Uzurparea de calităţi oficiale. Art.258 NCP. Decizia nr. 1465/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1465/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-11-2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1465/A

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. M.

JUDECĂTOR: A. T.

GREFIER: O. C. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București și de inculpatul A. L.-D. împotriva sentinței penale nr.1141 din data de 15 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 02.11.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1141 din data de 15 mai 2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 4 București a hotărât următoarele:

I. În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică, în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului A. L. D., arestat în altă cauză (născut la data de 18.01.1983, în București, sectorul 6, CNP_, fiul lui C. și M., cetățenia română, starea civilă căsătorit, fără obligații militare, studiile: gimnaziale, ocupația: fără, locul de muncă: fără, domiciliul: București, ., ., ., sector 5, adresa unde locuiește efectiv: adresa de domiciliu, antecedentele penale: recidivist, posesor CP . nr._, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova București), din 7 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art.244 alin.1 și 2 C.pen., o infracțiune de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art.32 C.pen. rap. la art.244 alin.1 și 2 C.pen.. și 3 infracțiuni de uzurpare de calități oficialeprevăzute de art.258 alin. 1 C.pen., cu aplic art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 38 alin. 1 C.pen., în 7 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art.244 alin.1 și 2 C.pen., o infracțiune de tentativă la înșelăciune, prevăzute de art.32 C.pen. rap. la art.244 alin.1 și 2 C.pen și 3 infracțiuni de complicitate la uzurpare de calități oficiale prevăzute de art.258 alin.1 C.pen. cu aplic.48 C.pen., toate cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. și art.38 alin. 1 C.pen.

1.1. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen.cu aplic.art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. (faptă din data de 16.03.2014, persoană vătămată T. Antoinetta).

1.2. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen.cu aplic. art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. (faptă din data de 22.03.2014, persoană vătămată P. E.).

1.3. În baza art.396 alin6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen.cu aplic. art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. (faptă din data de 18.05.2014, persoană vătămată T. N.).

1.4. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen.cu aplic. art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. (faptă din data de 18.05.2014, persoană vătămată Passima Z.).

1.5. În baza art.244 alin.1 și 2 C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. a fost condamnat inculpatul A. L. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă din data de 22.05.2014, persoană vătămată P. C.).

În baza art.66 alin.(1) lit.a), b), d) C.pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerata ca executata a prezentei sentințe.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.(1) lit.a), b) și d) C.pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

1.6. În baza art.258 alin.1 C.pen. raportat la art.48 C.pen., cu aplic. art.41 alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul A. L. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale (faptă din data de 22.05.2014).

În baza art.66 alin.(1) lit.a), b), d) C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerata ca executata a prezentei sentințe..

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.(1) lit.a), b) și d) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

1.7. În baza art.244 alin.1 și 2 C.pen. raportat la art.32 C.pen. cu aplic.art.41 alin.1 C.pen. a fost condamnat pe inculpatul A. L. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune (faptă din data de 24.05.2014, persoană vătămată O. I.).

1.8. În baza art.396 alin.5 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen. cu aplic.art.16 alin.1 lit.b C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale prevăzută de art.258 alin.1 C.pen. raportat la art.48 C.pen. și cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. (faptă din data de 24.05.2014).

1.9. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen. cu aplic. art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. (faptă din data de 24.05.2014, persoană vătămată Gerotă M.).

1.10. În baza art.258 alin.1 C.pen. raportat la art.48 C.pen., cu aplic. art.41 alin.1 C.pen., a fost condamnat inculpatul A. L. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale (faptă din data de 24.05.2014).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerata ca executata a prezentei sentințe.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.(1) lit.a), b) și d) C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

1.11. În baza art.396 alin.5 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen. cu aplic. art.16 alin.1 lit.c C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (fapta din data de 24.05.2014, persoană vătămată L. I.).

În baza art.38 alin.1 C.pen s-a constatat că faptele cu privire la care s-a dispus condamnarea în cauză, comise în stare de recidivă postcondamnatorie sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul A. L. D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București și prin sentința penala nr.100/31.01.2014a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin decizia penală nr.700/29.05.2014 a Curții de Apel București.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art.215 alin.1, 2 C.pen. 1968 cu aplic art.41 alin.2 C.pen. 1968, art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1968, art.396 alin.10 N.C.proc.pen. și art.5 N.C.pen. (fapta din data de 25.11.2013), și restul rămas neexecutat de 1264 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.99/17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr.1132/07.06.2012 a Curții de Apel București;

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 C.pen. 1968 cu aplic art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1968, art.396 alin.10 N.C.proc.pen. și art.5 N.C.pen. (faptă din 03.12.2013) și restul rămas neexecutat de 1256 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.99 din 17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr.1132 din 07.06.2012 a Curții de Apel București;

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 C.pen. 1968 cu aplic art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1968, art.396 alin.10 N.C.proc.pen. și art.5 N.C.pen. (12.12.2013) și restul rămas neexecutat de 1247 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.99/17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr.1132/07.06.2012 a Curții de Apel București;

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 C.pen. 1968 cu aplic art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1968, art.396 alin. 0 N.C.proc.pen. și art.5 N.C.pen. (faptă din 03.01._14) și restul rămas neexecutat de 1225 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99/17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr. 1132/07.06.2012 a Curții de Apel București;

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta de îneșlăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 C.pen. 1968 cu aplic art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1968, art.396 alin.10 N.C.proc.pen. și art.5 N.C.pen. (faptă din 17.01.2014) și restul rămas neexecutat de 1211 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.99 din 17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr.1132 din 07.06.2012 a Curții de Apel București;

- pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 700/29.05.2014 a Curții de Apel București de 4 ani închisoare, pentru fapta de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art.215 alin.1, 2 C.pen. 1968 cu aplic art.41 alin.2 C.pen, art.37 alin.1 lit.a C:pen. 1968, art.320¹ alin. 7 C.proc.pen. 1968 (6 acte materiale) și sporul de 6 luni închisoareaplicat în urma contopirii cu restul rămas neexecutat de 1357 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99/17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr. 1132/07.06.2012 a Curții de Apel București;

În baza art.10 din Legea 187/2012 și art.39 alin.1 lit.b C.pen. raportat la art.38 alin.1 C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin hotărâre cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București, astfel cum au fost descontopite, respectiv 6 pedepse de câte 4 ani închisoare și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 10 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 14 ani închisoare.

În baza art.43 alin.1 și 2 C.pen s-a adaugat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare restul de 1237 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, astfel cum sentința penală nr. 553/2014 a Judecătoriei G. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 916/04.12.2014 emisă de Tribunalul G. a modificat pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.99/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Fetești, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1132/07.06.2012 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul să execute în final 14 ani și 1237 zile închisoare.

În baza art.45 alin.3 lit.a C.pen. au fost contopite pedepsele complementare stabilite pentru infracțiunile concurente și i s-a aplicat incupatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C.pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.

În baza art.45 alin.1 și 5 C.pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C.pen.

În baza art.72 C.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 03.09.2013 la zi.

S-a dispus anularea MEPÎ nr. 1337 din data de 05.02.2015 emis de Judecătoria sectorului 1 București și anularea MEPÎ nr.642 din data de 08.12.2014 emis de Judecătoria G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform hotărârii.

II. În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului B. NICUȘOR, arestat în altă cauză, (născut la data de 06.12.1990, în București, sectorul 6, CNP_, fiul lui Natural și M., cetățenia: română, starea civilă: necăsătorit, fără obligații militare, studii: liceale, ocupația: fără, locul de muncă: fără, domiciliul București, ., ., ., adresa unde locuiește efectiv: adresa de domiciliu, posesor CP, . nr._, deținut în Penitenciarul Rahova București), din două infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art.48 C.pen. rap. la art.244 alin.1 și 2 C.pen. în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art.244 alin.1 și 2 C.pen. cu aplic. art.46 alin.2 C.pen.

2.1. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen. cu aplic. art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul B. Nicușor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. din data 16.03.2014 (persoană vătămată T. Antoinetta).

2.2. În baza art.396 alin.6 C.proc.pen rap. la art.17 alin.2 C.proc.pen. cu aplic. art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. s-a dispus încetarea procesului cu privire la inculpatul B. Nicușor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1 și 2 C.pen. din data 22.03.2014 (persoană vătămată P. E.).

III. Au fost menținute măsurile de siguranță aplicate cu privire la inculpatul A. L. D. prin sentința penala nr.100 din 31.01.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București rămasă definitivă prin decizia penală nr.700/29.05.2014 a Curții de Apel București și prin sentința penală nr.756/27.10.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 167 din 03.02.2015 a Curții de Apel București.

În temeiul art.112 alin.1 lit.e C.pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1862 euro de la inculpatul A. L. D. și a sumei de 1862 euro de la inculpatul B. Nicușor, ca urmare a nerecuperării prejudiciului integral de către persoana vătămată P. E..

S-a constatat stinsă acțiunea civilă privind pe partea civilă P. C. prin moștenitor Poleanu R. prin achitarea integrală a prejudiciului.

În baza art.25 alin.5 C.proc.pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă în ceea ce privește persoana vătămată Passima Z..

În baza art.20 și art.397 C.proc.pen. s-a luat act că persoanele vătămate T. Antoinetta, P. E., T. N., O. I., Gerota M. și L. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

I. În fapt, în perioada 16.03._14, inculpatul A. L. D. împreună cu inculpatul B. Nicușor și numiții M. Ricardo-E. și D. C. au procedat la inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, folosind diferite moduri de operare, precum calități mincinoase sau calități oficiale.

Inculpatul A. L. D., încarcerat în penitenciarul G., folosindu-se de mai multe cartele telefonice, pe care le schimba în mod frecvent, a coordonat pe inculpatul B. Nicușor și pe numiții M. Ricardo-E. și D. C. în vederea comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, contactând aleatoriu diferite persoane în vârstă de pe raza municipiului București, iar prin folosirea de calități mincinoase sau prin folosirea de calități oficiale, le inducea în eroare prin mai multe moduri de operare, obținând astfel foloase patrimoniale injuste, producând păgubirea persoanelor vătămate.

Persoanele vătămate erau induse în eroare cu privire la faptul că sunt câștigătorii unor premii oferite de compania Romtelecom sau că au fost victimele unor infracțiuni, ocazie cu care le erau solicitate diferite sume de bani, ce trebuiau predate către coautori și/sau complici.

Instanța a reținut că, în ceea ce privește faptele comise de către inculpatul A. L. D., în actul de sesizare a instanței s-a precizat că acesta a comis 2 (două) infracțiuni de înșelăciune împreună cu inculpatul B. Nicușor (persoane vătămate T. Antoinetta și P. E.), 3 (trei) infracțiuni de înșelăciune împreună cu numitul M. Ricardo-E. (persoane vătămate T. N., Passima Z. și P. C.) și 3 (trei) infracțiuni de înșelăciune împreună cu numitul D. C. (persoane vătămate O. I., Gerotă M. și L. I.), fiind analizată fiecare situație de fapt expusă în rechizitoriu în raport de mijloacele de probă administrate în cauză.

Totodată, s-a mai reținut că numiții M. Ricardo E. și D. C. au fost condamnați prin sentința penală nr.4240 din data de 05.12.2014 a Judecătoriei sectorului 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.355 A din data de 03.03.2015 a Curții de Apel București în dosarul cu numărul inițial_/4/2014.

1. Fapta din data de 16.03.2014, persoană vătămată T. Antoinetta:

La data de 16.03.2014 inculpatul A. L.-D., aflat încarcerat în Penitenciarul G., având o înțelegere prestabilită cu inculpatul B. Nicușor, zis ’’B.”, a introdus cartela cu nr._ în terminalul mobil cu ._.637.190 pentru a o contacta o potențială victimă în vederea inducerii în eroare și pentru a păstra legătura cu inculpatul B. Nicușor.

În acest sens, inculpatul A. L.-D. a apelat în mod aleatoriu mai multe numere de telefon fix, printre care și pe cel al persoanei vătămate, T. Antoinetta, 021/336.05.34, și s-a recomandat acesteia sub calitatea mincinoasă de inspector principal „V. Coșuneanu” din cadrul Romtelecom. Cu această ocazie, inculpatul i-a precizat faptul că este câștigătoarea unui premiu în valoare de 100.000 de lei, iar pentru a valida acest premiu i-a cerut acesteia suma de 2.850 lei, reprezentând o taxă care îi asigură . premiului, urmând să predea această sumă de bani unui reprezentant al companiei, care se va prezenta la domiciliul ei în aproximativ 20 de minute.

Ulterior, după ce persoana vătămată i-a comunicat inculpatului că nu deține această sumă de bani, ci doar suma de 1.850 lei, inculpatul A. L.-D. a luat legătura cu inculpatul B. Nicușor, căruia i-a comunicat adresa persoanei vătămate, iar acesta s-a deplasat la locuința ei, unde s-a prezentat ca fiind A. P. și vine din partea lui V. Coșuneanu, angajatul Romtelecom, pentru a ridica suma de bani.

În acest context, persoana vătămată i-a predat inculpatului B. NICUȘOR suma de 1400 de lei, iar ulterior acesta a plecat cu suma de bani fără a mai reveni la locuința persoanei vătămate cu premiul promis.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarația inculpatului B. NICUȘOR, care la termenul din data de 20.03.2015 a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, declarație ce s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, din care a rezultat modul de operare, precum și cu procesul verbal de prezentare a rezultatelor furnizate de aplicația „IMAGETRAK” și cu procesul verbal de exploatare a listingului telefonic din care a rezultat că numărul de telefon folosit de autor la săvârșirea faptei (_) a fost folosit pentru a contacta utilizatorul cartelei cu nr._ folosită de A. D., fiica inculpatului A. L. D., astfel cum a rezultat din evidențele Penitenciarului G..

Între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată T. Antoinetta s-a încheiat acordul de mediere nr.39 din data de 21.10.2014, prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

Între inculpatul B. Nicușor și persoana vătămată T. Antoinetta s-a încheiat acordul de mediere nr. 89 din data de 21.04.2015 prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

2. Fapta din data de 22.03.2014, persoană vătămată P. E.:

La data de 22.03.2014, inculpatul A. L.-D. a introdus în terminalul mobil cu ._.637.190, folosit la săvârșirea infracțiunii în dauna persoanei vătămate T. Antoinetta, cartela cu nr._ pentru a contacta o potențială victimă în vederea inducerii în eroare și pentru a comunica cu inculpatul B. Nicușor, care folosea cartela cu nr._, utilizată și la săvârșirea primei infracțiuni.

În acest sens, inculpatul A. L.-D. a sunat-o pe persoana vătămată P. E. pe numărul de telefon fix 021/336.94.59 și s-a recomandat sub numele de „R. S.”, reprezentant al Romtelecom. Cu această ocazia i-a comunicat că a câștigat un premiu în valoare de 37.000 euro, în urma fidelității arătate companiei Romtelecom.

Totodată, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că poate intra în posesia premiului dacă va remite unei persoane care se va prezenta la domiciliul ei suma de 4400 euro, ce reprezintă o taxă de validare a premiului.

În acest context, persoana vătămată P. E. i-a comunicat inculpatului adresa de domiciliu, precizându-i că urmează să scoată bani de Unicredit Bank Tiriac.

Ulterior, în urma informațiilor primite, inculpatul A. L.-D. l-a trimis pe inculpatul B. Nicușor pentru a se prezenta la domiciliul persoanei vătămate în vederea ridicării sumei de 4400 euro. Cu această ocazie inculpatul B. Nicușor a precizat că a fost trimis de R. S. și a menționat persoanei vătămate că va reveni cu premiul, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarația inculpatului B. Nicușor, care la termenul din data de 20.03.2015 a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, declarație ce s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, din care a rezultat modul de operare precum și cu procesul verbal de exploatare a listingului telefonic din care a rezultat că numărul de telefon folosit de autor la săvârșirea faptei (_) era folosit pentru a contacta utilizatorul cartelei cu nr._ folosită de A. D., fiica inculpatului A. L. D., respectiv utilizatorul cartelei cu nr._, folosită de C. M., mama inculpatului A. L. D., astfel cum a rezultat din evidențele Penitenciarului G.. Totodată, din notele telefonice aferente numărului de telefon_ a rezultat că utilizatorul acestei cartele contactează mai multe persoane pe numere de telefon fix, pe care încearcă să le inducă în eroare, folosind același mod de operare.

Nu în ultimul rând, instanța a mai reținut că, în urma exploatării datelor în urma interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicațiilor, a rezultat că utilizatorul cartelelor cu nr._,și_ ea fost localizat în G., ., jud. G., adresă unde se află Penitenciarul G., iar de pe aceste cartele se observă cea mai mare frecvență a convorbirilor purtate cu rudele inculpatului A. L. D., respectiv fiica acestuia A. D. și mama acestuia, C. M..

De asemenea, în urma exploatării datelor, astfel cum a rezultat din notele telefonice atașate dosarului de urmărire penală, a reieșit că utilizatorul cartelei cu nr._ a contactat mai multe persoane în vârstă cărora li s-a recomandat sub numele de „R. S.” și pe care a încercat să le inducă în eroare prin același mod folosit în cazul persoanelor vătămate T. Antoinetta și P. E..

Între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată P. E. s-a încheiat acordul de mediere nr. 53 din data de 24.11.2014, prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

Între inculpatul B. Nicușor și persoana vătămată P. E. s-a încheiat acordul de mediere nr. 89 din data de 03.04.2015, prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

3. Fapta din data de 17.05.2014, persoană vătămată T. N.:

La data de 17.05.2014, inculpatul A. L.-D. a contactat-o pe persoana vătămată T. N., căreia i s-a recomandat sub numele de „P. A.”, reprezentant al companiei Romtelecom și i-a spus că este câștigătoarea unui premiu în valoare de 100.000 euro.

În același timp, având în vedere înțelegerea prealabilă cu numitul M. Ricardo-E., inculpatul A. L.-D. i-a spus persoanei vătămate că poate intra în posesia premiului dacă achită suma de 6.500 lei.

Cu această ocazie persoana vătămată i-a spus că nu deține această sumă de bani, însă inculpatul A. L.-D. i-a spus să achite unui reprezentant al companiei, pe nume R. S., care se va prezenta la domiciliul său, orice sumă de bani de care dispune, iar la ridicarea premiului să plătească restul de bani.

Ulterior, inculpatul A. L.-D. a luat legătura telefonic cu numitul M. Ricardo-E., ocazie cu care i-a comunicat adresa persoanei vătămate. După aceea, la locuința persoanei vătămate s-a prezentat numitul M. Ricardo-E., care s-a recomandat sub numele de „R. S.” și a ridicat de la persoana vătămată suma de 3.100 de lei. Cu aceeași ocazie numitul M. Ricardo-E. a solicitat bijuterii din aur care să acopere diferența până la suma le 6.500 de lei, dar persoana vătămată T. N. i-a comunicat că nu deține bijuterii.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarația numitului M. Ricardo-E., care la termenul din data de 13.10.2014 a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, fiind admisă cererea de judecare în procedură simplificată, declarație ce s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, din care a rezultat modul de operare și faptul că autorii s-au recomandat sub numele folosite și în cazul altor persoane vătămate, precum și procesul verbal de identificare a inculpatului M. Ricardo-E., declarația numitului M. Ricardo-E. din cursul urmăririi penale, notă telefonică din care a rezultat că individul zis „R.” folosea o cartelă prin care comunica cu membrii familiei sale, rezultând că acesta era inculpatul A. L. D. și procesul verbal întocmit de organele de poliție din data de 17.05.2014.

Între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată T. N. s-a încheiat acordul de mediere nr. 47 din data de 31.10.2014, prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

4. Fapta din data de 18.05.2014, persoană vătămată Passima Z.:

La data de 18.05.2014, inculpatul A. L.-D. a contactat-o telefonic pe persoana vătămată Passima Z. pe telefonul fix, ocazie cu care și-a atribuit calitatea mincinoasă de reprezentant Romtelecom și s-a recomandat acesteia sub numele de „R. S.”

Astfel, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate Passima Z. că a câștigat un premiu în valoare de 30.000 euro, solicitând acesteia să achite suma de 7.500 de lei, reprezentând o taxă necesară pentru a intra în posesia premiului

Cu această ocazie persoana vătămată a precizat inculpatului că nu deține decât suma de 1.250 de lei, comunicându-i telefonic adresa de domiciliu exactă. Ulterior, inculpatul A. L.-D. l-a contactat pe numitul M. Ricardo-E. căruia i-a transmis adresa, iar acesta din urmă s-a prezentat în scurt timp la domiciliul persoanei vătămate, unde s-a recomandat ca fiind asistentul lui R. S., ridicând suma de 1250 lei de la persoană vătămată.

Între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată Passima Z. s-a încheiat acordul de mediere nr.52 din data de 18.11.2014, prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

5. Fapta din data de 22.05.2014, persoană vătămată P. C.:

La data de 22.05.2014 inculpatul A. L.-D. l-a contactat pe persoana vătămată P. C. de pe cartela cu nr._, aflat în terminalul mobil cu ._.267.480, atribuindu-și fără drept calitatea de organ de poliție, recomandându-se „comisarul M.”.

Cu această ocazie, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate P. C. că a depistat o grupare infracțională care se ocupa cu falsificarea de bancnote și există suspiciunea că o parte din aceste bancnote falsificate se află în locuința sa, urmând ca la domiciliul său să se deplaseze un alt polițist pentru a ridica bancnotele în vederea verificării lor sub aspectul autenticității.

