Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 689/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1207/3/2015
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.689/A
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuentul I. S. împotriva sentinței penale nr.436 din data de 18.03.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pentru apelantul-revizuent I. S., apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. D., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/26.04.2015, aflată la fila 8 dosar, lipsă fiind apelantul-revizuent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a cererii apelantului-revizuent prin care arată că nu dorește să fie prezentat la termen, cerere întemeiată pe disp. art.364 alin.4 Cod pr.penală, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 436/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire formulată de către condamnat, având în vedere că acesta nu a beneficiat de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, iar din înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentința penală nr.795/14.10.2013 rămasă definitivă prin decizia nr.217/04.03.2014 a Curții de Apel București, rezultă că inculpata C. E. (fostă H.) a fost condamnată ca urmare a denunțului formulat de către acesta.
În concluzie, față de cele arătate, solicită instanței a aprecia că cererea de revizuire este admisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către revizuentul I. S., ca nefondat, întrucât instanța de fond a apreciat în mod judicios că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prev. de art. 453 Cod pr.penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.436 din data de 18.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția I Penală a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul I. S. (fiul lui N. și M., născut la 22.06.1966 – PNT G.), de revizuire a sentinței penale nr.864/F/02.11.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosarul nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală 2025/11.06.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că petentul I. S. a solicitat revizuirea într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre ce îndeplinește condițiile prevăzute de art.452 Cod procedură penală, în sensul că aceasta conține o rezolvare a fondului, fiind examinată existența faptei și a vinovăției inculpatului, cauză finalizată printr-o soluție de condamnare.
Cu privire la critica formulată de revizuent, în sensul cănu a beneficiat de reducerea limitelor pedepsei conform dispozițiilor din Legea nr.143/2000, deși a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiunilegate de droguri, instanța a reținut că aceasta nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute de art.453 Cod procedura penală.
A mai arătat prima instanță că susținerile petentului ar putea, eventual, face obiectul unei contestații la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin.1 lit.d teza a II-a Cod pr.penală, soluționarea unei astfel de cereri urmând o altă procedură.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizentul condamnat I. S. arătând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că motivul invocat se circumscrie cazurilor de revizuire prev. de art.453 Cod procedură penală, în condițiile în care nu a beneficiat de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, iar din înscrisurile depuse la dosar - sentința penală nr.795/14.10.2013 rămasă definitivă prin decizia nr.217/04.03.2014 a Curții de Apel București - rezultă că inculpata C. E. (fostă H.) a fost condamnată ca urmare a denunțului formulat de către petent.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 Cod pr.penală, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 453 alin.1 din Codul de procedură penală, revizuirea hotărârii judecătorești definitive, cu privire la latura penală a cauzei, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din interpretarea art.453 și urm. Cod pr.penală rezultă că revizuirea poate fi cerută numai în cazurile mai sus enumerate, dispozițiile amintite fiind de strictă interpretare și aplicare, astfel că motivul invocat de apelantul revizuent – redozarea pedepsei definitiv aplicate pentru o faptă ca urmare a intervenirii unei presupuse cauze de atenuare a răspunderii penale nu poate constitui temei al revizuirii, acesta necircumscriindu-se niciunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Totodată, Curtea reține că susținerile apelantului revizuent nu pot motiva în mod legal reducerea pedepsei aplicate acestuia prin hotărârea definitivă de condamnare (sentința penală nr.864/F/02.11.2011 a Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosarul nr._/3/2008, rămasă definitivă prin decizia penală 2025/11.06.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție), întrucât, pe calea revizuirii, nu este permisă realizarea unei noi operațiuni de individualizare a pedepsei, ci doar constatarea netemeiniciei acelei hotărâri, în ceea ce privește exclusiv modul de rezolvare a acțiunii penale, pe baza unor împrejurări noi, care, în speță, nu au fost relevate de către apelantul condamnat în legătură cu faptele la care se referă hotărârea respectivă.
Cum revizuientul nu a invocat niciunul din motivele de revizuire prev.de art.453 Cod pr.penală, Curtea constată, în acord cu prima instanță, că motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire limitativ prevăzute de lege.
Așa fiind, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală si temeinică, astfel că în baza art.421 alin.1 lit.b Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I. S. împotriva sentinței penale nr.1539 din data de 23.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014.
În temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat apelantul la plata sumei de 400 cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I. S. împotriva sentinței penale nr.436 din data de 18.03.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocat oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.2/19.05.2015
T. București – judecător E. Z.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 767/2015.... | Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
