Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 738/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2142/2/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (1220/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 738/A

Ședința din Camera de Consiliu din 19.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – V. I. V.

JUDECĂTOR – I. C.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..

Pe rol se află soluționarea contestației în anulare declarate de condamnata C. C. A. împotriva deciziei penale nr. 513/A/30.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/302/2013.

Fără citarea contestatorului.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că a fost atașat dosarul nr._/302/2013, după care:

Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază inadmisibilă contestația în anulare, arătând că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 C.p.p.

CURTEA,

Asupra prezentei contestații.

La data de 1.04.2015 petenta C. C. A. a formulat contestație în anulare împotriva împotriva deciziei penale nr. 513/A/30.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/302/2013. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că procedura judiciară constând în judecarea apelului împotriva sentinței penale nr. 79 din 14 ianuarie 2015 a Judecătoriei Sector 5 București, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, s-a desfășurat în lipsa sa, deși a solicitat amânarea cauzei pe motive medicale, depunând și înscrisuri în acest sens.

Cererea petentei a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II a penală, iar la termenul din data de 19 mai 2015 instanța a pus în discuție admisibilitatea contestației, urmând a reține următoarele:

Prin decizia penală nr. 513/A/30.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/302/2013, s-au dispus următoarele:

„În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. (fostă E.) C. A. împotriva sentinței penale nr. 79 pronunțată la data de 14.01.2015 de JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI, în dosarul nr._/302/2013.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta C. (fostă E.) C. A. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantei inculpate se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București”.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.79 din 14.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art. 386 C. pr. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. 1, 2 și 3 V.c.p. și art. 290 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin.2 V.c.p. în art. 244 alin. 1 și 2 N.c.p. și art. 322 N.c.p.

În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 V.c.p. cu aplic. art. 5 N.c.p a fost condamnat inculpata C. (FOSTĂ E.) C. A., modificat cf. art. 277 alin. 1 c.p.p., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 290 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. a fost condamnată C. (fostă E.) C. A., modificat cf. art. 277 alin. 1 c.p.p. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele din cauză au fost concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 509/06.05.2011 Judecătoriei sector 1 București modificată prin decizia penală nr. 269/06.02.2011 a C.A.B. și sentința penală nr. 35/13.01.2014 a Jud. sector 5 București, modificată prin decizia penală nr. 471/08.04.2014 a C.A.B.

A fost menținută anularea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani stabilită prin s.pen. nr. 509/06.05.2011 Judecătoriei sector 1 București, modificată prin d.pen. nr. 269/06.02.2011 a C.A.B.

În baza art. 86 ind. 5 V.c.p. a fost anulat beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani stabilită sentința penală nr. 35/13.01.2014 a Judecătoriei sector 5 București modificată prin decizia penală nr. 471/08.04.2014 a C.A.B.

Au fost descontopite pedepsele rezultante de 2 ani stabilită sentința penală nr. 35/13.01.2014 a Jud. sector 5 București modificată prin d.pen. nr. 471/08.04.2014 a C.A.B. și 3 ani stabilită prin s.pen. nr. 509/06.05.2011a Jud. sector 1 București modificată prin d.pen. nr. 269/06.02.2011 a C.A.B. în pedepsele componente: respectiv câte 2 ani închisoare pentru 2 X art. 244 alin. 1 și 2 N.c.p., câte 3 luni închisoare pentru 2 X 290 alin. 1 c.p. și 6 luni închisoare pentru art. 290 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 c.p., 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu aplic. art. 41 alin. 2 V.c.p. și 6 luni închisoare pentru art. 293 V.c.p.

În baza art. 36, 33 lit. a – 34 lit. b V.c.p. au fost contopite pedepsele susmenționate cu cele aplicate prin prezenta, rezultând 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea din prezenta de la 30.07.2013 la 31.07.2013 și din 14.06.2010 conform sentinței penale nr. 509/06.05.2011 Judecătoriei sector 1 București.

În baza art. 350 alin. 1 C. pr. pen. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 ind. 1 c.p.p. luată prin încheierea din 15.01.2014.

În baza art. 14, 346 c.p.p. art. 998, 999 cod civil a fost obligată inculpata la plata sumelor de 2750 euro echivalent în lei la data plății și_,26 lei către partea civilă ., reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 14, 348 C. pr. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate: contract de comodat, anexele, avizele de însoțire a mărfii . nr._/07.05.2010, . nr._/12.05.2010, facturile . nr. 1231/07.05.2010, . nr. 1242/12.05.2010, biletul la ordin BRDE3AE_.

În baza art. 191 C. pr. pen. a fost obligat inculpata la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 6249/P/2013 din data de 23.10.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. (fostă E.) C. A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.1, alin.2 și alin.3 C.pen. 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. 1969,C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. 1969.

În fapt, s-a reținut că în luna mai a anului 2010, pretinzând că se numește B. B. E. și că are calitatea de administrator al societății . SRL, inculpata C. C. A. l-a indus și menținut în eroare pe numitul I. G., reprezentant al părții civile ., cu ocazia încheierii unui contract de comodat având ca obiect folosirea a 10 aparate de cafea și produse aferente acestora (pastile pentru expresoare de cafea, ceai și zahăr), care i-au fost livrate și pe care nu le-a achitat.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a completat un bilet la ordin cu . 3 AE nr._, refuzat la plată pentru că emitentul nu avea cont deschis la BRD Pitești, pe care l-a predat părții civile în scopul de a garanta operațiunea comercială încheiată.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentantului ., numitul I. G.; procesele-verbale de recunoaștere din planșă foto a inculpatei, efectuate de către partea vătămată și martorului M. I.; declarațiile martorilor: B. B. E. și M. I.; înscrisuri: contractul de comodat, anexele, avizele de însoțire a mărfii . nr._/07.05.2010, respectiv . nr._/12.05.2010, facturile . nr.1231/07.05.2010, respectiv . nr.1242/12.05.2010 încheiat între . și . SRL, în original și copie, biletul la ordin BRDE3AE0070886, în original și copie și verificările efectuate la Registrul Comerțului privind societățile în litigiu; dovada din data de 16.08.2010 cu planșele foto aferente, din care reiese că a fost restituit un aparat de cafea LAVAZZA EVOLUTIONE seria_; declarația pe proprie răspundere a inculpatei, atunci când s-a prezentat ca fiind numita B. B. E.; procesele-verbale de ridicare a probelor de semnătură de la inculpată și de la martora B. B. E.; procesul-verbal de ridicare a modelelor de comparație a impresiunilor prevăzute pe ștampila ce aparține . SRL; expertiza nr._ din 09.09.2011; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, conform art. 224 alin. 3 C. proc.pen.; declarațiile inculpatei C. (E.) C. A.; alte înscrisuri.

Partea civilă prin reprezentant, ., s-a constituit parte civilă cu suma de 2750 euro echivalent în lei la data plății și_,26 lei.

În cursul judecății s-au administrat următoarele mijloace de probă:

La termenul din data de 17.09.2014, a fost readministrată proba cu declarația reprezentantului părții civile, I. G., aceasta fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei.

Inculpata a fost audiată nemijlocit în fața instanței de judecată, la termenul din data de 15.10.2014, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei.

De asemenea, s-a dispus readministrarea probei cu martorii indicați în rechizitoriu și a probei cu înscrisuri, iar la solicitarea părții civile instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri. Declarațiile martorilor M. I. și B. B. E. au fost consemnate în scris și atașate dosarului cauzei.

Întrucât inculpata nu s-a prezentat în fața instanței la primul termen de judecată cu procedura completă în vederea audierii și a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor imputate, nefiind îndeplinite disp. art. 374-375 c.p.p., cauza a fost judecată potrivit procedurii de drept comun.

Instanța de fond a reținut că la data de 7.05.2010, între . - reprezentată de partea civilă I. G. și inculpata C. (E.) C. A. care și-a asumat în mod mincinos calitatea de administrator al . SRL, a fost încheiat un contract de comodat, având ca obiect 10 aparate de cafea, cu capsulele aferente, în schimbul folosirii acestora, inculpata având obligația de achita prețul convenit.

Contractul a fost încheiat în București, ., sector 5, fiind semnat și ștampilat de către inculpată.

Din coroborarea declarațiilor reprezentantului părții civile date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, cu declarațiile date de inculpată în faza de urmărire penală și în fața instanței, instanța a reținut că la data de 6.05.2010 reprezentantul părții civile a fost contactat telefonic de către inculpata C. C. care s-a prezentat drept B. B., în calitate de administrator al . SRL, în vederea încheierii unui contract de comodat.

Urmare a apelului, I. G. s-a deplasat la sediul indicat de inculpată ca fiind sediul firmei . SRL, în sector 5, ., unde a încheiat contractul de comodat.

Reprezentantului părții civile i s-au prezentat de către inculpată o copie a unui C.I. eliberat pe numele B. B. și un certificat de înmatriculare al firmei pe care aceasta se presupunea că o administrează.

Potrivit acelorași declarații, necontradictorii pe acest aspect, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că la data semnării contractului, . i-a predat inculpatei 5 aparate Lavazza Evolutione, conform avizului nr.3/07.05.2010. În același timp a fost emisă factura fiscală GIAD nr.1231 aferentă, însumând 1517,25 lei.

Ulterior, la data de 12.05.2010, inculpatei i-au mai fost predate 5 aparate Lavazza LB1000, astfel cum rezultă din avizul nr.4/12.05.2010, fiind totodată emisă factura GIAD nr.1242, însumând 1874,25 lei. Termenul de plată al facturilor era de 14 zile, iar inculpata nu a efectuat plata acestora nici până în prezent.

În vederea garantării plății, astfel cum însăși inculpata recunoaște, aceasta a emis un Bilet la Ordin cu suma de 20.000 de lei, completat, semnat și ștampilat pe numele B. B. și al firmei . SRL.

În ceea ce privește valabilitatea acestuia, coroborând declarațiile inculpatei cu cele ale reprezentantului părții civile și cu înscrisurile depuse în original la dosar și adresa Băncii Raiffeisen, instanța a constatat că Biletul la Ordin a fost emis fără acoperire, fiind refuzat la plata în data de 22.06.2010, datorită faptului că emitentul nu avea cont deschis la sucursala BRD Pitești.

Potrivit declarațiilor inculpatei, coroborate cu raportul de expertiză criminalistică, instanța a reținut că inculpata a contrafăcut ștampila firmei . SRL.

Întrucât inculpata nu a efectuat plata facturilor, reprezentantul părții civile a încercat în repetate rânduri să o contacteze, însă fără rezultat, motiv pentru care s-a deplasat la sediul firmei . SRL, din ., unde a aflat că depozitul fusese închis și că inculpata era căutată și de alți clienți.

Penalitățile aferente neplății facturilor emise de . sunt în cuantum de 9528,33 lei și respectiv_,43 lei.

Instanța de fond a avut în vedere și declarațiile martorului M. I. și a reținut că inculpata, folosind aceeași identitate falsă și prezentând același certificat de înmatriculare al firmei . SRL, a închiriat în perioada iunie 2010 spațiul proprietate personală al martorului din ., spațiu în care a fost depozitat un singur expresor de cafea din cele 10 comandate, expresor care a și fost recuperat de partea civilă. În ceea ce privește spațiul din sector 5, . București, acesta a fost închiriat tot de inculpată pentru a induce în eroare potențiali parteneri de afaceri.

Coroborând procesele-verbale de recunoaștere încheiate cu ocazia identificării din planșe foto a celei care s-a prezentat a fi B. B., de către reprezentantul părții civile și de către martorul M. I., cu concluziile raportului de expertiză criminalistică, s-a reținut de către instanța de fond că persoana care s-a prezentat sub o identitate falsă, a semnat contractul de comodat în calitate de reprezentant . SRL, a semnat avizele și facturile emise de partea civilă, a semnat în calitate de emitent al Biletului la Ordin . nr._ și contrafăcut ștampila firmei . SRL este numita C. (fostă E.) C. A..

În ceea ce privește proveniența actelor pe care inculpata le-a prezentat părții civile la încheierea contractului de comodat, s-a reținut, coroborând ultima declarație a inculpatei dată în fața instanței de judecată, că în perioada martie-aprilie 2010 inculpata a primit de la numita E. M. care avea de la numita B. B. o copie de pe C.I. al acesteia din urmă, actele societății comerciale . SRL, în original certificatul de înmatriculare al acestei societăți și un bilet la ordin emis în alb, precum și 2-3 file cec emise de asemenea în alb.