În acest context, persoana vătămată, indusă în eroare și crezând că vorbește cu un polițist, a comunicat inculpatului A. L.-D. adresa completă, iar la scurt timp la domiciliul acestuia s-a prezentat numitul M. Ricardo-E.. Astfel, având în vedere informațiile primite de la inculpatul A. L.-D. și premisele necesare pătrunderii în locuință create de către acesta din urmă, în sensul precizării că se va prezenta un polițist la locuința persoanei vătămate, numitul M. Ricardo-E. s-a recomandat ca fiind polițist pentru a pătrunde în locuință.

Ulterior, persoana vătămată P. C. a indicat un șifonier în care se aflau bani în mai multe plicuri, iar numitul M. Ricardo-E. a scos toți banii din plicuri, însumând valoarea a 5.000 lei după care a plecat spunând că va merge la sediul poliției pentru a verifica banii, urmând să revină.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarația numitului M. Ricardo-E., care la termenul din data de 13.10.2014 a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, recunoscând comiterea faptei împreună cu inculpatul A. L.-D., fiind admisă cererea de judecare în procedură simplificată, declarație ce s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, din care a rezultat modul de operare și cu procesul verbal de identificare a inculpatului M. Ricardo-E..

Totodată, mijloacele de probă anterior menționate s-au coroborat cu declarația numitului M. Ricardo-E. din cursul urmăririi penale, cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video care îl surprind pe inculpatul M. Ricardo-E. în timp ce intră în domiciliul persoanei vătămate vorbind la telefon, raport de constatare criminalistică din care a rezultat faptul că în urma tratării criminalistice a plicurilor din care au fost luați banii a reieșit că urmele papilare ridicate aparțin numitului M. Ricardo-E., precum și procesul-verbal de exploatare a listingului telefonic din care a rezultat că autorul faptei folosea același terminal mobil pentru a contacta persoanele vătămate dar și rude apropiate, respectiv A. D. și C. M., rezultând că autorul a fost inculpatul A. L.-D..

Instanța a mai constatat potrivit procesului-verbal din data de 29.05.2014 faptul că numitul M. Ricardo-E. a pus la dispoziția organelor judiciare telefonul mobil marca SAMSUNG cu ._, având introdusă cartela S. cu numărul de apel_, telefon despre care a declarat că i-a fost dat de către numitul D. C., menționând că împreună cu acesta săvârșeau infracțiuni de înșelăciune și uzurpare de calități oficiale, sub coordonarea directă a inculpatului A. L. D., căruia i se spunea „R.” și se află încarcerat în penitenciarul G., iar acesta din urmă îl contacta telefonic pe numărul de telefon_ de pe numărul de telefon _;_;_;_. Totodată, în procesul verbal s-a menționat faptul că, la data de 22.05.2014, ora 19.40, sub îndrumarea inculpatului A. L.-D., împreună cu numitul D. C. s-a deplasat la adresa persoanei vătămate P. C., unde prin inducerea în eroare și prezentarea de calități mincinoase l-au deposedat de suma de 5000 lei.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a constatat faptul că, la data de 21.05.2014, cartela cu nr._ folosită de inculpatul A. L.-D. a fost introdusă în terminalul mobil cu ._.267.480, același terminal mobil folosit de autor în cazul persoanei vătămate P. C. și a comunicat cu numita A. D. ce folosea cartela cu nr._.

Între inculpatul A. L.-D. și Poleanu R. V., în calitate de succesor al persoanei vătămate P. C., s-a încheiat acordul de mediere nr. 63 din data de 30.12.2014, prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului și s-a menționat faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

6. Fapta din data de 24.05.2014, persoană vătămată O. I.:

La data de 24.05.2014, inculpatul A. L.-D. a introdus în terminalul mobil cu ._.267.4802 o cartelă cu nr._ și l-a contactat pe numitul D. C. pe cartelă cu nr._.

Astfel, numitul D. C. s-a întâlnit cu martorul M. A. și s-a deplasat la locuința numitului M. Ricardo-E. cu autoturismul marca Peugeot 308 cu nr. de înmatriculare_, închiriat anterior de către martor, pentru a-i însoți la săvârșirea infracțiunilor, însă acesta din urmă a refuzat să-i însoțească întrucât nu era de acord cu participarea martorului la săvârșirea faptelor și având în vedere și faptul că aceștia au închiriat același autoturism cu care mai săvârșiseră fapte similare.

În acest context, numitul D. C. i-a precizat inculpatului A. L.-D. faptul că numitul M. Ricardo E. nu va participa, stabilind totodată să acționeze în zona ., C.. Floreasca.

Astfel, în aceeași zi, în jurul orei 12:30, inculpatul A. L.- D. l-a contactat telefonic pe persoana vătămată O. I. pe telefonul fix cu nr. 021/688.50.67, de pe terminalul mobil cu ._.267.4802, în care a introdus cartela cu nr._. Cu această ocazie s-a recomandat ca fiind procuror și i-a comunicat faptul că se efectuează cercetări într-un dosar penal în care a fost identificată o grupare infracțională ce se ocupa cu falsificarea de bancnote și există suspiciunea că în locuința persoanei vătămate se regăsesc astfel de bancnote false.

Ulterior, în timpul discuției telefonice purtate de inculpatul A. L.-D. cu persoana vătămată a fost introdus în comunicare prin sistemul conferință și numitul D. C..

Totodată, inculpatul A. L.-D. i-a transmis un mesaj numitului D. C. cu adresa persoanei vătămate cerându-i să se grăbească.

Astfel, la data de 24.05.2014, la ora 12:23:13, utilizatorul (A. L.- D.-A.L.D. aflat la postul telefonic_, cartelă prepaid - COSMOTE introdusă în terminalul mobil cu ._.267.480, localizat în G., ., jud. G. (adresa Penitenciarului G.) trimite un mesaj tip text utilizatorului (D. C.) aflat la postul telefonic cu nr._ (cartelă prepaid - Cosmote) cu următorul conținut: ’’O. I., ., .. B, . R.. Are 82 de ani”

Ulterior, inculpatul A. L.-D. i-a comunicat persoanei vătămate că la domiciliul său urmează a se prezenta un polițist care va efectua o percheziție domiciliară și va ridica banii deținuți de aceasta în vederea verificării autenticității bancnotelor, sfătuind persoana vătămată să nu se opună acestei activități și să permită accesul în locuință polițistului pentru a nu fi nevoit să intervină în forță cu trupe speciale.

Cu această ocazie, organele de poliție s-au deplasat la adresa indicată pentru a proceda la prinderea în flagrant, însă numitul D. C. a părăsit în timp util imobilul ca urmare a faptului că persoana vătămată O. I. a solicitat acestuia să prezinte legitimația de serviciu și mandatul de percheziție domiciliară, motiv pentru care acesta din urmă a părăsit imobilul în grabă, fără a efectua acte în calitatea oficială de polițist.

Organele de poliție, deși nu au avut timp să acționeze, au reținut semnalmentele și articolele vestimentare cu care numitul D. C. era îmbrăcat, identificând autoturismul cu care acesta se deplasa.

După aceea, numitul D. C. a fost contactat de inculpatul A. L.-D. care a precizat că nu a acționat cu fermitate, stabilind să se deplaseze în zona ., C.. Floreasca în vederea inducerii în eroare a altor persoane.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarația numitului D. C., care la termenul din data de 13.10.2014 a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, recunoscând comiterea faptei împreună cu inculpatul A. L.-D., fiind admisă cererea de judecare în procedură simplificată, declarație ce s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, din care a rezultat modul de operare și cu procesul verbal de identificare a inculpatului D. C..

Totodată, mijloacele de probă anterior menționate s-au coroborat cu procesul-verbal de percheziție a autovehiculului și a percheziției corporale din care a reieșit că asupra numitului D. C. a fost găsit telefonul mobil și cartela folosite pentru a comunica cu inculpatul A. L.-D. cu notele telefonice întocmite, cu procesul-verbal de identificare a numitului D. C. de pe planșa fotografică de către persoana vătămată în care l-a recunoscut ca fiind individul care s-a prezentat la domiciliul său recomandându-se a fi polițist și care i-a cerut să-i predea suma de bani deținută de aceasta în casă, cu raportul de constatare criminalistică din care a reieșit faptul că numitul D. C. a creat urmele papilare ridicate de pe ușa de acces în blocul persoane vătămate, precum și cu declarația martorului M. A. din care a rezultat că numitul D. C. a primit indicații de la un individ zis "R.”, cu privire la care, din datele existente în urma exploatării tehnice, întocmai ca la comiterea celorlalte fapte expuse anterior, rezultă că este inculpatul A. L.-D..

Așadar, nota telefonică ce a transpus indicațiile inculpatului A. L.-D. către numitul D. C., s-a coroborat cu declarația acestuia din urmă, prin care recunoaște faptele astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu. Astfel, de pe numărul de telefon _ inculpatul A. L.-D. a comunicat numitului D. C., pe numărul de telefon _ găsit în posesia acestuia din urmă cu ocazia surprinderii de către organele de poliție adresa persoanei vătămate O. I.. De asemenea, instanța a constatat faptul că, prin procesul verbal din data de 24.05.2014, organele de poliție au constatat, din datele rezultate din convorbirile efectuate, coroborate cu datele existente la dosarul penal 3229/P/2014, faptul că inculpatul A. L.-D. a introdus cartela cu numărul _ în terminalul mobil cu ._/2, contactând pe persoana vătămată O. I..

Totodată, martorul M. A. a afirmat că numitul D. C. a primit indicații de la un individ zis "R.”. În acest sens, instanța a constatat, potrivit procesului verbal din data de 29.05.2014, faptul că numitul M. Ricardo-E. a pus la dispoziția organelor judiciare telefonul mobil marca Samsung cu ._, având introdusă cartela S. cu numărul de apel_, telefon despre care a declarat că i-a fost dat de către numitul D. C., menționând că împreună cu acesta săvârșeau infracțiuni de înșelăciune și uzurpare de calități oficiale, sub coordonarea directă a inculpatului A. L. D., căruia i se spunea „R.” și se afla încarcerat în penitenciarul G., iar acesta din urmă îl contacta telefonic pe numărul de telefon _ de pe numărul de telefon _;_;_;_.

În același sens, potrivit notei telefonice din data de 15.05.2014, ora 17:11:24, numitul D. C. în timpul conversației cu inculpatul A. L. D. a afirmat către o altă persoană faptul că la telefon „E R.”, certificând astfel declarația numitului M. RICARDO-E., care a precizat că inculpatul A. L. D. avea porecla „R.”.

