Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 726/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 726/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 4224/300/2015
DOSAR NR._
(1407/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.726
Ședința publică din data de 19.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 119/05.03.2015 a Jud. Sector 2 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat G. G. personal și asistat juridic de apărător din oficiu B. M. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat de Curte, intimatul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că P. a declarat apel în această cauză întrucât instanța de fond a omis să facă aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008, respectiv să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, în condițiile în care infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv tâlhărie, face parte din categoria infracțiunilor cuprinse în anexa legii, infracțiune care atrage de drept în situația condamnării, prelevarea de probe biologice.
Suplimentar acestui motiv scris de apel, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei în baza art.91 Noul Cod Penal, a făcut aplicarea art.93 alin.1 și alin.3 Noul Cod Penal, însă a omis aplicarea alin.2 al aceluiași articol, care prevede că instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe din acele obligații, astfel că se impune admiterea apelului și sub acest aspect.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea ambelor motive de apel ale Parchetului astfel cum au fost susținute.
Astfel, inculpatul înțelege necesitatea prelevării probelor biologice, iar în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, acesta cunoaște obligațiile ce urmează a-i fi impuse de instanța de judecată.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, nu are nimic de precizat.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 119/05.03.2015 a Jud. Sector 2 București, s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art. la art. 32 C.p. rap. la art. 233 C.p cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul G. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 72 C.p. deduce din pedeapsă durata reținerii de la 06.01.2015 la 07.01.2015 și a arestării la domiciliu de la 08.01.2015 la zi.
În temeiul art. 67 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și k C.p., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 an de la executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C.p. interzice inculpatului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și k C.p., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 91 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 C.p.
În temeiul art. 93 C.p. pune în vedere inculpatului, ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.p. obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituții: Administrația Domeniului Public – Sector 1 sau Administrația Domeniului Public – Sector 2.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p. privind cazurile de revocare a suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b C.pr.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.
În temeiul art. 20 C.pr.pen. ia act că persoana vătămată P. V. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu este suportat din fondurile Ministerului Justiției.”
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor inculpatului care a recunoscut constant săvârșirea faptelor, cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că în data de 06.01.2015, în jurul orei 16:10, inculpatul G. G., prin folosirea de violențe și smulgere, a încercat să o deposedeze pe persoana vătămată P. V. de geanta pe care o purta pe braț, în timp ce se deplasa pe trotuarul din partea dreaptă a ., sectorul 2, în direcția orașului Voluntari, în zona P. C., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 32 rap. la art. 233 C.pen.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar rezultă că inculpatul G. G. nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare și prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor stabilită de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv: împrejurările și modul de comitere al faptei, gradul de pericol social concret, mijloacele folosite, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei.
În considerarea acestor aspecte, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul G. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 233 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
În temeiul art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de la 06.01.2015 la 07.01.2015 și a arestării la domiciliu de la 08.01.2015 la zi.
În raport cu natura și gravitatea infracțiunii, astfel cum a fost reținută, având în vedere împrejurările cauzei și persoana inculpatului, astfel cum au fost reținute, instanța de fond a apreciat necesară aplicarea unei pedepse complementare.
Astfel, alături de pedeapsa cu închisoarea aplicată, în temeiul art. 67 C.p. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și k C.p., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 an de la executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 C.p. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h și k C.p., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.
Având în vedere persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală, precum și comportamentul sincer al acestuia pe parcursul judecății, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni.
În consecință, în temeiul art. 91 C.p. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 C.p.
În temeiul art. 93 C.p. i-a pus în vedere inculpatului, ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.p. a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituții: Administrația Domeniului Public – Sector 1 sau Administrația Domeniului Public – Sector 2.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen. i-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p. privind cazurile de revocare a suspendării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.
În temeiul art. 20 C.pr.pen. a luat act că persoana vătămată P. V. nu s-a constituit parte civilă.
S-a făcut totodată aplicarea disp. art. 274 alin. 1 C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând pe fond, aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 precum și a disp. art. 93 al. 2 NCP.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
Art.7 alin.l din Legea nr.76/2008 prevede că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă, printre care și infracțiunea de tâlhărie (pct.18) se dispune de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare.
A..2 al aceluiași articol prevede că prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) - persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă, în vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J., se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabila din partea instanței de judecată.
De asemenea, prin Decizia nr. 18/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, pronunțată în dosarul nr. 18/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 7 din 7 ianuarie 2014, având ca obiect recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curții de Apel B., vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, respectiv posibilitatea instanței de judecată de a dispune prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel B. și astfel, s-a stabilit că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare poate fi dispusă și în ipoteza în care executarea acesteia este suspendată condiționat sau sub supraveghere.
Față de toate aceste considerente, observând omisiunea instanței de fond de a face aplicarea textului de lege analizat anterior, Curtea apreciază ca fiind întemeiat acest prim motiv de apel al Parchetului de pe lângă Jud. Sector 2 București.
Referitor la al doilea motiv de apel, susținut oral de către reprezentantul Parchetului la termenul de judecată din data de 19.05.2015, Curtea observă că într-adevăr, disp. art. 93 al. 2 NCP prevede obligativitatea pentru instanța de judecată de a impune condamnatului să respecte una sau mai multe din obligațiile enumerate de acest text de lege, la literele a-d, pe durata termenului de supraveghere.
Făcând aplicarea disp. art. 91 NCP în ceea ce privește individualizarea executării pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a instituit în sarcina acestuia măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 al. 1 și 3 NCP, însă nu a stabilit respectarea nici uneia dintre obligațiile prev. de art. 93 al. 2 NCP, a căroro incidență era obligatorie și nu facultativă, după cum reiese din textul de lege omis.
În consecință, se impune ca această omisiune să fie înlăturată de instanța de control judiciar, dovedindu-se prin urmare, că și aceste motiv de apel al parchetului este întemeiat.
Așadar, raportat la cele de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 119/05.03.2015 a Jud. Sector 2 București, va desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul G. G. și totodată, în baza art. 93 al. 2 NCP va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 119/05.03.2015 a Jud. Sector 2 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul G. G..
În baza art. 93 al. 2 NCP impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului admis, vor rămâne în sarcina acestuia.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./25.05.2015
Dos. fond nr._ – Jud. Sector 2 București
Jud. fond –M. C. Vârșescu
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 738/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 724/2015.... → |
|---|
