Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 528/1748/2014
Dosar nr._
414/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.748/A
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: L.-A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul F. N. împotriva Sentinței penale nr.551 din data de 28 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat F. N., personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat V.-C. M., din cadrul Baroului Ilfov, în baza împuternicirii . nr._/2015 (atașată la fila 16 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului inculpat precizează că a făcut verificări la Monitorul Oficial, constatând că nu a fost publicată încă Decizia nr.13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, depunând la dosar și înscrisuri în acest sens (atașate la filele 23-26).
La întrebarea Curții, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă. Susține că limitele de pedeapsă sunt mai mici în legea nouă, iar, conform art.41 din Codul penal actual, în sarcina inculpatului nu mai poate fi reținută starea de recidivă postcondamnatorie. Solicită să se constate, potrivit art.44 alin.1, 2 din Codul penal în vigoare, existența unei pluralități intermediare de infracțiuni și, drept urmare, să fie aplicate regulile de la concursul de infracțiuni, conform art.40 din același cod. De asemenea, solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art.91 din actualul Cod penal. Depune la dosar și concluzii scrise (atașate la filele 27-31).
Reprezentantul Ministerului Public susține că pedepsele stabilite pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății au fost în mod just individualizate de prima instanță, în raport cu gravitatea infracțiunilor respective (conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat și sustragere de la recoltarea probelor biologice), antecedența penală a inculpatului (condamnat anterior, pentru o infracțiune de aceeași natură, la pedeapsa de 9 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării) și numeroasele sancțiuni aplicate acestuia pentru alte abateri de la regimul circulației pe drumurile publice. Consideră că, deși, potrivit legii penale noi, pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, limitele speciale ale pedepsei sunt mai mici (de la 1 an la 5 ani închisoare) și, conform aceleiași legi, nu mai este incidentă starea de recidivă postcondamnatorie, legea penală mai favorabilă inculpatului, în întregul său, este cea veche, în raport cu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni. În consecință, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
Apelantul inculpat F. N., personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.551 din data de 28 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a hotărât astfel:
În temeiul art.386 din Codul de procedură penală rap. la art.5 din Codul penal, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.86 alin.2 și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, ambele cu aplic. art.37 alin.1 lit.a și art.33 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.335 alin.2 și art.337 din Codul penal, ambele cu aplic. art.41 și art.38 din Codul penal.
În temeiul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în ref. la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul F. N. (fiul lui M. și Aristița, născut la data de 21 octombrie 1979 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art.83 din vechiul Cod penal în ref. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă la data de 24 mai 2013) și a cumulat acea pedeapsă cu pedeapsa de 4 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 1 lună închisoare.
În temeiul art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în ref. la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art.83 din vechiul Cod penal în ref. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă la data de 24 mai 2013) și a cumulat acea pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente, a contopit pedepsele anterior menționate, de 1 an și 1 lună închisoare și, respectiv, de 2 ani și 1 lună închisoare și a aplicat inculpatului, în vederea executării, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1 lună închisoare.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe durata executării pedepsei rezultante.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.3595/P/2013 din data de 13 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu) a stabilit următoarea situație de fapt, recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată:
La data de 27 iunie 2013, în jurul orei 0030, pe . M., organele de poliție din cadrul I.P.J. Ilfov, Poliția orașului M., Formațiunea Rutieră au oprit, pentru control în trafic, autoturismul marca Volkwagen cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul F. N.. În urma verificărilor efectuate în baza automată de date a I.P.J. Ilfov, a rezultatul faptul că, la acea dată, inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule.
Cu aceeași ocazie, organele de poliție au constatat și faptul că inculpatul respectiv se afla sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest și să le însoțească la o unitate spitalicească, pentru recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a refuzat, însă, atât testarea cu aparatul etilotest, cât și recoltarea probelor biologice de sânge, împrejurări ce au fost consemnate în procesul-verbal întocmit cu acel prilej.
La stabilirea acestei situații de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă (administrate în faza de urmărire penală și necontestate): procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de verificare a permisului de conducere; declarațiile martorilor asistenți G. M.-A. și I. S.; declarațiile inculpatului.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, prima instanță a apreciat că aceasta este cea veche (în vigoare la data săvârșirii faptelor deduse judecății), întrucât nu prevede obligativitatea stabilirii unui spor de pedeapsă în cazul, incident și în speță, al concursului de infracțiuni, menționând că, dacă ar fi aplicat dispozițiile legii noi, pedeapsa rezultantă ar fi fost mai mare decât cea determinată potrivit legii anterioare.
D. urmare, referitor la încadrarea juridică, prima instanță a constatat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce și refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art.86 alin.2 și, respectiv, de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, cu reținerea, în sarcina acestuia, pentru fiecare infracțiune, a stării de recidivă postcondamnatorie, conform art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere limitele speciale (reduse cu o treime, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală), gravitatea faptelor, starea de pericol generată de acestea, antecedentele penale ale inculpatului și atitudinea procesuală sinceră a acestuia.
Constatând că ambele infracțiuni au fost săvârșite înăuntrul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 24 mai 2013) pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, pronunțată prin acea hotărâre, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal în ref. la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal (la data de 02 decembrie 2014) inculpatul F. N. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată).
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 02 februarie 2015.
Potrivit motivelor scrise de apel, depuse la data de 10 februarie 2015 (filele 7-10, d.a.) și concluziilor formulate oral în dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a criticat sentința penală atacată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, susținând că aceasta este legea nouă și solicitând, în raport cu dispozițiile legii respective, să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor ce fac obiectul judecății în infracțiunile prevăzute de art.335 alin.2 și, respectiv, de art.337 din actualul Cod penal, să fie înlăturată starea de recidivă postcondamnatorie, nemaifiind îndeplinită, conform art.41 alin.1 din același cod, condiția referitoare la primul termen al acesteia, să se constate, potrivit art.44 alin.1 din Codul penal în vigoare, existența unei pluralități intermediare între infracțiunile respective și cea care a determinat condamnarea sa definitivă prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu, să fie contopite toate pedepsele, conform art.40 alin.2 rap. la art.44 alin.2 și art.39 alin.1 lit.b din același cod, aplicându-se regulile de la concursul de infracțiuni și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, potrivit art.91 din noul Cod penal.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea nu a putut proceda la ascultarea inculpatului, conform art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât acesta, fiind în mod expres întrebat, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar, în condițiile în care, în fața primei instanțe, a optat pentru procedura simplificată de judecată, recunoscând faptele imputate, în modalitatea prezentată în rechizitoriu (fila 52, d.f.).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele susținute de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probatoriului cauzei, pe care inculpatul a recunoscut-o întocmai, iar, în calea de atac, nu a contestat-o.
Astfel, Curtea constată că sunt dovedite, mai presus de orice îndoială rezonabilă, faptele inculpatului, care, la data de 27 iunie 2013, a condus un autoturism pe un drum public din localitatea M., deși exercitarea acestui drept îi era suspendată, iar, la cererea organelor de poliție rutieră, care l-au depistat în trafic și au constatat că emana halenă alcoolică, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Referitor la încadrarea juridică, Curtea constată, în prealabil, că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt incriminate atât de legea veche, sub imperiul căreia au fost săvârșite (art.86 alin.2 și art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002), cât și de legea nouă, în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014 (art.335 alin.2 și art.337 din actualul Cod penal).
Însușindu-și critica inculpatului, Curtea constată, contrar primei instanțe, că legea penală mai favorabilă acestuia, potrivit art.5 alin.1 din Codul penal (în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale), este legea nouă.
În acest sens, Curtea reține că, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, legea veche (art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002) și legea nouă (art.335 alin.2 din Codul penal) prevăd același tratament sancționator, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
În schimb, pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de probe (mostre) biologice, legea nouă (art.337 din Codul penal) prevede un tratament sancționator mai blând decât legea veche (art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002), și anume închisoare de la 1 an până la 5 ani, în comparație cu închisoare de la 2 ani până la 7 ani.
Pe de altă parte, legea nouă (art.41 alin.1 din Codul penal în vigoare), spre deosebire de legea veche (art.37 alin.1 lit.a din Codul penal anterior), nu mai atrage, în raport cu condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 9 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni (aplicată, prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu, rămasă definitivă la data de 28 mai 2013, pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002), starea de recidivă postcondamnatorie.
În aceste condiții, întrucât instanța de apel, pentru a nu agrava situația inculpatului în propria cale de atac, potrivit art.418 alin.1 din Codul de procedură penală, trebuie să aplice acestuia, astfel cum a procedat și prima instanță, minimul pedepselor privative de libertate menționate în normele de incriminare (redus cu o treime, conform art.396 alin.10 din Codul de procedură penală), care, sub imperiul legii noi, este de 4 luni închisoare (în cazul primei infracțiuni) și, respectiv, de 8 luni închisoare (în cazul celei de-a doua infracțiuni), Curtea constată că, potrivit legii respective, chiar prin aplicarea tratamentului sancționator mai sever al concursului de infracțiuni (cu spor obligatoriu și fix), pedeapsa rezultantă ce urmează a fi stabilită spre executare este mai mică decât cea pronunțată prin sentința penală apelată în condițiile legii vechi (2 ani și 1 lună închisoare), astfel cum se va evidenția în cele ce urmează.
D. urmare, constatând fondat acest motiv de apel, Curtea, în temeiul art.386 alin.1 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 din Codul penal și, respectiv, din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.337 din Codul penal, pronunțând apoi, cu menținerea incidenței dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, o nouă hotărâre de condamnare a acestuia, la pedepsele principale de 4 luni închisoare și, respectiv, 8 luni închisoare.
Întrucât prima instanță nu a aplicat inculpatului, pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății, pedepse complementare, iar sentința pronunțată de instanța respectivă a fost atacată cu apel numai de către acesta, căruia nu i se poate agrava situația, potrivit art.418 alin.1 din Codul de procedură penală, Curtea se află în imposibilitatea de a stabili astfel de pedepse și, implicit, nu poate aplica inculpatului, conform art.65 alin.1 din Codul penal, nici pedepse accesorii.
Deoarece legea nouă acordă prioritate aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, Curtea, în temeiul art.38 alin.1 rap. la art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, va contopi cele două pedepse principale anterior menționate, aplicând inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă principală, de 4 luni închisoare (1 lună și 10 zile închisoare), acesta urmând să execute astfel pedeapsa principală rezultantă de 9 luni și 10 zile închisoare.
Întrucât ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză (pentru care legea penală mai favorabilă a fost identificată a fi legea nouă) au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei precedente de 9 luni închisoare, Curtea constată că, asupra chestiunii de drept generate de această situație, a fost pronunțată, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.13/2015, o hotărâre prealabilă, prin care s-a statuat că stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor tranzitorii ale art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 alin.1 din Codul penal anterior, iar nu conform prevederilor art.44 alin.2 din Codul penal în vigoare (referitoare la pluralitatea intermediară), astfel cum a solicitat inculpatul. Chiar dacă decizia anterior menționată nu a fost publicată, până la data judecării acestui apel, în Monitorul Oficial, neproducând astfel, încă, efectele obligatorii prevăzute de art.477 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea menționează că nu se poate face abstracție de aceasta (al cărei dispozitiv a fost deja făcut public pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție), cu atât mai mult cu cât rezolvarea dată de instanța supremă chestiunii de drept cu care a fost sesizată corespunde jurisprudenței instanței de apel.
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor tranzitorii incidente, Curtea va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 9 luni închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicate inculpatului prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă la data de 28 mai 2013) și va dispune executarea pedepsei principale alături de pedeapsa principală rezultantă stabilită în prezenta cauză (9 luni și 10 zile închisoare), urmând ca inculpatul să execute astfel, în final, pedeapsa principală de 1 an, 6 luni și 10 zile închisoare, precum și executarea pedepsei accesorii (având corespondent în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b din Codul penal), pe o perioadă de 9 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Curtea constată nefondată cererea inculpatului, de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei principale anterior menționate (1 an, 6 luni și 10 zile închisoare), întrucât dispozițiile art.83 alin.1 din vechiul Cod penal, aplicate cu efect tranzitoriu, impun executarea efectivă, în regim de detenție, a pedepsei respective, sens în care s-a pronunțat, într-un recurs în interesul legii, și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.1/2011 (publicată în Monitorul Oficial nr.495/2011), ale cărei efecte - obligatorii pentru instanțele judecătorești - continuă să se producă, în lipsa constatării incidenței prevederilor art.4741 din Codul de procedură penală.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul F. N., va desființa, doar în parte, sentința penală atacată de acesta, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate (referitoare la obligarea inculpatului, în temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare).
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu F. P., desemnat să asigure asistența juridică a inculpatului, în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (fila 12, d.a.), până la prezentarea apărătorului ales al acestuia, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul F. N. împotriva Sentinței penale nr.551 din data de 28 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1 lună închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.386 alin.1 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal, schimbă încadrarea juridică a faptelor, astfel:
- din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 din Codul penal;
- din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.337 din Codul penal.
În temeiul art.335 alin.2 din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (fapta din data de 27 iunie 2013).
În temeiul art.337 din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (fapta din data de 27 iunie 2013).
În temeiul art.38 alin.1 rap. la art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, contopește cele două pedepse principale anterior menționate și aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care adăugă un spor de o treime din pedeapsa principală de 4 luni închisoare (1 lună și 10 zile închisoare), acesta urmând să execute astfel pedeapsa principală rezultantă de 9 luni și 10 zile închisoare.
În temeiul art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 alin.1 din vechiul Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 9 luni închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicate inculpatului prin Sentința penală nr.252/2013 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă la data de 28 mai 2013) și dispune executarea pedepsei principale alături de pedeapsa principală rezultantă stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute astfel pedeapsa principală de 1 an, 6 luni și 10 zile închisoare, precum și executarea pedepsei accesorii (având corespondent în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b din Codul penal), pe o perioadă de 9 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate (referitoare la obligarea inculpatului, în temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare).
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. B. C.-V. G.
GREFIER,
L.-A. P.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 19 iunie 2015
Judecătoria Cornetu - jud.C.C.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 649/2015. Curtea de... → |
|---|
