Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 766/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 23323/300/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 1463/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.766/A
Ședința publică din data de 28.05.2015
Curtea compusă din:
Președinte: A. T.
Judecător: C. M. M.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror I. L..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București împotriva sentinței penale nr.100 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 28 mai 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 100/23.02.2015 a Jud. sector 2 București pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus în temeiul art. 377 alin. 4 Cpp raportat la art. 386 alin. 1 Cpp schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 NCP în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
În temeiul art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, art. 396 alin. 10 Cpp a fost condamnat inculpatul M. A. (fiul lui natural și Lucreția, născut la data de 20.12.1988 în or. B., jud. Ilfov, domiciliat în ., .. 17, jud. Ilfov și fără forme legale în București, ., sector 2, posesor al CI ., nr._, având CNP_) la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere (fapta din 14.03.2009).
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 VCP s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b VCP.
În temeiul art. 865 alin. 1 VCP raportat la art. 85 VCP s-a anulat suspendarea sub supraveghere dispusă, pentru un termen de încercare de 6 ani, față de inculpat, prin sp. nr. 516/14.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, rectificată, definitivă prin neapelare la 01.06.2010, pentru pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002, modificată (fapta din 11.11.2009).
În temeiul art. 865 alin. 1 VCP raportat la art. 85 VCP cu referire la art. 33 lit. a VCP, art. 34 alin. 1 lit. b VCP s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 1 an închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sp. nr. 516/14.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, rectificată, definitivă prin neapelare la 01.06.2010, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final executând pedeapsa închisorii de 3 ani.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 VCP s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b VCP.
În temeiul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP raportat la art. 861 alin. 1 VCP s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. 1 VCP.
În temeiul art. 863 alin. 1 VCP s-au stabilit, în sarcina inculpatului, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele stabilite de acest Serviciu;
- să anunțe Serviciului de Probațiune Ilfov, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice Serviciului de Probațiune Ilfov și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probațiune Ilfov informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
In temeiul art. 404 alin. 2 Cpp s-au pus inculpatului in vedere dispozițiile art. 864 VCP, privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP s-a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 950 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 3893/P/2009 din data de 23.09.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 București s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. 1 NCP.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că în data de 14.03.2009, în jurul orelor 20:30, inculpatul M. A. a fost depistat pe ., București, conducând autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare BF-652-AF, în urma verificărilor stabilindu-se că acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, fila 6; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, filele 7-8; proces-verbal de verificare a inculpatului în bazele de date a deținătorilor de permis auto, fila 9; declarațiile inculpatului M. A., filele 13, 15-16; declarațiile martorului P. Ș. A., filele 17-19.
În cursul judecății în primă instanță nu au fost administrate alte probe, inculpatul solicitând judecarea conform procedurii recunoașterii vinovăției, pe baza probelor din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.
Față de acestea, instanța a reținut ca dovedită situația de fapt expusă în rechizitoriu.
Sub aspectul încadrării juridice a constatat că tratamentul concursului de infracțiuni este mai favorabil, prin raportare la caracterul facultativ al sporului, concursul fiind incident pentru fapta cu privire la care inculpatul a fost deja condamnat, conform vechiului cod penal.
În raport cu acestea, în temeiul art. 377 alin. 4 Cpp raportat la art. 386 alin. 1 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 NCP în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
Pe cale de consecință, a reținut că fapta inculpatului M. A. care, pe data de 14.03.2009, în jurul orelor 20:30, fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare BF-652-AF pe ., după care a efectuat virajul la stânga deplasându-se pe . apropierea intersecție cu . a fost oprit de echipajul de poliției care l-a urmat pe acest traseu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prevăzută de art. 86 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicata.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 VCP. Astfel, a reținut că inculpatul a dat dovada de o conduita sincera si cooperanta pe parcursul procesului penal dar și că acesta a fost condamnat anterior pentru o faptă concurentă, similară.
In consecință, reținând dispozițiile art. 396 al. 10 Cpp, a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, orientată spre minimul special astfel cum a fost redus, apreciind ca aceasta corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 VCP a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b VCP.
În temeiul art. 865 alin. 1 VCP raportat la art. 85 VCP a anulat suspendarea sub supraveghere dispusă, pentru un termen de încercare de 6 ani, față de inculpat, prin sp. nr. 516/14.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, rectificată, definitivă prin neapelare la 01.06.2010, pentru pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002, modificată (fapta din 11.11.2009).
În temeiul art. 865 alin. 1 VCP raportat la art. 85 VCP cu referire la art. 33 lit. a VCP, art. 34 alin. 1 lit. b VCP a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 1 an închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sp. nr. 516/14.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, rectificată, definitivă prin neapelare la 01.06.2010, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, aplicarea sporului fiind necesară în considerarea perseverenței infracționale a inculpatului, în final executând pedeapsa închisorii de 3 ani.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 VCP, pentru considerentele anterior arătate, a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b VCP.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, dar că este necesară supravegherea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP raportat la art. 861 alin. 1 VCP a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. 1 VCP și care curge, conform art. 862 alin. 2 VCP raportat la art. 82 alin. 3 VCP, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și nu de la rămânerea definitivă a sentinței anterioare, dispozițiile art. 865 alin. 1 VCP nefăcând trimitere la dispozițiile art. 85 alin. 3 VCP ce stabilesc o asemenea excepție de la momentul de început al termenului numai pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 863 alin. 1 VCP a stabilit, în sarcina inculpatului, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele stabilite de acest Serviciu;
- să anunțe Serviciului de Probațiune Ilfov, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice Serviciului de Probațiune Ilfov și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probațiune Ilfov informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
In temeiul art. 404 alin. 2 Cpp a pus inculpatului in vedere dispozițiile art. 864 VCP, privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 VCP a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria sector 2 București, motivele de apel vizând cuantumul sporului de pedeapsă și al duratei termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei precum și calcularea momentului de începere a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere.
Cu privire la prima critică s-a arătat că sporul de pedeapsă de 1 an este mult prea mare și, de asemenea, termenul de supraveghere este prea îndelungat ținând cont de conduita sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal cât și de data săvârșirii infracțiunii, 14.03.2009, solicitându-se reducerea atât a sporului cât și a duratei termenului.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă de încercare, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 865 al. 2 VCP termenul se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv 01.06.2010 și nu de la data rămânerii definitive a noii sentințe astfel cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și sub aspectul tuturor chestiunilor de fapt și de drept, Curtea consideră apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sector 2 București neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt cu privire la infracțiunea dedusă judecății a fost stabilită în mod corect de instanța de judecată, aceasta nefiind contestată de inculpat și nici de Ministerul Public, în cadrul apelul formulat. De asemenea, încadrarea juridică a acestei fapte este corectă, fiind realizată în mod corespunzător de organele judiciare. Nu a fost contestată nici pedeapsa aplicată de instanță pentru fapta dedusă judecății, respectiv 1 an închisoare, pedeapsă apropiată de minim și a cărei reindividualizare nu se impune.
P. a invocat, în cadrul motivelor de apel faptul că sporul de pedeapsă aplicat este prea mare, ajungându-se practic la un cumul aritmetic, de asemenea termenul de încercare fiind prea îndelungat.
Cu privire la această susținere, Curtea reține, în primul rând, că apreciază corectă reținerea instanței privind faptul că legea penală mai favorabilă în cauză o reprezintă Codul penal din 1969 (VCP) însă pentru alte considerente decât cele expuse de judecătorul fondului. Este adevărat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății sunt identice în cele două reglementări succesive – 1-5 ani închisoare, iar tratamentul sancționator al concursului este mai sever în lumina Noului Cod penal. În concret însă, prima instanță a aplicat un spor de 1 an închisoare, mai mare decât sporul prevăzut de Noul Cod penal – care ar fi fost de 1/3 din pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, prin urmare nu se poate susține că din acest punct de vedere Vechiul Cod penal este mai favorabil inculpatului așa cum s-a reținut în sentința apelată.
În schimb, Curtea va avea în vedere că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este mai favorabilă în reglementarea Vechiului Cod penal, atât prin prisma obligațiilor și măsurilor de supraveghere, inexistența obligației de a presta muncă în folosul comunității dar și prin efectul reabilitării de drept, efect care nu mai există conform Noului Cod penal. În aceste condiții, în concret, chiar și prin stabilirea rezultantei de 3 ani închisoare și fixarea unui termen de încercare maxim, reabilitarea inculpatului va fi una de drept și va interveni mai repede decât reabilitarea judecătorească în condițiile Noului Cod penal.
Față de cele expuse, rezultă că Vechiul Cod penal este într-adevăr legea penală mai favorabilă inculpatului, situație în care, legal, instanța putea să aplice sporul de 1 an închisoare astfel cum a procedat în cauză. În ceea ce privește faptul că acest spor este prea mare, Curtea va avea în vedere că cele două condamnări suferite de inculpat vizează aceeași infracțiune – conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, fapte săvârșite la interval scurt de timp, 14.03.2009 (fapta dedusă judecății în prezenta cauză) și, respectiv, 11.11.2009 (fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin sp. nr. 516/2010). Această succesiune demonstrează obișnuința inculpatului de a conduce vehicule fără a deține permis de conducere, repetând acest tip de activitate infracțională chiar după o primă surprindere în trafic de către organele de poliție. În raport de acestea, aplicarea unui spor important de pedeapsă este justificată, în caz contrar ajungându-se la exonerarea inculpatului de la răspundere penală pentru una dintre fapte sau minimalizarea gravității unei astfel de conduite.
De asemenea, în opinia Curții, termenul de încercare, chiar dacă este cel maxim permis de lege, nu este disproporționat raport la cele expuse mai sus, mai ales dacă se are în vedere că termenul stabilit inițial, pentru o singură faptă, este de 6 ani. Existența unui astfel de termen de încercare – care nu presupune o restrângere deosebită a drepturilor sau libertăților persoanei, este o măsură de natură a conștientiza inculpatul cu privire la necesitatea adoptării unui comportament conform normelor de drept, inclusiv cele care reglementează circulația pe drumurile publice (norme privite de multe ori cu extremă ușurință de participanții la trafic și apreciate ca neimportante), pentru a preveni producerea unor consecințe mai grave.
Față de acestea, Curtea apreciază că nu se impune reducerea sporului de pedeapsă aplicat sau durata termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei stabilit de prima instanță.
În ceea ce privește momentul de la care curge termenul de încercare, Curtea va avea în vedere că prima instanță nu a menționat expres în dispozitiv data de început. În schimb, în considerente, a precizat că în opinia ei, termenul ar curge de la momentul rămânerii definitive a sentinței și nu de la data de 01.06.2010, data la care a devenit definitivă sp. nr. 516/2010.
Curtea va reține că în conformitate cu dispozițiile art. 404 al. 2 Cpp în situația în care se dispune suspendarea executării pedepsei în dispozitiv trebuie menționate măsurile de supraveghere și obligațiile pe care trebuie să le respecte condamnatul fără a fi necesară precizarea expresă a datei de la care curge termenul de supraveghere, dată care, de altfel, este dată de textul de lege. Prin urmare, faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv momentul de la care începe să curgă termenul de încercare nu este o omisiune de natură a duce la modificarea hotărârii.
Pe de altă parte, se constată că în considerentele sentinței a precizat că termenul ar curge de la data la care aceasta devine definitivă, prevederile art. 85 al. 3 VCP fiind aplicabile doar în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei și nu și în cazul suspendării sub supraveghere.
Curtea nu împărtășește această opinie apreciind, similar Parchetului, că termenul de încercare curge de la data rămânerii definitive a primei sentințe prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Astfel, este adevărat că art. 865 al. 1 VCP face trimitere la prevederile art. 85 al. 1 și 2 VCP, nu și la alineatul 3 care prevede expres momentul de la care curge termenul de încercare. În același timp însă art. 865 al. 2 VCP recunoaște aceeași posibilitate a instanței ca, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale, după anularea suspendării anterioare și efectuarea concursului, să facă aplicarea art. 861 VCP și să dispună suspendarea pedepsei sub supraveghere, caz în care termenul de încercare se calculează de la dara rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei. Chiar dacă se face referire ipoteza anulării suspendării condiționate, se acceptă unanim în doctrină și practică faptul că soluția este aceeași și în situația în care prima condamnare nu a vizat o suspendare condiționată a executării pedepsei ci una sub supraveghere, neexistând nici un motiv pentru a aplica un tratament juridic distinct celor două forme de suspendare din acest punct de vedere.
Pe cale de consecință, pentru a nu exista nelămuriri în ceea ce privește punerea în executare a sentinței penale apelate, chiar dacă consideră că nu există obligația menționării în dispozitiv a datei de la care curge termenul urmează ca în situația de față să rețină expres că termenul de încercare de 8 ani stabilit de prima instanță va curge de la data de 01.06.2010, respectiv data rămânerii definitive a sp. nr. 516/2010 a Jud. sector 1 București.
Față de acestea, Curtea va respinge ca neîntemeiat apelul Parchetului, urmând doar a preciza expres și pentru a preîntâmpina eventualele nelămuriri raportat la considerentele sentinței apelate, momentul de la care se calculează termenul de încercare stabilit în cauză.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sector 2 București împotriva sentinței penale nr. 100/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria sector 2 București în dosarul cu numărul de mai sus.
Constată că termenul de încercare de 8 ani stabilit prin sentința apelată curge conform art. 865 al. 2 VCP de la data rămânerii definitive a sp. nr. 516/2010 a Jud. sector 1 București, respectiv 01.06.2010.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. T. C. M. M.
GREFIER,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
15.06.15 2 ex.
Jud. fond: E. V. I., Jud. sector 2 București
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 650/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 767/2015.... → |
|---|
