Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 948/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 52190/299/2014
DOSAR NR._
1099/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.948
Ședința publică din data de 08.07.2015
Curtea constituită din:
Președinte: G. R.
Judecător: D. D.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul V. F. C. împotriva Sentinței penale nr. 131/04.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, din Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta Decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 24.06.2015 și la data de 08.07.2015, astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 131/04.03.2015, Judecătoria Sector 1 București în baza art. 386 alin.1 din C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin 1 N.C.pen în infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G rap la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 și din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 N.C.pen în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rap la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1968.
A condamnat pe inculpatul V. F. C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G rap la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 rap. la art.396 alin 10 c.pr.penală, cu aplic. art. 5 C.pen.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C.p. din 1969 pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. din 1969.
A condamnat pe inculpatul V. F. C. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rap la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 rap. la art.396 alin 10 c.pr.penală ,cu aplic. art. 5 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C.p. din 1969 pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. din 1969.
A constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 (un) an închisoare prin S.p. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010 pronunțată în dosarul_/299/2009, este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la 7 (șapte) luni inchisoare, prin S.p. 1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011, pronunțată în dosarul_/299, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat
În temeiul art. 83 C.p. din 1969 a dispus anularea suspendării condiționate aplicată prin S.p. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010 pronunțată în dosarul_/299/2009.
În conformitate cu art. 36 alin. 1 C.p. din 1969 rap la art. 34 alin. 1 lit.b C.p. din 1969 a comtopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin S.p. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010, pronunțată în dosarul_/299/2009, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin S.p. 1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011, pronunțată în dosarul_/299/2010, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 (un) an închioare.
A constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin S.p. 1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011, pronunțată în dosarul_/299/2010.
În temeiul art. 83 alin.1 din C.p. din 1969 a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării dispuse prin S.p.1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011 pronunțată în dosarul_/299/2010 și a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 (un) an închisoare și a pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G rap la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen., inculpatul urmând a executa în final 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 83 alin. 1 din C.p. din 1969 a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin S.p.1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011 pronunțată în dosarul_/299/2010 și a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 (un) an închisoare și a pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rap la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 C.p., inculpatul urmând a executa 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. din C.p. din 1969 a contopit pedepsele de doi ani închisoare, inculpatul urmând a o executa în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C.p. din 1969 pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. din 1969.
În baza art 274 alin. 1 C.pre.pen a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.500 de lei.
În baza art 274 alin.1 teza finală cheltuielile cu apărătorul din oficiu în cuantum de 300 de lei conform delegației nr._ din 2014 fiind avanstate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nr. 7591/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. F. C., fiul lui M. și M., născut la data de 25.09.1982 în București, domiciliat în București ., sector 1, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin 1 N.C.pen și a unei infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin 1 N.C.pen și ambele cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen din 1968.
În cursul cercetării judecătorești,constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea numitului V. F. C., care a recunoscut fapta așa cum acestea a fost reținută prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 375 alin.1 C.pr.pen, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei sa se fac numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care va soluționa cauza penală dedusă judecății conform acestei proceduri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.
Astfel, instanța a reținut că la data de 22.05.2012 în jurul orelor 2330, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, serviciu accidente rutiere au fost sesizați cu privire la faptul că în data de 23.05.2012 o persoană ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare P6386PB pe .. Giulești către . controlul acesteia și a lovit un stâlp de susținere a rețelei electrice. Ajunși la fața locului organele de poliție au identificat persoana care conducea autovehiculul ca fiind inculpatul V. F. C.. Întrucât inculpatul emana vapori de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest stabilindu-se că inculpatul avea o concentrație de 0.56 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit că acesta avea în sânge la ora 0035, o alcoolemie de 1,20 gr.%o, iar la ora 0135, o alcoolemie de 1,05 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. nr. 1023 din data de 23.05.2013. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus și efectuat raportul de expertiza medico-legală nr. 2026/i/2012 din care rezultă că inculpatul putea avea o concentrație de circa 1,35 gr.%o în descreștere. Totodată în urma verificărilor s-a constatat că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere urătoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului (f.4-f.8 d.up.), fișa deplasării la sesizare (f.9-f.10 d.up), procesul verbal de verificare întocmit de către organele de poliție prin care s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (f.17 d.up.), rezultatul testării cu aparatul etilotest (f.19 d.up), Buletin de examinare clinică (f.21 d.up), Buletin de examinare toxicologică (f.23 d.up), raport de expertiză medico legală nr. 2026/i/2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f.27-28 d.up) și declarațiile inculpatului (f.7, f.14-16 d.up), declarație martori (f.31- f.34 d.up).
