Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 767/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 8472/202/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (1272/2015)

DECIZIA PENALĂ NR.767/A

Ședința publică din data de 25 mai 2015

Curtea constituită din:

Președinte: Camelia Bogdan

Judecător: D. Donțete

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr.75 din data de 03 martie 2015, a Judecătoriei Călărași, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește apelantul-inculpat R. I., pentru care se prezintă apărător ales-avocat S. C., conform împuternicirii avocațiale nr._.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales al apelantului-inculpat R. I., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv certificatele de naștere ale copiilor și o caracterizare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării acestei probe.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă soluționării cauzei și o constată administrată prin atașarea acestora la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat R. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, redozarea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea unei pedepse având ca regim de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Totodată, solicită înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, arată că aceasta este cea veche.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră a acestuia, în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei și faptul că are doi copii minori în întreținere.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinic ă, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată, iar sporul de pedeapsă aplicat se justifică raportat la antecedența infracțională și la faptul că inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.75 din 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. e C.pr.pen. și art. 9 alin. 3 C.pen., s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.pen.1969 rap. la art. 288 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.1969, întrucât lipsește autorizarea prealabilă a procurorului general al PCAB pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul R. I. (fiul lui G. și Tica, născut la 06.02.1987 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în .. 3, ., cetățenia română, necăsătorit, stagiu militat neîndeplinit, studii gimnaziale, fără ocupație, cu antecedente penale, nu este cercetat într-un alt dosar penal, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 291 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.1969 art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în varianta folosirii unui înscris oficial fals.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a C.pen.1969 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.1969, au fost contopite cele două pedepse de un an închisoare aplicate inculpatului și i-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă în urma aplicării concursului fiind de 1 an și 2 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat au fost săvârșite și descoperite în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 468/2010, pronunțată la 16.12.2010, definitivă prin nerecurare cu privire la latura penală la 28.12.2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea în concurs real a unei infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.pen.1969 cu aplic. art. 320¹ C.pr.pen.1968 și a unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320¹ C.pr.pen.1968.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 83 alin. 1 C.pen.1969 a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 468/2010, pronunțată la 16.12.2010, definitivă prin nerecurare cu privire la latura penală la 28.12.2010, urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa cumulată de 2 ani și 2 luni închisoare compusă din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală anterior menționată, pedepse care nu se contopesc.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 397 alin. 1 și art. 25 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus desființarea înscrisului falsificat „PERMIS DE CONDUCERE ELIBERAT DE AUTORITĂȚILE ITALIENE PE NUMELE R. I. NS. 06.02.1987 PENTRU CATEGORIA „B” EMIS LA DATA DE 18.01.2012” ridicat de la inculpat cu dovada de ridicare din 21.03.2013, întocmită de ag.pr. T. I. din cadrul S.P.F. Călărași, aflat în original.

În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat care cuprind și cheltuielile în sumă de 100 lei stabilite prin rechizitoriu.

Instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 1130/P/2013 din data de 30.10.2014 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. I., 26 de ani, fără ocupație, cu domiciliul în . antecedente penale care atrag starea de recidivă conform C.pen.1969, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 R. cu aplic. art. 37 alin.l lit.a C.p.(art. 335 alin. 1 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p.(art. 48 alin. 1 N.C.p. rap. la art. 320 alin. 1 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p. și uzul de fals prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p.(art. 323 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.(art. 38 alin. 1 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p., fapte comise pe raza comunei C. V..

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că în ziua de 21.03.2013 în jurul orelor 10, organele de poliție au oprit în trafic pe DN31 pe raza comunei C. V. autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ la volanul căruia se afla inculpatul R. I., iar pe scaunul din dreapta față martorul M. A., proprietarul autoturismului. Inculpatul a prezentat agenților de poliție permisul de conducere auto categoria B fără . la data de 18.01.2012 de către autoritățile italiene care a fost ridicat și supus unei expertize, întrucât existau suspiciuni cu privire la autenticitatea acestuia.

