele din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere au fost confirmate de planșa fotografică întocmită cu această ocazie ( filele 13-16).
Învinuita P. G. M. a recunoscut săvârșirea faptei, însă numai parțial. Conform procesului-verbal de consemnare a declarației sale orale din data de 01.04.2011, în ziua și la ora mai sus menționate se afla în parcarea clubului Turabo (unde lucrează ca îngrijitoare), din Complexul Studențesc T., când a văzut patru copii care doreau să intre într-o baracă pentru a sustrage niște scaune din fier. Aceasta a susținut că i-a somat să plece, însă ei nu au vrut, motiv pentru care la un moment dat l-a prins pe unul dintre copii și i-a dat o palmă, iar el a fugit ulterior către terenul de rugby, după prietenii săi, care au dispărut în momentul în care a prins-o pe partea vătămată. A precizat că nu i-a luat băiatului niciun telefon mobil și nici nu a văzut că ar avea vreunul, ci doar l-a lovit cu palma, întrucât acesta începuse să arunce cu sticle în direcția ei.
Susnumita și-a menținut declarațiile pe parcursul urmăririi penale, atât la audierea efectuată cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii (declarația din data de 14.03.2013, fila 45), cât și la prezentarea materialului de urmărire penală (declarația din data de 11.03.2013, fila 48).
Versiunea prezentată de învinuită nu a fost reținută ca atare, de vreme ce declarațiile sale au fost contrazise de martorii N. A. A. și T. B. C.. Din susținerile învinuitei s-a reținut recunoașterea acesteia cu privire la exercitarea de violențe asupra părții vătămate.
Audiat fiind la data de 01.04.2011 (declarația de la fila 27), martorul N. A. A. a arătat că în timp ce se afla împreună cu partea vătămată, martorul T. B. C. și încă un prieten pe care îl cunoaște sub numele „A." pe terenul de rugby și se jucau, înspre ei s-a îndreptat o femeie de etnie romă care le-a spus să plece din zonă, întrucât îi creează probleme cu șeful ei. Aceasta i-a întrebat dacă au asupra lor un telefon, sub pretextul că are de gând să sune la poliție, pentru a afla de ce se află ei acolo. Cei prezenți i-au spus că nu au, iar aceasta s-a îndreptat imediat către partea vătămată O. A. C., l-a apucat pe băiat de haine și l-a somat să îi dea telefonul, întrucât mai devreme partea vătămată se jucase cu el și este probabil ca autoarea să îl fi văzut. Când partea vătămată a refuzat să îi dea telefonul, femeia l-a trântit jos și a început să îl lovească. În timpul agresiunii fizice învinuita i-a pus părții vătămate un genunchi pe piept și chiar a luat de pe jos o sticlă cu care a încercat să îl lovească pe O. A. C., însă victima s-a ferit, motiv pentru care învinuita i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de palmă peste față, după care i-a luat din buzunar telefonul marca LG de culoare neagră. Martorul a adăugat că în momentul în care învinuita l-a prins pe O. A. C. și a început să îl agreseze, martorul T. B. C. s-a speriat și fugit. De asemenea, în declarația dată după începerea urmăririi penale martorul a arătat că după comiterea faptei învinuita a părăsit imediat locul, aspect care s-a coroborat cu aspectele consemnate în procesul-verbal de depistare a acesteia întocmit de agenții de poliție. Învinuita a fost găsită în fața imobilului de la nr. 166 pe .>
La sediul Secției 6 Poliție, martorului N. A. A. i-au fost prezentate fotografii cu autori de infracțiuni. Potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere din 01.04.2011, martorul a reținut semnalmentele învinuitei și, după ce a privit cu atenție fotografiile, fără nicio ezitare, a indicat fotografia nr. 3 precizând că persoana respectivă este cea care l-a deposedat prin violență pe O. A. C. de un telefon mobil la data de 01.04.2011, ora 18.30, în timp ce se afla în Complexul Studențesc T.. În prezența martorului asistent Ciobîrcă C. și martorului s-au citit datele de stare civilă ale persoanei recunoscute în fotografia nr. 3, stabilindu-se că aceasta se numește P. G. M. (CNP_). Aspectele din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere au fost confirmate de planșa fotografică întocmită cu această ocazie .
Susținerile părții vătămate și ale martorului au fost confirmate și de martorul T. B. C.. Cu ocazia audierilor acesta a declarat că în ziua comiterii faptei, în jurul orei 18.30, se afla în incinta Complexului Studențesc T. împreună cu prietenii săi O. A. C., N. A. și „A.", când au fost abordați de o femeie care le-a solicitat să părăsească terenul de rugby, întrucât îi creează probleme cu șeful ei. Apoi aceasta l-a întrebat pe O. A. C. dacă are telefon, iar când băiatul i-a spus că nu are, femeia a pus mâna pe el și l-a tras cu putere înspre ea. Martorul nu a observat dacă partea vătămată a fost deposedată de telefonul mobil, întrucât atunci când învinuita a început să exercite acte de violență asupra părții vătămate, s-a speriat și a fugit, însă a aflat ulterior de la prietenii săi că O. A. B. a fost bătut și deposedat de telefonul mobil (declarațiile de la filele 33, 34).
La sediul Secției 6 Poliție, martorului T. B. C. i-au fost prezentate fotografii cu autori de infracțiuni. Potrivit procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere din 01.04.2011, martorul a reținut semnalmentele învinuitei și, după ce a privit cu atenție fotografiile, fără nicio ezitare, a indicat fotografia nr. 4 precizând că persoana respectivă este cea care a exercitat acte de violență asupra lui O. A. C. la data de 01.04.2011, ora 18.30, în timp ce se afla în Complexul Studențesc T.. În prezența martorului asistent Ciobîrcă C. și martorului s-au citit datele de stare civilă ale persoanei recunoscute în fotografia nr. 3, stabilindu-se că aceasta se numește P. G. M. (CNP_). Aspectele din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere au fost confirmate de planșa fotografică întocmită cu această ocazie .
S-a reținut că fapta învinuitei P. G. M. care, la data de 01.04.2011, în jurul orei 18.30, în timp ce se afla pe terenul de sport din incinta Complexului Studențesc T., Sector 2, București, a deposedat prin acte de violență partea vătămată O. A. C. de un telefon mobil marca LG cu intenția de a și-l însuși pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c) C.pen.
Procurorul a mai menționat că, audiată fiind la data de 11.02.2013, în prezența reprezentanților legali, partea vătămată O. A. C. a arătat că valoarea telefonului sustras este de 900 de lei, însă nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât l-a recuperat, iar față de cele de mai sus instanța s-a pronunțat din oficiu, potrivit art. 17 C.proc.pen., asupra oportunității acordării de daune morale, având în vedere că partea vătămată are capacitate restrânsă de exercițiu.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare urmăririi penale din data de 04.02.2013, la care s-au atașat: declarația persoanei vătămate O. A. C. din data de 01.04.2011; procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă foto a numitei P. G. M. de către persoana vătămată; declarație martor asistent B. I.; proces-verbal de depistare a numitei P. G. M.; proces-verbal de cercetare la fața locului din 01.04.2011; declarație martor N. A. A.; procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă foto a numitei P. G. M. de către martorul N. A. A.; declarație martor asistent Ciobîrcă C.; declarație martor T. B. C. ; procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă foto a numitei P. G. M. de către martorul T. B. C.; proces-verbal de consemnare a declarației orale a numitei P. G. M.; fișa de cazier judiciar a făptuitoarei; declarația părții vătămate O. A. C. din data de 11.02.2013; declarația martorului N. A. A. din data de 14.02.2013; declarația martorului T. B. C. din data de 15.02.013; declarațiile învinuitei P. G. M. din datele de 14.02.2013 și 11.03.2013; înscrisuri: delegație apărător din oficiu nr._.
În faza cercetării judecătorești s-au administrat înscrisuri și au fost audiați partea vătămată O. A. C. și martorii T. B. C., N. A. A. și B. I. ( mama lui N. A. A.), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Inculpata și-a exercitat dreptul la tăcere, menționând că își menține declarațiile date la poliție (f. 28 – încheierea din 26.06.2013)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prezumția de nevinovăție a inculpatei nu a fost răsturnată, iar starea de fapt reținută în rechizitoriu nu a rezultat fără dubiu rezonabil din ansamblul probelor administrate în timpul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești.
Nu a fost dovedit faptul că inculpata l-ar fi deposedat pe O. A. C., partea vătămată minoră, de un telefon mobil.
Din coroborarea declarațiilor inculpatei date în calitate de învinuită cu declarația părții vătămate din timpul cercetării judecătorești (parțial, doar în ceea ce privește producerea unei agresiuni) a rezultat că, într-adevăr, în data de 01.04.2011, în jurul orei 18.30, în timp ce se afla pe terenul de sport din incinta Complexului Studențesc T., sector 2, București, inculpata l-a agresat pe minorul O. A. C., lovindu-l cu palma, după ce îi ceruse părăsirea zonei.
Susținerile părții vătămate privind faptul că inculpata l-ar fi pus la pământ, și-ar fi pus genunchii pe pieptul său, ar fi luat și ar fi încercat să îl lovească în cap, el ferindu-se și sticla spărgându-se de beton, nu au fost confirmate de declarațiile martorilor T. B. C. și N. A. A., despre care partea vătămată a susținut că au văzut cele relatate.
Astfel, martorul N. A. A. a arătat că el și T. B. au plecat după ce o femeie le-a cerut să plece din locul în care se jucau întrucât o certa șeful ei . A precizat că nu a fost de față când O. A. a fost lovit sau când i s-a luat telefonul, iar din declarația de la data de 01.04.2011 este adevărat doar ce a declarat în fața instanței, în rest scriind ce i-a spus polițistul. A arătat că mama sa a venit după ce începuse să scrie acea declarație, dar a așteptat afară, nu era în aceeași încăpere.
Martora B. I., mama lui N. A. A., a confirmat susținerile acestuia cu privire la modul de audiere de către polițiști. A arătat că nu a fost de față când fiul său a scris declarația, fiind invitată înăuntru să semneze după terminarea luării declarației. A precizat că fiul său a dat o singură declarație la poliție, iar după ce i s-a arătat declarația de la fila 26 dup din data de 14.02.2014 a recunoscut pe ea semnătura sa și a fiului său, arătând însă că probabil a fost făcută când a venit un polițist la ei și le-a spus să semneze că închide dosarul, dar nu a citit ce semna întrucât era acasă și era foarte bolnavă.
Martorul T. B. C. a arătat la rândul său că, în timp ce se aflau pe terenul de sport din complexul Studențesc T., la un moment dat a venit la ei o femeie care le-a spus să plece, întrucât nu aveau voie acolo și o certa șeful ei. A mai arătat că el și N. A. au plecat, iar pe drum s-a întâlnit cu tatăl lui O. A., care se afla într-o mașină de poliție, iar polițiștii i-au dus la secție. A arătat că a dat la poliție o declarație în care a spus adevărul, iar mama sa nu a fost de față când a dat declarația. A mai arătat că a mai semnat ceva în urmă cu câteva luni, dar nu știe ce a semnat. a precizat că a auzit-o pe femeia care le-a cerut să plece cerându-i lui A. un telefon și nu a văzut dacă l-a lovit. A arătat că O. A. a rămas în acel loc după ce el și N. A. au plecat.
Declarațiile martorilor au relevat lipsa de credibilitate a declarațiilor date de minori în fața organelor de poliție care, având în vedere vârstele acestora (partea vătămată – 13 ani la data faptei și la luarea primelor declarații; T. B.-C. – 12 ani la data primei audieri; N. A. A. – 10 ani la data faptei și a primei audieri), i-au ghidat spre obținerea unor variante similare ale stării de fapt, corespunzând unei infracțiuni cât mai grave – tâlhărie.
Relevant în ceea ce privește lipsa de credibilitate a susținerilor părții vătămate a fost și faptul că declarațiile sale au fost contradictorii în ceea ce privește persoanele care s-ar fi aflat de față la agresarea sa și la deposedarea de telefon. Inițial a susținut că atunci când femeia a început să îl lovească martorul T. B. a fugit și nu a văzut nimic, N. A. A. rămânând lângă el și văzând când femeia l-a lovit și i-a luat telefonul, în vreme ce în timpul cercetării judecătorești a susținut că prietenii săi A. și B. au văzut cum inculpata l-a pus jos și cum a încercat să îl lovească cu sticla și după aceea au fugit.
Credibilitatea părții vătămate a fost subminată și de faptul că a susținut că nu a recuperat telefonul, în vreme ce în declarația dată în prezența tatălui său, C. C., la 13.04.2011 a arătat că își retrage plângerea prealabilă și că a găsit ulterior telefonul mobil în Parcul Studențesc. În aceeași declarație din 13.04.2011 partea vătămată a arătat că nu și-a mai găsit telefonul, fără a face vreo referire la faptul că ar fi fost deposedat de telefon de către P. G., care l-a agresat.
Relevant în ceea ce privește faptul că organele de poliție au urmărit strângerea de probe privind săvârșirea unei tâlhării deși starea de fapt reală nu a justificat acest lucru a fost și faptul că au atașat la dosar o planșă foto (f. 25 dup) pe care în dreptul fotografiilor 2 și 3 era menționat “leziuni la cap” “și leziuni la picior” fără ca vreo astfel de leziune să fie vizibilă în respectivele fotografii.
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că probatoriul nu răstoarnă prezumția de nevinovăție a inculpatei în ceea ce privește săvârșirea unei fapte de tâlhărie.
Nu a fost dovedit faptul că alături de lovirea părții vătămate, inculpata ar fi deposedat-o de un telefon și ar fi săvârșit și o faptă de furt. În consecință, nu au putut fi reținute ca întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
În cauză, deși s-a reținut săvârșirea unei fapte ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 C.pen., nu s-a impus schimbarea încadrării juridice într-o astfel de faptă, de vreme ce acuzația formulată prin rechizitoriu o excede, privind o faptă de tâlhărie. De altfel, o astfel de schimbare de încadrare juridică ar fi lipsită de sens, de vreme ce plângerea prealabilă a fost retrasă de reprezentantul legal al părții vătămate, iar fapta de lovire a minorului ce a refuzat să părăsească terenul, deși reprobabilă, nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, apreciat în funcție de criteriile prevăzute de art. 181 alin. 2 C.pen., astfel încât să devină aplicabil art. 131 alin. 5 C.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a II a Penală la data de 07.10.2014 sub nr._ (3481/2014).
În dezvoltarea motivelor de apel P. a criticat netemeinicia hotărârii primei instanțe, sub aspectul dispunerii în mod greșit a achitării inculpatei, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
P. a criticat interpretarea dată de instanță probatoriului administrat în cauză, pe parcursul cercetării judecătorești, arătând că nu se impunea înlăturarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.
În mod greșit au fost apreciate ca fiind lipsite de credibilitate susținerile părții vătămate, întrucât din probele administrate în cauză a reieșit faptul că cei doi martori care o însoțeau pe partea vătămată au fugit de teamă, la momentul în care inculpata i-a sustras telefonul părții vătămate, de față rămânând numitul Joiman A..
În ceea ce privește declarațiile contradictorii cu privire la telefonul sustras si la constituirea de parte civilă a părții vătămate, s-a observat că, din declarația părții vătămate O. A. în care a menționat că a găsit telefonul, a reieșit că familia acestuia se cunoștea cu familia inculpatei, aspect care putea influența pretențiile civile ale părții vătămate.
Așadar, analizând probatoriul administrat în cauză, P. apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.233 alin. 1 din C.penal..
In temeiul dispozițiilor: art. 408, art. 409 alin. lit a, 413 alin. 1, 417 alin. 2 și art.421 pct.2 lit.a) C.proc.pen. cu aplic, art.9 alin.2 din Legea nr.255/2013, P. a solicitat admiterea apelului ,desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești legale și temeinice de condamnare a inculpatei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelul declarat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt. Într-adevăr, probele administrate în cauză duc la concluzia că în data de 1.04.2011, în jurul orei 18.30, în timp ce se afla pe terenul de sport din incinta Complexului Studențesc T., Sector 2, București, inculpata, în urma unui conflict spontan, l-a agresat pe numitul O. A. C., însă nu rezultă că în acea ocazie inculpata i-ar fi sustras telefonul mobil cu intenția de a-l însuși.
Astfel, este dovedit prin declarațiile martorilor, ale persoanei vătămate și ale inculpatei că la 1.04.2011, aceasta din urmă, crezând probabil că persoana vătămată împreună cu martorii T. B. și N. A. A. doresc să sustragă bunuri dintr-o baracă aflată în zona terenului de sport din Complexul Studențesc T., sector 2 București, s-a apropiat de aceștia și l-a agresat pe O. A. C..
În ce privește însă sustragerea ulterioară a telefonului, trebuie reținute în mai întâi declarațiile persoanei vătămate, care a arătat în faza de urmărire penală (f.10 d.u.p.) iar apoi în apel că, ulterior săvârșirii faptei, a doua zi, și-a găsit telefonul lângă terenul de sport, dar și împrejurarea că la scurtă vreme după incident, în aceeași seară, organele de poliție au identificat-o pe inculpată, au efectuat un control corporal sumar asupra acesteia și nu au găsit bunul presupus a fi fost sustras (proces-verbal, f.18-19 d.u.p.).
Cei doi martori audiați, T. B. și N. A. A. au arătat atât în fața primei instanțe cât și în apel că nu au văzut momentul în care inculpata i-ar fi sustras telefonul persoanei vătămate.
Fără a considera complet nesincere declarațiile date de aceștia la urmărire penală, când au confirmat că inculpata i-ar fi luat telefonul lui O. A. C., instanța de apel apreciază ca foarte posibil ca eventuala luare a telefonului de către inculpată, chiar dacă a avut loc, să nu fi fost realizată în scopul însușirii acestuia. Această concluzie este susținută de găsirea ulterioară a telefonului de către persoana vătămată la locul incidentului (practic, prima dată când s-a întors pe terenul de sport, acesta și-a recuperat telefonul) și de faptul că la aproximativ o oră după incident asupra inculpatei nu a fost găsit telefonul persoanei vătămate. Totodată, aceasta a negat constant faptul că i-ar fi sustras telefonul lui O. A. C..
În aceste condiții, este plauzibil ca inculpata, după ce i-a luat persoanei vătămate telefonul, în cursul incidentului sau imediat după încheierea acestuia, să fi aruncat sau să fi lăsat pur și simplu bunul respectiv pe terenul de sport. Această împrejurare, intervenită imediat după agresarea persoanei vătămate, fără ca inculpata să se fi deplasat cu bunul într-un alt loc și fără a se fi aflat în posesia sa decât pentru cel mult câteva minute, duce la concluzia că inculpata, chiar dacă a luat telefonul persoanei vătămate, nu a făcut aceasta în scopul însușirii pe nedrept.
Se poate însă observa că prima instanță, deși a stabilit corect situația de fapt, nu a efectuat o încadrare juridică temeinică a acesteia. Astfel, chiar dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată rezultă din toate probele administrate.
Curtea reține că persoana vătămată, asistată de mama sa, și-a retras plângerea prealabilă față de inculpată încă din data de 13.04.2011 (f.10.d.u.p.), însă acest aspect nu înseamnă că prima instanță nu trebuia să pronunțe o soluție cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. Potrivit Codului de procedură penală, retragerea plângerii prealabile este o cauză de încetare a procesului penal, astfel că judecătoria ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe și apoi să pronunțe soluția prevăzută de lege.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 27.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Va desființa în parte sentința apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 C.proc.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P. G. M. din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen. din 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei P. G. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În acest sens, nu se impune obligarea persoanei vătămate la cheltuieli judiciare aferente judecății în primă instanță, deoarece retragerea plângerii a survenit încă din faza de urmărire penală, iar instanța de judecată nu a fost sesizată cu o infracțiune urmăribilă la plângerea prealabilă, această încadrare juridică rezultând în urma aplicării disp. art. 386 C.proc.pen.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 1061 din data de 27.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București. Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 C.proc.pen. dispune schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P. G. M. din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen. din 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. 6 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei P. G. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. F. V. V. I. V.
GREFIER,
T. S.
Red.jud.V.I.V:
Dact.EA-8 ex
J.S.2 B.- jud.M.M.
| Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 260/2015. Curtea... → |
|---|
