Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 99/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 5920/94/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(4248/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 99 / A
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: Camelia Bogdan
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul N. C. C. împotriva sentinței penale nr. 335 din data de 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient, personal, în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 15.01.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-revizuient, având cuvântul,solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 335 din data de 22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. - Secția Penală în dosarul nr._, și, rejudecând, să fie admisă în principiu cererea de revizuire, apreciind că în cauză există fapte și împrejurări noi ce nu au fost avute în vedere la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, inculpatul fiind condamnat în baza unor mărturii false.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect fiind respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 C.pr.pen.
În ceea ce îi privește pe martorii audiați în cauză, precizează că la acest moment nu există o hotărâre de condamnare a vreunui martor.
Apelantul-revizuient, având ultimul cuvânt, solicită reascultarea martorilor.
Precizează că este nevinovat și dorește să se afle cine este a doua persoană care a participat la presupusa faptă, pentru a putea să își dovedească nevinovăția.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 335/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. - Secția Penală în dosarul nr._, în temeiul art. 459 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 456 alin. 4 C.pr.pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul N. C. C.; în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat revizuientul la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a reglementat ca judecarea acesteia să se realizeze în două etape, admiterea în principiu și judecarea cauzei în fond, limitând totodată situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, stabilind anumite condiții pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Prima instanță a constatat faptul că cererea formulată de către petentul-condamnat nu îndeplinește condițiile cerute de textul de lege referitoare la admisibilitatea în principiu a acesteia, petentul-condamnat arătând în cuprinsul cererii astfel formulate că este condamnat în baza mai multor mărturii mincinoase ale martorilor audiați în dosarul penal nr._ al Judecătoriei B.. Totodată, s-a apreciat că, în lipsa unor hotărâri definitive de condamnare a martorilor la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de revizuire, sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunii de mărturie mincinoasă, cererea formulată este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 24.10.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, revizuientul N. C. C. a declarat apel pe care l-a motivat oral.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 10.12.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 4248/2014).
Motivele de apel
Apelantul-revizuient a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind-o ca fiind admisibilă, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. b C.pr.pen., întrucât revizuientul a fost condamnat în baza unor mărturii mincinoase.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-revizuient, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 51/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (sentință aflată la filele 21-25 din dosarul nr._ al Judecătoriei B.), definitivă prin decizia penală nr. 675/A/23.05.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, apelantul-revizuient N. C. C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
Pe de o parte, conform art. 453 alin. 1 C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia ; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Pe de altă parte, potrivit art. 459 alin. 4 și 5 C.pr.pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 3, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire; în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 3, dispune, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În acest context, Curtea reține că susținerile formulate de către apelantul-revizuient în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat.
De asemenea, motivele invocate de către apelantul-revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen.
Astfel, revizuentul nu a indicat mijloace noi de probă ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de textele de lege sus-menționate, cu precădere o soluție de condamnare a vreunui martor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În acest sens, Curtea constată că declarațiile martorilor Fabri Ș. și D. G. N. date atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță nu au reprezentat singurele mijloace de probă pe care s-a întemeiat sentința penală de condamnare, în cauză fiind administrate și alte mijloace de probă, precum depozițiile părții vătămate G. J., procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului de pe planșe fotografice de către partea vătămată și martorul Fabri Ș. și raportul de constatare tehnico-științifică potrivit căruia răspunsurile revizuientului la întrebările relevante (dacă a sustras banii dintr-un butic din Voluntari în data de 02.12.2008, bruscând o femeie care l-a surprins) au provocat modificări care, cu probabilitate, pot fi specifice comportamentului simulat.
Așadar, din considerentele atât ale sentinței instanței de fond, cât și ale deciziei instanței de apel, rezultă, în mod indubitabil, împrejurarea că, la momentul analizării și coroborării mijloacelor de probă ce au condus la pronunțarea soluției definitive, de condamnare, ambele instanțe au avut în vedere faptul că declarațiile părții vătămate și ale martorilor confirmă situația de fapt reținută de către organele judiciare în faza de urmărire penală; astfel, Curtea constată că simpla afirmație a revizuientului, în sensul că depozițiile date de cei doi martori sunt mincinoase, nu conduce în mod automat la înlăturarea acestora din ansamblul probatoriu supus aprecierii instanțelor de judecată.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile revizuientului - potrivit cărora nu este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat, iar instanțele au apreciat în mod eronat probele - nu dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.
De asemenea, având în vedere că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condițiile și cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea constată că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu se poate proceda la o reanalizare a modului de interpretare a mijloacelor de probă, analiză efectuată de către instanțele investite cu soluționarea cauzei în fond și în calea de atac a apelului. Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire procedează strict la analizarea incidenței în cauză a motivelor invocate în cererea formulată de către revizuient, prin raportare la cazurile prevăzute în art. 453 C.pr.pen.
În acest context, Curtea constată că eventualele critici aduse de apelantul-revizuient - cu privire la hotărârea primei instanțe referitoare la interpretarea probelor administrate - puteau fi invocate în fond și în calea de atac și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire.
Mai mult decât atât, Curtea reține că revizuientul nu a invocat vreo soluție care să fi fost pronunțată de către organele judiciare, fie organele de urmărire penală, fie instanțele de judecată, cu privire la pretinsa săvârșire de către cei doi martori a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În acest sens, Curtea consată că revizuientul a făcut simple afirmații fără niciun suport probator.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile formulate de către revizuient în cererea sa constituie în realitate aserțiuni cu privire modalitatea de administrare a probatoriului și aprecierea pe care instanțele (cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în calea de atac a apelului) au dat-o ansamblului probatoriu care a fundamentat soluția de condamnare pronunțată în cauză.
Totodată, Curtea constată că, potrivit deciziei nr. 60/24.09.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574/30.07.2008, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 4145 alin. 4 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, respectiv art. 474 alin. 4 C.pr.pen., cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală este inadmisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reținut că din conținutul prevederilor art. 393 și 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală. Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 393-406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă că soluționarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 403 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art. 406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală. Or, soluția de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluționarea cererii de revizuire în fața instanței rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menționate. Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. 3 teza I din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentință, conform art. 403 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
În consecință, Curtea constată că cererea având ca obiect revizuire formulată de apelantul-revizuient cu privire la sentința penală nr. 51/31.01.2014 este inadmisibilă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de control judiciar constată că în mod corect a motivat instanța de fond soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, întrucât în cauză nu au fost invocate hotărâri definitive de condamnare a martorilor la care a făcut referire revizuientul în cererea sa, sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Curtea reține, așadar, că în mod corect a apreciat prima instanță asupra inadmisibilității cererii de revizuire formulate de apelantul-revizuient.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sentința penală apelată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient N. C. C. împotriva sentinței penale nr. 335/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-revizuient la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient N. C. C. împotriva sentinței penale nr. 335/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-revizuient la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
25.01.2015 / 2 ex.
Judecătoria B.
Dosar nr._
Judecător Fond: C. R. I.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 150/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
