Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 23070/4/2013

Dosar nr._

(Număr în format vechi 3839/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 126

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M. C. M.

JUDECĂTOR - T. A.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * * *

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. M..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpatul M. G. și de părțile civile B. I. M. și B. E. împotriva sentinței penale nr. 2553/16.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru astăzi, 29 ianuarie 2015 când, in aceiași compunere a dat următoarea decizie:

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 2553/16.07.2014 a Judecătoriei sector 4 București s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă B. I. M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. F. din două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a vechiul Cp, art. 26 vechiul Cp rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g vechiul Cp, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp și art. 75 alin. 1 lit. c vechiul Cp în două infracțiuni de instigare la furt calificat prev. de art. 25 vechiul Cp rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a vechiul Cp, art. 25 vechiul Cp rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g vechiul Cp, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp și art. 75 alin. 1 lit. c vechiul Cp

În temeiul art. 386 Cpp s-a admis cererea formulată de inculpatul M. F. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a vechiul Cp, art. 26 vechiul Cp rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g vechiul Cp, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp și art. 75 alin. 1 lit. c vechiul Cp în două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 noul Cp, art.48 rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b noul Cp, cu aplic. art. 38 alin.1 noul Cp și art. 77 alin. 1 lit. d noul Cp

În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 noul Cp cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. d noul Cp, art. 5 noul Cp și art. 396 alin. 10 noul Cpp a condamnat pe inculpatul M. F. (fiul lui M. K. și D. R. M., născut la 10.08.1992, CNP_, domiciliat în București, ., sector 4) la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. (fapta din 13.07.2012).

În baza art. 67 alin. 2 noul Cp cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul Cp pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. 1, 3 noul Cp cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul Cp pe durata pedepsei principale.

În baza art. art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 noul Cp cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. d noul Cp, art. 5 noul Cp și art. 396 alin. 10 noul Cpp a condamnat pe inculpatul M. F. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. (fapta din 15.07.2012)

În temeiul art. 38 alin.1, 39 alin.1 lit. b noul Cp a contopit cele două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care a adăugat un spor obligatoriu de 4 luni, pedeapsa finală fiind de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. 2 noul Cp cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul Cp pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. 1, 3 noul Cp cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b noul Cp pe durata pedepsei principale.

În baza art. 91 noul Cp a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 noul Cp și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. 1 noul Cp pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 93 alin. 3 noul Cp pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 1 București sau în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 2 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. 2 Cpp. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din noul Cp a căror nerespectare are drept urmare revocarea a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b noul Cp în privința executării pedepselor complementare aplicate.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză la data de 01.03.2013.

În temeiul art. 386 Cpp s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. D.- I. (fiul lui natural și M. C. N., născut la 05.04.1992, CNP_, domiciliat în București, ., sector 4) din infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a vechiul Cp, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c vechiul Cp în infracțiunea de complicitate la furt simplu prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 noul Cp cu aplic. art. 77 lit.d noul Cp și art. 5 noul Cp

În baza art. 48 Cp rap. la art. 228 alin. 1 noul Cp cu aplic. art. 77 lit.d noul Cp, art. 5 noul Cp și art. 396 alin. 10 noul Cpp a fost condamnat inculpatul M. D. - I., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. (fapta din 15.07.2012).

În baza art. 65 alin. 1 noul Cp, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cp și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, din noul Cp, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. 1 noul Cp, cu aplicarea art. 5 alin. 1 noul Cp și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, din noul Cp, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 91 noul Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 noul Cp și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. 1 noul Cp pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 93 alin. 3 noul Cp pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 5 București sau în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 6 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. 2 Cpp. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 noul Cp a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză la data de 01.03.2013.

În temeiul art. 386 Cpp s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M. G. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunile de tăinuire și favorizare a infractorului prev. de art. 221 alin. 1 vechiul Cp și respectiv de art. 264 alin. 1 vechiul Cp cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp în infracțiunile de tăinuire și favorizare a infractorului prev. de art. 270 alin.1 noul Cp și respectiv art. 269 alin.1 noul Cp cu aplic. art. 38 alin.1 noul Cp

În baza art. 221 alin. 1 vechiul Cp cu aplic. art. 5 noul Cp a fost condamnat inculpatul M. G. (fiul lui M. G. și G. M., născut la data de 02.03.1992, CNP_, domiciliat în ., ., ffl. În București, ., sector 1) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. (fapta din 15.07.2012).

În baza art. 71 vechiul Cp cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b vechiul Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 264 alin. 1 vechiul Cpcu aplic. art. 5 noul Cp a fost condamnat inculpatul M. G. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. (fapta din 15.07.2012)

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b vechiul Cp cu aplic. art. 5 noul Cp au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 ind. 1 din vechiul Cp și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 din noul Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 din vechiul Cp și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 din vechiul Cp și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 din noul Cp, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. 2 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 din vechiul Cp, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 din vechiul Cp cu aplic. art. 5 din noul Cp s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 386 Cpp respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul M. G. prin apărător ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 vechiul Cp în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin.1 noul Cp

În baza art. 221 alin. 1 vechiul Cp cu aplic. art. 37 lit. a și b vechiul Cp, art. 5 noul Cp a fost condamnat inculpatul M. G. (fiul lui G. și S., născut la data de 22.10.1969, CNP_, domiciliat în București, ., ., sector 2, ffl. în București, ., sector 1) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. (fapta din 15.07.2012)

In baza art. 61 vechiul Cp s-a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului, acordat prin sentința penală nr. 433/21.02.2012 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 287/12.05.2010 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1237/11.08.2010 a Curții de Apel Bucuresti.

În temeiul art. 61 alin.1 vechiul Cp a contopit restul neexecutat de 535 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 287/12.05.2010 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1237/11.08.2010 a Curții de Apel București cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.

În temeiul art. 72 noul Cp s-a dedus din pedeapsa stabilită reținerea inculpatului din data de 01.03.2013.

