Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 23808/4/2014
DOSAR NR._
(700/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.724
Ședința publică din data de 19.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 4 și apelantul inculpat I. G. împotriva sentinței penale nr. 4426/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat Musu C. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.1103/24.03.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de conducere fără permis în stare de recidivă în procedura simplificată la o pedeapsă de 8 luni, respectiv minimul prevăzut de lege.
Instanța de fond a revocat suspendarea unei pedepse de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.
De asemenea, s-au descontopit pedepse rezultante concurente cu cea care face obiectul prezentului dosar și în urma concursului de infracțiuni inculpatul are de executat conform hotărârii primei instanțe 2 ani și 6 luni.
În opinia sa, pedeapsa este mică, însă nu în sensul că ar fi greșit individualizată, ci pentru faptul că instanța de fond nu a aplicat un spor de pedeapsă care este necesar, motivat de faptul că inculpatul a fost condamnat anterior pentru 5 fapte concurente, toate la regimul circulației, respectiv conducere fără permis și conducere sub influența băuturilor alcoolice.
În condițiile în care inculpatul, într-o perioadă de timp relativ mică a săvârșit 6 infracțiuni, toate la regimul circulației, apreciază că a dat dovadă de perseverență infracțională și s-ar impune sancționarea de către instanță a acestei conduite prin aplicarea unui spor.
Mai mult, inculpatul a fost oprit de fiecare dată de către lucrătorii de poliție, aducându-i-se la cunoștință că i se va întocmi un dosar penal și cu toate acestea a continuat să săvârșească infracțiuni.
Conchizând, solicită admiterea apelului declarat de P. în sensul aplicării unui spor, relativ la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de P. ca nefondat, apreciind că instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei.
Având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, susține că acesta vizează îndreptarea omisiunii instanței de judecată de a se pronunța asupra beneficiului liberării condiționate, acordată prin sentința penală nr.51/14.01.2014, completarea hotărârii instanței de fond în sensul scăderii din prezentul mandat de executare de 2 ani și 6 luni, a perioadei executate de 1 an și 8 luni și completarea dispozitivului în sensul menținerii beneficiului liberării condiționate, întrucât faptele sunt concurente.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, dar și faptul că este căsătorit, are un loc de muncă și un copil minor în întreținere.
Față de aspectele precizate, solicită admiterea apelului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că inculpatul a fost condamnat în baza OUG nr.195/2002 deci potrivit unei reglementări anterioare intrării în vigoare a Noului Cod Penal ca lege mai favorabilă, dată fiind această situație a concursului de infracțiuni.
Cum situația juridică a inculpatului trebuie interpretată global conform vechii reglementări anterioară datei de 01.02.2014, se poate constata că în Vechiul Cod Penal se putea menține liberarea condiționată într-o singură ipoteză, respectiv cea reglementată de art.61 Cod penal care prevedea ca situație de fapt, săvârșirea unei infracțiuni în termenul de liberare condiționată, ori în prezenta cauză nu ne aflăm în această situație, astfel că se impune respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că tot ceea ce a făcut a fost pentru binele copiilor săi.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 4426/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„1. În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I. G.din infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. în infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a vechiul C. pen. și a art. 5 C. pen..
2. În baza art. 396, alin. 1, 2 și 10 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. G. –la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a vechiul C. pen. și a art. 5 C. pen. (faptă săvârșită în 13.04.2011).
În baza art. 71 alin. 1 vechiul C. p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 83 alin. 1 vechiul C.p. cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 295/14.12.2010 a Judecătoriei Cornetu, definitivă la data de 10.01.2011 prin nerecurare și dispune cumularea aritmetică a pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală amintită anterior cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
Constată că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta este concurentă cu cele prin care același inculpat a fost condamnat prin s.p. nr.907/26.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 07.06.2011 (faptă săvârșită la data de 19.05.2010), s.p. nr.109/20.04.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin d.p. 1300/21.06.2012 a Curții de Apel București (faptă săvârșită la data de 16.09.2011), s.p. nr. 19/16.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2013 (faptă săvârșită la data de 06.06.2011) și s.p. nr. 2164/13.08.2013 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 06.09.2013 (fapte săvârșite la data de 08.10.2010) .
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 19/16.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2013 în pedepsele componente următoare, pe care le repune în individualitatea lor:
-pedeapsa unică și indivizibilă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 19/16.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2013 (faptă săvârșită la data de 06.06.2011)
-pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.109/20.04.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin d.p. 1300/21.06.2012 a Curții de Apel București.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2164/13.08.2013 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 06.09.2013 în pedepsele componente următoare, pe care le repune în individualitatea lor:
-pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2164/2013 a Judecătoriei G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată;
-pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2164/2013 a Judecătoriei G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată;
-pedeapsa unică și indivizibilă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 19/16.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2013 (faptă săvârșită la data de 06.06.2011);
-pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. nr.109/20.04.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin d.p. 1300/21.06.2012 a Curții de Apel București.
În temeiul art. 39 alin. 1 și 2 vechiul C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1 vechiul C.p. și art. 5 C.p., contopește pedeapsa unică și indivizibilă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 907/26.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 07.06.2011 (devenită executabilă), pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 109/20.04.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin d.p. 1300/21.06.2012 a Curții de Apel București, pedeapsa unică și indivizibilă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 19/16.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2013, cele două pedepse de câte 8 luni închisoare aplicate prin 2164/13.08.2013 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 06.09.2013, dispunând ca în final inculpatul I. G.să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 vechiul C. p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 28.06.2012 la 21.01.2014.
Anulează mandatul de executare nr. 2708/09.09.2013 emis de Judecătoria G. și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentinței penale.”
Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 13.04.2011, în jurul orelor 05.50, organele de poliție din cadrul Brigăzii Rutiere l-au depistat pe inculpatul I. G. în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, pe ., fără a poseda permis de conducere, așa cum rezultă din procesul verbal de depistare coroborat cu declarațiile inculpatului. Cu aceasta ocazie, s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere valabil pentru nici o categorie de vehicule, potrivit procesul verbal de verificare în compartimentul evidență conducători auto al DGPMB – BPR, coroborate conform art. 69 C.p.p., cu declaratiile date de catre inculpat atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata, acesta recunoscand că a știut că nu avea dreptul de a conduce respectivul autoturism și că știa că nu are permis de conducere valabil.
Situația de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului este susținută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de identificare, adresa nr._/29.11.2012 a D.R.P.C.I.V. București din care rezultă că inculpatul nu are permis de conducere, declarațiile inculpatului
Audiat în fața instanței, inculpatul I. G. a arătat că recunoaște și regretă fapta.
În raport de poziția procesuala a inculpatului, adoptată în fața instanței, prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, s-a putut considera în mod neîndoielnic că inculpatul I. G. este cel care a săvârșit fapta anterior descrisă in extenso.
În drept, fapta inculpatului I. G. care, la data de 13.04.2011, în jurul orelor 05.50, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, pe ., fără a poseda permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
La termenul din 15.12.2014 a fost pusă în discuție încadrarea juridică a faptei în raport de art. 5 noul Cod penal.
Astfel, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 din N.C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța de fond a constatat că in ceea ce privește fapta săvârșită, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni și pedepsele aplicate anterior inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, că vechiul cod penal este mai favorabil inculpatului, în ansamblul său.
Pentru aceste motive, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I. G. din infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p. în infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a vechiul C. pen. și a art. 5 C. pen..
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:
Conform criteriilor generale de individualizare, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la de la unu la 5 ani închisoare), cu trimitere la dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime (în cazul dat, limitele astfel reduse fiind 8 luni – 3,4 ani), la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită) cât și de circumstanțele personale ale inculpatului I. G. care este cunoscut cu antecedente penale, prima instanță a valorificat toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.
Astfel, s-a reținut că inculpatul I. G., în vârstă de 42 de ani, studii 8 clase, nu se află la prima confruntare cu legea penală, fișa de cazier indicând un comportament antisocial.
Cercetând fișa de cazier judiciar privind pe inculpat, s-a observat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 295/14.12.2010 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 10.01.2011, pentru faptă săvârșită la data de 08.04.2007. Executarea pedepsei de 1 an închisoare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81. Vechiul C.p. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a vechiul C.p., săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție (precum cea analizată în prezenta cauză) la data de 13.04.2011, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, înainte de începerea executării acesteia, atrage reținerea săvârșirii faptei în stare de recidivă postcondamnatorie.
Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța de fond a apreciat ca doar o pedeapsă de 8 luni închisoare ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.
Având în vedere și împrejurarea că pentru infracțiunea ce a atras aplicarea pedepsei de 1 an închisoare (ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii), executarea pedepsei a fost suspendată condiționat iar inculpatul, în cursul termenului de încercare (care a început a curge la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare – 10.01.2011) a săvârșit o nouă infracțiune la data de 13.04.2011, instanța de fond a făcut aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de art. 83 vechiul C.p. rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.
Luând în considerare natura și cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului I. G., observând și dispozițiile art. 71 și 64 vechiul Cod penal, instanța de fond a procedat la aplicarea pedepselor accesorii, în acord cu jurisprudența CEDO în materie, apreciind că se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b, pe durata executării pedepsei principale.
De asemenea, observând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta este concurentă cu cele prin care același inculpat a fost condamnat prin s.p. nr. 907/26.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 07.06.2011 (faptă săvârșită la data de 19.05.2010), s.p. nr. 109/20.04.2012 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin d.p. 1300/21.06.2012 a Curții de Apel București (faptă săvârșită la data de 16.09.2011), s.p. nr. 19/16.01.2013 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2013 (faptă săvârșită la data de 06.06.2011) și s.p. nr. 2164/13.08.2013 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 06.09.2013 (fapte săvârșite la data de 08.10.2010) .
În consecință, după descontopirea pedpeselor rezultante aplicate anterior, în temeiul art. 39 alin. 1 și 2 vechiul C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1 vechiul C.p. și art. 5 C.p., a contopit toate aceste pedepse aplicate pentru fapte concurente și a dispus ca în final inculpatul I. G. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere cuantumul acesteia, antecedentele penale și în egală măsură gravitatea faptei și periculozitatea socială a făptuitorului, prima instanță a dispus executarea ei efectivă, în regim penitenciar, inculpatul perseverând în comiterea acestei infracțiuni și, în mod clar, neavând capacitatea de înțelegere a pericolului deosebit de ridicat pe care îl prezintă fapta pe care în mod sistematic o săvârșește.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 28.06.2012 la 21.01.2014.
A dispus anularea mandatului de executare nr. 2708/09.09.2013 emis de Judecătoria G. și emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentinței penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând pe fond, aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, având în vedere antecedentele sale penale.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul I. G., solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând pe fond, îndreptarea omisiunii instanței de judecată de a se pronunța asupra beneficiului liberării condiționate, acordată prin sentința penală nr.51/14.01.2014, completarea hotărârii instanței de fond în sensul scăderii din prezentul mandat de executare de 2 ani și 6 luni, a perioadei executate de 1 an și 8 luni și completarea dispozitivului în sensul menținerii beneficiului liberării condiționate, întrucât faptele sunt concurente.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 4 București, Curtea îl apreciază ca fiind fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond, prin sentinta penală apelată, a dispus contopirea pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, (compusă din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 295/14.12.2010 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 10.01.2011, devenită executabilă ca urmare a incidenței disp. art. 83 VCP și a disp. art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012), cu 5 (cinci) pedepse aplicate pentru săvârșirea unor infracțiunii la regimul circulației (8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 907/2011 a Judecătoriei G., 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 109/2012 a Judecătoriei Oltenița, 2 pedepse de câte 8 luni închisoare fiecare aplicate prin sentința penală 2164/2013 a Judecătoriei G., 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 19/2013 a Judecătoriei Cornetu) și a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de de 2 ani și 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care a fost condamnat de 6 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni similare la regimul circulației, respectiv conducere fără permis, precum și starea de recidivă post condamnatorie a acestuia, determinată de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare, prin sentința penală nr. 295/14.12.2010 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare la data de 10.01.2011, pentru faptă săvârșită la data de 08.04.2007, a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 VCP, este evident în opinia Curții, că în cauză se impunea aplicare unui spor de pedeapsă.
Astfel, chiar dacă judecătorul fondului a reținut în mod justificat că inculpatul I. G., în vârstă de 42 de ani, nu se află la prima confruntare cu legea penală, fișa de cazier indicând un comportament antisocial, precum și împrejurarea că inculpatul a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni neavând capacitatea de înțelegere a pericolului deosebit de ridicat pe care îl prezintă astfel de fapte pe care în mod sistematic le săvârșește, în condițiile în care a beneficiat de clemența legii prin suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare ce reprezintă primul termen al recidivei post condamnatorii, nu a cenzurat în nici un fel această situație juridică.
Date fiind mențiunile de mai sus, Curtea consideră că neaplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului I. G., urmarea contopirii tuturor pedepselor la care a fost condamnat, determină deturnarea scopului procesului penal, precum și adoptarea de către inculpat a unei atitudini eronate în sensul că oricâte fapte penale va mai comite, prin contopirea pedepselor pentru infracțiunile concurente, situația sa juridică nu se va agrava cu fiecare nouă infracțiune săvârșită.
În contextul în care în cauză, judecătorul fondului ar fi concluzionat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, având în vedere principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, instituit prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, este indubitabil că aplicarea sporului solicitat de către parchet prin apelul formulat ar fi fost obligatorie, astfel încât având în vedere și voința legiuitorului exprimată prin noile dispoziții penale, raportat la întreaga situație juridică a inculpatului, Curtea apreciază ca absolut necesară aplicarea unui spor de pedeapsă în cauza de față, ca un echivalent al pedepselor concurente și care nu se execută separat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite apelul parchetului și va adăuga la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, un spor de pedeapsă de 6 luni, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul I. G., Curtea îl va respinge ca nefondat.
Astfel, inculpatul critică în principal, împrejurarea că instanța de fond nu a dispus menținerea beneficiului liberării condiționate, acordată prin sentința penală nr.51/14.01.2015, precum și nededucerea din pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni, a perioadei executate de 1 an și 8 luni având în vedere că faptele sunt concurente.
Referitor la prima critică, Curtea constată în primul rând că în speță legea penală mai favorabilă a fost stabilită în mod întemeiat ca fiind legea veche, raportat la starea de recidivă post condamnatorie a inculpatului și la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, ambele instituții find mult mai aspru sancționate în noul cod penal, prima instanță aplicând această lege conform deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, în mod global.
În aceste condiții este evident că primul motiv de apel al inculpatului trebuie analizat prin prisma disp. art. 61 VCP, potrivit cărora instanța de fond ar fi avut obligația de a se pronunța asupra revocării sau mneținerii liberării condiționate, numai în cazul în care inculpatul ar fi săvârșit noua infracțiune în intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei din executarea căreia a fost liberat condiționat.
Curtea observă că în speță nu se regăsește această situație, întrucât fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 13.04.2011, iar liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 2164/13.08.2013 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 06.09.2013, în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. nr. 2708/09.09.2013, a intervenit la o dată ulterioară, respectiv la data de 21.01.2014, urmarea pronunțării s.p. nr. 51/14.01.2014, intervalul de timp în care inculpatul a fost încarcerat în executarea acestei pedepse, de la data de 28.06.2012, până la data de 21.01.2014, fiind dedus din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată.
D. urmare, criticile inculpatului vizând omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra menținerii beneficiului liberării condiționate se impun a fi înlăturate ca nefondate.
Referitor la al doilea motiv de apel invocat de apelantul-inculpat vizând nededucerea perioadei executate, dat fiind concursul de infracțiuni constatat de către judecătorul fondului, Curtea observă că și acest motiv de apel este nefondat și va fi respins ca atare.
Astfel, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., deducând din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 28.06.2012 la 21.01.2014, dispunând totodată anularea mandatului de executare nr. 2708/09.09.2013 emis de Judecătoria G. în baza s.p. nr. 2164/13.08.2013 și dispunând emiterea unui nou mandat de executare, conform sentinței apelate.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului nu reies alte perioade executate pentru faptele concurente analizate de prima instanță și care astfel s-ar fi impus a fi deduse, motiv pentru care susținerea acestuia privind o eventuală omisiune a primei instanțe de a deduce perioada de 1 an și 8 luni executată, se dovedește a fi nereală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. Gh. G., împotriva sentinței penale nr. 4426/22.12.2014 a Jud. Sector 4 București, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 4 București, împotriva aceleiași sentințe pe care o va desființa în parte și rejudecând pe fond, îi va aplica inculpatului la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. Gh. G., împotriva sentinței penale nr. 4426/22.12.2014 a Jud. Sector 4 București.
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 4 București, împotriva sentinței penale nr. 4426/22.12.2014 a Jud. Sector 4 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Aplică inculpatului la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului admis, vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 275 al. 2 NCPP, obligă apelantul-inculpat la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat și respins.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru apelantul-inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./25.05.2015
Dos. fond nr._ – Jud. Sector 4 București
Jud. fond – I. A.
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 726/2015. Curtea de Apel... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
