Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 24326/299/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (3079/2014)

DECIZA PENALĂ NR. 129/A

Ședința publică din 27.01.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. F. V.

JUDECĂTOR – V. I. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 330/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat C. G., personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea procedează la identificarea și legitimarea intimatului inculpat C. G. cu CI . nr._, CNP_. De asemenea, desemnează apărător din oficiu pentru inculpat, pe domnul avocat D. M.. Astfel, pentru a da posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu de a lua cunoștință de dosarul cauzei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, în ședință publică a răspuns intimatul inculpat C. G., personal și asistat de apărător din oficiu D. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra motivelor de apel, arată că în nici un capitol din Rechizitoriu nu se face referire la alcoolemia inculpatului în urma vreunei probe prelevate. De asemenea, în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 se impunea aplicarea globală a legii penale, nu pe instituții.

Curtea pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că, în cazul în care nu dorește să dea declarații, nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Intimatul inculpat C. G., personal, arată că nu dorește să fie audiat de către instanța de apel, înțelegând să își mențină declarațiile anterioare.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate și aplicarea legii penale în mod global, nu pe instituții.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat C. G. solicită instanței admiterea apelului Ministerului Public, cu menținerea soluției de achitare pronunțată de instanța de fond.

Intimatul inculpat C. G., având ultimul cuvânt, arată că înțelege să lase soluționarea apelului Ministerului Public la aprecierea instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr.330 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 14.04.2014 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP.

În baza art. 386 CPP a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 337 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP.

În baza art. 396 alin. 5 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP a fost achitat inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice prev. de art. 337 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 ore prin ordonanța din data de 30.07.2011, ora 05,15.

În baza art. 275 alin. 3 CPP cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 03.06.2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.

În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, în data de 30.07.2011, în jurul orelor 05,15, inculpatul C. G. a condus autoturismul marca Mercedes ML, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București. Ulterior, inculpatul a fost oprit de lucrători de poliție din cadrul Secției 5 și testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care acesta a fost condus la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, unde acesta a refuzat recoltarea celei de-a doua probe biologice.

Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbal încheiate de organele de poliție, buletin de examinare clinică în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, declarații învinuit C. G., declarații martori C. I. O. și P. M..

În faza de urmărire penală, inculpatul C. G. a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore, prin ordonanța din data de 30.07.2011, ora 05,15.

La termenul din data de 30.09.2013, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozitiile art. 320¹ C.pr.pen, acesta învederând că nu înțelege sa se prevaleze de prevederile textului de lege menționat anterior.

Pe parcursul cercetării judecătorești, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale ale părților, instanța a procedat la audierea inculpatului C. G. conform dispozițiilor art. 323 C.pr.pen., precum și a martorilor C. I. O. și P. M. .

Totodată, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cu mențiunea de a preciza dosarele în care este sau a fost cercetat inculpatul C. G. și obiectul acestora, iar ulterior, a solicitat atașarea, în copie, a dosarului de urmărire penală nr._/P/2011 a acestei unități de P..

La termenul din data de 07.04.2014, instanța a pus in discuția părților, in baza art. 386 CPP, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP (Noul Cod penal) cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP (Vechiul Cod penal) și art. 5 alin. 1 NCP.

La același termen, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP.

S-au depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și copia sentinței penale nr. 439/19.03.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1092/17.09.2004 a Tribunalului București și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2299/02.12.2004 a Curții de Apel București.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Astfel cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în data de 30.07.2011, în jurul orelor 05,15, organele de poliție din cadrul Secției nr. 5, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au observat pe . marca Mercedes ML, cu nr. de înmatriculare_, care circula cu farurile stinse și în mod haotic, evitând în ultimul moment refugiul din fața clădirii Petrom City.

În aceste condiții, agenții de poliție au pornit în urmărirea autoturismului, iar la intersecția șos. Străulești cu . vitezei excesive, conducătorul autoturismului a părăsit carosabilul, intrând pe ., în continuare, pe calea ferată București-C..

În urma controlului efectuat in cauza, organele de politie l-au identificat pe șoferul autoturismului în persoana inculpatului C. G., constatând că acesta emana halenă alcoolică.

În aceste condiții, l-au condus pe inculpat la Biroul Accidente Ușoare, sector 1, unde au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest, care la ora 05,35 a indicat o concentrație de 0,68 mg/l alcool pur in aerul expirat. În consecință, inculpatul a fost condus la sediul INML M. Minovici, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Aspectele menționate anterior și consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante s-au coroborat cu declarațiile martorilor C. I. O. și P. M., cei doi agenți de poliție care au procedat la oprirea în trafic a inculpatului și, ulterior, la conducerea acestuia la sediul INML.

Astfel cum a rezultat din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2003/01.08.2011 emis de INML M. Minovici, în urma prelevării unei probe biologice a reieșit că inculpatul C. G. avea în data de 30.07.2011, la ora 06,55, o îmbibație alcoolică de 1,10 g%o alcool pur în sânge.

Din cuprinsul buletinului de examinare clinică și al procesului-verbal de prelevare, a reieșit că inculpatul a renunțat la recoltarea celei de-a doua probe biologice, acest aspect consemnându-se în mod expres. Ulterior, inculpatul Căpătână G. a fost condus de către agenții de poliție la sediul Secției nr. 5, în vederea continuării cercetărilor.

În declarațiile date, inculpatul a susținut că în data de 30.07.2011 se afla în restaurantul "Elit" din zona Floreasca, iar în jurul orei 02,00 a ieșit din incinta restaurantului pentru a fuma, moment în care a fost agresat de trei indivizi necunoscuți și introdus cu forța în interiorul unui autoturism. Inculpatul a arătat că din cauza loviturilor primite și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit a constatat că se află într-un autoturism marca Mercedes care nu-i aparținea, acesta fiind oprit pe calea ferată, în scurt timp sosind la fața locului organele de poliție, care i-au reproșat că a condus sub influența băuturilor alcoolice și că ar fi sustras autoturismul în care se afla.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu-și amintește dacă i-au fost recoltate probe biologice. În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că a fost condus de către agenții de poliție la sediul INML, fiindu-i recoltate două probe biologice. Astfel, inculpatul a negat că ar fi refuzat să-i fie recoltată a doua probă biologică, susținând că s-a produs o confuzie sub acest aspect din cauză că a fost cercetat atât de Secția 1, cât și de Secția 5 Poliție, pentru furtul autoturismului marca Mercedes ML, cu nr. de înmatriculare_, fiind condus în seara respectivă de la sediul Secției 5 la sediul INML, iar de acolo din noul la Secția 5, ulterior fiind predat Secției 1 Poliție.

Instanța a apreciat că afirmațiile inculpatului C. G., în sensul că nu ar fi condus în data de 30.07.2011, în jurul orelor 05,15, autoturismul marca Mercedes ML, cu nr. de înmatriculare_, neavând cunoștință despre modul în care a ajuns la volanul acestuia, au fost nesincere, fiind contrazise de declarațiile martorilor C. I. O. și P. M. și de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

În drept, instanța a analizat în prealabil cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP

Instanța a constatat că art. 336 alin. 1 NCP incriminează infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului C. G., în esență, că în data de 30.07.2011, în jurul orelor 05,15, a condus autoturismul marca Mercedes ML, cu nr. de înmatriculare_ pe ., București și a fost oprit în trafic de lucrători de poliție din cadrul Secției 5 și testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care acesta a fost condus la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, unde a refuzat recoltarea celei de-a doua probe biologice.

Instanța a constatat că în cuprinsul rechizitoriului nu este nici măcar menționat faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, făcându-se doar o referire sumară la faptul că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat, aspect care oricum nu intră în sfera de incidență a dispozițiilor art. 336 alin. 1 NCP.

Astfel cum Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in considerentele deciziei penale nr. 2093/27.05.2010, "Ceea ce se urmareste prin schimbarea incadrarii juridice este restabilirea unitatii structurale dintre fapta si incadrarea ei, in situatiile in care, fie operatia in sine care a dus la identificarea normei de drept a fost gresita, fie datele in care fapta s-a savarsit nu au fost corect retinute. D. urmare, in masura in care instanta are in vedere aceeasi fapta mentionata in rechizitoriu, ea pastreaza dreptul de a-i schimba incadrarea juridica, dar cand este vorba de alta fapta trebuie sa procedeze in prealabil la extinderea actiunii penale sau la extinderea procesului penal, dupa caz, neputandu-se utiliza procedura schimbarii incadrarii juridice pentru a se obtine trimiterea in judecata a unei persoane pentru o fapta cu totul diferita de cea mentionata in rechizitoriu, caci s-ar nesocoti normele privitoare la sesizarea instantei. "

Conform art. 329 alin. 1 C.p.p., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.

In condițiile în care în cuprinsul actului de sesizare nu s-a reținut în sarcina inculpatului fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, instanța a apreciat ca nu este aplicabilă instituția schimbării încadrării juridice reglementata de art. 386 CPP, solicitarea procurorului având de fapt natura juridică a unei cereri de extindere a procesului penal pentru alte fapte, instituție care nu mai este reglementată de actualul Cod pe procedură penală.

Instanța nu a fost de acord cu susținerea procurorului de ședință, în sensul că se impune reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 NCP, întrucât din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2003/01.08.2011 emis de INML M. Minovici a reieșit că inculpatul C. G. avea în o îmbibație alcoolică de 1,10 g%o alcool pur în sânge.

Deși acest mijloc de probă a relevat, într-adevăr, faptul că inculpatul avea o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, acest aspect nu are nicio înrâurire asupra solicitării de schimbare a încadrării juridice, de vreme ce în cuprinsul rechizitoriului nu a fost descrisă o astfel de faptă nici măcar tangențial și nici nu s-a făcut referire la faptul că inculpatul ar fi condus autoturismul având o alcoolemie de 1,10 g%o alcool pur în sânge.

De altfel, s-a observat că mijlocul de probă invocat de către procuror în susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice nici măcar nu a fost atașat dosarului de urmărire penală trimis instanței de judecată, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2003/01.08.2011 fiind depus la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței. Acest mijloc de probă era atașat dosarului nr._/P/2011, având ca obiect conducerea un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, de către inculpatul C. G., dosar aflat în faza de urmărire penală.

Așadar, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice nu a putut fi admisă cu atât mai mult cu cât s-a întemeiat pe un mijloc de probă depus la dosarul cauzei abia în faza de judecată.

În situația în care s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de către procuror s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței.

Infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice are un obiect juridic diferit de cel al infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 NCP (asigurarea desfășurării circulației rutiere în condiții de siguranța pentru toti cetațenii implicați în trafic), și anume asigurarea probatoriului necesar în vederea constatării contravenției sau a infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu o anumita îmbibație alcoolică.

Totodată, infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice este o infracțiune omisivă, pe când infracțiunea de conducere un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală are caracter comisiv.

Operațiunea de schimbare a încadrării juridice vizează situațiile în care fapta descrisă în rechizitoriu se încadrează în tiparul abstract al unei alte norme de incriminare decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel încât s-a impus identificarea și încadrarea ei juridică în norma de drept corespunzătoare, această instituție nefiind aplicabilă în ipoteza în care s-a urmărit reținerea în sarcina inculpatului a unei alte fapte decât cea descrisă în actul de sesizare.

În mod evident, astfel cum s-a arătat și în precedent, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este o cu totul altă faptă decât cea de a refuza recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, atât prin prisma modalității de săvârșire a elementului material (infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice este o infracțiune omisivă, pe când infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală are caracter comisiv), cât și în raport de obiectul juridic diferit care este protejat prin cele două infracțiuni.

O extindere a cadrului procesual față de o altă faptă, în materialitatea sa, decât cea pentru care a fost sesizată instanța, prin intermediul instituției schimbării încadrării juridice, ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor procesual-penale ce reglementează sesizarea instanței.

Într-o atare situație, instanța a apreciat că cererea formulată de procuror, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP este inadmisibilă, aflându-se în afara sferei de incidență a acestei instituții procesual-penale și tinzând, în fapt, la extinderea procesului penal pentru o altă faptă decât cea descrisă în rechizitoriu.

În altă ordine de idei, instanța a remarcat faptul că organele de urmărire penală au format două dosare distincte referitoare la fapta inculpatului C. G. din data de 30.07.2011, și anume prezentul dosar dedus judecății, având ca obiect infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice, precum și dosarul nr._/P/2011, având ca obiect conducerea un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În condițiile în care instanța a reținut că nu este sesizată prin rechizitoriul întocmit în cauză cu fapta constând în conducerea unui autovehicul de către inculpat având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, având în vedere conținutul actului de sesizare, care nu face nicio referire la acest aspect, nimic nu împiedică P. să dispună trimiterea în judecată față de inculpat în cadrul dosarului nr._/P/2011 pentru săvârșirea acestei infracțiuni, nefiind incidentă autoritatea de lucru judecat prin prisma considerentelor anterioare.

În concluzie, instanța a respins ca inadmisibilă cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP.

Revenind la fapta reținută în sarcina inculpatului în rechizitoriu, respectiv pretinsul refuz de recoltare a probelor biologice, instanța a constatat că în mod eronat s-a susținut în cuprinsul actului de sesizare că inculpatul a refuzat să se supună recoltării celei de-a doua probe biologice, în condițiile în care din cuprinsul buletinului de examinare clinică și al procesului-verbal de prelevare, a reieșit că inculpatul a renunțat la recoltarea celei de-a doua probe biologice, diferența dintre verbul a refuza și verbul a renunța fiind mai mult decât evidentă. Astfel, în condițiile în care în actele medicale menționate anterior nu este consemnat în mod expres refuzul inculpatului de a se supune recoltării celei de-a doua probe biologice, instanța nu a putut reține această aserțiune a procurorului de caz.

De altfel, chiar și în situația în care instanța ar reține faptul că inculpatul C. G. a refuzat să-i fie recoltată cea de-a doua probă biologică, practica judiciară anterioară modificării legislației penale din data de 01.02.2014 era împărțită, existând atât opinia că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, cât și opinia contrară, în sensul că inculpatul are dreptul de a renunța la recoltarea celei de-a doua probe biologice, într-un astfel de caz consecința fiind cea prevăzută de art. 12 alin. 1 din "Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier", aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 20 decembrie 2013, respectiv faptul că în această situație nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei, urmând a fi avută în vederea valoarea alcoolemiei de la momentul prelevării primei probe biologice.

În urma intrării în vigoare a Noul Cod penal, această controversă a fost practic curmată, în condițiile noii reglementări a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice prev. de art. 337 NCP.

Astfel, potrivit acestui text de lege, infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice a constat în "Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive".

Acest articol trebuie analizat prin raportare la art. 336 alin. 1 NCP, care incriminează infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Așadar, noua reglementare stabilește că valoarea alcoolemiei ce prezintă relevanță penală este cea de la momentul prelevării mostrelor biologice, nemaifiind necesară efectuarea unui raport de expertiză pentru estimarea retroactivă a valorii alcoolemiei de la momentul opririi în trafic a conducătorului auto.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3/2014 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a lămurit această chestiune, stabilind că în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă a statuat că "prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, așa cum rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul nu a urmărit excluderea legăturii între acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul și momentul la care se constată existența îmbibației alcoolice de peste 0,80 g/l pur în sânge, ci eliminarea posibilității unei recalculări ulterioare a îmbibației de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create prin recalculare. (...) În condițiile reglementării cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal, care exclude recalcularea ulterioară a îmbibației de alcool în sânge și fixează un unic moment al prelevării mostrelor biologice, imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, se apreciază că valoarea probatorie a celei de-a doua prelevări, situată la un interval de o oră de momentul efectuării primei prelevări, nu poate fi considerată ca având relevanță penală".

În această situație, fapta reținută în actul de sesizare în sarcina inculpatului C. G., aceea de a refuza recoltarea celei de-a doua probe biologice, nu prezintă relevanță penală, neintrând în sfera de incidență a dispozițiilor art. 337 NCP.

Faptul că refuzul de recoltare a celei de-a doua probe biologice nu intră în sfera ilicitului penal a rezultat și din practica judiciară recentă, ulterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal, un exemplu în acest sens fiind decizia penală nr. 585/09.05.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

În virtutea considerentelor exprimate anterior, instanța a apreciat că noua reglementare este mai favorabilă sub aspectul condițiilor de incriminare decât legea penală sub imperiul căreia s-a săvârșit fapta, motiv pentru care, în baza art. 386 CPP, va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea prev. de art. 337 NCP cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP.

Totodată, la încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a VCP, referitoare la recidiva postcondamnatorie, întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă la data de 30.07.2011, deci în cursul termenului de încercare de 7 ani și 6 luni al pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 439/19.03.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1092/17.09.2004 a Tribunalului București și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2299/02.12.2004 a Curții de Apel București.

Sintetizând argumentele expuse anterior, instanța a apreciat că în cauză, fapta inculpatului C. G. de a refuza recoltarea celei de-a doua probe biologice, nu prezintă relevanță penală, neintrând în sfera de incidență a dispozițiilor art. 337 NCP.

În consecință, fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP, astfel încât în baza art. 396 alin. 5 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP, instanța a dispus achitarea inculpatului C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice prev. de art. 337 NCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP și art. 5 alin. 1 NCP.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 22.08.2014 sub nr._ (3079/2014).

P. arată că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 N C.pen cu aplicarea art.37 alin.1 lit. a V C.pen și art.5 alin.1 N C.pen.

La termenul de judecată din data de 07.04.2014, procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a din vechiul Cod penal, întrucât din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2003/01.08.2011 a rezultat că inculpatul C. G. avea la prima probă biologică prelevată o alcoolemie de 1,10 gr.%o, deci peste limita legală de 0,80 gr.%0.

Instanța a respins această cerere, deținând, în esență, că daca s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de procuror s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, în condițiile în care în cuprinsul actului de sesizare nu s-a reținut în sarcina inculpatului fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat, această faptă nefiind descrisă nici măcar tangențial, astfel că solicitarea formulată de reprezentatul Ministerului Public, în opinia instanței, are de fapt natura juridică a unei cereri de extindere a procesului penal pentru alte fapte, instituție care nu mai este reglementată de actualul Cod de procedură penală.

Contrar argumentelor instanței, P. consideră că este întemeiată solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și, în consecință, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 din noul Cod penal.

În cuprinsul rechizitoriului au fost descrise faptele inculpatului C. G., reținându-se inclusiv că a condus un autoturism pe drumurile publice, că a fost supus testării cu aparatul alcooltest, iar ulterior i s-a prelevat o probă de sânge, rezultând o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge. Chiar inculpatul a declarat că înainte de a conduce a consumat băuturi alcoolice.

P. apreciază că, pentru corecta încadrare a faptei reținute în rechizitoriu, nu are niciun fel de relevanță faptul că mijlocul de probă constând în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2003/01.08.2011 nu a fost administrat în faza de urmărire penală, ci în faza de judecată, întrucât acest lucru nu este interzis de lege, instanța putând administra din oficiu probe dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, inclusiv sub aspectul corectei încadrări a faptei pentru care inculpatul este judecat (art. 374 alin. 10 din noul Cod de procedură penală).

S-a menționat faptul că în ceea ce privește refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice, practica judiciară anterioară modificării legislației penale din data de 01.02.2014 era împărțită, existând atât opinia că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev~. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cât și opinia contrară, aceea a existenței elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Așa cum a reținut și instanța de judecată, în urma intrării în vigoare a noului Cod penal, această controversă a fost practic curmată, în condițiile noii reglementări a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice prev. de art. 337 NCP.

Astfel, potrivit acestui text de lege, infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice constă în "Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive".

Având în vedere motivele menționate mai sus, P. consideră că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 din noul Cod penal și, în consecință, condamnarea acestuia.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct 2 lit. a din C.p.p. P. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 330/14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată in dosarul nr._ privind pe inculpatul C. G., iar în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice ținând cont de motivele invocate.

În ședință publică, reprezentantul parchetului a arătat, practic, că nu susține motivele de apel formulate de Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, solicitând totuși desființarea sentinței și aplicarea globală a dispozițiilor vizând legea penală mai favorabilă.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea observă că soluția de achitare a inculpatului C. G. pentru comiterea infracțiunii de refuz de prelevare probe biologice, prevăzută de art.337 Cod penal, nu a fost criticată de parchet. Pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul sentinței apelate, pe care Curtea nu le reia, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, constată că refuzul de prelevare a celei de-a doua probe de sânge, după prelevarea unei prime probe, nu prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.337 Cod penal, nefiind prevăzută de legea penală.

În privința criticilor parchetului, formulate în scris însă nesusținute oral de procurorul de ședință, referitoare la greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.336 al.1 Cod penal, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, Curtea observă că prima instanță a procedat corect.

Astfel, prima instanță a fost sesizată prin rechizitoriul nr._/P/2011 din 03.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, act prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. G. pentru comiterea infracțiunii de refuz prelevare probe biologice, prevăzută de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002. În cuprinsul rechizitoriului nu este nici măcar menționat faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, făcându-se doar o referire sumară la faptul că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Potrivit art.371 Cpp, judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Articolul citat reia, practic, dispozițiile art.317 teza I din Codul de procedură penală din 1968; reglementarea prevăzută de art.317 teza a II-a Codul de procedură penală din 1968, ce se referă la faptul că în caz de extindere a procesului penal, judecata se referă și la fapta și persoana la care se referă extinderea, nu a mai fost preluată în actului Cod de procedură penală, întrucât în prezent nu mai este reglementată posibilitatea extinderii procesului penal, în cursul judecății, cu privire la alte fapte ori alte persoane.

Totodată, cum în mod justificat a reținut pe larg prima instanță, dispozițiile art.386 Cpp, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei nu se pot aplica decât în situația în care fapta reținută în cuprinsul actului de sesizare a instanței urmează a primi altă încadrare juridică, nu și în situația în care, de fapt, o dată cu reținerea unei alte încadrări juridice se reține și o altă situație de fapt, fie și numai ușor schimbată.

În speță, inculpatul C. G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de refuz prelevare probe biologice, faptă descrisă ca atare în rechizitoriu, cu încadrarea juridică corespunzătoare. Toate actele de urmărire penală au fost întocmite doar cu privire la această infracțiune, fără a se face vorbire în vreun act despre comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Curtea consideră că este inutil a se face o analiză amplă cu privire la împrejurarea că fapta de refuz de prelevare de probe biologice este o faptă distinctă de fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, fiind evidentă deosebirea între acestea (fie și pornind de la faptul că prima este o infracțiune omisivă, în timp ce cea de-a doua reprezintă o infracțiune comisivă).

Mai mult, la dosarul de urmărire penală nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nici măcar nu este atașat rezultatul analizei toxicologice efectuat de INML, din care rezultă îmbibația alcoolică a inculpatului, acesta aflându-se la dosarul nr._/P/2011 al aceluiași parchet, în cadrul căruia s-a început urmărirea penală față de C. G. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 la data de 30.07.2011 (respectiv, comisă în aceeași împrejurare).

Prin urmare, cum în mod corect a reținut prima instanță, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.386 Cpp, fiind inadmisibilă cererea procurorului de la prima instanță, întrucât în acest mod s-a urmărit, de fapt, o extindere deghizată a procesului penal pentru alte fapte, extindere ce nu mai este permisă de noul Cod de procedură penală.

În privința motivului de apel dezvoltat oral de reprezentantul parchetului, în ședință publică, referitor la greșita aplicare a legii penale mai favorabile pe instituții, cu încălcarea deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, Curtea constată că deși observația este justă, totuși este una pur formală, întrucât nu antrenează nicio schimbare în situația inculpatului, în condițiile în care soluția de achitare nu a fost criticată, iar procurorul de ședință nu a mai solicitat aplicarea art.386 Cpp.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.330 din 14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul C. G., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.330 din 14.04.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul C. G., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B. F. V. V. I. V.

GREFIER,

T. S.

Red.jud.B.F.V.

Dact.BFV/EA-2 ex.03.03.2015

J.S.1Buc- judA.P.

← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 43/2015....		Furt calificat (art.229 NCP). Hotărâre din 22-01-2015, Curtea... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI