Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 3009/122/2014
DOSAR NR._
(2360/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.361
Ședința publică din data de 23 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul B. N. împotriva sentinței penale nr.1211 din data de 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul-condamnat B. N., aflat în stare de detenție, pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat G. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I., în baza delegației nr._/6.07.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că s-a depus la dosar cerere din partea contestatorului-condamnat B. N. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.364 alin.4 Cpp. De asemenea, a precizat că nu își însușește contestația.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat B. N., având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, având în vedere că pe calea contestației nu pot fi aplicate dispozițiile art.320 ind.1 VCpp, în raport cu Decizia nr.1470/8.11.2011 a Curții Constituționale.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1211 din data de 15.12.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art. 598, art. 599 Cod Procedură Penală, a fost respinsă - ca nefondată - contestația la executare formulată de condamnatul contestator B. N. [fiul lui Ș. și T., născut la 01.05.1987, în prezent deținut în Penitenciarul G.], împotriva sentinței penale nr. 523 din 11.12.2009 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr.1456/16.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea sa, condamnatul B. N. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 523 din 11.12.2009 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 1456/16.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201Cod procedură penală 1968, întrucât a recunoscut săvârșirea faptei.
Prima instanță a arătat că, potrivit art. 598 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Potrivit art. 320/1 din Codul de procedură penală 1968 cu denumirea marginală - Judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”
O astfel de procedură se subsumează exigențelor privind celeritatea și stabilirea adevărului în cauzele penale.
Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătorești, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Or, în speță, arată Tribunalul, se solicită aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală 1968 după terminarea cercetării judecătorești și epuizarea căilor de atac, iar ca și consecință, micșorarea unei pedepse stabilită printr-o hotărâre penală rămasă definitivă.
Art. 320/1 din Codul de procedură penală 1968 nu dispune nimic cu privire la aspectele statuate de art. 14 și art. 15 din Codul penal 1968 referitoare la aplicarea obligatorie ori facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Prin urmare, numai în măsura în care dispozițiile legale arătate ar fi reglementat in terminis cu privire la intervenția unei pedepse mai ușoare care să impună reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de legea nouă s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituție reflectat în art. 14 sau, eventual, în art. 15 din Codul penal 1968.
Prin decizia nr. 1470 din 08.11.2011, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.3201 din Codul de procedură penală 1968 sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile în dosarele aflate în fond, apel și recurs, deci pentru care nu s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că alineatul final al art. 320/1 din Codul de procedură penală 1968 este neconstituțional și a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320/1 din Codul de procedură penală 1968, în dosarele aflate în contestație la executare, deci pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive.
Astfel, Tribunalul a constatat că este greșită interpretarea contestatorului potrivit căreia Curtea Constituțională, prin decizia amintită, ar fi dispus că dispozițiile art. 320/1 din Codul de procedură penală 1968 s-ar aplica și în cazul celor aflați în executarea unor pedepse definitive, ceea ce ar contraveni principiului securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării decât în cazurile expres prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, este de reținut că prevederile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală 1968 prevăd că alin. 1- 6 Cod procedură penală 1968 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, cum este cazul în speță, contestatorul condamnat B. N. fiind condamnat pentru o infracțiune ce se pedepsește cu detențiunea pe viață.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (la 19.XII.2014, data comunicării), pe formular tipizat (fila 3, dosar C.A.B.), a formulat contestație condamnatul B. N., fără să arate - în scris – motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Prin administrația locului de deținere, s-a depus la dosarul cauzei o cerere din partea contestatorului-condamnat B. N., prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.364 alin.4 Cod procedură penală și menționând olograf „Contestația nu este a mea și nu mi-o însușesc.”
Asistența juridică a contestatorului a fost asigurată de apărător din oficiu, avocat G. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I., în baza delegației nr._/6.07.2015.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apărătorul desemnat de Curte din oficiu a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Verificând – din oficiu – cauza dedusă judecății, Curtea constată ca nefondată contestația formulată, întrucât, pe această cale, nu pot fi aplicate dispozițiile art.320 ind.1 VCpp, în raport cu Decizia nr.1470/8.11.2011 a Curții Constituționale.
Constatând culpa procesuală a contestatorului, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. N. împotriva sentinței penale nr.1211 din data de 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.07.2015.
PREȘEDINTE,
M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
red.O.G.-Trib.G.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 363/2015.... → |
|---|
