Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1644/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1644/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1644/A
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: M.-A. M.
GREFIER: VICTORIȚA S.
M. Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de procuror E. A.
Pe rol, soluționarea cauzei având ca obiect apelul formulat de revizuentul D. M. împotriva sentinței penale nr.502 din 06.10.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-revizuent D. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat I. C., în baza delegației nr._/20.11.2015 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-parte civilă M. E. și Finanțelor – Administrația Națională de Administrare Fiscală și intimata-parte responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar General Group Expert SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-revizuent D. M. depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent D. M., avocat I. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului și să se constate admisibilitatea cererii de revizuire.
Astfel, solicită revizuirea deciziei penale nr.182/2014 pronunțată de Tribunalul București, considerând că denunțul formulat în cauză se încadrează în condițiile art.19 din Legea nr.682/2002, în sensul că acesta poate fi avut în vedere pentru aplicarea unei pedepse mai mici.
Apreciază că nu au fost luate în considerare toate probele administrate în cauza în care a fost condamnat, solicitând admiterea apelului și a admisibilității în principiu a revizuirii a deciziei penale nr.182/2014.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că se impune admiterea apelului formulat de revizuent pentru alte motive decât cele invocate de acesta.
Astfel, solicită să se observe că în cauză există un caz de nulitate absolută prevăzut de art.281 alin.1 lit.d Cod procedură penală, față de împrejurarea că la soluționarea în fond a cererii de revizuire, pe aspectul admisibilității în principiu, nu a participat procurorul competent, respectiv procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, încălcându-se astfel dispozițiile art.3 alin.1 lit.c2 din OUG nr.42/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Totodată, solicită să se observe că potrivit dispozițiilor art.459 alin.1 Cod procedură penală, la primirea cererii de revizuire se dispune atașarea dosarului de fond, însă instanța de fond nu a dispus aceasta.
Pentru aceste considerente solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.b teza finală din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.502/06.10.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București și să se dispună rejudecarea cererii de revizuire pe aspectul admisibilității în principiu.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent D. M., avocat I. C., față de aspectele invocate de reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea apelului.
Apelantul-revizuent D. M., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.502 din 06.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat D. M..
Onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 130 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21.08.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr._ având ca obiect revizuire, revizuentul-condamnat în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 67/2015 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial din martie 2015 cu referire la Legea nr.682/2002 a formulat cerere de revizuire.
În fapt, revizuentul-condamnat a arătat că în luna ianuarie 2015 a formulat un denunț la sediul Direcției Naționale Anticorupție (sediul central), în biroul Doamnei procuror R. C. privind pe numitul C. L. D. care, prin coruperea unor funcționari de stat cerea (recupera T.V.A.) de la stat ilegal. În baza acestui denunț a solicitat revizuirea, rejudecarea dosarului nr._/300/2010 în care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani de detenție și a rugat să îi fie aplicate dispozițiile Legii nr.682/2002 art. 19 și a Hotărârii nr.67/2015 a Curții Constituționale a României.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 19 din Legea nr.682/2002 și ale Hotărârii nr. 67/2015 a Curții Constituționale a României.
Revizuentul-condamnat nu a atașat alte înscrisuri în susținerea cererii.
Din oficiu au fost efectuate verificări în baza de date A.N.P., fiind atașate referatul Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București, sentința penală nr. 407/25.04.2012 și decizia penală nr. 182/07.07.2014 a Tribunalului București. A fost atașată de asemenea sentința penală nr, 846/04.12.2014 și extrasul E.C.R.I.S. privitor la decizia nr. 523/17.06.2015 prin care a fost admisă contestația petentului privind contestația la executare formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța a reținut următoarele:
În drept, potrivit art.452 alin 1 C.p.p. pot fi supuse revizuirii „hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă”, iar potrivit art. 453 C.p.p. privind cazurile de revizuire, „revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Examinând motivele invocate de către revizuent, instanța a reținut că acestea nu se subscriu vreunui motiv de revizuire enumerate expres și limitativ de lege.
Petentul a invocat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. f C. pr. pen., respectiv existența unei prevederi legale, pe care hotărârea să se fi întemeiat și care să fi fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În sprijinul susținerilor sale, în raport de cazul prevăzut la litera f), petentul-revizuent invocă decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 (pe care petentul a invocat-o drept Hotărâre de Guvern nr. 67/2015 făcând însă referire în concret, față de propriile susțineri, la decizia Curții Constituționale) potrivit căreia a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public în dosarul nr._ (190/2014) al Curții de Apel București - Secția I penală și s-a constatat că soluția legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională
Se observă că prin decizia Curții Constituționale, s-a declarat neconstituțională o prevedere de drept penal substanțial, respectiv art. 19 din legea 682/2002 potrivit căruia: Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 (martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situații: 1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni), și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Pentru a putea fi admisibilă în principiu cererea de revizuire trebuie să îndeplinească o . condiții prealabile printre care și aceea a existenței unui caz de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 C.pr.pen.
Instanța a apreciat că petentul revizuent nu a făcut dovada existenței unui astfel de caz care se referă în principal la declararea ca fiind neconstituțională a unei dispoziții legale pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă. Instanța a constatat că petentul revizuent a fost condamnat în temeiul art. 26 C.p. rap la art. 9 alin.1 lit. b și alin.3 din Legea nr. 241/2005, dispoziții menținute prin decizia Tribunalul București - Secția I-a penală nr. 182/2014, dispoziții care nu au nicio legătură cu cele declarate ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 67/2015 a Curții Constituționale, nefiind reținute. Chiar și așa, instanța a reținut faptul că denunțul la care face trimitere petentul revizuent este formulat ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare a revizuentului, cu nr. 407/25.04.2012 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 182/07.07.2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, la data de 07.07.2014 (față de data la care se afirmă că s-a formulat denunțul – ianuarie 2015).
********************************************************************
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul D. M., care a solicitat admiterea apelului și admisibilitatea cererii de revizuire pe motiv că denunțul duce, conform art.19 din Legea nr.682/2002, la aplicarea unei pedepse mai mici.
A mai arătat că nu au fost avute în vedere toate probele administrate la momentul la care a fost condamnat.
Revizuentul a depus la dosarul cauzei un memoriu.
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este fondate, insă pentru alte considerente decât cele invocate de apelant în calea de atac:
Curtea constată că prima instanță s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire cu participarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, în condițiile în care cauza a fost de competența DNA în faza de urmărire penală, încălcându-se, astfel dispoz. art.3 alin.1 lit.c2 din OUG nr.42/2002.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C. pr. pen. va admite apelul declarat de revizuentul D. M., va desființa sentința penală nr. 502/06.10.2015 a Judecătoriei Sector 2 București pronunțată în dosarul cu nr._ și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sector 2 București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a apelantului, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.2 lit. b C. pr. pen. admite apelul declarat de apelantul revizuent D. M. împotriva sentinței penale nr. 502/06.10.2015 a Judecătoriei Sector 2 București pronunțată în dosarul cu nr._ .
Desființează sentința penală nr. 502/06.10.2015 a Judecătoriei Sector 2 București pronunțată în dosarul cu nr._ și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sector 2 București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a apelantului, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. TocanMihai A. M.
GREFIER,
Victorița S.
Redact. IT/dact. LA
09.12.2015/2ex
| ← Uzurparea de calităţi oficiale. Art.258 NCP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1556/2015.... → |
|---|