S-a mai reținut în rechizitoriu că din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.06.2013 întocmit de un specialist criminalist din cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră G. rezultă că „Permisul de conducere Italia fără . pe numele R. I. este fals total", iar din adresa nr._ din 18.06.2014, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Călărași, rezultă că inculpatul R. I. nu figurează ca posesor de permis de conducere și nici cu dosar depus pentru susținerea examenului pentru obținerea permisului de conducere. De asemenea, s-a reținut că din adresa nr. BCO/GC/_ din 21.03.2013 a I.G.P.F. - Punct de Contact Oradea a rezultat că inculpatul R. I. nu deține permis de conducere eliberat de autoritățile italiene.

Din declarația inculpatului, procurorul a reținut că acesta a precizat că în perioada în care s-a aflat în Italia la muncă a fost abordat de două persoane care vorbeau limba italiană și care i-au oferit posibilitatea să obțină un permis de conducere, solicitându-i în acest scop cartea de identitate și actul de naștere.

S-a mai reținut că a recunoscut faptul că având în vedere modul în care s-au desfășurat cursurile de legislație rutieră cu cei doi cetățeni italieni, a avut reprezentarea faptului că permisul de conducere pe care i l-a înmânat instructorul italian, nu este unul valabil și nici autentic.

În rechizitoriu s-a menționat și faptul că din fișa de cazier judiciar a inculpatului R. I., rezultă că prin sentința penală nr. 468 din 16.12.2010 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 777 din 08.04.2011 a Curții de Apel București, a fost condamnat în baza art. 178 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 13 C.p. și art. 320¹ C.p. la 1 an închisoare, iar în baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 R. cu aplic. art. 13 C.p. și art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat la 8 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite în baza art. 33 lit. a și art. 34 C.p., fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 81-85 și art. 71 alin. 5 C.p.

Pentru a se reține această situație de fapt, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare; copia sentinței penale nr. 468 din 16.12.2010 a Judecătoriei Călărași; declarații inculpat; declarații martor; raport de constatare; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.06.2013; permis de conducere pe numele R. I.; dovadă de ridicare; adresă nr. BCO/ACG/_ din 05.03.2014 a I.G.P.F. -Punct contact Oradea; adresă nr. BCO/GQ/_ din 21.03.2013 - Punct contact Oradea; adresa nr._ din 18.06.2014 a S.P.C.R.C.Î.V. Călărași; procese-verbale de căutare; fișe cazier judiciar.

În drept, procurorul a constatat că faptele inculpatului R. I. care în ziua de 21.03.2013, în jurul orei 10 a fost depistat de organele de poliție în timp ce conducea pe DN 31 -raza comunei C. V., autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ fără a poseda permis de conducere, prezentând pentru control un permis de conducere fără . de autoritățile italiene la data 18.01.2012, permis despre care ulterior s-a stabilit că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002 R cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p.(art. 335 alin. 1 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p.(art. 48 alin. 1 N.C.p. rap. la art. 320 alin. 1 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p. și uz de fals prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p.( art. 323 N.C.p.) cu aplic. art. 5 N.C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.( art. 38 alin. 1 N.C.p.)cu aplic. art. 5 N.C.p. și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni.

Față de mențiunile din cazierul judiciar al inculpatului, procurorul a solicitat instanței să se dispună în temeiul art. 83 din Codul penal de la 1969 cu referire la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin penală nr. 468 din 16.12.2010 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 777 din 08.04.2011 a Curții de Apel București, aceasta urmând să fie executată pe lângă pedeapsa ce se va aplica în prezenta cauză.

De asemenea, procurorul a solicitat instanței să dispună anularea permisului de conducere fără . pe numele inculpatului R. I. la data de 18.01.2012, valabil până la data de 18.01.2022.

Întrucât inculpatul nu a formulat cereri și excepții, iar judecătorul nu a invocat din oficiu excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și nu a constatat neregularități ale actului de sesizare, prin încheierea din 13.01.2015 s-a dispus în temeiul art. 346 alin. 2 C.pr.pen. începerea judecății.

Sub rezerva discutării la primul termen de judecată, instanța a dispus să fie atașată la dosarul cauzei sentința penală nr. 468/2010 pronunțată de Judecătoria Călărași.

La termenul din 10.02.2015, după ce s-a dat citire actului de sesizare, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului drepturile pe care le are în această calitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora, precum și dreptul de a solicita ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală dacă recunoaște în totalitate faptele imputate.