În baza art. 397 Cpp raportat la art. 25 și art. 86 Cpp și cu referire la art. 1381 si urm. noul C.civ. a admis in parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. I. M. și B. E., ambii domiciliați în .-8, ., ., București si a obligat pe:

- inculpatul M. F. la plata către părțile civile a sumei de 143 350 euro - în contravaloare lei la cursul BNR din ziua plății efective cu titlu de daune materiale

- inculpatul M. D. la plata către părțile civile a sumei de 500 euro in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale

- inculpatul M. G. la plata către părțile civile a sumei de 300 euro - in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale

- inculpatul M. G. la plata către părțile civile a sumei de 1000 euro - in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. 1 si 3 Cod procedură penală a obligat la plata de cheltuieli judiciare în favoarea statului pe inculpatul M. F. pentru suma de 6 700 lei, pe inculpatul M. D. I. pentru suma de 5 500 lei, pe inculpații M. G. și M. G. pentru suma de 7000 lei fiecare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 București întocmit în dosarul de urmărire penală cu nr. 8990/P/2012 din data de 10.09.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- M. F. pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 vechiul Cp rap.la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a vechiul Cp.cu aplic. art. 75 alin.1 lit. c vechiul Cp, respectiv art. 26 vechiul Cp. rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g vechiul Cp. cu aplic. art.75 alin.1 lit. c vechiul Cp, ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp.

- M. D. I. pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 vechiul Cp rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a vechiul Cp cu aplic. art. 75 alin.1 lit. c vechiul Cp

- M. G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de tăinuire prev. de art. 221 alin.1 vechiul Cp. și unei infracțiuni de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin.1 vechiul Cp., ambele cu aplic. art.33 lit.a vechiul Cp.

- M. G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de tăinuire prev. de art. 221 alin.1 vechiul Cp. cu aplic. art. 37 alin.1 lit. a și b vechiul Cp.

În urma coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale precum și în faza de judecată s-a stabilit, ca și situație de fapt, că la data de 13.07.2012, în jurul orei 00.15 martora minoră B. M. C., în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. F. cu care se afla într-o relație de iubire, s-a deplasat la locuința părinților săi de unde a sustras suma de 2000 lei. Suma respectivă a fost aruncată de pe balcon de martoră inculpatului M. F. care o aștepta în fața blocului. Ulterior, cei doi au cheltuit împreună banii furați deplasându-se în municipiul Cluj-N., de unde intenționau să părăsească țara.

La data de 15.07.2012, martora minoră B. M. C., în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpații M. F. și M. D. I. s-a deplasat la locuința părinților săi pentru a sustrage sume de bani. Cei doi inculpați au însoțit-o pe martoră la locul săvârșirii faptei, s-au asigurat că mama sa nu mai este prin preajmă și au preluat-o și transportat-o cu un taxi după săvârșirea faptei Martora minoră a sustras din locuință 5 900 euro și mai multe bijuterii din aur alb și galben, inclusiv 4 ceasuri.

Ulterior, cei trei au ajuns la locuința inculpatului M. F. unde era prezent inculpatul M. G.. Acesta din urmă a văzut bunurile sustrase și i s-a adus la cunoștință proveniența lor, după care, la îndemnul martorei și al inculpaților a ars într-o sobă metalică hainele pe care martora le purtase anterior, în scopul de a evita ca aceasta să fie depistată de organele de poliție. Cu toții au plecat apoi spre locuința inculpatului M. G. căruia i-au adus la cunoștință fapta săvârșită și cu care au discutat despre modalitatea în care urmau să fie vândute bijuteriile. Inculpatul M. G. le-a propus să nu amaneteze bijuteriile întrucât ar putea avea probleme, ci să le vândă unor persoane de etnie rromă care se ocupă cu topirea aurului și pe care le cunoștea chiar el.

Inculpații M. F., M. D. I., M. G. și M. G. au înstrăinat către persoanele sus-menționate două ceasuri și bijuteriile din aur galben, primind suma de 4300 euro. Din acești bani, 500 euro i-au revenit lui M. G., 500 euro lui M. D. I., 300 euro lui M. G., iar restul au rămas la inculpatul M. F.. La o dată ulterioară, inculpatul M. G. a mai vândut o parte din bijuteriile rămase, primind pentru ele suma de 10.000 lei, din care 8.000 lei i-a dat inculpatul M. F., iar 2000 lei i-a oprit pentru sine. Restul de bijuterii au fost duse de către concubina inculpatului M. G. la administratora blocului unde acesta lucra și au fost preluate la scurt timp după aceea de inculpatul M. F.. Suma de 4 900 euro sustrasă de martora B. M. C. a fost folosită de inculpatul M. F. la renovarea casei sale.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere, cu privire la fapta din data de 13.07.2012, declarația inculpatului M. F. coroborată cu declarația martorei B. M. C..

Totodată, în ceea ce privește fapta din data de 15.07.2012, derularea evenimentelor astfel cum a fost reținută de organele judiciare a rezultat din declarațiile inculpatului M. F., inculpatului M. D. I., declarațiile martorei B. M. C., coroborate parțial cu declarațiile inculpatului M. G. și ale inculpatului M. G., precum și din declarațiile martorilor D. Maila, N. A., T. E. și T. A..