Totodată inculpatul prezent în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu.
În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța s-a raportat la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cuantumul sau conținutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.
Instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, instanța a constatat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită la data de 22.05.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal.
a. Atât art. 86 din OUG 195/2002 cât și art. 335 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere, existând o continuitate între cele două legislații, mai mult instanța a constatat că între cele două reglementări nu există nicio diferență legiuitorul preferând sa transpună în Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.
Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.
Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece cele două fapte penale sunt infracțiuni de pericol.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției cunoscând că nu posedă permis de conducere.
Este îndeplinită și situația premisă respectiv împrejurarea că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și a condus un vehicul pe drumurile publice.
b. De asemnea instanța constată că art. 87 din OUG 195/2002 cât și art. 336 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existând o continuitate între cele două legislații.
Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunile de conducere având o îmbibație alcoolică de peste 0,80gr/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece cele fapte penală sunt infracțiuni de pericol.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției indirectă cunoscând consumând băuturi alcoolice și ulterior deplasându-se cu autoturismul personal, acceptând posibilitatea că îmbibația alcoolică din sânge poate depăși limita ce diferențiază incriminarea contravențională și cea penală.
În ceea ce privește condiția prealabilă a elementului material a celor două infracțiuni, instanța a constatat că autovehiculul a fost condus pe . un drum public.
Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile s-a stabilit raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatului.
Instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale ale celor două infracțiuni, cât și cele personale ale inculpatului.
Cu privire la faptele săvârșite, instanța a constatat că normele de incriminare protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și protejarea celorlalți participanți la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală cât și de o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie. Gradul de pericol social abstract al faptelor este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare și, ca urmare a aplicării art.396alin.10, de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare, fiind prevăzută și pedeapsa amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii.
În concret, inculpatul a condus autoturismul, având o alcoolemie peste limita legală – 1,35 gr.%o.
În ceea ce privește persoana inculpatului, a constatat instanța că acesta are 31 de ani, și este cunoscută cu antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. F. C. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul suspendării executării pedepsei sub supraveghere ca urmare a îndeplinirii condițiilor prev. de art. 91 Cod penal.
Examinând sentința atacată în raport de motivul de apel invocat, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 85 VCP, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 402/2008, de recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii în cazul în care instanța este investită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din Codul penal.
Așa fiind, Curtea va înlătura dispoziția instanței de fond privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării dispuse prin sentința penală nr.1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011.
În temeiul art. 85 VCP va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010, pronunțată în dosarul_/299/2009.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b VCP va contopi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010, pronunțată în dosarul nr._/299/2009, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011, pronunțată în dosarul_/299/2010 inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 VCP, art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b VCP va contopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului V. F. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 37 alin.1 lit. a VCP și cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 37 alin.1 lit. a VCP, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare.
Sporul de 4 luni închisoare va fi stabilit de instanța de apel față de perseverența infracțională a inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie specială, urmând ca acesta să execute în regim de detenție pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Critica inculpatului V. F. C. prin apărător în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere este nefondată, față de cele mai sus arătate și cu atât mai mult cu cât nu este îndeplinită condiția prev. de art. 91 alin. 1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 VCP pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. din 1969.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul V. F. C. împotriva sentinței penale nr. 131/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția instanței de fond privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării dispuse prin sentința penală nr.1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011.
În temeiul art. 85 VCP anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010, pronunțată în dosarul_/299/2009.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b VCP contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 357 din 12.04.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nererecurare la data de 03.05.2010, pronunțată în dosarul nr._/299/2009, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1267 din 17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin nerecurare la data de 01.01.2011, pronunțată în dosarul_/299/2010 inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 VCP, art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b VCP contopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului V. F. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 37 alin.1 lit. a VCP și cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 37 alin.1 lit. a VCP, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare.
În final inculpatul V. F. C. va executa pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 VCP pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b C.p. din 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 100 lei reprezentând onorariul parțial avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință public, azi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. R.D. D.
GREFIER
I. C. M.
Red. G.R.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. B.A. D. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 363/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