Instanța de fond a respins ca nesincere întrucât nu se coroborează cu restul probatoriului, și în principal cu declarațiile martorei B. B., declarațiile date de inculpată în fața organelor de urmărire penală cu privire la cumpărarea de către aceasta a firmei . SRL de la numita B. B., ocazie cu care i-ar fi fost înmânate actele susmenționate, primind totodată acordul utilizării lor.

În plus, instanța a reținut că numita B. B., administrator al firmei . SRL, nu a cunoscut-o niciodată pe inculpată, fiind posibil ca actele să fi ajuns în posesia lui C. C. în mod indirect, dat fiind că în anul 2008 societatea martorei a închiriat un spațiu comercial predându-i proprietarului spațiului din zona Piața Gorjului București înscrisurile în discuție, fără ca acestea să-i fie restituite la rezilierea contractului, în anul 2009.

Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatei C. (fostă E.) C. A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna mai a anului 2010, pretinzând că se numește B. B. E. și că este administrator al . SRL, a încheiat prin folosirea de nume și calități mincinoase, cu numitul I. G., reprezentantul părții civile ., un contract de comodat pentru folosirea a 10 aparate de cafea și produse aferente, pentru care s-au emis facturi fiscale și care au fost livrate inculpatei, fără a fi restituite ulterior părții vătămate și achitate, și care a completat un bilet la ordin BRDE3AE nr._ refuzat la plată pe motiv că emitentul nu are cont deschis la BRD Pitești, pe care inculpata l-a predat părții vătămate pentru a garanta contractul încheiat și a o menține în eroare pe aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 C.pen. 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 C.pen. 1969, cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 215, alin.1, C. pen. 1969, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, s-a reținut că elementul material constă în înșelăciunea prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, iar potrivit alin. 3 elementul material constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Acțiunea inculpatei, care l-a indus în eroare pe numitul I. M., prezentându-se sub un alt nume și cu o calitate care nu îi aparținea, de administrator al unei societăți comerciale, precum și prin emiterea unui bilet la ordin fără acoperire, în scopul de a-l determina să încheie un contract și a obține pentru sine 10 expresoare de cafea, pricinuind o pagubă societății ., realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Urmarea imediată constând în pricinuirea unei pagube în patrimoniul unei persoane, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din derularea evenimentelor.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 290 C.pen. 1969, instanța reține că elementul material constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 (prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea sau în orice mod), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Acțiunea inculpatei C. C. A. care a semnat cu numele B. B., în calitate de administrator al societății . SRL și a ștampilat folosind o ștampilă falsă, un contract de comodat, facturi fiscale și avize, precum și un bilet la ordin fără acoperire, realizează elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Urmarea imediată o constituie obținerea încrederii reprezentantului părții civile în privința respectării de către inculpată a obligațiilor asumate printr-un contract. Legătura de cauzalitate rezultă din derularea evenimentelor.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 C. pen.1969, întrucât a prevăzut rezultatul actelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, astfel cum ea însăși a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, recunoscând în final întreaga derulare a evenimentelor.

În baza art. 345, alin. 2 C. proc. pen. 1968, întrucât instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele de inducere în eroare a reprezentantului părții civile prin prezentarea sub o identitate falsă și semnarea unui acte cu un nume și sub o calitate falsă, precum și de emitere a unui bilet la ordin fără acoperire există în materialitatea lor, constituie infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată și că au fost săvârșite de inculpata C. (fostă E.) C. A., și, în lipsa reținerii vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. 1968, urmează a o condamna pe aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1, alin.2 și alin.3 C.pen. 1969 și de art. 290 alin. 1 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. 1969.

La stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 din Codul penal, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, urmând a evidenția gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective dar și a circumstanțelor personale ale inculpatei, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acesteia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

În concret, instanța a reținut că inculpata a săvârșit infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată cu ocazia perfectării și executării unui contract de comodat având ca obiect 10 expresoare și capsulele aferente acestora, având drept consecință un prejudiciu relativ mare, calculat prin cumularea prețului acestora cu facturile emise și neachitate, precum și cu penalitățile aferente neachitării lor.

În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța a reținut că inculpata, în prezent căsătorită și având în întreținere un copil minor, a săvârșit infracțiunile deduse prezentei judecăți în scopul dobândirii unor foloase materiale, într-o posibilă legătură cu lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă.

De asemenea, inculpata, în prezent condamnată în alte dosare pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente și de aceeași natură cu infracțiunile judecate în cauza de față, are în consecință un comportament infracțional constant și specializat în comiterea unor infracțiuni cu același mod de organizare.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și comportamentul inculpatei pe durata cercetării judecătorești, care nu a cooperat, și, deși se afla sub puterea unei măsuri preventive luate sub imperiul V.c.p.p., nu s-a prezentat în fața instanței decât în urma emiterii mai multor mandate de aducere cu însoțitor, fără a justifica în toate cazurile imposibilitatea de prezentare.

În lumina acestor considerente și având în vedere existența unui concurs de infracțiuni atât între cele două infracțiuni judecate în prezent, cât cu alte infracțiuni pentru care inculpata a fost deja condamnată definitiv, instanța se va orienta totuși în cauză spre limita minimă specială prevăzută de textele de lege care incriminează înșelăciunea și falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Având în vedere că între momentul săvârșirii infracțiunilor (mai 2010) și momentul pronunțării prezentei hotărâri a avut loc . N. C. pen., la data de 1.02.2014, instanța a constatat că faptele descrise în rechizitoriu, prevăzute și sancționate conform art. 215 alin.1, 2 și 3 C. pen. 1969 (limite de pedeapsă 3-15 ani închisoare) și 290 alin.1 (limite de pedeapsă 3 luni-2 ani sau amendă) întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și sancționate conform art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. și art. 322 C.pen.

În lumina considerentelor de mai sus și față de limitele mai reduse de pedeapsă din C. pen. doar în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune (de la unu la 5 ani închisoare) în baza disp. art. 5 C. pen., instanța a avut în vedere cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. 1,2 și 3 C.pen. 1969 și art. 290 alin. 1 C.pen 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 33 lit. a C.pen. 1969 în art. 244 alin.1 și 2 și art. 322 C.pen., cu aplicarea art.35 și 38 C.pen.

Cu toate acestea, instanța a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr.509/06.05.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, modificată prin Decizia penală nr.269/06.02.2011 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr.35/13.01.2014 a Judecătoriei Sector 5 București, modificată prin Decizia penală nr.471/08.04.2014 a Curții de Apel București.

Pentru toate aceste motive, constatând în baza art. 5 C.pen. că este mai favorabil regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 34 C.pen. 1969, față de cel prevăzut de art.39 C.pen., instanța, în baza Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.08.2014, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, astfel cum aceasta a fost formulată.

În consecință, instanța a fost condamnată inculpata C. (fostă E.) C. A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare (în scopul reeducării și îndreptării comportamentului infracțional perseverent), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. 1969.

Întrucât faptele din cauză sunt săvârșite în luna mai 2010, acestea sunt concurente cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr.509/06.05.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, modificată prin Decizia penală nr.269/06.02.2011 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr.35/13.01.2014 a Judecătoriei Sector 5 București, modificată prin Decizia penală nr.471/08.04.2014 a Curții de Apel București.

Prin Sentința penală nr.509/06.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, modificată prin Decizia penală nr.269/06.02.2011 a Curții de Apel București s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.pen. 1969, cu aplicarea art. 41 C.pen. 1969, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. 1969 și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1 C.pen. 1969, urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani.

Prin Sentința penală nr.35/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, modificată prin Decizia penală nr.471/08.04.2014 a Curții de Apel București s-a dispus condamnarea inculpatei la câte 2 ani închisoare în baza art.244 alin.1,2 C.pen., pentru două infracțiuni de aceeași natură și câte 3 luni închisoare în baza art. 290 alin. 1 C.pen. 1969, pentru două infracțiuni de aceeași natură. În consecință, instanța a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Totodată, s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilita prin s.p. 509/06.05.2011 a Judecătoriei Sector 1, modif. prin d.p. 269/06.02.2012 a Curtea de Apel București. În baza art. 36, 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o perioadă de 7 ani, termen de încercare.

În temeiul art.85⁵ C.pen. 1969, având în vedere că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatei C. (fostă E.) C. A. la două pedepse cu închisoarea cu executare, de 3 ani și respectiv de 6 luni, instanța va menține anularea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr.509/06.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, modificată prin Decizia penală nr.269/06.02.2011 a Curții de Apel București.

În baza aceluiași temei juridic, instanța a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani stabilită prin Sentința penală nr.35/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, modificată prin Decizia penală nr.471/08.04.2014 a Curții de Apel București.

Întrucât instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată definitiv prin două Decizii ale Curții de Apel București, a descontopit pedepsele rezultante de 2 ani stabilită prin Sentința penală nr.509/06.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, modificată prin Decizia penală nr.269/06.02.2011 a Curții de Apel București și 3 ani stabilită prin Sentința penală nr.35/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, modificată prin Decizia penală nr.471/08.04.2014 a Curții de Apel București.

Pe latură civilă, în ceea ce privește repararea prejudiciului produs prin infracțiunile săvârșite de inculpata C. C. A., în temeiul art. 6, alin.2 C.civ., actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor.

Instanța a constatat că fapta ilicită este reprezentată în cauză de infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșite cu intenție de către inculpată.

Pentru aceste motive, existând o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de partea civilă și fapta ilicită care l-a cauzat, instanța urmează să admită acțiunea civilă și să o oblige pe inculpată la plata contravalorii prejudiciului suferit. Instanța a constatat că reprezentantul societății înșelate s-a constituit, în numele societății, parte civilă cu suma de 2750 de euro, reprezentând contravaloarea celor 9 expresoare nerecuperate, și cu suma de_,26 lei, reprezentând totalul facturilor emise de acesta în executarea contractului la a cărui încheiere a fost indus în eroare, cu penalitățile aferente.

Pentru aceste motive, având în vedere că prejudiciul cauzat printr-o faptă ilicită trebuie reparat în totalitate, prin însumarea tuturor tipurilor de prejudicii previzibile sau neprevizibile, instanța a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 2.750 de euro echivalent în lei la data plății și a sumei de 24.643,26 de lei către partea civilă ., reprezentând despăgubiri materiale.

În temeiul art. 14 și 348 C.proc.pen. 1968, instanța a anulat înscrisurile falsificate: contract de comodat, anexele, avizele de însoțire a mărfii . nr._/07.05.2010, . nr._/12.05.2010, facturile . nr.1231/07.05.2010 și . nr. 1242/12.05.2010 și biletul la ordin BRDE3AE0070886.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata C. (fosta E.) C. A..

Inculpata fără a fi prezentă la dezbateri, prin apărător din oficiu a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Cu privire la starea de sănătate a acesteia și faptul că are un copil minor în întreținere.

Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Curtea subliniaza ca atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata s-au respectat valentele disp.art. 52 C. proc. pen. din 1968, aplicabil la data soluționării cauzei în primă instanță, potrivit cu care orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

De asemenea, Curtea are în vedere corecta aplicare de către instanța de fond a disp art 66 alin 2 C pr pen din 1969, potrivit cu care în situația în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie prin probe contrare, asupra cărora organele judiciare sunt obligate să se pronunțe, în sensul admiterii sau respingerii motivate a acestora.

Astfel, pe parcursul desfășurării procesului penal, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au obligația administrării tuturor probelor care contribuie la aflarea adevărului, indiferent dacă aceste probe conduc la stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului și indiferent dacă inițiativa probațiunii a aparținut organelor judiciare ori inculpatului.

Această modalitate de abordare a problematicii probațiunii în procesul penal este singura cale de realizare în practică a principiului egalității armelor în procesul penal, a respectării dreptului la apărare al inculpatului, pe fondul contradictorialității fățișe și permanente între acuzare și apărare în decursul tragerii la răspundere penală.

În instrumentarea cauzei penale de față este de evidențiat preocuparea organului de urmărire penală și a primei instanțe de judecată în stabilirea situației de fapt, în sensul evitării administrării numai a acelor probe care conduc la stabilirea vinovăției inculpatului și a interpretării acestor probe spre acest obiectiv.

Efectuând propria sa analiză asupra probatoriului administrat, Curtea constată că situația de fapt reținută de prima instanță este una reală, fiind susținută de probele administrate. În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantei-inculpate o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris fapta săvârșită, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.

Curtea va achiesa în totalitate la temeinicia concluziilor instanței de fond care a reținut în mod just situația de fapt și a analizat în mod judicios fiecare mijloc de proba care a contribuit la formarea convingerii dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății.

Astfel, din materialul probator administrat in cursul procesului penal, a rezultat că în luna mai a anului 2010, pretinzând că se numește B. B. E. și că este administrator al . SRL, a încheiat prin folosirea de nume și calități mincinoase, cu numitul I. G., reprezentantul părții civile ., un contract de comodat pentru folosirea a 10 aparate de cafea și produse aferente, pentru care s-au emis facturi fiscale și care au fost livrate inculpatei, fără a fi restituite ulterior părții vătămate și achitate, și care a completat un bilet la ordin BRDE3AE nr._ refuzat la plată pe motiv că emitentul nu are cont deschis la BRD Pitești, pe care inculpata l-a predat părții vătămate pentru a garanta contractul încheiat și a o menține în eroare pe aceasta

De precizat ca in motivele de apel apelanta inculpata nu a criticat temeinicia sentintei primei instante sub acest aspect, apelul vizand doar aspectele ce tin de individualizarea pedepsei.

În acest sens, Curtea consideră necesar a menționa și jurisprudența constantă a Curții EDO în care s-a arătat că hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Astfel, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată. Iar în condițiile în care instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, după care a și-a însușit motivele acestei instanțe, adăugând argumentele ce i se par pertinente, Curtea EDO a considerat că instanța de apel și-a motivat hotărârea, art. 6 din Convenție nefiind încălcat. (CEDO, Marea Cameră, hotărârea García Ruiz c. Spania). De asemenea, Curtea a arătat că rigorile procesului echitabil sunt respectate în condițiile în care instanța care s-a pronunțat asupra recursului a dat un răspuns motivelor acestui recurs, fiind adevărat că obligația de a-și motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. 1 din Convenție le-o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX].

Nu mai putin adevarat este faptul ca, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în cauza B. împotriva României, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești impusă instanțelor naționale prin art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar dacă nu implică existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia. În îndeplinirea obligației de motivare, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea primei instanțe, ci, procedând la o examinare proprie a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările invocate de părți.

In raport cu aceste exigente, instanța de fond a constatat în mod corect că, în drept, faptele inculpatei C. (fostă E.) C. A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna mai a anului 2010, pretinzând că se numește B. B. E. și că este administrator al . SRL, a încheiat prin folosirea de nume și calități mincinoase, cu numitul I. G., reprezentantul părții civile ., un contract de comodat pentru folosirea a 10 aparate de cafea și produse aferente, pentru care s-au emis facturi fiscale și care au fost livrate inculpatei, fără a fi restituite ulterior părții vătămate și achitate, și care a completat un bilet la ordin BRDE3AE nr._ refuzat la plată pe motiv că emitentul nu are cont deschis la BRD Pitești, pe care inculpata l-a predat părții vătămate pentru a garanta contractul încheiat și a o menține în eroare pe aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 C.pen. 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 C.pen. 1969, cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969.

În ceea ce privește circumstanțele personale invederate in sustinerea apelului in prezenta cauza, Curtea ia act ca in mod corect acestea au fost valorificate de prima instanta care a reținut că inculpata, în prezent căsătorită și având în întreținere un copil minor, a săvârșit infracțiunile deduse prezentei judecăți în scopul dobândirii unor foloase materiale, într-o posibilă legătură cu lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă. De asemenea, inculpata, în prezent condamnată în alte dosare pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente și de aceeași natură cu infracțiunile judecate în cauza de față, are în consecință un comportament infracțional constant și specializat în comiterea unor infracțiuni cu același mod de organizare. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și comportamentul inculpatei pe durata cercetării judecătorești, care nu a cooperat, și, deși se afla sub puterea unei măsuri preventive luate sub imperiul V.c.p.p., nu s-a prezentat în fața instanței decât în urma emiterii mai multor mandate de aducere cu însoțitor, fără a justifica în toate cazurile imposibilitatea de prezentare. În lumina acestor considerente și având în vedere existența unui concurs de infracțiuni atât între cele două infracțiuni judecate în prezent, cât cu alte infracțiuni pentru care inculpata a fost deja condamnată definitiv, instanța se va orienta totuși în cauză spre limita minimă specială prevăzută de textele de lege care incriminează înșelăciunea și falsul în înscrisuri sub semnătură privată. Având în vedere că între momentul săvârșirii infracțiunilor (mai 2010) și momentul pronunțării prezentei hotărâri a avut loc . N. C. pen., la data de 1.02.2014, instanța a constatat că faptele descrise în rechizitoriu, prevăzute și sancționate conform art. 215 alin.1, 2 și 3 C. pen. 1969 (limite de pedeapsă 3-15 ani închisoare) și 290 alin.1 (limite de pedeapsă 3 luni-2 ani sau amendă) întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și sancționate conform art. 244 alin. 1 și 2 C. pen. și art. 322 C.pen.

În mod corect prim instanța a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr.509/06.05.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, modificată prin Decizia penală nr.269/06.02.2011 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr.35/13.01.2014 a Judecătoriei Sector 5 București, modificată prin Decizia penală nr.471/08.04.2014 a Curții de Apel București, in lumina disp. art. 5 C.pen. fiind mai favorabil regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 34 C.pen. 1969, față de cel prevăzut de art.39 C.pen., motiv pentru care instanța, în baza Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.08.2014, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, astfel cum aceasta a fost formulată.

Totodată, Curtea, după deliberare, având în vedere că apelantei-inculpate i s-a pus în vedere la termenul anterior că este singurul termen acordat pentru a-i da posibilitatea să se prezinte în fața instanței de apel, că actele medicale depuse la dosar au parafa aceluiași medic, precum și actele medicale depuse în mod repetitiv în fața instanței de fond și care nu relevă afecțiuni care ar fi împiedicat-o pe aceasta să se prezinte astăzi în fața instanței de control judiciar, a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată, ca neîntemeiată, apreciind că aceasta este menită să tergiverseze soluționarea cauzei.

Totodată, în susținerea aceleiași idei, Curtea a constatat că din apelul scris formulat de către apelanta-inculpată, aceasta critică sentința penală a instanței de fond cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii ce i-a fost aplicată, iar nu cu privire la alte aspecte care privesc fondul cauzei penale.

Cât privește contestația în anulare formulată de către condamnată, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Potrivit art.426 Cod procedură penală, se poate face contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Coroborat acest text de lege cu prevederile art. 431 Cod proc pen, se constată că analiza admisibilității contestației în anulare presupune nu numai circumscrierea susținerilor contestatoarei cazurilor expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură, dar depunerea sau invocarea unor dovezi în susținerea acestora, ceea ce petenta contestatoare nu a oferit, deși a invocat aspecte, care aparent s-ar circumscrie dispozițiilor art. 426 lit. a Cod proc.pen, potrivit cărora „judecata în apel a avut loc fără citarea legală sau, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța de această imposibilitate.

Și aceasta pentru că nu s-a prezentat și chiar a înștiințat instanța despre pretinsa imposibilitate de prezentare, însă aceasta a apreciat că nu se justifică amânarea cauzei față de lipsa contestatoarei apelante și motivele invocate, cu atât mai mult cu cât susnumita și-a manifestat dorința de a nu participa la proces, solicitând în subsidiar - dacă nu se va admite cererea de amânare a cauzei – amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Având în vedere cele expuse, în baza art.431 Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de condamnata C. C. A. împotriva deciziei penale nr. 513/A/30.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/302/2013.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatoarea-condamnată la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2015.

Președinte Judecător

V. I. V. I. C.

GREFIER,

T. S.

Red. I.C./22.05.2014

Dact. I.C.. 2 ex./22.05.2014

Curtea de Apel București, Secția a II a penală - jud. C.B. și M.M.

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 682/2015....		Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 726/2015. Curtea de Apel... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI