Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 19995/3/2015/a2
DOSAR NR._
(2374/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.313/C
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.07._
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – C. C. C.
GREFIER -V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către inculpata P. E. împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea-inculpată P. E., personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales, avocat P. V., cu împuternicire avocațială aflată în dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestația formulată de către inculpata P. E..
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2015, desființarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive a acesteia cu măsura arestului la domiciliu ori a controlului judiciar, apreciind că nu se mai impune menținerea inculpatei în arest preventiv, având în vedere perioada de timp petrecută în arest, inculpata fiind arestată din data de 07.02.2015, dar și circumstanțele personale ale acesteia, în sensul că are 9 copii cu vârste cuprinse între 2 și 13 ani, dintre care 4 se află în îngrijirea sa, iar unul dintre aceștia are grave probleme de sănătate ce necesită prezența inculpatei la domiciliu. De asemenea, apreciază că nu mai subzistă nici temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, dată fiind atitudinea acesteia, respectiv de colaborare cu organele de cercetare penală, dar și împrejurarea că prin cele 5 luni de aret preventiv a fost atins scopul prev. de art. 202 alin. 1 C.p.p., inculpata înțelegând gravitatea faptelor sale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către inculpată, ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni grave, aceasta reprezentând un real pericol atât pentru societate, cât și pentru familia sa, date fiind comportamentul și conduita acesteia.
Contestatoarea-inculpată P. E., având ultimul cuvânt, arată că are un copil bolnav și lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 25.06.2015 Tribunalul București – Secția I Penală în baza art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 208 Cod de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei P. E..
În baza art. 208 Cod de procedură penală rap. la art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatei P. E..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut, în fapt, că:
Prin rechizitoriul nr. 454/P/2015 emis la data de 29.05.2015 de P. de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei P. E. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, comisă asupra unui membru de familie (săvârșită la data de 05.02.2015) și tentativă de omor, cu aplicarea legii penale mai favorabile (săvârșită la data de 06.01.2012), aflate în concurs real, prevăzute de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art.189 alin.1 lit. e C.p. cu aplicarea art. 199 alin. 1 C.p. și de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art.188 alin.1 din C.p., cu aplic. 5 C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin.1 C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut următoarea situație de fapt:
1. În data de 05.02.2015, în jurul orei 02:00, în timp ce se afla într-o construcție improvizată, cu destinația de locuință, situată pe un teren viran din București, în apropierea străzii Poștalionului, sector 4, pe fondul unui conflict spontan generat de consumul prealabil de alcool, inculpata P. E. a înjunghiat-o pe persoana vătămată C. Ș. (cu care are o relație de concubinaj de aproximativ 7 ani) cu un cuțit în zona pieptului, provocându-i astfel leziuni traumatice constând în plagă înjunghiată hemitorace drept și hemopneumotorax masiv.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A_, persoana vătămată C. Ș. prezintă leziuni traumatice care se puteau produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător, respectiv prin lovire cu corp dur. Plaga înjunghiată, de aproximativ 2 centimetri, la nivelul spațiului II ic drept pe linia medioclaviculară, suflantă, penetrantă la explorarea instrumentală, cu insuficiență respiratorie acută (ce a impus efectuarea pleurostomiei de urgență) s-a putut produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător, posibil cu cuțit sau similar. Morfologia și topografia leziunilor traumatice toraco-pleuro-pulmonare pledează pentru lovire cu corp tăietor – înțepător, fiind improbabilă autoproducerea ei. Leziunea traumatică reprezentată prin plaga înjunghiată de la nivelul hemitoracelui drept cu lezare pleuro-pulmonară poate data din 05.02.2015, necesită 25-30 (douăzeci și cinci – treizeci) zile de îngrijire medicală și a pus în primejdie viața victimei.
2. În data de 06.01.2012, în jurul orei 03:30, în timp ce se afla în locuința comună, situată în București, .. 51, sector 3, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpata P. E. a înjunghiat-o pe persoana vătămată C. Ș. cu un cuțit, provocându-i astfel o plagă înjunghiată spațiul I intercostal stâng pe linie medioclaviculară, pneumotorax stâng, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ rezultă că persoana vătămată C. Ș. a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar), care pot data din 06.01.2012, au necesitat pentru vindecare 14-16 (paisprezece-șaisprezece) zile de îngrijire medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Prin avizul nr. E2/3121/05.05.2015 întocmit de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București s-a precizat că „leziunea s-a produs cu cea mai mare probabilitate prin lovire cu corp tăietor-înțepător, prin heteroagresiune.”
Prin ordonanța din data de 05.02.2015 a organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Sectorului 4 – Secția 26 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 alin.1 C.p. rap. la art.193 alin. 1 C.p.
Prin ordonanța nr. 454/P/2015 din data de 05.02.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, din infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 199 alin.1 C.p. rap. la art.193 alin. 1 C.p., în infracțiunea de tentativă de omor, comisă asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art.188 alin.1 din C.p., cu aplic. art. 199 alin.1C.p.
Prin ordonanța nr. 454/P/2015 din data de 05.02.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta P. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, comisă asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 alin. 1 din C.p. rap. la art.188 alin.1 din C.p., cu aplic. art. 199 alin.1 C.p.
Prin ordonanța nr. 454/P/2015 din data de 05.02.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei P. E., pentru săvârșirea infracțiunii menționate anterior.
Prin rezoluția nr. 54/P/2012 din data de 06.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus începerea urmăririi penale față de P. E., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 din Codul penal de la 1968 rap. la art.174 din Codul penal de la 1968.
Prin ordonanța nr. 54/P/2012 din data de 20.02.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acesteia, din infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. art. 20 din Codul penal de la 1968 rap. la art. 174 din Codul penal de la 1968, în infracțiunea de tentativă la omor, cu aplicarea legii penale mai favorabile, prev. de art. 32 alin. 1 din C.p. rap. la art.188 alin.1 din C.p., cu aplic. 5 din C.p.
Prin ordonanța nr. 54/P/2012 din data de 25.02.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei P. E. pentru aceeași faptă.
Prin ordonanța 454/P/2015 din data de 27.04.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art.43 alin. 2 lit. c din C.p.p., s-a dispus reunirea dosarului nr. 54/P/2012 la dosarul nr. 454/P/2015.
Prin ordonanța nr. 454/P/2015 din data de 28.04.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P. E. din infracțiunile de tentativă de omor, comisă asupra unui membru de familie (săvârșită la data de 05.02.2015), prevăzută de art. 32 alin. 1 din C.p. rap. la art.188 alin. 1 din C.p., cu aplic. art. 199 alin.1 din C.p. și tentativă la omor, cu aplicarea legii penale mai favorabile (săvârșită la data de 06.01.2012), prev. de art. 32 alin. 1 din C.p. rap. la art.188 alin.1 din C.p., cu aplic. 5 din C.p., în infracțiunile de tentativă de omor calificat, comisă asupra unui membru de familie (săvârșită la data de 05.02.2015) și tentativă de omor, cu aplicarea legii penale mai favorabile (săvârșită la data de 06.01.2012), aflate în concurs real, prevăzute de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art.189 alin.1 lit. e din C.p., cu aplic. art. 199 alin. 1 din C.p. și de art. 32 alin. 1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p., cu aplic. 5 din C.p., totul cu aplic. art. 38 alin.1 din C.p.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București - Secția I Penală, din data de 06.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus față de inculpata P. E., măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, de la 06.02.2015 la 07.03.2015, în baza art. 223 și urm. C.p.p., fiind emis M.A.P. nr. 69/U.P./06.02.2015.
Măsura arestării a fost prelungită succesiv, până la data de 05.06.2015, inclusiv.
La luarea măsurii preventive și, ulterior, la menținerea acesteia, s-au avut în vedere, în esență, următoarele:
Există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor comisă asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 199 alin. 1 C.p., sens în care s-a avut în vedere faptul că potrivit declarației martorilor P. Sonita G. și N. M., care au asistat personal la toată scena, inculpata și persoana vătămată au început să se certe și să se lovească reciproc cu palmele, după care inculpata a luat de pe masă un cuțit de bucătărie și l-a înjunghiat pe concubinul său. S-a mai reținut că după ce a fost înjunghiată, persoana vătămată a început să sângereze abundent în zona pieptului, după care a fost transportat cu salvarea la Spitalul B. A., unde a fost supusă de urgență unei intervenții chirurgicale, potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei. De asemenea, s-a mai arătat că infracțiunea de omor face parte din categoria infracțiunilor limitativ prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p., care permit luarea măsurii arestării preventive.
Totodată, s-a reținut că pericolul social al faptei imputate inculpatei justifică luarea în raport de acesta a celei mai restrictive măsuri preventive - măsura arestului preventiv. Acest aspect rezidă nu numai din natura infracțiunii săvârșite – infracțiunea de tentativă de omor, ci și din contextul în care s-a comis fapta, pe fondul consumului de alcool, în cadrul relației de familie. Prezența inculpatei în mediul familial constituie un real pericol, din moment ce, ca urmare a consumului de alcool, inculpata nu se poate coordona. Astfel, potrivit declarațiilor martorei P. Sonita G., sora sa, inculpata nu este primul act de agresiune comis asupra persoanei vătămată. Numai că, neavând intensitatea faptei deduse judecății, familia nu a apelat niciodată la organele de poliție, pentru a aplana conflictul. Chiar dacă inculpata are copii minori în îngrijire, totuși, din moment ce, prin comportamentul său, inculpata generează o stare familială tensionată, nu poate fi lăsată în libertate.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 348 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei P. E. și a menținut-o.
Prin încheierea de ședință din camera preliminară din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata P. E..
În analiza legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății, Tribunalul a pornit de la prevederile art. 208 alin. 1-3 din noul Cod de procedură penală, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive. Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art. 207 alin. 3-5 se aplică în mod corespunzător.
Conform acestor din urmă dispoziții, (4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. (5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În cauză, temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv prevederile art. 223 alin. 2 noul Cod de procedură penală, subzistă și în prezent.
Astfel, instanța a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile legale anterior enunțate, respectiv: 1. existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată (tentativă de omor calificat, comisă asupra unui membru de familie la data de 05.02.2015 și tentativă de omor comisă la data de 06.01.2012, aflate în concurs real), 2. privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În analiza primei condiții susmenționate, instanța a constatat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, după cum s-a reținut și în încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din data de 06.02.2015, precum și în încheierea de ședință pronunțată de judecătotul de cameră preliminară la data de 02.06.2015, menționate în paragrafele de mai sus, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. 1 Cod procedură penală (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal).
Dispoziția art. 97 alin. 1 Cod procedură penală trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fără a fi necesar ca, la momentul luării sau menținerii măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Fără a face o riguroasă analiză a faptelor presupus săvârșite și a mijloacelor de probă administrate în etapa urmăririi penale în dovedirea „acuzației” aduse, instanța se raportează, în acest sens, la următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului, însoțite de planșe fotografice, declarațiile martorilor N. M., P. Sonita G., M. I., C. F., D. E., N. M., T. F., P. I. M., D. G., declarațiile inculpatei, declarațiile persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr.A_, raportul de constatare criminalistică nr. 447.610/05.03.2015, procese-verbale de redare a convorbirilor cu operatorii 112, însoțite de suporți optici pe care sunt stocate convorbirile respective, acte medicale emise de Spitalul Clinic de Urgență „B. A.”, raportul de constatare criminalistică nr. 448.217/18.03.2015, raportul de expertiză medico-legală nr. A_, avizul nr. E2/3121/ 05.05.2015 întocmit de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, acte medicale emise de Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul P.”, procese-verbale de investigație, procese-verbale de constatare.
2. O analiză mai riguroasă se impune în verificarea cerinței subsecvente a textului legal mai sus enunțat (art. 223 alin.2 Cod procedură penală), respectiv, privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din acest punct de vedere, instanța s-a raportat, pe de o parte, la criteriile enunțate chiar de legiuitor, respectiv, gravitatea faptei presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, antecedentele sale penale, alte împrejurări privitoare la persoana sa.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, are în vedere că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
În consecință, a considerat că există o stare de pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO în această materie, Curtea a statuat în mod constant în sensul că din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
Examinând în acest context cauza, instanța a constatat, în primul rând, că infracțiunile cu privire la care s-a reținut anterior că există probe sunt de o gravitate evidentă, relevată de natura acestora, infracțiuni contra vieții, îndreptate împotriva unui membru al familiei (concubinul acesteia), dar și că inculpata a dat dovadă, aparent, de lipsă totală de autocenzură morală, aceasta a lovit persoana vătămată cu un instrument apt să îi suprime viața (cuțit), într-o zonă vitală (piept), la două date diferite (06.01.2012 și 05.02.2015), pe fondul consumului de alcool.
Or, faptele presupus săvârșite de inculpată sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății. În consecință,lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpatei în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
Inculpata, deși este necunoscută cu antecedente penale, este caracterizată ca o persoană violentă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, care a avut numeroase conflicte cu persoana vătămată (după cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, inclusiv sora inculpatei), cele mai grave făcând obiectul prezentei cauze.
Toate aceste considerente reprezintă în opinia instanței temeiuri necesare si suficiente, de natură a impune privarea de libertate a inculpatei, măsura arestării justificându-se pentru preîntâmpinarea săvârșirii unei noi infracțiuni și pentru o bună desfășurare a procesului penal, la acest moment incipient al fazei de judecată.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpatei prin avocat, instanța trebuia să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieire c. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată (cauza McKay c Regatului Unit).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, se impune privarea de libertate a inculpatei, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepsei prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (pedepse cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, respectiv detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 ani pentru forma consumată, al cărei maxim special se majorează cu 1/4 ) și mai ales pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni, ceea ce reprezintă la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând menținerea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză, măsura dăinuind de peste patru luni de zile).
Totodată, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a ținut seama și de gravitatea faptelor (una extrem de ridicată, față de natura și modalitatea presupusă de săvârșire, față de valoarea socială ocrotită de lege căreia i s-a adus atingere), dar și de circumstanțele personale ale inculpatei care este mama a patru copii minori.
În consecință, luarea față de inculpata din prezenta cauză a unei măsuri alternative, cum ar fi cea a controlului judiciar, solicitată și de inculpată, personal și prin apărător ales, sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b sau c Cod procedură penală, nu ar fi oportună la acest moment la care încă nu a debutat cercetarea judecătoreasă.
De altfel, în mod special, în privința primei măsuri preventive dintre cele enunțate în paragraful ce precede, a constatat incidența dispozițiilor art. 218 alin. 3 Cod procedură penală, în acord cu care măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiunea asupra unui membru de familie.
În plus, instanța a mai reținut că, la acest moment, scopul măsurilor preventive poate fi îndeplinit doar prin înlăturarea temporară a inculpatei din familie și din comunitatea afectată de ecoul presupuselor fapte penale.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de liberate a inculpatei este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei P. E., pe care o va menține, în temeiul art. 207 alin. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat contestație inculpata P. E. care, prin apărătorul ales, a constatat, în esență că, măsura controlului judiciar este aptă să satisfacă scopul impus de art. 202 Cod procedură penală, dată fiind împrejurarea că este mamă a ptru copii minori.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință prin prisma criticilor invocate, expuse pe larg în practicaua prezentei încheieri, Curtea constată nefondată contestația și o va respinge, în condițiile art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpata P. E. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 454/P72015 din data de 29.05.2015 pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat comisă asupra unui membru al familiei (săvârșită la data de 05.02.2015) și tentativă de omor (săvârșită la data de 06.01.2012), fapte prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 199 Cod penal și art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal, existând probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a aplicat concubinului său lovituri cu un cuțit provocându-i plăgi înjunghiate ce i-au pus în primejdie viața (relevante fiind în acest sens concluziile obiective medicale ale raportului de expertiză întocmite de INML - M. Minovici.
Contestatoarea inculpată în cauză a fost arestată preventiv prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul București – Secția I Penală din 06.02.2015, în considerarea exigențelor art. 223 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală.
Curtea constată că, la momentul procesual analizat nu au intervenit elemente noi de natură să modifice temeiurile de fapt și de drept care inițial au justificat măsura arestării preventive.
Gravitatea deosebită a acuzațiilor aduse, în circumstanțele factuale reținute prin actul de sesizare și datele personale ale inculpatei care, potrivit declarațiilor testimoniale, pe fondul abuzului de alcool, este o persoană violentă, ținând seama de atingerea adusă celei mai importante valori proteguită judiciar, viața omului, justifică în continuare aprecierea că privarea de libertate a inculpatei este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind întrunite exigențele art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Prin urmare, măsura arestării preventive a inculpatei se apreciază a fi în mod legal și temeinic menținută fiind proporțională cu gravitatea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată și necesară pentru îndeplinirea exigențelor impuse de art. 202 Cod procedură penală.
D. pentru care, Curtea în temeiul art.425/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpata P. E. împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestatoarea inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.425/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge,ca nefondată, contestația declarată de inculpata P. E. împotriva încheierii de ședință din data de 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestatoarea inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2015.
PREȘEDINTE
C. C. C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. V. V. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 376/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 361/2015.... → |
|---|
