Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1386/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1386/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-10-2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1386/A
Ședința publică din data de 19 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpat T. S. împotriva Sentinței penale nr.314 din data de 08 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta inculpată T. S., personal (legitimată pe baza cărții de identitate . nr._, atașată în copie la fila 10 din dosar), aflată în stare de libertate și asistată juridic de apărătorul ales, avocat L.-C. C., din cadrul Baroului Teleorman, în baza împuternicirii . nr._/2015 (atașată la fila 9 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosar, din partea apărătorului ales al apelantei inculpate, a motivelor scrise de apel (atașate la filele 6-7).
Fiind întrebată de Curte, apelanta inculpată precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, afirmând că își menține declarația de recunoaștere a faptei, formulată în fața primei instanțe.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantei inculpate solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, în principal, schimbarea modalității de executare a pedepsei, din suspendare sub supraveghere în suspendare condiționată, iar, în subsidiar, înlăturarea obligației prevăzute de art.863 alin.3 lit.e din vechiul Cod penal, de a nu conduce niciun autovehicul pe o perioadă de 3 ani. Susține că modalitatea de executare a pedepsei dispusă de prima instanță și obligația anterior menționată sunt excesive, în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, cu poziția procesuală a inculpatei, care, în cursul judecății, a recunoscut că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și cu lipsa de antecedente penale. Mai arată că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei a fost săvârșită în anul 2011, din teribilism și precizează că, în prezent, aceasta s-a înscris la cursuri de calificare în meseria de recepționer hotel, în vederea dobândirii independenței financiare, având nevoie de permisul de conducere, pentru a se putea angaja.
Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, care a condus un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o alcoolemie peste limita legală. Consideră că prima instanță, în mod just, a impus inculpatei interdicția de a conduce orice autoturism, întrucât aceasta, pe de o parte, a fost sancționată pentru numeroase abateri de la regimul circulației pe drumurile publice, iar, pe de altă parte, prin infracțiunea săvârșită, a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. D. urmare, consideră că se impune ca suspendarea executării pedepsei să se realizeze sub supraveghere, pentru ca, pe durata termenului de încercare, comportamentul inculpatei să fie atent verificat. Pe de altă parte, față de împrejurarea că inculpata, la momentul săvârșirii infracțiunii, nu exercita o ocupație și nici nu desfășura o activitate, apreciază că, în mod neîntemeiat, prima instanță i-a interzis exercitarea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal. În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpată, desființarea parțială a sentinței pronunțate de prima instanță și, în rejudecarea cauzei, înlăturarea interzicerii, ca pedeapsă accesorie, a dreptului anterior precizat, cu menținerea interdicției de a conduce autovehicule pe durata termenului de încercare.
Apărătorul ales al apelantei inculpate, având cuvântul cu privire la aspectul invocat în favoarea acesteia de către reprezentantul Ministerului Public, arată că lasă soluția la aprecierea Curții.
Apelanta inculpată T. S., personal, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă și se raliază concluziilor apărătorului său ales. Promite că nu va mai consuma niciodată alcool și precizează că, în prezent, urmează cursuri de calificare în profesia de recepționer hotel, având nevoie de permisul de conducere, pentru a se putea angaja.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.314 din data de 08 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București a hotărât astfel:
În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei T. S. din infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal corob. cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpata T. S. (fiica lui M. și F., născută la data de 01 august 1985 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c din vechiul Cod penal, cu privire la pedeapsa accesorie.
În temeiul art.861 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art.863 alin.1 lit.a-d din vechiul Cod penal, a stabilit pentru inculpată următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art.863 alin.3 lit.a și lit.e din vechiul Cod penal, a impus inculpatei obligațiile de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ ori de calificare și, respectiv, de a nu conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatei dispozițiile art.864 din vechiul Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 20 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București) a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 15 octombrie 2011, în jurul orei 06:20, inculpata T. S. a condus autoturismul Mini Cooper, având numărul de înmatriculare_, pe Bulevardul Timișoara din municipiul București, din direcția Bulevardului V. M. către . influența alcoolului. Când a ajuns în apropierea Străzii Sibiu, a intrat în coliziune cu autoutilitara Iveco cu numărul de înmatriculare_, condusă de martorul V. G., din impact rezultând avarierea celor două vehicule. Cu ocazia prezentării la Biroul Accidente Ușoare din sectorul 6, organele de poliție au procedat la testarea inculpatei cu aparatul etilotest, care, la ora 07:04, a indicat un rezultat de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpata a fost condusă la I.N.M.L. București, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, prima indicând, la ora 08:50, o alcoolemie de 1,50 g/l, iar cea de-a doua, la ora 09:50, o alcoolemie de 1,30 g/l, conform buletinului de analiză toxicologică nr.2854/2011. Pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge, la ora evenimentului rutier, 06:20, s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv, stabilindu-se astfel o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,85-1,95 g/l, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A12/_/2011.
În faza de urmărire penală, inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, declarând, în fața organului de cercetare penală, că ea a fost numai pasageră în autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care era condus de prietenul său, R. S.-G., că, în timp ce autoturismul respectiv se deplasa pe Bulevardul Timișoara, a intrat în coliziune cu un alt vehicul și că, după impact, împreună cu șoferul acelui vehicul, s-au deplasat la Biroul Accidente Ușoare din sectorul 6, la volanul primului autoturism fiind tot prietenul său.
Fiind audiat în calitate de martor, la data de 16 ianuarie 2013, R. S.-G. a confirmat declarația inculpatei, susținând că, la momentul producerii evenimentului rutier, el conducea autoturismul Mini Cooper cu numărul de înmatriculare_, iar prietena sa ocupa locul din dreapta față.
Martorul V. G. a relatat că, în dimineața zilei de 15 octombrie 2011, la ora 06:20, se deplasa, cu autoutilitara Iveco având numărul de înmatriculare_, pe banda a II-a a Bulevardului Timișoara, iar, după ce a trecut de ., în fața sa, pe banda I, un autoturism Mini Cooper. Când a ajuns în dreptul autoturismului respectiv, a văzut la volan o tânără care desfășura o activitate ce i-a atras atenția (se săruta cu pasagerul din dreapta). După ce a trecut cu fața autovehicului său de acel autoturism, a auzit un zgomot în partea dreaptă, moment în care a realizat că acesta, condus de tânăra anterior menționată, a intrat în coliziune cu mașina sa. Conform declarației martorului, după impact, el a oprit autovehiculul, a coborât și s-a deplasat la șoferița care se afla la volan, pentru a discuta în legătură cu accidentul. Aceasta mirosea puternic a băuturi alcoolice și era într-o stare avansată de ebrietate. A stabilit cu inculpata să se deplaseze la Biroul Accidente Ușoare, pentru întocmirea documentelor de constatare, iar, până la acea locație, autoturismul a fost condus tot de către aceasta.
Față de contradicțiile existente între declarațiile inculpatei și ale celor doi martori, s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice de detectare a comportamentului simulat.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2013, răspunsurile afirmative ale martorului V. G. la întrebările relevante (nr.5 - „În dimineața de 15 octombrie 2011, pe Bulevardul Timișoara, după accident, de la volanul mașinii Mini Cooper a coborât fata care s-a prezentat azi pentru testare? și, respectiv, nr.8 - „În dimineața de 15 octombrie 2011, după ce ai depășit Mini Cooper-ul, la volan era aceeași fată care s-a prezentat pentru testare?) nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În schimb, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2013, răspunsurile negative ale martorului R. S.-G. la întrebările relevante (nr.5 - „În dimineața de 15 octombrie 2011, pe Bulevardul Timișoara, înainte de accident, la volanul mașinii Mini Cooper se afla prietena ta T. S.?, nr.8 - „În dimineața de 15 octombrie 2011, pe Bulevardul Timișoara, înainte de accident, te aflai pe locul din dreapta în mașina prietenei tale T. S.? și, respectiv, nr.10 - „Te-ai înțeles cu prietena ta T. S. să declari mincinos că, în dimineața de 15 octombrie 2011, înainte de accident, tu conduceai mașina Mini Cooper?) au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Inculpata, după ce a propus administrarea aceleiași probe, a refuzat să se supună testului poligraf.
În declarația din fața procurorului, datând din 13 ianuarie 2015, inculpata a precizat că, în momentul coliziunii cu celălalt vehicul, la ora 06:20, autoturismul Mini Cooper era condus de prietenul său, R. S.-G. și, abia ulterior, în cursul deplasării la Biroul Accidente Ușoare, ea a condus acel autoturism.
Martorul R. S.-G., fiind audiat de procuror la data de 20 ianuarie 2015, a susținut această situație de fapt, astfel cum a fost prezentată de inculpată.
După sesizarea primei instanțe, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând desfășurarea judecății conform procedurii simplificate.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatei realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, apreciind că legea penală mai favorabilă acesteia, potrivit art.5 alin.1 din Codul penal, este cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii respective, incriminată în art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
La individualizarea pedepsei (ca durată și modalitate de executare), prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii, modul de comitere, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită de lege, rezultatul produs, circumstanțele personale ale inculpatei (necunoscută cu antecedente penale, dar cu numeroase sancțiuni contravenționale pentru abateri de la regulile circulației rutiere) și conduita procesuală sinceră a acesteia, din cursul judecății.
Împotriva sentinței penale anterior menționate (a cărei minută a fost comunicată la data de 17 septembrie 2015), a declarat apel în termenul legal (la data de 24 septembrie 2015) inculpata T. S. (printr-o cerere formulată în numele acesteia de către apărătorul său ales).
Cererea de apel a inculpatei (nemotivată) a fost înaintată de prima instanță și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 28 septembrie 2015.
Inculpata, fiind în mod expres întrebată, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, care nu a putut proceda astfel la ascultarea sa, conform art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, afirmând, însă, că își menține poziția procesuală, de recunoaștere a săvârșirii faptei pentru care a fost trimisă în judecată.
În motivele scrise de apel, înregistrate la data de 09 octombrie 2015 (atașate la filele 6-7 din dosar) și cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpata, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a solicitat, în principal, schimbarea modalității de executare a pedepsei, din suspendare sub supraveghere în suspendare condiționată, iar, în subsidiar, înlăturarea obligației prevăzute de art.863 alin.3 lit.e din vechiul Cod penal (de a nu conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare).
În apel, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu cererile inculpatei, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, însă pentru un alt motiv decât cele invocate, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului (necontestat) al cauzei, pe care inculpata însuși a recunoscut-o ca atare, optând pentru procedura simplificată de judecată.
Astfel, Curtea, făcând o analiză proprie a acelui probatoriu, constată ca fiind dovedită, mai presus de orice îndoială rezonabilă, fapta inculpatei care, la data de 15 octombrie 2011, în jurul orei 06:20, a condus un autoturism pe un drum public din municipiul București (Bulevardul Timișoara), având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, determinată retroactiv la valoarea de 1,85-1,95 g/l și, pe acest fond, a provocat un accident rutier, prin acroșarea unui alt autovehicul aflat în trafic.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că prima instanță a stabilit, în mod legal, încadrarea juridică, determinarea legii penale mai favorabile, potrivit art.5 din Codul penal (în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale), fiind și ea corectă, în considerarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, conform art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012.
Pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei (prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002), se încadrează în limitele legale (reduse cu o treime, conform art.396 alin.10 din Codul de procedură penală) și a fost în mod just individualizată, în raport cu toate criteriile prevăzute în art.72 alin.1 din vechiul Cod penal, nefiind, de altfel, contestată de către inculpată, sub aspectul duratei sale, iar, din oficiu, neconstatându-se motive care să justifice reducerea acesteia.
Cererea principală a inculpatei, de schimbare a modalității de executare a pedepsei închisorii, din suspendare sub supraveghere în suspendare condiționată, este nefondată, întrucât nivelul ridicat al alcoolemiei la o oră matinală, provocarea unui accident rutier, din cauza stării de ebrietate, pe o arteră importantă a capitalei, cu trafic intens și, nu în ultimul rând, conduita anterioară a acesteia, care, potrivit fișei de evidență auto (fila 24, d.u.p.), a fost sancționată pentru numeroase contravenții la regimul circulației rutiere, inclusiv pentru conducere sub influența alcoolului, dar și pentru alte abateri grave, precum depășirea repetată a limitei de viteză și efectuarea de viraj peste marcaj continuu, provocând, în alte două rânduri, accidente (cu pagube materiale, dar și cu persoane rănite), reclamă un control atent al comportamentului său, pentru a evita în mod eficient riscul săvârșirii unor fapte similare.
Nefondată este și cererea subsidiară, de înlăturare a obligației prevăzute de art.863 alin.3 lit.e din vechiul Cod penal, întrucât interdicția de a conduce orice tip de vehicul pe durata termenului de încercare (3 ani) este justificată de natura, gravitatea și consecințele infracțiunii săvârșite, de încercarea inițială a inculpatei de a evita angajarea răspunderii sale penale, prin inducerea în eroare a organelor de urmărire penală cu privire la identitatea persoanei ce a condus autoturismul cu care se deplasa la momentul producerii accidentului, dar și de antecedența rutieră anterior menționată, care fac necesară această interdicție, ca măsură profilactică, pentru asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice.
În schimb, Curtea constată, din oficiu, că, în mod greșit, prima instanță a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal, fără a-l particulariza, întrucât aceasta, fiind șofer amator, nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii de vreo funcție, profesie sau activitate (în sens de ocupație), care să trebuiască a-i fi interzise din acest motiv.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpata T. S., va desființa, în parte, sentința penală atacată, sub aspectul deja menționat, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, va înlătura interzicerea, ca pedeapsă accesorie, în temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din același cod.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpata T. S. împotriva Sentinței penale nr.314 din data de 08 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Înlătură interzicerea, ca pedeapsă accesorie, în temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din același cod.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. O. R.-N.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 06 noiembrie 2015
Judecătoria Sectorului 6 București - jud.D.B.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1440/2015.... → |
|---|