Constatând că inculpatul are dificultăți în a înțelege faptele imputate și conceptele folosite la descrierea și încadrarea juridică a faptelor, instanța a pus în discuție și a dispus în temeiul art. 90 lit. b C.pr.pen. desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat.

La termenul din 17.02.2015, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul, după ce i-au fost aduse la cunoștință în detaliu din nou faptele imputate prin rechizitoriu și drepturile procesuale, a recunoscut în totalitate faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se desfășoare doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse la dosar în faza de judecată.

După admiterea cererii de judecare în procedura prev. de art. 375-377 C.pr.pen, instanța a pus în vedere inculpatului faptul că în procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției poate fi administrată proba cu înscrisuri.

Pe fond, inculpatul a solicitat instanței să se dispună încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.pen.1969 rap. la art. 288 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.1969.

Cu referire la celelalte infracțiuni, a solicitat să se facă aplicarea vechiului cod penal sub aspectul legii penale mai favorabile, având în vedere regimul sancționator mai favorabil al concursului de infracțiuni și, în urma revocării suspendării condiționate, să se aplice o pedeapsă totală de până la 3 ani închisoare care să fie suspendată sub supraveghere.

Reprezentantul parchetului a solicitat reținerea prevederilor art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 ca lege penală mai favorabilă, aplicarea de pedepse cu închisoarea pentru fiecare faptă, revocarea suspendării condiționate și cumularea pedepselor, urmând ca pedeapsa cumulată să fie executată în regim de detenție. De asemenea, a solicitat instanței să se dispună încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.pen.1969 rap. la art. 288 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.1969.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul la data de 21.03.2013, în jurul orei 10.25, agenți de poliție din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Călărași au oprit în trafic pe DN31 autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul R. I. care a prezentat la control, între alte documente, permisul de conducere categoria B eliberat de autoritățile italiene la data de 18.01.2012, cu termen de valabilitate până la 18.01.2022.

Conform declarațiilor inculpatului și martorului menționate, în dimineața zilei de 21.03.2013, înainte de a fi oprit de organele de poliție, inculpatul a condus autoturismul din . Spitalul Județean Călărași, fiind oprit la întoarcerea în .> Conform procesului-verbal de constatare, care cuprinde constatările directe ale agenților de poliție Dursină M., T. I. și B. F., întrucât permisul de conducere prezentat de inculpat a ridicat agenților de poliție suspiciuni cu privire la valabilitate și autenticitate, s-au efectuat verificări suplimentare, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere eliberat de autoritățile române. Din același proces-verbal rezultă că agenții de poliție au procedat la verificarea preliminară a permisului de conducere folosind tehnica din dotare și baza de date de „Evidență specimene”, ocazie cu care s-a constatat că actul nu prezintă elementele de siguranță ale unui permis autentic eliberat de autoritățile italiene, motiv pentru care permisul a fost reținut cu dovada de ridicare din 21.03.2013.

Din concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de un specialist din cadrul Compartimentului Expertiza Documentelor de Călătorie și Criminalistică al Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră G., instanța a reținut că permisul de conducere prezentat pentru control de inculpat agenților de poliție la data de 21.03.2013 este fals total.

S-a mai reținut că, potrivit adresei nr. BCO/GC/_ emisă la 21.03.2013 de IGPF – Punctul de Contact Oradea, în urma verificărilor efectuate de autoritățile italiene s-a constatat că inculpatul R. I., născut la 20.07.1987 nu deține permis de conducere emis de aceste autorități, iar potrivit adresei nr._/30.12.2013 emisă de SPCRPCIV Călărași, inculpatul R. I. nu figura la data emiterii adresei în evidențele acestei instituții ca posesor al permisului de conducere.

Conform declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală, acesta a obținut permisul de conducere fals în luna ianuarie 2012 în timp ce se afla în Italia, ocazie cu care a furnizat copii de pe actele sale de identitate persoanelor care i-au facilitat obținerea permisului. În faza de urmărire penală nu au fost administrate probe care să infirme susținerile inculpatului, iar în rechizitoriu nu a fost susținută o altă situație de fapt decât cea rezultată din declarațiile inculpatului cu privire la împrejurările în care a fost obținut permisul de conducere.