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, s-a reținut că la termenul din data de 02.07.2014 a fost formulată de către partea civilă B. I. M. o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. F. din două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a vechiul Cp, art. 26 vechiul Cp rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g vechiul Cp, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp și art. 75 alin. 1 lit. c vechiul C.pen în două infracțiuni de instigare la furt calificat prev. de art. 25 vechiul Cp rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a vechiul Cp, art. 25 vechiul Cprap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g vechiul Cp, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cp și art. 75 alin. 1 lit. c vechiul Cp

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că potrivit art. 25 din vechiul Cp, instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Potrivit art. 26 vechiul Cp, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Instanța a avut în vedere că nu se poate reține în sarcina inculpatului M. F. participația la săvârșirea infracțiunilor sub forma instigării întrucât nu el a fost acela care a determinat-o pe martora B. M. C. să comită infracțiunile de furt. Astfel, potrivit declarației inculpatului M. F. (f. 165 vol. II d.u.p.), martora a fost cea care i-a propus să meargă la ea acasă ca să ia suma de 2500 lei și să îi arunce pe fereastră, așa cum făcuse și anterior, mai ales că era convinsă că tatăl ei nu va observa lipsa banilor întrucât obișnuia să vină cu sume mari de bani acasă seara. De altfel, potrivit aceluiași inculpat (f. 163 vol.II d.u.p.), martora mai adusese anterior bijuterii de acasă (un lănțișor de aur, o salbă din aur) pe care îi propusese inculpatului să le vândă la casa de amanet și să cumpere bunuri în casă (boiler, mobilier de dormitor) întrucât și ea mai rămânea să doarmă la inculpat peste noapte.

Potrivit inculpatului M. D. I. (f. 193 vol. II d.u.p.) martora B. a fost cea care i-a propus inculpatului să ia bani de la părinții ei motivând că ,,și așa are tata bani că se ocupă cu cămătării’’, dar și pentru că voia să se răzbune pe părinți deoarece nu prea îi dădeau bani. Din declarația inculpatului mai rezultă că martora a fost cea care i-a îndemnat pe cei doi să o urmărească pe mama sa pentru a se asigura că poate sustrage bunurile fără a fi văzută.

Instanța a arătat că nu poate reține declarația martorei B. M. C. care susține (f. 74 vol. I d.u.p.) că planul săvârșirii de infracțiuni a fost pus la punct de M. D. și M. F., iar ea era un simplu executant sau că martora acționa determinată fiind de inculpatul M. F. deoarece îi era teamă de acesta, fiind bătută și amenințată de el. Faptul că aceste aspecte nu sunt adevărate rezultă din declarațiile martorilor D. Maila (f. 98 vol. II d.u.p.), M. A. (f. 130 vol. II d.u.p.), S. P. (f. 247 dos. instanță), inculpaților M. G. (f. 213 vol. II d.u.p.) și M. D. I. (f. 191 vol. II d.u.p.), persoane care nu au văzut vreodată ca inculpatul să o lovească sau să o amenințe pe martoră, ci dimpotrivă au observat că cei doi se înțelegeau bine și se iubeau. De altfel, însăși martora a recunoscut (f. 74 vol. I d.u.p.) că rămânea adesea peste noapte la familia lui F. acasă, rugând-o pe prietena sa M. A. să o acopere în fața părinților săi. Instanța a constatat că acțiunile întreprinse de martoră contrazic afirmațiile acesteia, nefiind credibil faptul că martora își petrecea nopțile la inculpat acasă, dar mai ales că intenționa să părăsească țara cu el în condițiile în care trăia sub teroarea amenințărilor acestuia.

Pe de altă parte, instanța a arătat că nu poate avea în vedere nici ideea pe care părțile civile încearcă să o fundamenteze și anume că martora ar fi fost atât de îndrăgostită de inculpatul M. F. încât ar fi fost manipulată de acesta. De altfel, chiar partea civilă B. E. a arătat (f. 69 vol. I d.u.p.) că nu avea impresia că fiica sa ar fi fost implicată sentimental în relația cu inculpatul. Fără a respinge ideea că între cei doi a existat o relație de iubire, instanța a arătat că nu poate reține că această relație ar fi fost una de dominare din partea inculpatului, iar martora ar fi fost constrânsă sau determinată să acționeze într-un anume mod, respectiv să săvârșească infracțiuni.

În ceea ce privește evaluarea psihologică a martorei B. M. C.(f. 371 dos. instanță) instanța a înlăturat-o de la soluționarea cauzei, arătând că această evaluare a fost realizată exclusiv pe baza declarațiilor martorei, declarații pe care instanța le-a considerat neadevărate cu privire la relatările legate de relația cu inculpatul M. F.. Instanța a arătat că evaluarea cuprinde o . aprecieri care se doresc general valabile (de exemplu, comportamentul bărbaților musulmani față de femei) și care sunt ulterior concretizate la cazul de față și interpretate exclusiv pe baza declarațiilor martorei.

Prin urmare, instanța a considerat că nu se poate reține că inculpatul M. F. ar fi fost acela care a determinat-o pe martoră să săvârșească infracțiunile de furt, acțiunile sale fiind acelea corespunzătoare formei de participație penală a complicității, respingând astfel cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă.

De asemenea, menținând încadrările date faptelor prin actul de sesizare și făcând aplicarea legii penale mai favorabile prin raportare la situația fiecăruia dintre inculpați, instanța de fond a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunile reținute în sarcina lor la pedeapsa cu închisoarea astfel cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acesteia în cazul inculpaților M. F., M. G. și M. D. I., respectiv executarea efectivă în cazul inculpatului M. G. raportat la starea de recidivă în care acesta s-a aflat la momentul săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că prejudiciul material cauzat părților civile B. I. M. și B. E. nu a putut fi acoperit prin restituirea bunurilor sustrase. Persoanele vătămate s-au constituit părți civile pentru suma de 250 000 euro (140 000 euro reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase, precum și sumele de 69 000 euro și 150 000 lei).

Potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Pentru admiterea acțiunii civile instanța trebuie sa verifice întrunirea cumulativa a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unui prejudiciu cert si nereparat, existenta unei fapte ilicite săvârșite de inculpat, existenta vinovăției, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat

Astfel, s-a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele legale menționate, respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpați (respectiv infracțiunile comise), existența unui prejudiciu determinabil și nereparat produs părților civile (echivalent cu contravaloarea bijuteriilor sustrase și a sumelor de bani), existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu (rezultând din probele administrate), precum și vinovăția inculpaților ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia (sub forma intenției)

In ceea ce privește daunele materiale instanța a reținut ca în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind a fi acoperit integral prejudiciul efectiv produs. In cauza instanța reține că prejudiciul efectiv produs partilor civile este egal cu sumele de bani sustrase de martora minoră B. M. C. și contravaloarea bijuteriilor sustrase de aceasta.

În ceea ce privește cuantumul sumei de bani, acesta rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, în cazul infracțiunii de furt săvârșită la data de 13.07.2012, suma sustrasă a fost de 2000 lei, astfel cum rezultă din declarația martorei B. M. C. (f. 83 vol.I d.u.p.) și din declarația inculpatului M. F. (f.159 vol. II d.u.p.). Instanța a mai reținut că din declarațiile sus-menționate rezultă că banii au fost cheltuiți integral la Cluj de către cei doi (inculpat și martora minoră), aceștia achiziționându-și alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte și bilete de transport (f.165 vol. II d.u.p.). Având în vedere că din probele administrate reiese că sumele de bani au fost cheltuite de cei doi împreună, instanța a reținut că fiecare dintre cei doi a beneficiat de jumătate din suma sustrasă, respectiv de câte 1000 lei, motiv pentru care inculpatul M. F. va fi obligat să acopere prejudiciul de 1000 lei.

În cazul infracțiunii săvârșite la data de 15.07.2012, suma de bani sustrasă a fost de 4 900 euro. Cuantumul sumei de bani rezultă din declarațiile inculpatului M. F. (f. 148 vol. II d.u.p., f. 158-159 vol. II d.u.p., f.169 vol. II d.u.p.), declarații în care acesta a susținut în mod constant că banii furați de martoră și care i-au parvenit erau 4 900 euro, aspect de care este sigur întrucât i-a numărat. În plus, și inculpatul M. D. I. a declarat că în momentul în care martora a răsturnat sacul cu bani și bijuterii în fața lor a putut vedea că aceasta luase din casa părinților săi aproximativ 5000 euro, banii fiind numărați de inculpatul F. chiar atunci în casă (f.201 vol.II d.u.p.). De asemenea, inculpatul M. G. a declarat că în momentul în care ceilalți doi inculpați și martora au ajuns cu banii și bijuteriile acasă, inculpatul F. i-a spus că au în jur de 4 000 euro (f.213 vol.II d.u.p.)

Instanța a înlăturat declarația martorei minore B. M. C. (f.185 dos. instanță) care a pretins că inculpatul M. F. i-ar fi spus că a sustras peste 20.000 euro, fără însă ca acesta să îi numere. Pe de o parte, declarația martorei nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă din care rezultă că bancnotele au fost în fapt numărate de inculpat, iar pe de altă parte, martora nu cunoaște nici măcar cu aproximație suma pe care a furat-o.

În ceea ce privește faptul că părțile civile susțin că suma furată se ridică la 69.000 euro și 150.000 lei, instanța a reținut că un astfel de prejudiciu nu a fost dovedit. Instanța a avut în vedere că părțile civile au numeroase surse de venituri, astfel cum rezultă din declarația martorului D. E., precum și că în perioada anterioară furtului au înstrăinat mai multe imobile, primind sume de bani considerabile. Cu toate acestea, instanța observă că nu reiese din mijloacele de probă că aceste sume ar fi fost păstrate de părțile civile în casă și că acestea se aflau în locul de unde martora a sustras banii, cu atât mai puțin că martora ar fi sustras sume de ordinul zecilor de mii de euro. Aceste susțineri nu se coroborează cu declarațiile celor implicați în săvârșirea faptelor și nu au niciun fel fundament probator. Instanța nu poate să nu remarce că singurele declarații din care rezultă cuantumul sumei de bani aparțin unor persoane interesate în cauză, respectiv 3 inculpați și martora care este fiica părților civile, însă din niciunul din aceste mijloace de probă nu rezultă că suma sustrasă ar fi aceea de_ euro și_ lei, așa cum pretind părțile civile, ci aceea de 4900 euro.

În ceea ce privește contravaloarea bijuteriilor sustrase, instanța a constatat că acestea au fost evaluate de părțile civile la suma de 140 000 euro. Potrivit declarației inculpatului M. F. (f.150-154 vol. II d.u.p.), martora a sustras patru ceasuri și mai multe bijuterii din aur alb și galben (pandantive, inele, verighete, brățări, lanțuri). Aceleași aspecte rezultă din declarația inculpatului M. D. I. (188-190 vol. II d.u.p.) care a arătat că știe că s-au sustras 3-4 ceasuri și mai multe bijuterii reprezentând lanțuri, inele și brățări, dar și din declarația inculpatului M. G. care a văzut că s-au furat foarte multe bijuterii (lanțuri, brățări, inele, cercei și ceasuri), precum și din declarația inculpatului M. G. (f.243 vol. II d.u.p.), care a văzut mai multe bijuterii (în jur de 260 g) și două ceasuri, unul de damă cu pietre și altul bărbătesc cu pietre.

Instanța a reținut că potrivit martorei B. M. C. (f.79 vol.1 d.u.p, f.185 dos. instanță), aceasta a furat bijuterii din aur alb și galben (medalioane, lanțuri, brățări, inele) și patru ceasuri, dintre care unul era de damă marca Cartier. Aceste bijuterii au fost văzute și de alți martori. Potrivit declarației martorei D. Maila (f.99 vol.I d.u.p., f. 182 vol. instanță) aceasta a dus la administratora blocului unde lucra o parte din bijuterii, precum și 3-4 ceasuri, celelalte bijuterii sustrase de martoră fiind deja valorificate anterior. Potrivit martorelor T. E. (f. 106, 116 vol.I d.u.p., f.180 dos. instanță) și T. A. (f.215 dos. instanță), bijuteriile care au ajuns la acestea erau de 1,5-2 kg, din aur alb, precum și două ceasuri, unul bărbătesc din aur alb cu o curea metalică bătută cu pietre albe și un ceas de damă cu cadran pătrat cu pietre pe marginea acestuia cu curea de piele din culoare neagră. Instanța a avut în vedere și că cele două martore au recunoscut de pe planșele foto prezentate de organele de poliție (f. 114, 125 vol. I d.u.p.) două ceasuri, acestea fiind corespunzătoare celor indicate de părțile civile ca fiind sustrase.

Instanța a mai reținut că părțile civile dețineau bijuterii de valoare, astfel cum rezultă și din planșele foto (f. 354-365 dos. instanță), precum și din declarația martorului D. E. (dos. instanță), acesta din urmă cunoscând că părțile civile colecționează bijuterii de marcă, în special ceasuri, din aur alb și galben cu pietre prețioase. Același martor a arătat că știe că bunurile sustrase erau păstrate de părțile civile în casă, iar acestea erau de valoare, fiind cumpărate de la magazine autorizate din Germania. Martorul cunoaște faptul că părții civile i s-au sustras 1-2 ceasuri de damă și 3 ceasuri bărbătești: un Rolex cu brățară din aur galben, Frankmuller cu cadran dreptunghiular și cifre romane, curea neagră și diamante, un Piquet cu diamante și cadran rotund.

Față de faptul că bijuteriile sustrase au fost în cantitate de aproximativ 1,5-2 kg, fiind din aur alb și aur galben, precum și faptul că cele 4 ceasuri sustrase aparțineau unor mărci cunoscute, fiind din materiale valoroase și bătute cu pietre prețioase, instanța a considerat că acestea au fost evaluate în mod corect de către părțile civile ca fiind în valoare de 140 000 euro, instanța având în vedere prețurile la care astfel de bijuterii se pot achiziționa (f. 124-127 dos. instanță)

În ceea ce privește sumele pe care fiecare inculpat și le-a însușit, instanța a reținut că inculpatul M. F. și-a însușit suma de 4900 euro pe care a sustras-o martora minora, astfel cum rezultă din declarațiile sale (f.150 vol. II d.u.p.), declarațiile inculpatului M. D. I. (f. 190 vol. II d.u.p.) și ale inculpatului M. G. (f. 221 vol.II d.u,p.), bani care au fost folosiți la renovarea casei sale.

Cu referire la valorificarea bijuteriilor, inițial s-a obținut suma de 4300 euro, din care inculpatul M. D. a primit 500 euro, inculpatul M. G. a primit 300 euro, inculpatul M. G. a primit 500 euro, iar restul de bani au fost însușiți de inculpatul M. F.. Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpaților (f. 158 vol. II d.u.p., f. 188 vol. II d.u.p.) Ulterior, o altă parte din bijuterii au fost vândute de inculpații M. F. și M. G., iar suma primită a fost de 10.000 lei, din care 8.000 lei i-au revenit lui M. F., iar 2000 lei i-au fost remiși lui M. G.. Bijuteriile rămase după valorificare au fost duse de martora D. Maila la martora T. E., de unde au fost preluate de către inculpatul M. F.. Prin urmare, restul de bijuterii au fost însușite de acesta, instanța neputând reține afirmația sa că restul de bijuterii ar fi ajuns la inculpatul M. G. și la concubina acestuia, din mijloacele de probă nereieșind o astfel de concluzie.

În esență, instanța a reținut că prejudiciul total al părților civile este de 140.000 euro (contravaloarea bijuteriilor sustrase la 15.07.2012), 4900 euro (suma de bani sustrasă la 15.07.2012) și 2000 lei (suma de bani sustrasă la 13.07.2012). Din suma de 2000 lei sustrasă ca urmarea a infracțiunii din data de 13.07.2012, suma de 1000 lei a revenit martorei minore B. M. C., iar 1000 lei inculpatului M. F. (echivalentul a 250 euro).

Din suma de 140.000 euro care reprezintă contravaloarea bijuteriilor sustrase la 15.07.2012, inculpatul M. D. I. a primit 500 euro, inculpatul M. G. a primit 300 euro, iar inculpatul M. G. a primit 500 euro și 2000 lei (adică 500 euro +500 euro= 1000 euro pentru acest din urmă inculpat). Prin urmare, inculpatul M. F. a dobândit din săvârșirea infracțiunilor sumele de 140 000 euro (contravaloarea bijuteriilor sustrase la 15.07.2012) – 1800 euro (suma care a revenit celorlalți 3 inculpați) + 4900 euro (banii sustrași la 15.07.2012) + 250 euro (banii sustrași la 13.07.2012) =143 350 euro.

In consecința in baza art. 397 C. proc.pen. raportat la art.25 și art. 86 C. proc.pen și cu referire la art. 1381 si urm. noul C.civ. instanța a admis in parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. I. M. și B. E. si a obligat pe:

- inculpatul M. F. la plata către părțile civile a sumei de 143 350 euro - in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale

- inculpatul M. D. la plata către părțile civile a sumei de 500 euro in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale

- inculpatul M. G. la plata către părțile civile a sumei de 300 euro - in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale

- inculpatul M. G. la plata către părțile civile a sumei de 1000 euro - in contravaloare lei la cursul BNR din ziua platii efective cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M. G. și părțile civile B. I..

În motivarea apelului formulat de inculpatul M. G. s-a arătat că, raportat la contribuția efectivă la comiterea infracțiunii, la recunoașterea săvârșirii actelor materiale și colaborarea cu organele judiciare, pedeapsa rezultantă aplicată de 2 ani închisoare ca și modalitatea de executare sunt prea aspre, scopul pedepsei putând fi atins și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Partea civilă B. I. M. a invocat în esență următoarele:

- în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. F., forma de participație la faptele de furt fiind cea a instigării și nu complicității

- au fost aplicate pedepse disproporționat de ușoare inculpatului M. F.

- s-a reținut în mod eronat că la data de 15.07.2012 suma de bani sustrasă a fost doar de 4900 euro, existând la dosar dovezi privind sustragerea sumei de 69.000 euro și 150.000 lei, astfel că acțiunea civilă trebuia admisă în totalitate

- nu s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1382 C.civ referitoare la solidaritate în răspunderea civilă delictuală

De asemenea, partea civilă B. E. a invocat:

- respingerea în mod greșit a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost judecat inculpatul M. F.

- nelegala reținere doar a circumstanței prevăzute de art. 77 lit. d Cp, fiind necesară și reținerea art. 77 lit. a Cp pentru fapta din data de 15.07.2012

- aprecierea greșită a probelor administrate cu consecința aplicării unor pedepse prea blânde inculpaților

- greșita soluționare a laturii civile prin admiterea doar în parte a acțiunii civile

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:

Situația de fapt, cu privire la fiecare dintre cele două incidente – din datele de 13.07.2012 și 15.07.2012, a fost în mod corect stabilită de instanță și nu a fost, de altfel, contestată de apelanți, cu excepția formei de participație reținută în sarcina inculpatului M. F..

Curtea constată că instanța de fond a analizat pe larg motivele pentru care a apreciat că inculpatul M. a acționat ca și complice și nu instigator, motivarea fiind amintită în cuprinsul prezentei mai sus și fiind însușită ca atare de instanța de apel.

În plus, Curtea arată că pentru a fi îndeplinite condițiile referitoare la instigare este necesar să existe o activitate de determinare a unei persoane să săvârșească o infracțiune. Aceasta presupune existența unor acțiuni concrete ale unei persoane care să ducă la luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea de către persoana instigată, acțiuni care depășesc simpla exprimare a unei propuneri în acest sens. Astfel, chiar dacă s-ar primi fără rezerve declarațiile martorei B. M. C. din fața instanței la care se face referire în motivele de apel (ceea ce evident însă nu se poate face ținând cont de relația martorei cu părțile civile, implicarea acesteia în comiterea faptelor precum și dorința acesteia de justificare a propriului comportament și minimalizare a responsabilității sale), simpla propunere a comiterii furtului venită din partea inculpatului M. F., în condițiile în care a fost adoptată imediat de către B. M., nu se încadrează în noțiunea de instigare. Nu au existat nici un fel de acțiuni din partea inculpatului prin care să o convingă pe făptuitoare să săvârșească infracțiunea, aceasta fiind de acord imediat cu propunerea. De asemenea, acțiunile ulterioare ale inculpatului privind organizarea activității infracționale sau modalitatea de împărțire a bunurilor nu prezintă semnificație, activitatea de instigare finalizându-se la momentul luării rezoluției infracționale de către persoana instigată.

Față de acestea, reținând considerentele expuse de instanța de fond în cuprinsul sentinței apelate, Curtea consideră că în mod corect s-a reținut ca formă a participației inculpatului M. F. complicitatea, nefiind întrunite condițiile legale pentru a se reține instigarea, acest motiv de apel invocat de părțile civile fiind neîntemeiat.

În schimb, instanța constată că în mod corect s-a solicitat de apelanta parte civilă B. E. reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a Cp – săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, cu referire la fapta din data de 15.07.2012.

Astfel, instanța de fond a stabilit că la data menționată inculpații M. F. și M. D. I. au însoțit-o pe B. M. C. la locul săvârșirii faptei, respectiv locuința părinților săi, au asigurat paza, rămânând în zona respectivă, iar după comiterea furtului de către martoră au preluat-o împreună cu bunurile sustrase.

Într-o asemenea situație, având în vedere că există trei persoane care au acționat concomitent, colaborând la momentul comiterii furtului, una în calitate de autor iar celelalte două în calitate de complici, se impune reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a Cp în privința inculpaților M. F. și M. D. I..

De asemenea, deși nu s-a invocat de apelanți, instanța constată că instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. F. în două infracțiuni de complicitate la furt, una prevăzută de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 noul Cp. iar o alta în forma prevăzută de art.48 rap. la art. 228 alin. 1 – 229alin. 1 lit. b noul Cp., cu privire la aceasta din urmă reținând deci comiterea faptei în formă calificată - pe timp de noapte.

Cu toate acestea, la momentul condamnării, instanța de fond a reținut în cazul ambelor fapte de complicitate de furt forma simplă, respectiv cea prevăzută de art. 48 rap. la art. 228 al. 1 noul Cp, probabil de eroare omițând să precizeze cu privire la fapta din data de 13.07.2012 și incidența art. 229 al. 1 lit. b noul Cp.

În raport de acestea, Curtea va desființa soluția cu privire la inculpatul M., urmând a reține, cu privire la fapta din data de 13.07.2012, că încadrarea corectă este art. 48 rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b noul Cod penal iar în ceea ce privește fapta din 15.07.2012 se impune a se reține și prevederile art. 77 lit. a noul Cp, conform celor expuse mai sus.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților M. F. și M. D. I. (inculpați vizați de apelurile formulate de părțile civile astfel cum s-a precizat expres la termenul la care au avut loc dezbaterile), Curtea consideră că s-a dat în mod corect eficiență criteriilor prevăzute de art. 74 noul Cp, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.

Astfel, se constată că inculpații nu au folosit mijloace speciale pentru comiterea faptelor, profitând de relația apropiată dintre M. F. și fiica părților civile, aceasta fiind cea care a sustras din propria locuință bunurile obiect material ale infracțiunilor de furt de la cele două date, modalitatea de comitere a faptelor adoptată excluzând producerea unor consecințe mai grave sau de altă natură. Este adevărat că prejudiciul creat prin cea de-a doua faptă a fost unul foarte mare iar cu privire la circumstanțele personale ale celor doi inculpați în mod întemeiat s-a evidențiat de către apelanți că nu sunt la primul contact cu legea penală, însă aceste date au fost avute în vedere de instanța de fond care a stabilit pedepse mai ridicate decât minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii art. 396 al. 10 Cpp iar în ceea ce privește fapta din data de 15.07.2012 pedeapsa este orientată spre maxim.

În raport de acestea, Curtea apreciază că nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților. De asemenea, nu se impune o altă modalitate de individualizare a executării pedepselor aplicate acestora, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 noul Cod penal pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpații nu au fost anterior condamnați, și-au manifestat acordul pentru prestarea de muncă în folosul comunității și, raportat la criteriile prevăzute de art. 91 al. 1 lit. d, se poate aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În acest sens Curtea consideră că trebuie avută în vedere vârsta inculpaților, atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptelor dar și conduita aparent bună adoptată de la data comiterii infracțiunilor, neexistând date cu privire la fapte antisociale după anul 2012, deci un interval relativ lung de timp, faptele pentru care aceștia au fost judecați în dosarul la care părțile civile au făcut referire fiind anterioare celor deduse judecății în prezenta cauză.

Față de cele expuse, sub aspectul laturii penale vizate în apelul părților civile, instanța va admite apelul formulat, va desființa în parte sentința apelată, va modifica temeiul condamnării în cazul inculpatului M. F. conform considerentelor de mai sus, menținând pedepsele de 1 an închisoare pentru fapta din 13.07.2012 și 1 an și 6 luni închisoare pentru fapta din 15.07.2012, pedepse pe care le va contopi conform art. 38 al. 1, 29 al. 1 lit. b noul Cod penal, rezultând 1 an și 10 luni închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse.

De asemenea, cu privire la latura penală a cauzei, a formulat apel și inculpatul M. G., sub aspectul cuantumului pedepsei și al modului de individualizare a executării acesteia.

Curtea constată că apelul inculpatului este fondat însă pentru alte motive. Astfel, din analiza fișei de cazier a inculpatului (fl. 53 dosar fond) rezultă că acesta a fost condamnat inițial prin sp. nr. 48/1995 a Jud. sector 2 București la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Ulterior, prin sp. nr. 1956/2004 a Jud. sector 2 București s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, stabilindu-se o rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost condamnat, de asemenea, prin sp. nr. 3107/2005 a Jud. sector 4 București la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prin sp. nr. 1735/2008 s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentințele menționate anterior, respectiv sp. nr. 1956/2004 și sp. nr. 3107/2005, stabilindu-se în final o rezultată de 6 ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 06.04.2009 cu un rest neexecutat de 772 zile închisoare.

Ulterior, prin sp. nr. 287/2010 a Jud. sector 3 București inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și, conform art. 61 vechiul Cp s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, contopindu-se restul de 772 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare. Din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare inculpatul a fost liberat condiționat la data de 28.02.2012 cu un rest de 535 zile, rest neîmplinit la data comiterii faptelor deduse judecății.

Raportat la această succesiune, se constată că nu există nici o pedeapsă care să fi fost executată în întregime de inculpat și în raport de care să se poată reține starea de recidivă post executorie. Toate condamnările au fost contopite prin sp. nr. 1735/2008 (astfel cum s-a arătat mai sus), iar pedeapsa rezultantă nu a fost executată, existând restul de 772 de zile care a fost revocat și preluat în noua sentință de condamnare.

Pe cale de consecință în mod nelegal s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, urmând ca instanța, admițând apelul inculpatului, să înlăture prevederile art. 37 lit. b vechiul Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul M. G..

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, în opinia Curții aceasta a fost corect individualizată raportat la criteriile prevăzute de art. 72 vechiul Cod penal ținând cont în special de persoana inculpatului, antecedentele penale și starea de recidivă postcondamnatorie, faptul că noua infracțiune a fost săvârșită la un interval foarte scurt de la data liberării condiționate, toate aceste demonstrând cu evidență disponibilitatea inculpatului de a comite infracțiuni pentru un folos material facil, pedepsele aplicate până la acest moment nefiind suficiente pentru reeducarea sa. În raport de acestea, alegerea unei pedepse mai ridicate decât minimul special este pe deplin justificată.

Cu referire la critica privind individualizarea modalității de executare, Curtea constată că atât conform Codului penal din 1969 dar și din perspectiva Noului Cod penal pentru a se dispune suspendarea condiționată (conform art. 81 vechiul Cod penal) sau suspendarea sub supraveghere (în baza art. 86¹ vechiul Cod penal sau art. 91 noul Cod penal) este necesar ca cel condamnat să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii care să atragă starea de recidivă. Or, în speță, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării pedepsei.

Față de considerentele expuse, urmează a se menține dispozițiile sentinței cu privire la inculpatul M. G., atât în ceea ce privește pedeapsa aplicată cât și modalitatea de executare a acesteia, respectiv executarea efectivă.

Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că s-a criticat, pe de o parte, admiterea doar parțială a pretențiilor formulate în cauză și, pe de altă parte, faptul că inculpații nu au fost obligați în solidar la repararea prejudiciului.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, Curtea constată că instanța de fond a analizat exhaustiv probatoriul administrat în cauză, motivare pe care instanța de apel și-o însușește, arătând modalitatea în care s-a oprit la sumele menționate. De altfel, se constată că a reținut valoarea bijuteriilor sustrase ca fiind cea indicată de părțile civile, respectiv 140.000 euro, doar cu privire la suma de bani sustrasă reținându-se o sumă mai mică decât cea indicată de părțile civile, respectiv 4900 euro în locul celor 69.000 euro și 150.000 lei invocați de părțile civile.

După cum a reținut instanța de fond, nu există probe care să demonstreze că în mod real sumele invocate se aflau în locuință și au fost sustrase de inculpați. În condițiile în care inculpații au recunoscut sustragerea sumei de 4900 euro, declarând că aceasta a fost numărată în prezența mai multor persoane, și, în plus, nici măcar B. C. nu a putut confirma cuantumul invocat de părinții său, în una dintre declarații referindu-se la 20.000 euro (declarație care deci nu se coroborează cu cele oferite de celelalte părți din cauză), în mod corect instanța de fond a considerat că s-a făcut dovada sustragerii doar a sumei de 4900 euro.

În schimb, apelul părților civile este fondat cu privire la modalitatea în care instanța de fond a stabilit obligația de plată a despăgubirilor. Astfel, pe de o parte, Curtea constată că s-a limitat obligația de plată a inculpaților în funcție de folosul efectiv obținut de fiecare dintre aceștia (raportat la modalitatea de împărțire a banilor). Or, în conformitate cu prevederile art. 1357 al. 1 C.civ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare iar conform art. 1385 al. 1 C.civ prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. De asemenea, art. 1382 C.civ consacră principiul solidarității în materia delictuală prevăzând că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. În plus, conform art. 1369 al. 1 C.civ Cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună știință, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei.

Din toate aceste prevederi legale, coroborate, reiese că toți participanții la săvârșirea faptei ilicite răspund solidar și pentru întreg prejudiciul față de persoana prejudiciată, neexistând nici o dispoziție legală care să limiteze răspunderea la beneficiul efectiv obținut de fiecare dintre participanți. Acest lucru prezintă relevanță doar în raporturile dintre cei ținuți la repararea prejudiciului (nu și în raport cu victima) și pentru eventualele acțiuni în regres pe care oricare dintre cel care plătește victimei le va putea introduce împotriva celorlalți participanți. Față de acestea, în mod greșit instanța a limita obligația de plată a fiecărui inculpat la sumele efectiv obținute.

Rejudecând, Curtea constată cu privire la fapta din data de 13.07.2012, că a fost sustrasă suma de 2000 lei, răspunzători pentru acest prejudiciu fiind inculpatul M. Fedin și martora B. M.. Ținând cont de principiul reparării integrale a prejudiciului amintit mai sus, se impunea obligarea inculpatului M. la plata în întregime a acestei sume și nu numai a sumei de 1000 lei care i-a revenit.

De asemenea, în ceea ce privește fapta din 15.07.2012, la săvârșirea acesteia și deci producerea pagubei de 140.000 euro (c/valoare bijuterii) și 4900 euro (sumă în numerar sustrasă) au contribuit inculpații M. F. și M. D., urmând ca aceștia, conform textelor legale amintite mai sus, să răspundă în solidar pentru întreg prejudiciul cauzat.

În plus, inculpații M. G. și M. G. au acționat ca și tăinuitori cu privire la bunuri provenind din săvârșirea faptei de furt, situație în care, conform art. 1369 al. 1 C.civ amintit mai sus, aceștia răspund în solidar cu ceilalți participanți. În cazul tăinuitorilor însă răspunderea se angajează limitat, respectiv doar în limita valorii acelor bunuri pe care le-au tăinuit, nefiind îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii pentru întreg prejudiciul. În speță, ținând cont de probele administrate, nu se poate stabili cu certitudine valoarea reală a bunurilor tăinuite, acestea fiind indicate generic, fără a se putea individualiza fiecare bijuterie/ceas și deci costul fiecăruia. În lipsa oricărui criteriu pentru stabilirea valorii acestora, Curtea va avea în vedere sumele obținute de tăinuitor, valoarea bunurilor neputând fi mai redusă decât aceste sume. Prin urmare, inculpatul M. G. va răspunde în solidar cu inculpații M. și M. însă în limita sumei de 300 euro iar inculpatul M. G. în limita sumelor de 500 euro și 2000 lei, sume primite de acest inculpat.

Față de toate acestea, admițând apelul părților civile și cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea va obliga inculpatul M. la plata sumei de 2000 lei către acestea (prejudiciu rezultat prin săvârșirea faptei din data de 13.07.2012) și, de asemenea, va obliga în solidar inculpații M. F., M. D., M. G. și M. G. la plata către părțile civile a sumei de 189.000 euro (echivalent lei la data plății), inculpatul M. G. în limita sumei de 300 euro (echivalent lei la data plății) și inculpatul M. G. în limita sumei de 500 euro (echivalent lei la data plății) plus 2000 lei (fapta din 15.07.2012).

Celelalte dispoziții ale sentinței apelate urmează a fi menținute.

În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia din care onorariile apărătorilor din oficiu de câte 300 lei (pentru inculpații M. F. și M. D. I.) și onorariul parțial de 100 lei (avocat inculpat M. G.) se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 al. 1 pct. 1 lit. a Cpp admite apelurile formulate de inculpatul M. G. și părțile civile B. I. M. și B. E. împotriva sp. nr. 2553/16.07.2014.

Desființează în parte sentința penală apelată și pe fond, rejudecând:

Înlătură dispozițiile art. 37 lit. b VCP în privința inculpatului M. G..

Menține pedeapsa aplicată acestuia și pedeapsa rezultantă.

În baza art. 48 Cp rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b cu aplic. art. 5 Cp, art. 396 al. 10 Cpp și art. 77 al. 1 lit. d Cp condamnă inculpatul M. F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (fapta din 13.07.2012).

În baza art. 48 Cp rap. la art. 228 al. 1 Cp cu aplic. art. 5 Cp, art. 396 al. 10 Cpp, art. 77 al. 1 lit. a, d Cp condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt (fapta din 15.07.2012)

În baza art. 38 al. 1, 39 al. 1 lit. b Cp contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care adaugă sporul de 4 luni, în final 1 an și 10 luni închisoare.

Obligă pe inculpatul M. F. la plata către părțile civile a sumei de 2000 lei (fapta din 13.07.2012).

Obligă în solidar pe inculpații M. F., M. D., M. G. și M. G. la plata către părțile civile a sumei de 189.000 euro (echivalent lei la data plății), inculpatul M. G. în limita sumei de 300 euro (echivalent lei la data plății) și inculpatul M. G. în limita sumei de 500 euro (echivalent lei la data plății) plus 2000 lei (fapta din 15.07.2012).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care onorariile apărătorilor din oficiu de câte 300 lei (pentru inculpații M. F. și M. D. I.) și onorariul parțial de 100 lei (avocat inculpat M. G.) se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. M. MOISĂANAMARIA T.

GREFIER,

G. A. I.

Red./Dact. MCM

2 ex. 06.02.15

Jud. fond: L. Z.

← Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 11/2015. Curtea de Apel...		Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 114/2015.... →

Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI