Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1629/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1629/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1629/A
Ședința din Camera de Consiliu din data de 27.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei penale nr.637/A din data de 29.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._/303/2014.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă contestatorul M. I. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului nr._/303/2014 al Curții de Apel București – Secția I Penală.
Curtea procedează la verificarea identității contestatorului-condamnat M. I., copia cărții de identitate a acestuia fiind atașată la dosar (fila 13).
În temeiul dispozițiilor art. 431 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de contestatorul M. I..
Contestatorul M. I., având cuvântul, pune concluzii de admitere în principiu a contestației în anulare astfel formulate, solicitând să se constate că P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nu era competent să cerceteze această faptă, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse documente, din care rezultă că face parte din Corpul consilierilor juridici, fiind înscris la poziția nr.40-D-7416, conform Legii nr.514/2003.
Ulterior, apreciază că instanța Judecătoriei Sectorului 6 București nu era competentă să judece această cauză, ci competentă să soluționeze cauza pe fond era Curtea de Apel București.
De asemenea, apreciază că, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal în art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, instanța de fond a procedat nelegal.
Concluzionând, apreciază că P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, nu erau competente să soluționeze cauza. Mai mult, susține că inclusiv la Curtea de Apel București a învederat aceste aspecte, însă nu s-au avut în vedere susținerile sale.
Consideră că prezenta contestație în anulare este admisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocând dispozițiile art.431 Cod procedură penală, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare astfel formulate, întrucât, deși în mod formal, prin cererea scrisă se invocă cazuri de contestație în anulare prev. de art. 426 ind. 2 lit. b, d, f Cod procedură penală, constată că acestea nu au fost motivate. Astfel, constată că nu a fost invocată vreo cauză de încetare a procesului penal și nici nu se regăsește acest aspect în prezenta cauză.
Referitor la cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 ind. 2 lit. d Cod procedură penală, în sensul că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat vreun caz de incompatibilitate, apreciază că acesta a fost invocat doar formal.
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că P. de pe lângă Curtea de Apel București era competent să cerceteze cauza, raportat la calitatea acestuia de consilier juridic, o apreciază ca fiind nefondată, raportat la art. 38 Cod procedură penală, cu privire la competența Curții de Apel, inclusiv la dispozițiile art. 28 ind. 1 vechiul Cod de procedură penală.
De asemenea, consideră că nici cazul prev. de art.426 lit. f Cod procedură penală nu se regăsește, având în vedere că asistența juridică nu era obligatorie.
Cu privire la celelalte critici învederate, apreciază că acestea reprezintă critici de fond, care nu pot forma obiectul contestației în anulare.
Contestatorul M. I., având cuvântul în replică, precizează că după ce a început cercetarea penală în cursul anului 2013 a dobândit calitatea de avocat definitiv, fiind depus la dosarul cauzei copie de pe carnetul de avocat, motiv pentru care apreciază că se impunea ca fapta sa să fie judecată de către Curtea de Apel București.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 octombrie 2015, sub nr._, petentul M. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.637/A din data de 29.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._/303/2014.
În motivarea contestației în anulare, s-a arătat că P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, nu erau competente să soluționeze cauza, ci Curtea de Apel București întrucât contestatorul avea calitatea de consilier juridic, iar schimbarea încadrării juridice este nelegală, legea penală mai favorabilă fiind legea nouă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 426 lit. b, d și f C.p.p.
A fost atașat dosarul nr._/303/2014 al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care s-a pronunțat decizia contestată.
Prin decizia penală nr.637/A din data de 29.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._/303/2014, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr.88 din data de 03.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2014, a fost desființată în parte sentința penală atacată și, rejudecând, în fond, a fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.c C.p. din anul 1969. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că apelul este fondat, întrucât, în cauză dispozițiile codului penal anterior au fost identificate mai favorabile, pedepsele accesorii sunt aplicabile potrivit art. 71 din Codul penal din 1969, iar acestea se individualizează luând în considerare natura infracțiunii și trebuie să fie proporționale cu fapta comisă.
Astfel, s-a constatat că interzicerea, potrivit art. 64 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969, a dreptului de a ocupa o funcție sau de a desfășura o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii nu este aplicabilă, motiv pentru care a fost înlăturată.
Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 431 alin.2 Cpp, în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare se verifică dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 426 Cpp și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În speță, Curtea constată formularea contestației în anulare în termen, față de dispozițiile art. 428 alin.2 C.p.p., însă motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de art.426 C.p.p..
Menționarea cazurilor de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. b, d și f Cpp este pur formală, nefiind precizată nicio cauză de încetare a procesului penal, niciun aspect privind nelegala compunere a instanței sau privind existența vreunui caz de incompatibilitate, iar asistența juridică în cauză nu era obligatorie, contestatorul fiind asistat în apel de apărător ales.
Față de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 431 alin. 2 Cod procedură penală, în baza art. 431 C.p.p. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei penale nr. 637/A/29.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală în dosarul nr._/303/2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 431 C.p.p. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei penale nr. 637/A/29.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I Penală în dosarul nr._/303/2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. A. M. R.
GREFIER
B. L.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/23.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1556/2015.... | Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1369/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
