Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 6754/1748/2014
Dosar nr._
(953/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 682/A
Ședința publică din data de 12 mai 2015
curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. N.
JUDECĂTOR: A. B. R.
GREFIER: A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței nr.48/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, inițial, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 14.04.2015 și, ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 28.04.2015, respectiv 12 mai 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.48 din 20 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu l-a condamnat pe inculpatul F. M. (fiul lui M. și G., născut la data de 15.08.1986 în București, sector 1, domiciliat în oraș Otopeni, .. 5, jud. Ilfov, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase și școala profesională, fără ocupație și fără loc de muncă, c.n.p._), în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a) Cod penal, precum și cu aplicarea art.396 alin.1 și 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
A fost menținută anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 255/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București definitivă prin nerecurare la 12.03.2012.
S-a constatat ca infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă în concurs cu infracțiunile ce au făcut obiectul sentințelor penale nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 09.03.2011, nr.255/29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin nerecurare la 12.03.2012 și nr.391/18.04.2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1159/03.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată inculpatului F. M. prin sentința penală nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B. în pedepsele componente, respectiv: 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.291 Cod penal pe care le-a repus în individualitatea lor.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului F. M. prin sentința penală nr.391/18.04.2014 a Judecătoriei sectorului 3 București în pedepsele componente, respectiv 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.335 alin.1 Cod penal și sporul fix de 3 luni, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art.36 alin.1 coroborat cu art.33 lit.a) și art.34 lit.b) C.pen. precum și în baza Deciziei nr.42/2008 a Î.C.C.J. au fost contopite pedepsele de 10 (zece) luni închisoare, 2 (două) luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B., 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr.255/29.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București și 1 (un) închisoare și sporul de 3 (trei) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.391/18.04.2014 a Judecătoriei sectorului 3 București cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare cu executare în regim de detenție în conformitate cu prevederile art.57 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată în baza M.E.P.I. nr.939/06.10.2014 emis de Judecătoria sectorului 3 București.
A fost anulat M.E.P.I. nr.939/06.10.2014 emis de Judecătoria sectorului 3 București și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 12.11.2011, în jurul orei 22.30, inculpatul F. M. a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare CC 5431 CK pe raza orașului P. din județul Ilfov fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
La reținerea acestei situații de fapt instanța de fond a avut în vedere, prin coroborare, următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare – din care reiese că la data de 12.11.2011, în jurul orei 22,30, inculpatul F. M. a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare CC 5431 CK pe DN 3 – . P., jud. Ilfov, din direcția . și fiind oprit în trafic lucrătorii de poliție au constatat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule; proces-verbal de verificare a conducătorului auto – care atestă că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule; actele de proprietate și polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie a autovehiculului; declarațiile martorului H. C. – pasager în autoturismul condus de inculpat, în prezența căruia F. M. a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere în timp ce conducea un autoturism marca BMW 320, de culoare neagră, înmatriculat sub nr. CC 5431 CK pe raza localității P., jud. Ilfov, iar în urma verificărilor conducătorului auto s-a stabilit că nu deține permis de conducere; declarații inculpat – în care a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a condus pe drumurile publice din orașul P., jud. Ilfov autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare CC 5431 CK, proprietate personală, în autoturism aflându-se și prietenul său H. C., intenționând să se deplaseze în București, sector 3, cartierul Titan; fișa de cazier judiciar a inculpatului – din care reiese că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
În fața instanței de judecată, inculpatul F. M. a solicitat ca judecata să se facă potrivit art. 375 Cod pr.penală, recunoscând în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.74 Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite – cu intenție directă; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și care privește siguranța circulației rutiere atât pentru propia persoană, cât și a tuturor participanților la trafic; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – nu s-a produs niciun rezultat; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – nu au existat, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul este recidivist fiind condamnat anterior pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina lui în actul de sesizare și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul F. M. are vârsta de 29 ani, este necăsătorit, studii 10 clase și școala profesională, stagiul militar nesatisfăcut.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța de fond a constatat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției adoptată în primă instanță.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, P. arată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este nelegală, în mod greșit prima instanță reținând existența concursului de infracțiuni între fapta dedusă judecății în prezenta cauză și faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B. definitivă la 09.03.2011 prin nerecurare, pedeapsa aplicată constituind de fapt primul termen al recidivei astfel că judecătorul cauzei pe fond trebuia să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei și să adauge la pedeapsa aplicată în cauză rezultanta de 10 luni închisoare (rezultată în urma contopirii) iar in raport de data comiterii infracțiunii deduse judecății (12.11.2011) să constate că aceasta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 255/29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând a dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente. De asemenea, instanța de fond trebuia să constate că fapta dedusă judecății în cauză este concurentă cu fapta comisă la 24.03.2013 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 391/18.04.2014 a Judecătoriei sector 3 București. În final, arată P., instanța de fond trebuia să contopească rezultanta ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin s.p. nr.101/2011 cu pedeapsa de 9 luni închisoare dispusă prin s.p.nr.391/2014 și cu pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin s.p. 255/2012 urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea și să aplice un spor de pedeapsă.
În ședința publică din 31.03.2015, procurorul de ședință a învederat instanței că parchetul nu mai solicită să se facă aplicarea art. 83 V Cod penal, să se revoce suspendarea de 10 luni și să se adauge aritmetic, cumulat, la pedeapsa de 1 an aplicată în prezenta cauză. Procurorul de ședință solicită aplicarea deciziei pronunțată în interesul legii, nr. 42/2008 de Înalta Curte de Casație si Justiție într-un recurs în interesul legii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 Cod procedură penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, situație de fapt necontestată în prezenta cale de atac, constând, în esență, în aceea că la data de 12.11.2011, în jurul orei 22:30, inculpatul F. M. a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare CC 5431 CK pe raza orașului P. din județul Ilfov, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Astfel cum rezultă din dispozițiile legale în materie, recursul în interesul legii are ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării.
În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. 3 din Constituție ,,Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale”.
Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se soluționează recursurile în interesul legii se publică în Monitorul Oficial, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Instanțele trebuie să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, în caz contrar, o hotărâre pronunțată cu încălcarea soluțiilor stabilite prin deciziile pronunțate în procedura recursului în interesul legii, fiind nelegală, cu toate consecințele ce decurg de aici.
Prin Decizia nr. 42/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 204/31.03.2009), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere a Curții de Apel Bacău, și, în consecință, a stabilit căîn cazul în care instanța este investită prin același act de sesizare cu judecarea a doua infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozitiile art. 85 din Codul penal, iar pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată prin parcurgerea mai multor etape succesive, după cum urmează:
- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății;
se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;
se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adauga un spor de pedeapsă;
pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adauga un spor de pedeapsă.
Având în vedere cele menționate în Decizia nr. 42/2008 și în considerarea caracterului obligatoriu al deciziei amintite, care își păstrează pe deplin aplicabilitatea, Curtea va proceda în consecință, urmându-se două etape: mai întâi se va anula suspendarea, se vor aplica dispozițiile de la concursul de infracțiuni (pedeapsa pentru care s-a dispus suspendarea cu faptele săvârșite anterior rămânerii definitive), iar rezultanta acestui concurs, în baza art. 39 alin. 1 Cod penal 1969 se va contopi cu pedeapsa care a fost aplicată pentru fapta săvârșită în interiorul termenului de încercare.
În condițiile în care parchetul nu contestă cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății, Curtea va menține cuantumul orientat spre minimul special prevăzut de lege și la pedeapsa rezultantă determinată potrivit Deciziei nr. 42/2008, va aplica un spor de 3 luni închisoare, ce este justificat de numărul de infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, cea mai mare parte dintre ele, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, sporul trebuind să reflecte și pedepsele ce nu se mai execută.
Prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit art. 5 alin.1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, a prevăzut că noua legislație penală intră în vigoare la data de 01.02.2014.
Cu referire la încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, în lumina aplicării legii mai favorabile în raport de . noului Cod penal, Curtea are în vedere că, prin decizia nr.5 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că: “în aplicarea art.5 din Codul penal se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii mai favorabile”.
De asemenea, prin decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casatie și Justiție – Secția penală în Dosarul nr.5._, constatându-se că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Din această perspectivă, în determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret al inculpatului, Curtea trebuie să efectueze o analiză comparativă globală a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația acestuia.
În urma acestui proces de evaluare, Curtea constată că legea de la momentul săvârșirii infracțiunii este mai favorabilă. Deși limitele speciale de pedeapsă sunt menținute în noul Cod Penal, Curtea va aplica legea veche având în vedere, în principal, faptul că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu mai multe infracțiuni, iar regimul concursului de infracțiuni este mai favorabil pe legea veche, decât pe legea nouă.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și S. și P. împotriva României, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, Curtea va interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Faptele săvârșite de inculpatul F. M. nu au o gravitate deosebită, nu sunt de natură electorală, nu au legătură cu viața de familie și nici nu au fost săvârșite folosindu-se o anumită funcție sau profesie, astfel că nu i se vor interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a teza I, c, d, și e Cod penal 1969.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 48/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Va desființa, în întregime, sentința penală apelată, și rejudecând pe fond, va face aplicarea Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal 1969, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 alin.1 Cod penal 2009 va condamna pe inculpatul F. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 865 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art.85 alin.1 Cod penal 1969 va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255 din 29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului F. M. prin sentința penală nr.255 din 29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG. nr.195/2002, 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (aplicată prin sentința penală nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare) și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal (aplicată prin sentința penală nr. 101/25.02.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare) și pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal 1969 va contopi pedepsele de 10 luni închisoare, 2 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.255/29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul F. M. să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.39 alin.1 Cod penal 1969 va contopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare mai sus menționată cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului F. M. prin sentința penală nr.391/18.04.2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1159 din 03.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II – a Penală ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.255 din 29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 3 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.12 alin.1 din Legea 187/2012, rap. la art.71 Cod penal 1969 va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969.
În baza art.36 alin.3 Cod penal 1969 va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată în baza M.E.P.I. nr.939/06.10.2014 emis de Judecătoria sectorului 3 București, de la 07.10.2014 la zi.
Va anula M.E.P.I. nr.939/06.10.2014 emis de Judecătoria sectorului 3 București și va dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în fond.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în apel, în sumă de 50 lei, se va acoperi din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 48/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Desființează, în întregime, sentința penală apelată, și rejudecând pe fond, face aplicarea Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal 1969, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 alin.1 Cod penal 2009 condamnă pe inculpatul F. M. (fiul lui M. și G., născut la data de 15.08.1986 în București, sector 1, domiciliat în oraș Otopeni, .. 5, jud. Ilfov, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase și școala profesională, fără ocupație, în prezent încarcerat în Penitenciarul București Rahova) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 865 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art.85 alin.1 Cod penal 1969 anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255 din 29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului F. M. prin sentința penală nr.255 din 29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG. nr.195/2002, 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (aplicată prin sentința penală nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare) și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal (aplicată prin sentința penală nr. 101/25.02.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare) și pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal 1969 contopește pedepsele de 10 luni închisoare, 2 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.101/25.02.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.255/29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul F. M. să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.39 alin.1 Cod penal 1969 contopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare mai sus menționată cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului F. M. prin sentința penală nr.391/18.04.2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1159 din 03.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II – a Penală ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.255 din 29.02.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.12 alin.1 din Legea 187/2012, rap. la art.71 Cod penal 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969.
În baza art.36 alin.3 Cod penal 1969 deduce din pedeapsa aplicată perioada executată în baza M.E.P.I. nr.939/06.10.2014 emis de Judecătoria sectorului 3 București, de la 07.10.2014 la zi.
Anulează M.E.P.I. nr.939/06.10.2014 emis de Judecătoria sectorului 3 București și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în fond.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin.1, 2 Cod procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în apel, în sumă de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. N. A. B. R.
GREFIER,
A. P.
Red.A.B.R./Th.red.C.V.M.-ex.4/19.05.2015
Jud. Cornetu – judecător N. C.
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 738/2015. Curtea de... → |
|---|