De asemenea, potrivit procesului verbal din data de 22.05.2014 inculpatul A. L.-D. comitea infracțiuni de înșelăciune prin intermediul a două persoane, la acel moment neidentificate, cu ajutorul numerelor de telefon_, respectiv_. Așa fiind, instanța a reținut faptul că numitul M. Ricardo-E. a predat organelor judiciare cartela cu nr._, iar numitul D. C. a folosit numărul de telefon_, găsindu-se asupra acestuia, cu ocazia surprinderii de către organele de poliție, un număr de 5 telefoane mobile (4 SAMSUNG și 1 HTC), precum și un număr de 5 cartele telefonice, care conform celor declarate de către numitul D. C., au numerele_,_,_, _ și_.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere faptul că în ceea ce privește această faptă s-a utilizat același mod de operare, respectiv „percheziții domiciliare”.

7. Fapta din data de 24.05.2014, persoană vătămată Gerota M.:

La data de 24.05.2014 inculpatul A. L.-D., în urma unei înțelegerii cu numitul D. C., care s-a deplasat în zona .-o telefonic pe persoana vătămată Gerota M., iar prin același mod de operare folosit în cazul persoanei vătămate O. I., s-a recomandat a fi procuror, și pe un ton amenințător i-a solicitat să predea sumele de bani pe care le deține în locuință întrucât există suspiciunea că aceasta deține bancnote false. Inculpatul A. L.-D. i-a precizat persoanei vătămate că va trimite un polițist pentru a verifica autenticitatea bancnotelor, ocazie cu care a creat premisele necesare pentru inculpatul D. C. să-și atribuie calitatea de polițist.

Ulterior, inculpatul A. L.-D. a aflat adresa completă a persoanei vătămate și a comunicat-o numitului D. C., care s-a deplasat la locuința acesteia și s-a recomandat a fi polițist, procedând la ridicarea de la persoana vătămată a sumei de 2600 lei, sumă compusă din două bancnote de 500 lei, cinci bancnote a câte 200 lei, patru bancnote a câte 100 lei, trei bancnote a câte 50 lei și cinci bancnote a câte 10 lei.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere declarația numitului D. C., care la termenul din data de 13.10.2014 a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, recunoscând comiterea faptei împreună cu inculpatul A. L.-D., fiind admisă cererea de judecare în procedură simplificată, declarație ce s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, din care a rezultat modul de operare și cu procesul-verbal de depistare a numitului D. C..

Totodată, mijloacele de probă anterior menționate s-au coroborat cu procesul-verbal de depistare a numitului D. C., cu procesul-verbal de percheziție a autovehiculului prin care a fost găsită suma de 2600 de lei formată din aceleași bancnote, cu procesul-verbal de identificare a numitului D. C. de pe planșă fotografică de către persoana vătămată, declarația martorului M. A. din care a rezultat că numitul D. C. a primit indicații de la un individ zis "R.”, cu privire la care, din datele existente în urma exploatării tehnice, întocmai ca la comiterea celorlalte fapte expuse anterior a rezultat că este inculpatul A. L.-D..

Așadar, declarația numitului D. C., prin care a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, s-a coroborat cu declarația martorului M. A. din care a rezultat că numitul D. C. a primit indicații de la persoane din penitenciar, printre care și inculpatul A. L. D., zis „R.”.

Totodată, instanța a avut în vedere faptul că modus operandi folosit în cazul persoanei vătămate Gerotă M. a fost identic cu modul de operare folosit în cazul persoanelor vătămate P. C. și O. I.. De asemenea, instanța a avut în vedere succesiunea faptelor în timp și spațiu, constatând că între fapta comisă în dauna persoanei vătămate O. I. și fapta comisă în dauna persoanei vătămate Gerotă M. este o diferență de aproximativ 1 ora, iar locuințele celor două persoane vătămate sunt relativ apropiate, respectiv .. C..

Nu în ultimul rând, instanța a constatat potrivit procesului verbal din data de 24.05.2014 faptul că organele de poliție au constatat, din datele rezultate din convorbirile efectuate, coroborate cu datele existente la dosarul penal 3229/P/2014, faptul că inculpatul A. L.-D. a contactat-o pe persoana vătămată Gerotă M..

De altfel, inculpatul A. L.-D. a învederat instanței, cu ocazia ultimului cuvânt, faptul că recunoaște cele 7 (șapte) fapte expuse anterior, cu excepția faptei săvârșite în dauna persoanei vătămate L. I..

Între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată Gerotă M. s-a încheiat acordul de mediere nr. 70 din data de 23.01.2015 prin care inculpatul a precizat că regretă comiterea faptei și s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a acestuia, precum și faptul că acesta din urmă se angajează să suporte cheltuielile de judecată.

8.Fapta din data de 24.05.2014, persoană vătămată L. I.:

În actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că, la data de 24.05.2014, ulterior comiterii infracțiunii de înșelăciune în dauna persoanei vătămate Gerotă M. numitul D. C. a fost îndrumat de inculpatul A. L.- D. în zona C.. Floreasca.

Astfel, s-a precizat faptul că inculpatul A. L.-D. a contactat-o telefonic pe persoana vătămată L. I., ocazie cu care s-a prezentat ca fiind „avocatul R. I.” și a indus-o în eroare că nepotul acesteia a fost implicat într-un accident soldat cu victime, solicitându-i suma de 25 000 lei pentru a convinge persoana vătămată să-și retragă plângerea.

Ulterior, s-a menționat faptul că persoana vătămată L. I. i-a spus acestuia că nu deține suma de bani cerută, însă inculpatul A. L.-D. l-a trimis pe numitul D. C. în fața blocului în care locuiește L. I.. În acest sens, inculpatul A. L.-D. ar fi solicitat persoanei vătămate să predea orice sumă de bani către o persoană pe care o va trimite, iar banii trebuie introduși într-un plic pe care scrie numele său „R. I.”.

După aceea s-a arătat că numitul D. C. s-a întâlnit cu persoana vătămată și a luat plicul cu bani, respectiv 4.000 lei, 800 euro și 100 dolari, după care a mers la autoturismul marca Peugeot 308, cu nr. de înmatriculare_ și a introdus banii în consola autoturismului, iar plicul l-a pus în buzunarul ușii autoturismului.

La scurt timp, s-a mai arătat că numitul D. C. și martorul M. A. au fost depistați de către organele de poliție, ocazie cu care au fost găsite, în autoturismul cu care se deplasau, suma de bani predată de persoana vătămată în aceleași bancnote, dar și plicul de hârtie pe care era menționat numele „R. I.”.

Având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat faptul că, dacă în ceea ce privește participarea numitului D. C. la comiterea faptei în dauna persoanei vătămate L. I., aceasta apare ca fiind indubitabilă, acest aspect nu se poate reține cu privire la participarea inculpatului A. L.-D..

În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că potrivit art.4 alin.2 C.proc.pen., „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.

Așadar, instanța a constatat că, în cauză, este pe deplin aplicabilă regula in dubio pro reo ce constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătura cu fapta imputată, autoritățile judiciare penale nu-și pot forma o convingere care să constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și dispună achitarea. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, iar înfăptuirea justiției penale impune ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe cale le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă, respectiv fapta dedusă judecății.

Față de cele ce preced, din mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut faptul că la data de 24.05.2014, în jurul orelor 15.00, o persoană neidentificată a contactat-o pe persoana vătămată L. I., ocazie cu care s-a prezentat ca fiind „avocatul R. I.” și a indus-o în eroare cu privire la faptul că nepotul acesteia a fost implicat într-un accident soldat cu victime, solicitându-i suma de 25 000 lei pentru a convinge persoana vătămată să-și retragă plângerea.

Având în vedere că persoana vătămată L. I. a menționat că nu deține această sumă de bani, i s-a solicitat să predea orice sumă de bani pe care o deține în casă către o persoană pe care o va trimite, iar banii trebuie introduși într-un plic pe care scrie numele său „R. I.”.

Ulterior, numitul D. C. s-a întâlnit cu persoana vătămată și a luat plicul cu bani după care a mers la autoturismul marca Peugeot 308, cu nr. de înmatriculare_ și a introdus banii în consola autoturismului, iar plicul l-a pus în buzunarul ușii autoturismului, iar la scurt timp, numitul D. C. și martorul M. A. au fost depistați de către organele de poliție, ocazie cu care au fost găsite, în autoturismul cu care se deplasau, suma de bani predată de persoana vătămată în aceleași bancnote, dar și plicul de hârtie pe care era menționat numele „R. I.”.

Așadar, din materialul probatoriu administrat în cauză nu s-a putut reține participarea inculpatului A. L.-D. la săvârșirea faptei în dauna persoanei vătămate L. I..

În acest sens, instanța a arătat că în actul de sesizare a instanței s-a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și redată anterior, a rezultat din următoarele mijloace de probă: „declarația persoanei vătămate din care rezultă modul de operare folosit și componența sumei de bani predată inculpatului D. C.; procesul verbal de efectuare a percheziției autovehiculului, din care rezultă că a fost găsită suma de bani predată de persoana vătămată în aceleași bancnote, dar și faptul că a fost găsit plicul de hârtie pe care era menționat numele „R. I.”, așa cum inculpatul A. L.-D. i-a cerut persoanei vătămate; declarația martorului M. A. din care reiese că l-a condus pe inculpatul D. C. în fața blocului persoanei vătămate”.

Or, din aceste mijloace a reieșit indubitabil faptul că numitul D. C. a participat la comiterea faptei, astfel cu s-a reținut prin sentința penală nr.4240 din data de 05.12.2014 a Judecătoriei sector 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.355 A din data de 03.03.2015 a Curții de Apel București, însă în ceea ce privește pe inculpatul A. L.-D. instanța de fond a apreciat că nu sunt suficiente aceste mijloace de probă pentru a se reține faptul că acesta a săvârșit fapta comisă în dauna persoanei vătămate L. I..

Astfel, s-a apreciat că declarația persoanei vătămate L. I. în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, nu are relevanță în ceea ce privește pe inculpatul A. L.-D. întrucât aceasta nu a luat legătura direct cu persoana care a contactat-o telefonic și, prin urmare, nu o poate identifica. Așadar, persoana vătămată a precizat modul de operare și l-a putut identifica pe numitul D. C., care s-a prezentat la domiciliul său. De altfel, din declarația dată de persoana vătămată L. I. a rezultat faptul că a luat la cunoștință de la organele de poliție despre faptul că cel care a contactat-o și a indus-o în eroare se în eroare se numește A. L.-D..

De asemenea, s-a arătat că procesul-verbal de efectuare a percheziției autovehiculului, în care s-a menționat faptul că suma de bani predată de persoană vătămată a fost găsită în posesia numitului D. C. și a martorului M. A., în autoturismul cu nr._ nu conduce le reținerea participării inculpatului A. L.-D. la săvârșirea acestei fapte, întrucât acesta a certificat faptul că numitul D. C. s-a prezentat la domiciliul persoanei vătămate și a ridicat suma de bani, astfel cum a precizat persoana vătămată, fără a aduce elemente de fapt în ceea ce privește persoana care a contactat-o telefonic pe persoana vătămată.

Totodată, în ceea ce privește declarația martorului M. A. cu referire la fapta comisă în dauna persoanei vătămate L. I., instanța a reținut faptul că acesta nu a precizat că numitul D. C. s-a deplasat la domiciliul acestei persoane vătămate în urma solicitării inculpatului A. L.-D., pentru a susține teza probatorie că inculpatul A. L.-D. a contactat-o telefonic pe persoana vătămată și a indus-o în eroare, ci a afirmat că numitul D. C. era coordonat de către cei din penitenciar, fără a-l identifica pe inculpatul A. L.-D., cu privire la care, astfel cum s-a reținut anterior, avea porecla „R.”. Mai mult, martorul M. A. a precizat faptul că numitul D. C. vorbea cu trei indivizi din penitenciar cărora li se adresa cu porecla „BRUCE LEE”, „JACKIE CHAN” și „R.”, aceștia comunicând adrese unde trebuiau să meargă, împrejurare ce a condus instanța la concluzia că nu se poate reține cu certitudine faptul că, la data de 24.04.2014, în jurul orei 15.00, numitul D. C. a fost coordonat de către „R.”, respectiv inculpatul A. L.-D., întrucât există posibilitatea ca numitul D. C. să fi fost coordonat de către alte persoane, precum cele poreclite „BRUCE LEE” sau „JACKIE CHAN” și, implicit, una din acesta persoane să fi contactat-o telefonic pe persoana vătămată L. I..

Nu ultimul rând, instanța a constatat faptul că, deși persoana vătămată L. I. a precizat că a fost contactată pe numărul de telefon fix_, precum și pe numărul de telefon mobil_, în dosarul de urmărire penală nu s-a precizat numărul de telefon care a apelat-o pe persoana vătămată, astfel încât s-a apreciat că nu se poate reține faptul că inculpatul A. L.-D. a apelat aceste numere de telefon. În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că procesul verbal întocmit la data de 24.04.2014 de către organele de poliție, în ceea ce privește fapta comisă în dauna persoanei vătămate L. I., nu precizează datele care au condus la concluzia că inculpatul A. L.-D. a contactat-o telefonic pe persoana vătămată L. I., în condițiile în care din actele de urmărire penală nu rezultă numărul de telefon de pe care s-a apelat la numerele de telefon utilizate de către persoana vătămată. De altfel, instanța a constatat că acest proces verbal, în ceea ce privește această faptă, cuprinde informații inexacte, întrucât menționează că modul de operare folosit este același ca la celelalte fapte, or, astfel cum rezultă și din procesul verbal din data de 24.05.2014, ora 20.00, metoda folosită în cazul persoanei vătămate L. I. a fost aceea „rude implicate în accident”, spre deosebire de modul de operare „percheziții domiciliare”. Totodată, s-a arătat că procesul-verbal întocmit la data de 12.06.2014 de către organele de poliție nu cuprinde mențiuni privitoare la contactarea numerelor de telefon_ și_, folosite de persoana vătămată.

Totodată, judecătorul cauzei pe fond a menționat faptul că procesele verbale de redare a convorbirilor rezultate în urma interceptărilor dispuse în cauză nu surprind comiterea faptei în dauna persoanei vătămate L. I., în condițiile în care, la data de 24.05.2014, ora 12.23, cu trei ore anterior comiterii faptei în dauna persoanei vătămate L. I., inculpatul A. L.-D., aflat la postul telefonic_ a transmis un mesaj tip text numitului D. C. aflat la postul telefonic cu nr._ cu referire la persoana vătămată O. I.. Așadar, deși inculpatul A. L.-D. era interceptat pe numărul de telefon folosit la data de 24.04.2015, în jurul orelor 12.23, respectiv postul telefonic_, instanța a constatat că la dosarul de urmărire penală nu există dovada faptului că acest post telefonic, sau un alt post telefonic utilizat de către inculpatul A. L.-D. ar fi fost folosit pentru a fi contactată persoana vătămată L. I..

De altfel, s-a menționat și faptul că modul de operare folosit la comiterea acestei fapte, respectiv „rude implicate în accident”, este diferit și singular față de celelalte moduri de operare folosite de către inculpatul A. L.-D., în conivență cu ceilalți coautori și/sau complici. Așadar, nici acest aspect nu a constituit un indiciu în sensul comiterii faptei de către inculpatul A. L.-D., atâta vreme cât la dosarul cauzei rezultă că acesta avea alt modus operandi.

În acest context, instanța de fond a reținut că din dosarul de urmărire penală, nu a rezultat faptul că inculpatul A. L.-D. ar fi săvârșit fapta comisă în dauna persoanei vătămate L. I., existând posibilitatea că această faptă să fi fost săvârșită de către numitul D. C. împreună cu alte persoane, precum cele poreclite „BRUCE LEE” sau „JACKIE CHAN”.

În același timp, instanța a avut în vedere faptul că, deși numitul D. C., cu ocazia audierii în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu, declarația sa a fost în contradicție cu susținerile inculpatului A. L.-D. care, deși nu a dorit să dea o declarație în fața instanței, a depus la dosar o . înscrisuri prin care a precizat faptul că nu a comis fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate L. I., atitudine susținută și cu ocazia acordării ultimului cuvânt al inculpatului.

Astfel, inculpatul A. L.-D. a învederat instanței, cu ocazia ultimului cuvânt, faptul că recunoaște cele 7 (șapte) fapte expuse anterior, cu excepția faptei săvârșite în dauna persoanei vătămate L. I..

Așadar, față de cele menționate, în cauză a fost reținut principiul in dubio pro reo, ce presupune că numai pe bază de probe decisive, complete, sigure se formează convingerea că realitatea obiectivă, respectiv fapta dedusă judecății este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstruită cu ajutorul probelor. Așa fiind, chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și trebuie dispusă achitarea.

Prin urmare, instanța de fond a constatat, în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului A. L.-D. cu privire la persoana vătămată L. I., din data de 24.05.2015, incidența dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen., care precizează că „acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 17 alin. 2 C.proc.pen. care stipulează că „în cursul judecății, acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, achitare sau încetare a procesului” și în raport de dispozițiile art. 396 alin. 5 C.proc.pen., care menționează că „achitarea inculpatului se pronunță în cazul prevăzut la art. 16 alin. 1 lit. a-d”, reținând faptul că, în cauză, nu există probe care, în condițiile art. 396 alin. 2 C.proc.pen., să formeze convingerea instanței în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta a fost comisă de către inculpat, instanța a dispus achitarea inculpatului A. L.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., faptă comisa în dauna persoanei vătămate L. I., din data de 24.04.2014, întrucât, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen.

II. Cu privire lafapta din data de 22.05.2015 (persoană vătămată P. C.), respectiv faptele din data de 24.05.2015 (persoane vătămate O. I. și Gerotă M.), instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni de uzurpare de calități oficiale, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, în trei infracțiuni de complicitate la uzurpare de calități oficiale.

De asemenea, cu privire la faptele imputate inculpatului B. NICUȘOR instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de complicitate la înșelăciune, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, în două infracțiuni de înșelăciune, comise sub forma de participație a autoratului.

III. În drept, în ceea ce privește faptele comise de inculpatul A. L.-D. instanța a reținut următoarele:

1. Fapta inculpatului A. L.-D. care la data de 16.03.2014 a introdus cartela cu nr._ în terminalul mobil cu ._.637.190 și sub calitatea mincinoasă de inspector principal „V. Coșuneanu” din cadrul Romtelecom, cu ajutorul inculpatului B. NICUȘOR, zis ’’B.”, a indus în eroare pe persoana vătămată T. Antoinetta, prin atribuirea de calități mincinoase, cu privire la faptul că a câștigat un premiu în valoare de 100.000 de lei, solicitând acesteia să achite suma de 2.850 lei pentru validarea premiului, producându-i un prejudiciu de 1.400 lei, reprezentând suma efectiv predată de persoana vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

Instanța a constatat faptul că între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată T. Antoinetta s-a încheiat acordul de mediere nr. 39 din data de 21.10.2014 (f. 229-230, Vol. II dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

În acest sens, instanța a reținut faptul că prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr.192/2006 stipulează că, în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Instanța a mai reținut faptul că, potrivit art.244 alin.3 C.pen., în cazul infracțiunii de înșelăciune, împăcarea înlătură răspunderea penală, iar Legea nr.192/2006 nu prevede un moment procesual final până la care se poate încheia un acord de mediere, conducând la concluzia că acordul de mediere poate fi încheiat până la rămânerea definitivă a hotărârii penale întrucât o normă juridică penală nu poate fi interpretată în defavoarea inculpatului.

În același sens, potrivit Deciziei nr.9 din data de 17.04.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, medierea reprezintă o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale și poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale

De altfel, deși Decizia nr.9 din data de 17.04.2015 nu era publicată în Monitorul Oficial la momentul reținerii cauzei în pronunțare, instanța a apreciat că, prin publicarea minutei, a fost exprimată poziția oficială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca de la momentul publicării în Monitorul Oficial decizia să devină obligatorie, însă, de la momentul publicării minutei și până la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept, conform art. 475 C.proc.pen., nu poate fi ignorată.

În acest sens, instanța nu a reținut opinia reprezentantului Ministerului Public în sensul că medierea poate interveni numai până la momentul în care poate interveni împăcarea părților.

Așa fiind, instanța a constatat că, între inculpatul A. L. D. și persoana vătămată T. Antoinetta a intervenit un acord de mediere până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen..

2. Fapta inculpatului A. L.-D., care la data de 22.03.2014, a introdus în terminalul mobil cu ._.637.190 cartela cu nr._, și sub calitatea mincinoasă de reprezentant al Romtelecom cu numele de „R. S.”, cu ajutorul inculpatului B. Nicușor, a indus în eroare persoana vătămată P. E. cu privire la faptul că a câștigat un premiu în valoare de 37.000 euro, în urma fidelității arătate companiei Romtelecom, solicitând achitarea sumei de 4.400 euro, ce reprezintă o taxă de validare a premiului, producându-i un prejudiciu de 4.400 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

Instanța a constatat că între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată P. E. s-a încheiat acordul de mediere nr. 53 din data de 24.11.2014 (f. 310-311, Vol. II dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

În acest sens, având în vedere considerentele anterior enunțate cu privire la instituția medierii și reținând că acordul de mediere privește o infracțiune pentru care legea stipulează faptul că împăcarea înlătură răspunderea penală, iar acordul de mediere a fost încheiat până la rămânerea definitivă a cauzei penale, instanța a constatat ca fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen..

3. Fapta inculpatului A. L.-D., care la data de 17.05.2014 a contactat-o pe persoana vătămată T. N. și sub calitatea mincinoasă de reprezentant al companiei Romtelecom sub numele de „P. A.” și cu ajutorul numitului M. Ricardo-E. a indus în eroare pe persoana vătămată T. N. cu privire la câștigarea unui premiu în valoare de 100.000 euro, solicitând să achite suma de 6.500 lei pentru a intra în posesia premiului, producându-i un prejudiciu 3.100 de lei, reprezentând suma predată efectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

Instanța a constatat că între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată T. N. s-a încheiat acordul de mediere nr. 47 din data de 31.10.2014 (f. 251-252, Vol. II dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

4. Fapta inculpatului A. L.-D., care la data de 18.05.2014, a contactat-o telefonic pe persoana vătămată Passima Z. și sub calitatea mincinoasă de reprezentant Romtelecom cu numele de „R. S.” și cu ajutorul numitului M. Ricardo-E., care s-a prezentat la domiciliul persoanei vătămate, a indus-o în eroare cu privire la câștigarea unui premiu în valoare de 30.000 euro, solicitând să achite suma de 7.500 lei pentru a intra în posesia premiului, producându-i un prejudiciu de 1.250 lei, reprezentând suma predată efectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

Instanța a constatat că între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată Passima Z. s-a încheiat acordul de mediere nr. 52 din data de 18.11.2014 (f.291-292, Vol. II dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

În acest sens, având în vedere considerentele anterior enunțate cu privire la instituția medierii și reținând că acordul de mediere privește o infracțiune pentru care legea stipulează faptul că împăcarea înlătură răspunderea penală, iar acordul de mediere a fost încheiat până la rămânerea definitivă a cauzei penale, instanța constată ca fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen..

5. Fapta inculpatului A. L.-D., care la data de 22.05.2014 a contactat-o telefonic pe persoana vătămată P. C., de pe cartela cu nr._, aflat în terminalul mobil cu ._.267.480, și care atribuindu-și fără drept calitatea de organ de poliție, recomandându-se „comisarul M.”, a indus-o în eroare prin comunicarea faptul că a depistat o grupare infracțională care se ocupa cu falsificarea de bancnote și există suspiciunea că o parte din aceste bancnote falsificate se află în locuința sa, urmând ca la domiciliul său să se deplaseze un alt polițist care va ridica bancnotele în vederea verificării lor sub aspectul autenticității, creând astfel premisele necesare pentru ca numitul M. Ricardo-E. să își atribuie calitatea de polițist, având ca rezultat faptul că persoana vătămată a fost prejudiciată cu suma de 5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. și ale infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale prevăzute de art. 258 alin. 1 C.pen. cu aplic. 48 C.pen.

Instanța a constatat că între inculpatul A. L.-D. și Poleanu R. V., în calitate de succesor al persoanei vătămate P. C., s-a încheiat acordul de mediere nr. 63 din data de 30.12.2014 (f. 63, Vol. III dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

În acest sens, art. 67 alin. 2 din Legea 192/2006 stipulează că, în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 244 alin. 3 C.pen., în cazul infracțiunii de înșelăciune, împăcarea înlătură răspunderea penală, iar potrivit Deciziei nr. 9 din data de 17.04.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, medierea reprezintă o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale și poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Față de cele expuse, instanța reține faptul că medierea își produce efectele întocmai ca instituția împăcării, la care face trimitere art. 67 alin. 2 din Legea 192/2006, cu mențiunea că, spre deosebire de împăcare, medierea poate avea loc în tot cursul procesului penal, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție.

În același sens, trebuie reținut că Înalta Curte de Casați și Justiție a statuat prin Decizia nr. XXVII/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 20 martie 2007, faptul că încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Totodată, astfel cum s-a reținut și în doctrină, calitatea de persoană vătămată are caracter personal și netransmisibil, astfel că la decesul persoanei fizice sau la desființarea persoanei juridice, moștenitorii, respectiv succesorii în drepturi, nu dobândesc calitatea de persoană vătămată.

Așadar, pentru ca medierea să își producă efecte pe latura penală a cauzei, aceasta trebuie încheiată între inculpat și persoana vătămată, iar un astfel de acord încheiat cu un succesor nu produce efecte asupra laturii penale a cauzei, întrucât succesorul nu a dobândit calitatea de persoană vătămată pentru a putea dispune cu privire la acțiunea penală.

Astfel, deși în acordul de mediere s-a precizat faptul că infracțiunea de înșelăciune este una îndreptată contra patrimoniului, acest aspect nu schimbă caracterul personal și penal al răspunderii survenite ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.

Așa fiind, instanța a reținut că acest acord de mediere încheiat cu un succesor al unei persoane vătămate nu are efecte asupra laturii penale a cauzei, putând produce efecte doar asupra laturii civile a cauzei.

Mai mult, persoana vătămată a precizat că dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului și nu dorește să se împace cu acesta.

Prin urmare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune încetarea procesului penal, iar acordul de mediere produce efecte asupra laturii civile a cauzei, în speță opera răspunderea penală a inculpatului A. L.-D. cu privire la fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate P. C. din data de 22.05.2014.

În ceea ce privește fapta de uzurpare de calități oficiale reținută în sarcina inculpatului A. L. D., instanța a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale, iar nu ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

Astfel, din materialul probatoriu administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul A. L.-D. nu a îndeplinit un act aferent unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, ci a înlesnit săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale de către numitul M. Ricardo E., care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, în ceea ce privește această faptă materială, prin sentința penală nr. 4240 din data de 05.12.2014 a Judecătoriei Sector 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 355 A din data de 03.03.2015 a Curții de Apel București în dosarul cu numărul inițial_/4/2014.

Așadar, potrivit art. 258 alin. 1 C.pen., folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate reprezintă infracțiunea de uzurpare de calități oficiale. Din analiza conținutului constitutiv, pentru ca fapta să constituie infracțiune, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două cerințe esențiale, respectiv folosirea fără drept a unei calități oficiale, care implică exercițiul autorității de stat și îndeplinirea unui act legat de acea calitate. Astfel fiind, pentru ca o persoană să săvârșească infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, sub forma autoratului, este necesar ca această să îndeplinească în mod cumulativ ambele cerințe esențiale. În acest sens, spre deosebire de opinia reprezentantului Ministerului Public, instanța a apreciat că inclusiv îndeplinirea actului legat de calitatea oficială trebuie efectuată tot de către persoana care își arogă o astfel de calitate. Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 46 C.pen. autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală, nemaifiind necesar ca dispozițiile din partea specială a Codului Penal să precizeze, în raport de fiecare infracțiune, faptul că elementele constitutive trebuie îndeplinite în persoana autorului. Așa fiind, instanța a apreciat că textul incriminator nu trebuie să prevadă în mod expres faptul că ambele cerințe esențiale ale infracțiunii trebuie îndeplinite în persoana autorului, fiind suficient de clare dispozițiile art. 46 C.pen.

Astfel fiind, atâta vreme cât inculpatul nu a îndeplinit un act legat de calitatea oficială pe care și-a atribuit-o pe nedrept, s-a apreciat că nu se poate reține faptul că acesta a comis infracțiunea de uzurpare de calități oficiale sub forma de participație a autoratului.

În acest context, instanța a reținut că fapta inculpatului A. L. D. de a-și atribui calitatea de procuror, creând premisele necesare pentru ca numitul M. Ricardo E. să-și aroge calitatea de polițist, iar ulterior în baza acestei calități să ridice suma de 5.000 lei de la persoana vătămată, sub pretextul ridicării bancnotelor în scopul verificării autenticității acestora, reprezintă elementul material al infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale, infracțiune prevăzută de art.258 alin.1 C.pen. cu aplic.48 C.pen.. Urmarea imediată, constă într-o stare de pericol, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re. În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea a fost comisă cu intenție directă, fiind mijlocul prin care s-a produs inducerea în eroare a persoanei vătămate.

6. Fapta inculpatului A. L.-D., care la data de 24.05.2014, în jurul orei 12:30, a contactat-o telefonic pe persoana vătămată O. I. pe telefonul fix cu nr. 021/688.50.67, de pe terminalul mobil cu ._.267.4802, în care a introdus cartela cu nr._ și atribuindu-și calitatea de procuror a indus-o în eroare cu privire la faptul că se efectuează cercetări într-un dosar penal în care a fost identificată o grupare infracțională ce se ocupa cu falsificarea de bancnote și există suspiciunea că în locuința persoanei vătămate se regăsesc astfel de bancnote false, creând premisele pentru ca numitul D. C., ce s-a recomandat a fi polițist, să prejudicieze persoana vătămată prin predarea sumelor de bani pe care le deținea în casă, prejudiciu care nu s-a produs din cauza faptului că persoana vătămată a solicitat îndeplinirea unui act în calitatea de polițist a numitului D. C., respectiv prezentarea legitimației și a mandatului de percheziție, iar cu această ocazie numitul D. C. a părăsit locul faptei, fără a ridica vreo sumă de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 32 C.pen. rap. la art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

6.1. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a persoanei vătămate, prin atribuirea de calități oficiale, respectiv calitatea de procuror, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă, cu privire la faptul că se efectuează cercetări într-un dosar penal în care a fost identificată o grupare infracțională ce se ocupa cu falsificarea de bancnote și există suspiciunea că în locuința persoanei vătămate se regăsesc astfel de bancnote false, creând premisele pentru ca numitul D. C., ce s-a recomandat a fi polițist, să prejudicieze persoana vătămată prin predarea sumelor de bani pe care le deținea în casă, prejudiciu care nu s-a produs din cauza faptului că persoana vătămată a solicitat îndeplinirea unui act în calitatea de polițist a numitului D. C., respectiv prezentarea legitimației și a mandatului de percheziție, urmarea imediată constând în starea de pericol creată ca urmare a inducerii în eroare, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re. În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea a fost comisă cu intenție directă calificată prin scop, aspect ce rezultă din materialitatea faptei, inculpatul acționând în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust.

6.2. În ceea ce privește infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, astfel cum s-a precizat anterior, cu privire la fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate P. I., sub aspect formal, fapta inculpatului A. L. D. poate îmbrăca forma complicității la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, iar nu forma autoratului, întrucât acesta nu a îndeplinit un act aferent unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, ci a înlesnit săvârșirea faptei de către numitul D. C..

Astfel, instanța a constatat că, după ce inculpatul A. L. D. și-a atribuit calitatea de procuror, creând premisele necesare ca numitul D. C. să-și aroge calitatea de polițist, acesta din urmă nu a efectuat un act în calitatea de polițist întrucât persoana vătămată O. I. i-a solicitat prezentarea legitimației și a mandatului de percheziție. Așa fiind, numitul D. C. a fost achitat pentru săvârșirea faptei de uzurpare de calități oficiale, prin sentința penală nr. 4240 din data de 05.12.2014 a Judecătoriei Sector 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 355 A din data de 03.03.2015 a Curții de Apel București, reținându-se că nu a efectuat un act în calitate de polițist, iar elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale nu sunt întrunite, fiind incident art. 16 alin. 1 lit. b C.pen., în sensul că fapta comisă de către numitul D. C., în ceea ce privește infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.

Față de cele ce preced, instanța reține că inculpatul A. L. D. nu a îndeplinit niciun act în calitate de procuror, iar numitul D. C. nu a îndeplinit nici un act în calitate de polițist, astfel încât nu se poate reține nici faptul că inculpatul A. L. D. a săvârșit infracțiunea de complicitate la uzurpare de calități oficiale, în lipsa săvârșirii unei fapte penale de către autor.

Prin urmare, instanța a reținut că fapta inculpatului A. L. D. de a se prezenta procuror, neurmată de nici un act în această calitate, ocazie cu care a creat premisele necesare pentru ca numitul D. C. să-și atribuie calitatea de polițist, neurmată de nici un act în această calitate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale, întrucât nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b C.pen..

7. Fapta inculpatului A. L.-D., care la data de 24.05.2014, a contactat-o telefonic pe persoana vătămată Gerota M. și care atribuindu-și fără drept calitatea de procuror a indus-o în eroare pe aceasta solicitând să predea sumele de bani pe care le deține în locuință întrucât există suspiciunea că aceasta deține bancnote false, creând premisele pentru ca numitul D. C. să își atribuie fără drept calitatea de polițist, ocazie cu care sub pretextul verificării autenticității bancnotelor a procedat la ridicarea de la persoana vătămată a sumei de 2.600 lei, producându-i persoanei vătămate Gerota M. acest prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen. și ale infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale prevăzute de art. 258 alin. 1 C.pen. cu aplic. 48 C.pen.

7.1. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, în ceea ce privește latura obiectivă, elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a persoanei vătămate, prin atribuirea de calități oficiale, respectiv calitatea de procuror, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă, cu privire la suspiciunea că persoana vătămată deține bancnote false, solicitând să predea sumele de bani pe care le deține în locuință, creând premisele pentru ca numitul D. C. să își atribuie fără drept calitatea de polițist, ocazie cu care sub pretextul verificării autenticității bancnotelor, acesta din urmă, a procedat la ridicarea de la persoana vătămată a sumei de 2.600 lei, urmarea imediată constând în producerea unui prejudiciu de 2.600 lei, reprezentat de suma efectiv predată de persoana vătămată ca urmare a inducerii în eroare, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re. În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea a fost comisă cu intenție directă calificată prin scop, aspect ce rezultă din materialitatea faptei, inculpatul acționând în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust.

Instanța a constatat că între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată Gerotă M. s-a încheiat acordul de mediere nr. 70 din data de 23.01.2015 (f. 67, Vol. III dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

7.2. În ceea ce privește infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, astfel cum s-a precizat anterior, cu privire la fapta săvârșită în dauna persoanei vătămate P. I., sub aspect formal, fapta inculpatului A. L. D. poate îmbrăca forma complicității la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, iar nu forma autoratului, întrucât acesta nu a îndeplinit un act aferent unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, ci a înlesnit săvârșirea faptei de către numitul D. C..

Astfel fiind, instanța a reținut că fapta inculpatului A. L. D. de a-și atribui calitatea de procuror, creând premisele necesare pentru ca numitul D. C. să-și aroge calitatea de polițist, iar ulterior în baza acestei calități să ridice suma de 2.600 lei de la persoana vătămată, sub pretextul ridicării bancnotelor în scopul verificării autenticității acestora, reprezintă elementul material al infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale, infracțiune prevăzută de art. 258 alin. 1 C.pen. cu aplic. 48 C.pen.. Urmarea imediată, constă într-o stare de pericol, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re. În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea a fost comisă cu intenție directă, fiind mijlocul prin care s-a produs inducerea în eroare a persoanei vătămate.

În ceea ce privește incidența acordului de mediere încheiat între inculpatul A. L.-D. și persoana vătămată Gerotă M., instanța reține că acesta nu produce efecte asupra infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, întrucât, în ceea ce privește această infracțiune, nu operează instituția împăcării sau retragerii plângerii prealabile, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 67 alin. 2 din Legea 192/2006, operând răspunderea penală a inculpatului.

IV. În drept, în ceea ce privește faptele comise de inculpatul B. NICUȘOR instanța a reținut următoarele:

1. Fapta inculpatului B. NICUȘOR, care la data de 16.03.2014, după o înțelegere cu inculpatul A. L.-D., a contribuit în mod direct și nemijlocit la inducerea în eroare a persoanei vătămate T. Antoinetta, în sensul că, după ce inculpatul A. L.-D. și-a atribuit calitatea de inspector Romtelecom „V. Coșuneanu” pentru a o induce în eroare cu privire la faptul că a câștigat un premiu în valoare de 100.000 de lei, solicitând acesteia să achite suma de 2850 lei pentru validarea premiului, a indus în eroare persoana vătămată cu privire la faptul că este reprezentant Romtelecom și a fost trimis de inspectorul „V. Coșuneanu”, ridicând suma de 1.400 lei predată de către persoana vătămată pentru validarea premiului promis, contribuind astfel la producerea unui prejudiciu de 1400 lei persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

În acest context, având în vedere contribuția directă și nemijlocită a inculpatului B. Nicușor la inducerea în eroare a persoanei vătămate T. Antoinetta, instanța a apreciat că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sub forma autoratului, iar în acest sens adispus schimbarea încadrării juridice. Totodată s-a reținut faptul că, deși în actul de sesizare a instanței s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, prin încheierea din 06.11.2014 (f. 254-255, Vol. II dosar instanță) s-a schimbat încadrarea juridică în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie.

Instanța a constatat faptul că între inculpatul B. NICUȘOR și persoana vătămată T. Antoinetta s-a încheiat acordul de mediere nr. 89 din data de 21.04.2015 (f. 216, Vol. III dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

2. Fapta inculpatului B. Nicușor, care la data de 22.03.2014, după o înțelegere cu inculpatul A. L.-D. a contribuit în mod nemijlocit la inducerea în eroare a persoanei vătămate P. E., în sensul că, după ce inculpatul A. L.-D. și-a atribuit calitatea mincinoasă de reprezentant al Romtelecom cu numele de „R. S.” pentru a o induce în eroare cu privire la faptul că a câștigat un premiu de 37.000 euro, solicitând achitarea sumei de 4.400 euro, reprezentând taxă de validare, a precizat că fost trimis de R. S. și a menționat persoanei vătămate că va reveni cu premiul, ridicând suma de 4.400 euro, contribuind astfel la producerea unui prejudiciu de 4400 euro persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

În acest context, având în vedere contribuția directă și nemijlocită a inculpatului B. NICUȘOR la inducerea în eroare a persoanei vătămate P. E., instanța de fond a apreciat că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sub forma autoratului, iar în acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice. S-a reținut și faptul că, deși în actul de sesizare a instanței s-a apreciat că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prin încheierea din 06.11.2014 (f. 254-255, Vol. II dosar instanță) s-a schimbat încadrarea juridică în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie.

Instanța a constatat faptul că între inculpatul B. NICUȘOR și persoana vătămată P. E. s-a încheiat acordul de mediere nr. 89 din data de 03.04.2015 (f. 219, Vol. III dosar instanță), prin care s-a solicitat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.

V. Având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 396 alin.2 C.proc.pen., cu excepția faptelor pentru care s-a dispune achitarea sau încetarea procesului penal, instanța a constatat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, celelalte faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, astfel că, în cauză, urmează sa opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile comise.

În acest sens, instanța a constatat în cauză operează răspunderea penală a inculpatului A. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna persoanei vătămate P. C.; pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale cu privire la fapta din 22.05.2015, persoană vătămată P. C.; pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune în dauna persoanei vătămate O. I.; precum și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale cu privire la fapta din 24.05.2015, persoană vătămată Gerotă M..

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. L. D. pentru infracțiunile săvârșite, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens, instanța a avut în vedere modul de comitere a infracțiunii și mijloacele utilizate, respectiv împrejurarea că faptele inculpatului au fost săvârșite în timp ce acesta se afla în penitenciar, în executarea unei pedepse privative de libertate, acesta subminând în totalitate scopul pedepsei pentru care era încarcerat, pedeapsă care astfel nu și-a atins scopul preventiv special și nici scopul educativ. Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că toată operațiunea era condusă de către acesta din penitenciar, prin deținerea și utilizarea de mijloace de comunicare a căror folosire este interzisă pe durata executării pedepsei.

De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a acționat în mod coordonat, în anumite tipare, cu moduri de operare bine organizate, folosind întotdeauna la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune calități mincinoase sau calități oficiale în vederea dobândirii unor foloase materiale injuste, iar complicii și/sau coautorii aveau învățate anumite discursuri.

De altfel, faptele inculpatului au dobândit un grad sporit de gravitate avându-se în vedere modul în care conlucra cu coautorii și/sau complicii, reținând că acesta găsea înlocuitori în cazul în care aceștia din urmă erau surprinși de către organele de poliție.

În special, instanța a avut în vedere gradul sporit de gravitate a faptelor prin raportare la modurile de operare folosite, respectiv prin raportare la categoria de persoane susceptibile să devină victime, persoane în vârstă, ușor de indus în eroare, vulnerabile din acest punct de vedere, care, în urma inducerii în eroare, erau deposedate de economiile strânse de-a lungul vieții.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, acesta fiind recidivist, începând activitatea infracțională încă din timpul minorității, astfel cum a reieșit din fișa de cazier judiciar, aspect ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului, care manifestă o vădită lipsă de respect față de normele de conduită impuse de societate, fiind capabil să creeze un adevărat fenomen infracțional în privința infracțiunilor de înșelăciune referitoare la persoane vătămate în vârstă, având o totală lipsă de respect față de aceste persoane vulnerabile și față de normele ce ocrotesc patrimoniul persoanei fizice.

În acest sens, instanța a observat că începând cu data de 03.09.2013 inculpatul a săvârșit o multitudine de infracțiuni de înșelăciune, reținute în formă continuată sau în concurs, prin aceleași moduri de operare, fiind un adevărat pericol pentru societate.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru dispunerea unor mijloace substitutive de individualizare.

Totodată, instanța de fond a apreciat că, în cauză, deși nu este obligatorie potrivit art.244 C.pen. și art.258 C.pen., aplicarea unor pedepse complementare, respectiv accesorii pedepsei principale, aplicarea acestora se impune în raport de faptele săvârșite de inculpatul A. L. D., de gravitatea acestora și de periculozitatea inculpatului, în temeiul art. 67 alin. 1 C.pen. În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere alături de dispozițiile penale și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și de dispozițiile Convenției Europene a drepturilor omului.

Totodată, instanța a constatat că faptele cu privire la care s-a dispus condamnarea în cauză, comise în stare de recidivă postcondamnatorie, sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul A. L. D. a fost condamnat prin sentința penală nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București și prin sentința penala nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei Sector 1 București definitivă prin decizia penală nr. 700/29.05.2014 a Curții de Apel București.

Instanța a mai constatat că pedeapsa aplicată prin sentința penala nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei Sector 1 București definitivă prin decizia penală nr.700/29.05.2014 a Curții de Apel București a fost contopită în pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București.

În acest sens, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și constatând că toate cele 6 fapte pedepsite prin sentința penală nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr. 167/03.02.2015 a Curții de Apel București și prin sentința penala nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei Sector 1 București definitivă prin decizia penală nr.700/29.05.2014 a Curții de Apel București sunt concurente cu cele 4 fapte pedepsite în cauză, fapte care au fost comise ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal, respectiv ulterior datei de 01.02.2014.

În acest sens, devin aplicabile dispozițiile art.10 din Legea 187/2012 care stipulează că „tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă”.

Astfel, reținând că cele 4 infracțiuni pedepsite în cauză au fost comise ulterior intrării în vigoare a legii noi, instanța a aplicat tratamentul sancționator potrivit legii noi, în acord cu dispozițiile exprese stipulate de art. 10 din Legea 187/2012.

Așa fiind, a contopit pedepsele aplicate faptelor deduse judecății în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr. 167/03.02.2015 a Curții de Apel București, astfel cum au fost descontopite, respectiv cu cele 6 pedepse de câte 4 ani închisoare.

Astfel, din 7 pedepse de câte 4 ani închisoare și 3 pedepse de câte 2 ani închisoare, instanța de fond a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care a adaugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (total reprezentând 30 ani închisoare compus din 6 pedepse de 4 ani închisoare și 3 pedepse de 2 ani închisoare), respectiv un spor de 10 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 14 ani închisoare.

Totodată, instanța a constatat că la momentul comiterii primei fapte din structura pluralității de infracțiuni (03.09.2013), inculpatul se afla în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, în baza MEPÎ 248/14.06.2012 emis de Judecătoria Fetești în baza sentinței penale nr. 99 din 17.04.2012, iar la data de 06.03.2014 prin sentința penală nr. 553/2014 Judecătoria G. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 916/04.12.2014 a redus pedeapsa indivizibilă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.

În acest cadru, s-a reținut și faptul că tratamentul sancționatoriu al pluralității de infracțiuni se face potrivit noului Cod Penal, în raport cu dispozițiile art.43 alin.2 C.pen., în sensul că inițial se contopesc pedepsele concurente, iar ulterior se adaugă restul rămas neexecutat.

Așadar, chiar dacă prin sentința penală nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București și prin sentința penala nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin decizia penală nr. 700/29.05.2014 a Curții de Apel București inculpatul avea de executat un rest în raport cu fiecare faptă comisă, instanța este obligată să aplice inițial regulile de la concursul de infracțiuni, iar ulterior la pedeapsa rezultantă se adaugă restul rămas neexecutat în raport de prima faptă comisă, urmând ca ulterior să se deducă pedeapsa executată de la prima faptă comisă.

Totodată, în ceea ce privește restul rămas neexecutat ce urmează a fi adăugat la pedeapsa rezultantă, instanța a reținut că acesta trebuie calculat în raport de dispozițiile sentinței penale nr.553/2014 a Judecătoriei G., care a redus pedeapsa de 7 ani închisoare pe care o executa efectiv la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare. Astfel, în sens contrar opiniei reprezentantului Ministerului Public, instanța a reținut că restul ce urmează a fi adăugat este de 1237 zile, iar nu de 1357 zile, întrucât nu poate fi ignorată puterea de lucru judecat a sentinței penale nr. 553/2014 a Judecătoriei G., iar împrejurarea că legea penală mai favorabilă a vizat o altă pedeapsă componentă din sentința penală nr.99 din 17.04.2012 a Judecătoriei Fetești, nu are relevanță, atâta vreme cât pedeapsa de 7 ani închisoare și ulterior 6 ani și 8 luni închisoare, are o natură indivizibilă față de infracțiunile pentru care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii.

În același sens, s-a reținut că restul de 1237 zile închisoare este mai mare decât sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.700/29.05.2014 a Curții de Apel București, spor intrat în puterea lucrului judecat, contopind pedeapsa rezultantă cu restul de 1237 zile închisoare.

Astfel fiind, în baza art.43 alin.1 și 2 C.pen s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare restul de 1237 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, astfel cum sentința penală nr.553/2014 a Judecătoriei G. rămasă definitivă prin decizia penală nr.916/04.12.2014 emisă de Tribunalul G. a modificat pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.99/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Fetești, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1132/07.06.2012 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul să execute în final 14 ani și 1237 zile închisoare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public -P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București și inculpatul A. L. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În primul motiv de apel, P. critică soluția instanței de fond din perspectiva aplicării tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni reglementat de art.10 din Legea nr.187/2012, constându-se că în speță, după ce a stabilit pedepsele pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului care fac obiectul prezentei cauze, instanța de fond a procedat la descontopirea unor pedepse unice aplicate prin sentința penală nr.756/27.10.2014 definitivă prin decizia penală nr.167/03.02.2015 a Curții de Apel București și prin sentința penala nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin decizia penală nr. 700/29.05.2014 a Curții de Apel București, în temeiul disp.art.39 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, considerând restul rămas neexecutat ca fiind o pedeapsă autonomă.

Altfel spus, arată apelantul, instanța de fond după ce a descontopit nepermis pedeapsa individuală de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penala nr.100/31.01.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin decizia penală nr.700/29.05.2014 a Curții de Apel București, în pedeapsa de 4 ani și sporul de 6 luni aplicat conform art.39 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, a înlăturat complet efectele stării de recidivă întrucât cu ocazia contopirii în baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal nu a inclus acest spor în operație contopirii. Cu alte cuvinte, cauza de agravare a pedepsei reprezentată de starea de recidivă postcondamnatorie, cărei i s-a dat eficiență prin hotărâre de condamnare definitivă, nu se mai regăsește în operația contopirii, tocmai datorită faptului că în mod nelegal instanța de judecată nu s-a raportat la pedeapsa unică stabilită definitiv pentru respectiva infracțiune, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri de condamnare.

Cel de-al doilea motiv de apel invocat de P. a vizat greșita încadrare juridică dată infracțiunii de uzurpare de calități oficiale comisă de inculpatul A. L. D. care a comis fapta în calitate de autor alături de coinculpatul D. C. iar nu de complice, cum în mod eronat a reținut prima instanță. Astfel, se arată că acțiunea inculpatului A. a constat în atribuirea de către acesta a calității de procuror, acțiune care realizează elementul constitutiv al textului de incriminare, coautorii fiind nu doar acei participanți care s-au aflat împreună, în același loc la comiterea infracțiunii ci și cei care au executat părți ale acțiunii constitutive în locuri și în momente diferite, contribuția coautorilor putând fi nu doar simulată ci și succesivă.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public și-a modificat motivele de apel, în sensul renunțării la susținerea ultimului motiv de apel, referitor la încadrarea juridică a faptei.

Apelantul inculpat A. L. D. a criticat soluția instanței de fond din perspectiva individualizării cuantumului de pedeapsă ce i-a fost în final aplicată, apreciind că aceasta este excesiv de aspră.

Analizând cu prioritate apelul formulat de inculpat, Curtea îl apreciază nefondat, pentru următoarele considerente:

Observă că apelul inculpatului vizează exclusiv individualizarea judiciară a pedepselor, fără a contesta situația de fapt reținută de instanța de fond.

Sub acest aspect, Curtea reține că pedepsele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile ce fac obiectul cauzei sunt orientate spre minimul special redus conform art.396 al.10 C.p.p., stabilind în mod judicios cuantumul sancțiunilor aplicate prin raportare atât la natura și gravitatea concretă a faptelor reținute în sarcina sa, cât și a antecedentelor penale dar și a atitudinii procesuale a inculpatului, concretizată prin împăcarea cu o parte din părțile vătămate.

De asemenea, constată că în mod corect instanța de fond a realizat contopirea pedepselor în temeiul art.10 din Legea nr.187/2012, dispoziții incidente cu caracter obligatoriu în cauză întrucât faptele ce au făcut obiectul prezentei hotărâri au fost săvârșite după . noului cod penal.

În mod corect instanța de fond a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, operațiune obligatorie în aplicarea mecanismului reglementat de art. 38 C.p.

De asemenea, apreciază că în mod corect instanța de fond nu a luat în calcul, la stabilirea sporului de o treime conform art. 38-39 C.p., și restul de pedeapsă de 1264 zile închisoare înglobat în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, întrucât dacă ar fi urmat acest raționament ar fi realizat o dublă sancționare a inculpatului pentru aceeași stare de recidivă, procedeu în esență nelegal și inechitabil.

Însă, reține Curtea, calculul restului rămas neexecutat este eronat, și din acest punct de vedere apelul parchetului este fondat și va fi admis ca atare, întrucât acest rest trebuie calculat de la data comiterii ultimei infracțiuni din prezenta cauză, adică 24.05.2014 și nu de la data de 03.09.2013 astfel cum a fost calculat de prima instanță de judecată, dar în raport de aceeași pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare avută în vedere și de instanța de fond.

Pentru motivele de mai sus, va admite apelul Parchetului sub aspectul restului de pedeapsă, care conform calcului instanței de apel este de 2 ani, 7 luni și 28 de zile închisoare, ce va fi adăugat la pedeapsa rezultantă, inculpatul în final urmând a executa pedeapsa de 16 ani, 7 luni și 28 zile închisoare.

În baza art.72 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la 25.04.2014 la zi.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge apelul formulat de inculpatul A. L. D. împotriva aceleiași sentințe, ca neîntemeiat, soluție în raport de care în baza art.275 al.2 C.p.p. va fi obligat apelantul inculpat A. D. L. la plata cheltuielilor judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.1141/15.05.2015 a Judecătoriei sector 4 București pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus.

Desființează, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

Constată că restul neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare (existent la data de 24.05.2014) este de 2 ani, 7 luni și 28 de zile închisoare.

Înlătură dispoziția din sentință privind adăugarea la pedeapsa rezultantă a restului de 1237 zile închisoare și, în baza art.43 al.1, 2 C.pen adaugă la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare restul neexecutat de 2 ani 7 luni și 28 zile închisoare, în final inculpatul executând 16 ani, 7 luni și 28 zile închisoare.

În baza art.72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata executată de la 25.04.2014 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge apelul formulat de inculpatul A. L. D. împotriva aceleiași sentințe, ca neîntemeiat.

În baza art.275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.

În baza art.275 al.2 C.p.p. obligă apelantul inculpat A. D. L. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1065 lei din care suma de 65 lei onorariu parțial apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. M. M. A. T.

GREFIER,

O. C. B.

Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.8/08.01.2015

Jud. sect 4 București – judecător T. C. R.

← Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1644/2015. Curtea... →

Uzurparea de calităţi oficiale. Art.258 NCP. Decizia nr. 1465/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzurparea de calităţi oficiale. Art.258 NCP. Decizia nr. 1465/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI