Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 650/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 22887/302/2014
DOSAR NR._
(881/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.650
Ședința publică din data de 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat D. F. D. împotriva sentinței penale nr.9/05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat G. Justina cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.1970/03.04.2015 depusă la dosar și apărător ales, avocat N. Nevoe cu împuternicire avocațială nr._/04.05.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat depunerea la dosar a relațiilor solicitate de Penitenciarul Rahova din conținutul cărora rezultă că inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 24.03.2015, rămânându-i un rest de 190 de zile, după care,
Curtea, în temeiul art.91 alin.4 NCPP, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al apelantului inculpat D. F. D., față de prezența apărătorului ales al acestuia.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al apelantului inculpat precizează că apelul inculpatului vizează reindividualizarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune amânarea cauzei ci lăsarea acesteia la sfârșitul ședinței de judecată pentru a-i da posibilitate apărătorului ales al inculpatului să-și pregătească apărarea, raportat la obiectul cauzei și motivele de apel.
Curtea, după deliberare, apreciază că raportat la faptul că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare și având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului dar și motivele de apel, nu se impune amânarea cauzei și dispune lăsarea acesteia la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la reluarea cauzei, se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător ales, avocat N. Nevoe cu împuternicire avocațială nr._/04.05.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat depunerea la dosar a relațiilor solicitate de Penitenciarul Rahova din conținutul cărora rezultă că inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 24.03.2015, rămânându-i un rest de 190 de zile, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea circumstanțelor atenuante, raportat la atitudinea sa de recunoaștere.
În opinia sa, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei se coroborează cu circumstanțele personale, respectiv are o familie care îl susține, un copil minor dar și studii superioare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 8 luni și pentru a se ajunge la o pedeapsă de 6 luni, ar trebui să fie reținute circumstanțe atenuante.
Art. 74 lit. a din Vechiul Cod Penal nu se poate aplica, întrucât inculpatul este recidivist, art.74 lit. b Vechiul Cod Penal nu are incidență, fiind o infracțiune de pericol, art.74 lit. c Vechiul Cod Penal referitor la atitudinea sinceră, cooperantă în fața organelor judiciare, dincolo de deciziile de speță din care rezultă că nu se poate reține această circumstanță atenuantă în concurs cu procedura simplificată, trebuie avut în vedere care este motivul pentru care inculpatul a adoptat această poziție procesuală, fiind vorba despre o infracțiune flagrantă.
Astfel, inculpatul a fost prins în trafic de organele de poliție, s-au recoltat probe de sânge, făcându-se și o recalculare, situația de fapt fiind foarte clară, neputând fi contestată.
Chiar dacă instanța va aprecia în abstract că se poate reține această circumstanță atenuantă, apreciază că raportat la situația de fapt, nu se impune reținerea acesteia, dat fiind că fapta din prezenta cauză este săvârșită în termenul de încercare al unei suspendări, inculpatul beneficiind anterior de clemență din partea organelor judiciare, iar această faptă este în concurs cu alte două fapte la regimul aceleiași ordonanțe de urgență 195/2002, una dintre aceste fapte fiind chiar art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Astfel, nu este vorba de un incident izolat, ci de o practică a inculpatului în a încălca regimul circulației și solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că aceasta este prima faptă a inculpatului dintre cele săvârșite.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și precizează că are un copil minor în întreținere.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.9/05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art.386C.pr.pen admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Instanță din oficiu din art. 336 alin.1 C.pen cu aplicarea art.5 C.pen în art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a VC.pen și art.5 Nc.pen
În baza art.396 alin.10 c.pr.pen rap. la art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a VC.pen și art.5 Nc.pen condamnă pe inculpatul D. F. D. (fiul lui Eugeniu și Constanta, născut la data de 23.02.1975 în Cervenia, jud. Teleorman, domiciliat în București ., ., ., cu domiciliu ales în București . ., CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală de 0,80%o.
În baza art.83 C.pen revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.162/23.12.2009 a Judecătoriei Z. definitivă prin neapelare la data de 03.10.2013 și adaugă aceasta pedeapsa la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare .
Constată ca fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.303/18.10.2013 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.441/01.04.2014 a Curții de Apel București.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.303/18.10.2013 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.441/01.04.2014 a Curții de Apel București in pedeapsa indivizibila de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.86 alin.2 din OUG195/2002 cu aplicarea art.7 lit.a C.pen și art.74 lit.C C.pen, art.76 alin.1 lit.e C.pen si art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și pedeapsa indivizibilă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.87 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art.7 lit.a C.pen și art.74 lit.C C.pen, art.76 alin.1 lit.e C.pen si art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen.
In baza art.33 lit.a C.pen, art.34 alin.1 lit.Bb C.pen contopeste pedeapsa indivizibilă de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu cele doua pedepse indivizibile de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 C.pen interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
Deduce din pedeapsa aplicata perioada executată de la 01.04.2014 la zi.
Anulează mepi nr.399/01.04.2014 emis de Judecătoria A..
Dispune emiterea unui nou mepi conform prezentei.”
Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a constatat următoarele:
La data de_, în jurul orei 0015, inculpatul D. F. D. a condus autoturismul marca „Skoda O.” cu numărul de înmatriculare_, pe . 5, fiind oprit în trafic, pentru control, de către lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B - Brigada de Poliție Rutieră.
În urma testării inculpatului cu aparatul etilotest, s-a constatat ca acesta avea la ora 00.22 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat
Inculpatul a fost condus de către lucrătorii de poliție la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” unde i-au fost recoltate probe biologice.Conform Buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 767/02.04.2010 a rezultat că la ora 00.55 inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 g%o, iar peste o oră, 0155. 1,50 g%o.
În cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză medico - legală pentru a se stabili valoarea alcoolemiei avute de inculpat la momentul depistării. Astfel, conform Raportului de expertiză medico - legală nr. 2309/i/2013 a rezultat că inculpatul avea în data de_, la ora 00.15 o alcoolemie de cca. 1,80 g%o.
Situația de fapt expusă este dovedită ci declarația inculpatului de recunoaștere a faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare corelată cu concluziile raportului de expertiza mai sus analizate, procesul verbal de depistare in trafic, precum și depoziția martorului Stanica Cirus G. audiat in faza de urmărire penală.
In drept, fapta inculpatului D. F. D. care la data de 02.04.2010 în jurul orelor 00.15 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ Șoseaua Antiaeriană având în sânge o îmbibatie alcoolică ce depășește limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a VC.pen și art.5 Nc.pen
Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii, elementul material al acesteia, îl reprezintă acțiunea de conducere în condiții ilicite, prin nerespectarea unei interdicții de a conduce autoturismul având îmbibația alcoolică peste limita legală. Există, în cauză, cerințe esențiale ale elementului material, impunându-se existența drumului public și a unui autovehicul. Din probatoriul administrat s-a reținut că a fost realizat elementul material de conducere a unui autovehicul, pe un drum public, de către inculpat, având la acel moment o alcoolemie peste limita legală de 0,80g/l, respectiv de 1,50 g%o.
Urmarea imediată reiese din crearea unei stări de pericol pentru circulația rutieră generală, ca urmare a comportamentului inculpatului, infracțiunea fiind una de pericol abstract.
Legătură de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat și este dovedit prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Analizând latura subiectivă a infracțiunii, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că a consumat anterior o cantitate însemnată de alcool, a avut reprezentarea faptului că alcoolemia sa este crescută și poate fi peste limita prevăzută de lege, dar a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce în aceste condiții și deși nu a urmărit, a acceptat producerea unei asemenea stări de pericol pentru siguranța traficului rutier. În consecință, inculpatul a acționat cu formă de vinovăție a intenției indirecte conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod Penal.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu dispozițiile art.5 C.pen, având în vedere că între momentul săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări privind sancționarea faptei dedusă judecății, instanța a comparat limitele de pedeapsă stabilite de către cele două reglementări.
Astfel, conform art.87 alin.1din O.U.G. nr.195/2002, fapta de conducere a unui vehicul de către o persoană având îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În conformitate cu dispozițiile art. 336 alin.1 Cod Penal, aceeași faptă se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.
În concluzie, comparând cele două reglementări, s-a constatat faptul că mai favorabile, sub aspectul sancționării, sunt dispozițiile art. 336 alin.1 Cod Penal, care oferă posibilitatea aplicării sancțiunii amenzii.
Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 privind admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 5 cod penal, s-a stabilit că dispozițiile articolului menționat anterior sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii. Prin urmare, s-a instituit regula aplicării globale a legii penale, în sensul că, odată ce s-a stabilit care lege îi este mai favorabilă inculpatului, toate instituțiile legale incidente în cauză se vor stabili și aplica conform acestei legi.
Având în vedere cele descrise anterior, instanța a apreciat că inculpatului îi sunt mai favorabile dispozițiile vechii reglementări, sub aspectul executării pedepsei, urmând a face aplicarea dispozițiilor Codului Penal de la 1969.
Pentru considerentele expuse, în baza art.386C.pr.pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de instanță din oficiu din art. 336 alin.1 C.pen cu aplicarea art.5 C.pen în art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a VC.pen și art.5 Nc.pen
Având în vedere cele expuse și luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 c. P..
Referitor la împrejurările comiterii faptei instanța a apreciat că în cauză pericolul social concret al faptei nu este unul ridicat, deși s-a produs un eveniment rutier, nici o persoană nu a fost rănită, iar inculpatul a fost cooperat cu organele judiciare, atât cu privire la recoltarea probelor, cât și pe durata procesului penal.
Cu privire la situația personală a inculpatului acesta nu este la primul conflict cu legea penală fiind condamnat in repetate rânduri pentru comiterea de infracțiuni privind regimul de circulație ceea ce denota ca nu a înțeles pericolul pe care îl prezintă pentru ceilalți participanți la trafic dar si pentru pietoni si deși a beneficiat de clementa, executarea pedepselor anterioare fiind suspendate, a perseverat in comiterea faptelor penale de același gen. Punând în balanță aspectele expuse, ținând seama si de consecințele art.396 alin.10 c.pr.pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul D. F. D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală de 0,80%o prev. si ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a V.C.pen și art.5 N.C.pen
În baza art.83 C.pen a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.162/23.12.2009 a Judecătoriei Z. definitivă prin neapelare la data de 03.10.2013 și a adaugat aceasta pedeapsa la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare .
S-a constatat ca fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.303/18.10.2013 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.441/01.04.2014 a Curții de Apel București.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.303/18.10.2013 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.441/01.04.2014 a Curții de Apel București in pedeapsa indivizibila de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.86 alin.2 din OUG195/2002 cu aplicarea art.7 lit.a C.pen și art.74 lit.C C.pen, art.76 alin.1 lit.e C.pen si art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. și pedeapsa indivizibilă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.87 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art.7 lit.a C.pen și art.74 lit.C C.pen, art.76 alin.1 lit.e C.pen si art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen.
În baza art.33 lit.a C.pen, art.34 alin.1 lit.b C.pen s-a contopit pedeapsa indivizibilă de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu cele doua pedepse indivizibile de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executată de la 01.04.2014 la zi.
S-a anulat MEPI nr.399/01.04.2014 emis de Judecătoria A. și s-a dispus emiterea unui nou MEPI conform prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-inculpat D. F. D., solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea circumstanțelor atenuante, raportat la atitudinea sa de recunoaștere.
În opinia sa, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei se coroborează cu circumstanțele personale, respectiv are o familie care îl susține, un copil minor dar și studii superioare.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:
Raportat la motivul de apel invocat de către inculpat, vizând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, sub aspectul cuantumului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 VCP, precum și raportat la posibilitățile de individualizare a modalității de executare a acestei pedepse, prevăzute în vechiul cod penal, cum ar fi suspendarea condiționată și sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea îl apreciază ca nefondat.
D. urmare, la stabilirea și aplicarea pedepsei principale pentru infracțiunea dedusă judecății, Curtea are în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea altor infracțiuni similare, reținându-se totodată pe linie de individualizare a pedepsei, dar și a modalității de executare a acesteia, comportamentul procesual al inculpatului care a recunoscut integral săvârșirea faptei.
Curtea apreciază că reținerea unor circumstanțe atenuante nu se impune în cauză, dată fiind natura infracțiunii comise, dar și importanța valorii sociale lezate, precum și împrejurarea că datorită modalității de comitere a atentat în mod direct la siguranța fizică și materială a altor persoane angrenate în circulație, care ar fi putut suporta consecințele faptei inculpatului, ce puteau fi grave.
Circumstanțele de ordin personal, precum vârsta, existența unei familii organizate, dar și cele faptice, favorabile inculpatului au fost reținute la momentul stabilirii cuantumului pedepsei aplicate și ele nu sunt de natură să determine o încadrare în disp. art. 74 VCP, rap. la art. 76 VCP.
D. urmare, Curtea opinează că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de judecătorul fondului a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 VCP și respectă toate exigențele textului de lege menționat, astfel încât nu se impune micșorarea cuantumului acestei pedepse.
Împrejurarea că inculpatul a înțeles să se judece potrivit procedurii simplificate, pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu-l îndreptățește la aplicarea unei pedepse sub cuantumul menționat, atâta timp cât celelalte elemente de individualizare enumerate anterior nu determină o astfel de concluzie și în condițiile în care pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de judecătorul fondului se încadrează între limitele reduse conform art. 396 al. 10 NCPP, fiind deci o pedeapsă legală.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată prin raportare la aceleași criterii enunțate anterior, că în mod corect s-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate, având în vedere în principal gravitatea faptei săvârșite, destul de ridicată, dar și existența antecedentelor penale care au determinat reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, astfel încât recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat, nu este de natură să constituie o garanție în sensul că simpla condamnare constituie un avertisment suficient pentru ca pe viitor acesta să nu mai comită alte fapte penale de același gen.
În sprijinul acestei concluzii este și faptul că deși anterior inculpatul a beneficiat de clemența legii fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.162/23.12.2009 a Judecătoriei Z. definitivă prin neapelare la data de 03.10.2013, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu a înțeles să adopte un comportament de respectare a dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, continuând în termenul de încercare al suspendării condiționate să săvârșească fapta din prezenta cauză.
Mai mult nu poate fi eludată nici împrejurarea că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.303/18.10.2013 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin decizia penală nr.441/01.04.2014 a Curții de Apel București, la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru care a fost emis MEPI nr.399/01.04.2014 al Judecătoriei A., din executarea căruia a fost liberat condiționat la data de 24.03.2015.
În aceste condiții, în care prima instanță, în mod corect, după ce a făcut aplicarea disp. art. 83 VCP cu referire la primul termen al recidivei postcondamnatorii, a contopit pedepsele aplicate pentru faptele concurente, stabilind în final ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, solicitarea apelantului-inculpat de reținere a disp. art. 74-76 VCP cu consecința aplicării unei pedepse de 6 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 1 an închisoare urmarea aplicării art. 83 VCP, astfel încât în urma contopirii cu celelalte două pedepse concurente în cuantum de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare și menținerea beneficiului liberării condiționate, nu poate fi apreciată ca fiind pertinentă.
Curtea consideră astfel că nu se impune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, stabilită de prima instanță, în sensul celor solicitate de către apelantul-inculpat, o astfel de soluție neavând suport legal, raportat la starea de recidivă a acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D. F. D., împotriva sentinței penale nr.09/05.01.2015 a Judecătoriei Sectorul 5 București și va deduce din pedeapsa aplicata perioada executată de la 01.04.2014, la 24.03.2015, data liberării condiționate, ca urmare a hotărârii nr.9/17.03.2015 a Judecătoriei Sector 5 București.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D. F. D., împotriva sentinței penale nr.09/05.01.2015 a JUDECĂTORIEI SECTORUL 5 BUCUREȘTI, SECTIA 1 PENALA.
Deduce din pedeapsa aplicata perioada executată de la 01.04.2014, la 24.03.2015, data liberării condiționate, ca urmare a hotărârii nr.9/17.03.2015 a Judecătoriei sector 5 București.
În baza art. 275 al. 2 CPP obligă apelantul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /08.05.2015
Dosar fond nr._ -Jud. Sector 5 București
Jud. fond – D. I. G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 649/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 766/2015.... → |
|---|