Conform acelorași declarații, fapt confirmat și în fața instanței la momentul recunoașterii învinuirii după ce i-au fost prezentate detaliat faptele reținute în rechizitoriu, instanța a constatat că inculpatul a avut reprezentarea că permisul de conducere pe care l-a prezentat agenților de poliție la data de 21.03.2013 este fals, având în vedere procedura de obținere a permisului de conducere și de faptul că nu a efectuat o vizită medicală și nu a susținut un examen în fața autorităților statului italian.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din dispozitivul sentinței penale 468/2010 pronunțată de Judecătoria Călărași la data de 16.12.2010 în dosarul_, având în vedere și considerentele deciziei penale nr. 777 pronunțată de Curtea de Apel București la 18.04.2011 în dosarul_ (91/2011), instanța a reținut că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 468/16.12.2010 la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare rezultată din contopirea unei pedepse de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 179 alin. 2 C.pen.1969 cu aplic. art. 320¹ C.pr.pen. și a unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ C.pr.pen, executarea pedepsei rezultante fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani.

Conform mențiunilor din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Călărași, pentru inculpatul R. I., cu privire la latura penală, sentința penală nr. 468/16.12.2010 a rămas definitivă la 28.12.2010.

Față de aceste mențiuni, instanța a constatat că faptele din 21.03.2013 imputate inculpatului prin rechizitoriul parchetului au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 468/16.12.2010 care ar fi expirat la 28.12.2013.

În drept, având în vedere faptul că actele materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale imputate inculpatului, cetățean român, au fost săvârșite pe teritoriul statului italian în luna ianuarie 2012, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile referitoare personalitatea legii penale (art. 9 C.pen., art. 4 C.pen.1969).

Examinând comparativ cele două reglementări, s-a mai constatat că în noua reglementare, pe lângă dispozițiile de drept material prevăzute în art. 9 alin. 1 și 2 C.pen., cu corespondent în dispozițiile art. 4 C.pen.1969, care ar fi susceptibile de analiză sub aspectul legii penale mai favorabile, legiuitorul a înțeles să introducă și o dispoziție de drept procesual penal în art. 9 alin. 3 din Codul penal actual, conform căruia, pentru infracțiunile aflate sub incidența principiului personalității legii penale punerea în mișcare a acțiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat.

Având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea 255/2013 și art. 13 alin. 1 C.pr.pen. și interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 255/2013, instanța constată că în aplicarea procedurală a principiului personalității legii penale, disp. art. 9 alin. 3 C.pen. sunt incidente ori de câte ori acțiunea penală a fost pusă în mișcare după . Codului de procedură penală aprobat prin Legea 135/2010 și nu sunt aplicabile dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare înainte de acest moment.

Față de aceste concluzii, întrucât în cauza de față acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru toate infracțiunile imputate inculpatului prin ordonanța procurorului din 25.07.2014, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. 3 C.pen., astfel că era necesar ca înainte de a pune în mișcare acțiunea penală procurorul trebuia să obțină autorizarea prealabilă emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.pen.1969 rap. la art. 288 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.1969.

Întrucât din dosarul de urmărire penală nu rezultă că o astfel de autorizare ar fi existat la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale și nici că ar fi fost obținută ulterior, instanța a constatat că pentru această infracțiune este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. e C.pr.pen. constând în aceea că lipsește autorizarea necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință, față de dispozițiile art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. e C.pr.pen. și art. 9 alin. 3 C.pen., instanța a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 C.pen.1969 rap. la art. 288 alin. 1 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.1969, întrucât lipsește autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Cu privire la celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, la pronunțarea soluției, în temeiul art. 5 C.pen. astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța a stabilit că lege penală mai favorabilă inculpatului este cea cuprinsă în dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii faptei.

Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că infracțiunile pentru care a dispus condamnarea inculpatului au conținut constitutiv identic și aceleași limite de pedeapsă în cele două reglementări. Această concluzie nu se schimbă prin faptul că potrivit reglementării generale din Codul penal 1969 ambele infracțiuni sunt săvârșite în stare de recidivă, iar în noua reglementare nu sunt îndeplinite condițiile recidivei pentru niciuna dintre ele, având în vedere faptul că prin soluția pronunțată s-a dispus revocarea suspendării condiționate, situație în care, potrivit art. 83 alin. 4 C.pen.1969, nu se aplică regimul sancționator al recidivei, ci regimul sancționator special prev. de art. 83 alin. 1 C.pen.

Față de aceste considerente, instanța a folosit ca criteriu de stabilire a legii penale mai favorabile inculpatului regimul sancționator diferit al pluralității de infracțiuni sub forma concursului prev. de art. 34 din C.pen.1969 și art. 39 din Codul penal actual.

Constatând că, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului ca urmare a contopirii și aplicării unui spor conform art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.1969 este mai mică decât pedeapsa rezultantă din contopirea cu spor obligatoriu conform art. 39 alin. 1 lit. b C.pen actual, instanța a decis că legea mai favorabilă inculpatului în cauza de față este constituită de dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii faptei și a pronunțat hotărârea în raport de aceste dispoziții.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului care, la data de 21.03.2013, în jurul orei 10.25, a condus autoturismul marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ pe DN31, pe raza . a deține permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal.

Astfel, elementul material al laturii obiective a faptei constă în conducerea autoturismului de către inculpat pe un drum public, în condițiile în care inculpatul nu deținea la momentul săvârșirii faptei un permis de conducere valabil.

Obligativitatea deținerii permisului de conducere rezultă din dispozițiile art. 20 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care stabilește că dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv.

Urmarea imediată a faptei constă într-o stare de pericol abstract creată de inculpat pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor.

Față de faptul că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este una de pericol abstract, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată produsă rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și a condus pe drumurile publice, cunoscând faptul că nu deține permis de conducere și că trebuie să dețină un astfel de document pentru a conduce. Astfel, instanța a constatat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat faptul că produce o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic prin conducerea unui autoturism fără a deține permis de conducere valabil, astfel că fapta a fost săvârșită cu vinovăția în forma intenției indirecte reglementată de art.16 alin. 3 lit. b C penal.

Pentru a stabili cuantumul concret al pedepsei care ar putea constitui un răspuns social proporțional la infracțiunea săvârșită de inculpat, apt să conducă la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii altor fapte penale, instanța are în vedere limitele speciale ale pedepselor prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, reduse conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., și, pornind de la acestea, urmează să aplice criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen.1969.

La stabilirea pedepsei, instanța, dând relevanță și cauzei generale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., are în primul rând în vedere faptul că pentru infracțiunea imputată inculpatului legea aplicabilă prevede pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

Față de aceste limite și ținând cont, sub aspectul circumstanțelor reale, de faptul că inculpatul a condus pe o distanță relativ lungă înainte de a fi oprit de agenții de poliție, dar și de faptul că nu s-au produs alte consecințe prin fapta inculpatului, iar sub aspectul circumstanțelor personale de antecedența penală a inculpatului, de pregătirea precară a acestuia, dar și de atitudinea sinceră în faza de urmărire penală și la judecată, instanța consideră că pentru această infracțiune privită singular este necesară aplicarea unei pedepse apropiate de minimul special.

La încadrarea juridică a faptei va fi reținută și săvârșirea acesteia în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen.1969, având în vedere că aceasta a fost săvârșită înainte de considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 468/2010 pronunțată la 16.12.2010, definitivă prin nerecurare cu privire la latura penală la 28.12.2010.

Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere faptul că au fost întrunite toate condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a C.pen.1969, întrucât în componența concursului de infracțiuni pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare anterioară intră și săvârșirea infracțiunii de Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, infracțiune intenționată pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 8 luni închisoare (primul termen al recidivei), iar infracțiunea de conducere fără permis din prezenta cauză pentru care legea prevede o pedeapsă maximă mai mare de 1 an a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate la împlinirea căruia pedeapsa anterioară s-ar fi considerat executată (al doilea termen al recidivei).

Totuși, având în vedere că s-a dispus revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa anterioară în componența căreia intră și primul termen al recidivei, conform dispozițiilor art. 83 alin. 4 C.pen.1969, nu s-a dat relevanță recidivei din punctul de vedere al pedepsei aplicabile pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Întrucât fapta imputată inculpatului relevă o nedemnitate de a ocupa funcții de reprezentare publică, instanța, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale, conform prevederilor art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969.

Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași împrejurare, pentru a justifica dreptul de a conduce autoturismul marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ pe DN31, pe raza . prezentat la controlul efectuat de organele de poliție competente permisul de conducere fără . număr emis de autoritățile italiene la data de 18.01.2012, cunoscând că acesta este fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, în modalitatea folosirii unui înscris oficial falsificat, prev. de art. 291 C.pen.1969.

Pentru a stabili cuantumul concret al pedepsei care ar putea constitui un răspuns social proporțional la infracțiunea săvârșită de inculpat, apt să conducă la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii altor fapte penale, instanța a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor prev. de art. 291 C.pen.1969, reduse conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., și, pornind de la acestea și au fost aplicate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen.1969.

La stabilirea pedepsei, instanța, dând relevanță și cauzei generale de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a avut în primul rând în vedere faptul că pentru infracțiunea imputată inculpatului legea aplicabilă prevede pedeapsa cu închisoarea de la o lună la 2 ani.

Sub aspectul circumstanțelor reale, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a utilizat un permis de conducere contrafăcut, pretins a fi emis de autoritățile italiene, condiții în care falsul este cu mult mai dificil de identificat cu mijloacele simple disponibile agenților statului la controalele în trafic decât în cazul unui permis național, cunoașterea și verificarea elementelor de siguranță ale actului necesitând din partea acestora o pregătire superioară și echipamente speciale, precum și faptul că, astfel cum reiese din declarațiile martorului și inculpatului, acesta a folosit permisul și pentru a induce în eroare pe martorul M. M., determinându-l pe acesta să-i încredințeze autoturismul. Aceste circumstanțe relevă instanței un mod de săvârșire a faptei care conduce la existența unui pericol social ridicat, definit de dificultatea cu care ceilalți subiecți de drept pot lua cunoștință de lipsa dreptului inculpatului de a conduce autovehicule.

Având în vedere aceste aspecte, dar și antecedența penală a inculpatului, pregătirea precară a acestuia și de atitudinea sinceră în faza de urmărire penală și la judecată, sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a considerat că pentru această infracțiune privită singular este necesară aplicarea unei pedepse situate la jumătatea limitei maxime a pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege.

La încadrarea juridică a faptei a fost reținută și săvârșirea acesteia în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen.1969, având în vedere că aceasta a fost săvârșită înainte de considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 468/2010 pronunțată la 16.12.2010, definitivă prin nerecurare cu privire la latura penală la 28.12.2010.

Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere faptul că în cauză sunt întrunite toate condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a C.pen.1969, întrucât în componența concursului de infracțiuni pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare anterioară intră și săvârșirea infracțiunii de „Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului” prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, infracțiune intenționată pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 8 luni închisoare (primul termen al recidivei), iar infracțiunea de conducere fără permis din prezenta cauză pentru care legea prevede o pedeapsă maximă mai mare de 1 an a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate la împlinirea căruia pedeapsa anterioară s-ar fi considerat executată (al doilea termen al recidivei).

Totuși, având în vedere că în cauză urmează să se dispună revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa anterioară în componența căreia intră și primul termen al recidivei, conform dispozițiilor art. 83 alin. 4 C.pen.1969, nu se va da relevanță recidivei din punctul de vedere al pedepsei aplicabile pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în varianta folosirii unui înscris oficial fals prev. de art. 291 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.1969 art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Întrucât fapta imputată inculpatului relevă o nedemnitate de a ocupa funcții de reprezentare publică, instanța, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, urmează să interzică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale, conform prevederilor art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969.

Întrucât ambele infracțiuni pentru care instanța a dispus condamnarea au fost săvârșite în aceeași împrejurare, prin acte materiale diferite, înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a constatat că acestea sunt săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen.1969.

Față de această constatare, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.1969, instanța a dispus contopirea celor două pedepse de 1 an închisoare stabilite în prezenta cauză.

Având în vedere faptul că între cele două infracțiuni există o strânsă legătură, inculpatul săvârșind infracțiunea de uz de fals care are ca element material prezentarea către organele competente a permisului de conducere contrafăcut pentru a ascunde faptul că nu are dreptul de a conduce pe drumurile publice autovehicule pentru care este necesară existența unui permis de conducere valabil, în condițiile în care tocmai săvârșise o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, instanța a constatat că ansamblul infracțional compus din cele două infracțiuni relevă un pericol social mai ridicat decât fiecare dintre infracțiunile comise, luate individual.

Pentru acest motiv, ca rezultat al contopirii celor două pedepse de 1 an închisoare, instanța a aplicat pedeapsa cea mai grea corespunzătoare infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, pentru care limitele de pedeapsă sunt mai ridicate, pe care o va spori cu 2 luni, spor pe care instanța îl consideră corespunzător pericolului social suplimentar relevat de circumstanțele concursului, urmând să aplice o pedeapsă rezultantă în urma contopirii de 1 an și 2 luni închisoare.

La analiza probelor, instanța a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul urmează a fi condamnat în prezenta cauză au fost săvârșite la data de 21.03.2013, în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 468/2010 pronunțată de Judecătoria Călărași la data de 16.12.2010 în dosarul_ prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare rezultată din contopirea unei pedepse de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 179 alin. 2 C.pen.1969 cu aplic. art. 320¹ C.pr.pen. și a unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ C.pr.pen, pedeapsă rezultantă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani care urma să expire la data de 28.12.2013.

Față de această situație de fapt, având în vedere că faptele pentru care este judecat în prezenta cauză au fost descoperite la data săvârșirii lor de către organele de poliție, instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză au fost săvârșite și descoperite în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 468/2010 pronunțată la 16.12.2010, definitivă prin nerecurare cu privire la latura penală la 28.12.2010.

În raport de această constatare, de faptul că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat au fost săvârșite cu intenție și de art. 83 alin. 1, 2 și 3 din C.pen.1969, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile pozitive (săvârșirea unei infracțiuni în termenul de încercare, descoperirea infracțiunii în interiorul termenului de încercare), cât și cele negative (noua infracțiune să nu fie săvârșită din culpă) pentru a se dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare care a fost suspendată condiționat.

Față de motivele expuse, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, conform cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei este cel prevăzut de Codul penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din C.pen.1969 și a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 468/2010 pronunțată la 16.12.2010, definitivă prin nerecurare cu privire la latura penală la 28.12.2010.

Conform acelorași dispoziții legale, urmează că inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa cumulată de 2 ani și 2 luni închisoare compusă din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în prezenta cauză și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală anterior menționată, pedepse care nu se contopesc.

Chiar dacă, din punctul de vedere al dispozițiilor legale aplicabile, în cauză ar putea fi aplicată suspendarea sub supraveghere ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, instanța a constatat că o astfel de măsură nu poate conduce la reeducarea inculpatului R. I. și la formarea în conștiința acestuia a unei atitudini de respect și conformare față de normele edictate în scopul de a preveni și sancționa fapte antisociale care pot avea consecințe grave pentru sănătatea, integritatea corporală și viața persoanelor.

Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere că potrivit considerentelor sentinței penale nr. 468/2010, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat în condițiile în care s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 12.08.2006 a condus un atelaj hipo pe DN31 și a pierdut controlul acestui atelaj, pătrunzând pe sensul opus de mers unde a intrat în coliziune cu un autoturism, în urma impactului rezultând decesul numitului B. A., iar după impact inculpatul a părăsit locul accidentului.

Or, față de aceste fapte și consecințe, raportat și la faptul că instanța care a judecat în primă instanță cauza precedentă a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului și a considerat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza și fără ca acesta să execute pedeapsa, instanța de față constată că niciunul dintre aceste deziderate nu a fost atins prin suspendarea executării pedepsei, inculpatul săvârșind înainte de expirarea termenului de încercare alte două infracțiuni, dintre care una chiar la regimul rutier, iar cea de-a doua pentru a facilita săvârșirea celei dintâi, pentru care urmează să fie condamnat în prezenta cauză.

Raportat la aceste concluzii, instanța a considerat că nu este posibilă reeducarea inculpatului fără executarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea, nivelul scăzut de pregătire al acestuia nepermițându-i să aprecieze în mod corect răspunsul pe care societatea îl așteaptă printr-o altă modalitate de executare, astfel că pentru a se evita repetarea de către inculpat a unor fapte precum cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 468/2010 sau precum cele pentru care urmează să fie condamnat în cauza de față, este necesar ca inculpatul să execute efectiv, în regim de detenție, pedeapsa cumulată de 2 ani și 2 luni închisoare compusă din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în prezenta cauză și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală anterior menționată, pedepse care nu se contopesc.

Întrucât pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 468/2010 au fost aplicate pedepse accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă accesorie rezultantă cu același conținut, ce urmează a fi executată pe perioada executării pedepsei principale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul R. I..

Inculpatul nefiind prezent la termenul din 25.05.2015, a depus la dosar motive de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de instanța de fond, redozarea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea unei pedepse având ca regim de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. A arătat că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptei și are doi copii minori în întreținere.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelul declarat ca fiind nefondat.

Astfel, Curtea nu va insista asupra situației de fapt, care a fost clar stabilită de prima instanță și nu este contestată nici de inculpat și nici de Ministerul Public. Probele administrate în faza de urmărire penală și declarația inculpatului din cursul judecății în primă instanță, în sensul recunoașterii învinuirilor aduse duc la concluzia că fapta inculpatului care, la data de 21.03.2013, în jurul orei 10.25, a condus autoturismul marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ pe DN31, pe raza . a deține permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal.

Urmarea imediată a faptei constă într-o stare de pericol abstract creată de inculpat pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor.

Pentru a stabili cuantumul concret al pedepsei care ar putea constitui un răspuns social proporțional la infracțiunea săvârșită de inculpat, apt să conducă la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii altor fapte penale, instanța a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor prev. de art. 291 C.pen.1969, reduse conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., și, pornind de la acestea și au fost aplicate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen.1969.

Față de această constatare, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.1969, instanța a dispus contopirea celor două pedepse de 1 an închisoare stabilite în prezenta cauză.

Pentru acest motiv, ca rezultat al contopirii celor două pedepse de 1 an închisoare, instanța a aplicat pedeapsa cea mai grea corespunzătoare infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, pentru care limitele de pedeapsă sunt mai ridicate, pe care o va spori cu 2 luni, spor pe care instanța de fond îl consideră corespunzător pericolului social suplimentar relevat de circumstanțele concursului, urmând să aplice o pedeapsă rezultantă în urma contopirii de 1 an și 2 luni închisoare.

Curtea apreciază ca fiind corectă individualizarea pedepselor efectuată de prima instanță, executarea pedepsei în regim de detentie impunandu-se în raport de gradul de pericol concret al faptelor și de persoana inculpatului, care nu se afla la prima încălcare a legii penale, avand în vedere că dispozițiile vechiului cod penal (care de asemenea nu impun aplicarea unui spor obligatoriu în cazul concursului de infracțiuni) sunt mai favorabile inculpatului în mod corect prima instanta, constatand savarsirea celo doua infractiuni concurente in stare de recidiva, a aplicat un spor de doua luni inculpatului, proportional cu gravitatea faptelor deduse judecatii.

Instanța de fond a justificat in mod judicios de ce nu este posibilă reeducarea inculpatului fără executarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea, pentru reeducarea inculpatului fiind necesar ca acesta sa execute efectiv, în regim de detenție, pedeapsa cumulată de 2 ani și 2 luni închisoare compusă din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită în prezenta cauză și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală anterior menționată, pedepse care nu se contopesc.

Întrucât pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 468/2010 au fost aplicate pedepse accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, instanța de fond a aplicat în mod corect inculpatului o pedeapsă accesorie rezultantă cu același conținut, ce urmează a fi executată pe perioada executării pedepsei principale.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat R. I..

În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat R. I. împotriva sentinței penale nr.75 din data de 03 martie 2015, a Judecătoriei Călărași, pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi 25.05.2015 în ședința publică.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. BogdanDaniel Donțete

GREFIER,

E.-A. N.

Red. C.B.21 06 2015

Dact. A.L. 2 ex.

Jud. Călărași – jud.: N. L.P.

#Judecator Camelia Bogdan

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 766/2015....		Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 689/2015.... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI