Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 9503/1748/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(1436/2015)
Decizia penală nr.748/A
Ședința publică din data de 20.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. A.
JUDECĂTOR: T. G.
GREFIER: S. VICTORIȚA
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București– a fost reprezentat de procuror P. L..
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect apelurile formulate de partea responsabilă civilmente U. M. și de partea civilă C. C. D., împotriva sentinței penale nr.93 din 30.03.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
-apelantul-parte responsabilă civilmente U. M., personal și asistat de apărător ales, avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 emisă de Baroul București – Cabinet avocat, pe care o depune la dosar,
-intimatul-inculpat U. O. C., personal, asistat de apărător ales, avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 emisă de Baroul București – Cabinet avocat, depusă la dosar, și de apărător din oficiu, avocat R. K., în baza delegației nr._/26.04.2015 emisă de Baroul București – S. de Asistență Judiciară, aflată la fila 25 din dosar,
-intimata-parte responsabilă civilmente U. M., personal
-apelantul-parte civilă C. C. D., personal, asistat de apărător ales, fără delegație la dosar,
lipsind intimata-parte responsabilă civilmente S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 13 mai 2015 au fost depuse, prin serviciul registratură, motivele de apel formulate de partea responsabilă civilmente U. M..
Se procedează la identificarea intimatului-inculpat U. O. C., fiind legitimat cu carte de identitate . nr._.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al apelantului-parte civilă C. C. D. învederează instanței că a depus la dosar motivele de apel, prin fax, in cursul zilei anterioare, însă a observat că acestea nu au fost atașate la dosarul cauzei, arătând că le poate transmite, din nou, până la sfârșitul ședinței de judecată sau, solicită să se dispună amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Astfel, învederează că nu are motivele de apel, formulate în scris.
Apărătorul ales al apelantului-parte responsabilă civilmente U. M. și al intimatului-inculpat U. O. C. învederează că, în ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, în consideră ca fiind tardiv formulat.
Curtea îi pune în vedere apărătorului ales al apelantului-parte responsabilă civilmente U. M. și al intimatului-inculpat U. O. C. să pună concluzii cu privire la acest aspect odată cu susținerea apelului.
Apărătorul ales al apelantului-parte civilă C. C. D. învederează instanței că apelul său privește atât latura civilă, cât și latura penală a cauzei.
Curtea, având în vedere că apelul formulat de partea civilă vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei, procedează la interpelarea intimatului-inculpat U. O. C., în sensul dacă dorește să dea alte declarații în cauză, acesta învederând că își menține declarațiile date până în prezent.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat U. O. C. solicită instanței să ia act de încetarea delegației din oficiu, având în vedere că s-a prezentat apărător ales, și să se pronunțe cu privire la plata onorariului parțial.
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat U. O. C., urmând a se pronunța asupra plății onorariului parțial și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor declarate.
Apărătorul ales al apelantului-parte civilă C. C. D.,având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului formulat de partea civilă, iar pe fond, să se facă aplicarea art.396 alinl.2 Cod procedură penală raportat la art.124 Cod penal, respectiv să se dispună aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, în sensul internării inculpatului într-un centru educativ.
Astfel, solicită să fie avut în vedere că instanța de fond a reținut mai multe aspecte pentru aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate, respectiv: faptul că inculpatul a condus un autovehicul, fiind minor și că fapta a fost săvârșită cu o naturalețe sporită având în vedere că aceasta a fost săvârșită într-un loc public. Totodată, solicită să fie avute în vedere caracterizările depuse la dosarul cauzei din care rezultă faptul că inculpatul a avut multiple probleme disciplinare, considerând că aceasta, până în prezent, a dat dovadă de o atitudine necorespunzătoare față de societate și are o predispoziție înspre săvârșirea infracțiunilor și a abaterilor disciplinare.
În consecință, deși față de inculpat s-a luat o măsură privativă de libertate, în cursul procesului penal, fiind arestat preventiv, apreciază că aceasta nu este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze pericolul pe care l-a produs și, mai mult, să-și îndrepte conduita în viitor.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită să se observe că în mod greșit instanța de fond a considerat că o parte din prejudiciul estimat și solicitat nu ar avea o legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită de către inculpat.
Astfel, solicită să se observe, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, precum și din declarația martorului, faptul că starea de sănătate a părții civile s-a înrăutățit după săvârșirea faptei, că acesta și-a pierdut locul de muncă și a necesitat multiple cheltuieli cu medicamente și terapie pentru a reveni la o stare echilibrată.
Totodată, apreciază că prejudiciul estimat a fost dovedit, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Apărătorul ales al apelantului-parte responsabilă civilmente U. M. și al intimatului-inculpat U. O. C., având cuvântul, în ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise, învederând că urmează a pune scurte concluzii.
Astfel, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă, ca nefondat, solicitând să se observe că instanța de fond, în ceea ce privește latura penală, în mod corect a apreciat gravitatea și agresivitatea, precizând faptul că inculpatul a avut niște probleme medicale, nefiind vorba de o agresivitate naturală, fiind depuse acte medicale în acest sens.
Consideră că, pe latură penală, soluția este corectă și legală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită să se observe faptul că instanța de fond nu a luat în considerare multe aspecte, solicită respingerea apelului formulat de partea civilă și pe acest aspect, ca fiind neîntemeiat și nelegal.
Cu privire la apelul formulat de partea responsabilă civilmente, solicită să se observe că, deși instanța de fond a constatat că nu există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpatului și prejudiciul provocat, precizând că și din declarația martorului nu rezultă faptul că ar exista vreo legătură între săvârșirea infracțiunii și faptul că partea civilă și-a pierdut locul de muncă, totuși inculpatul a fost obligat la plata unei sume de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei daune morale.
În ceea ce privește daunele materiale, învederează că în această sumă este inclusă contravaloarea parbrizului, 150 lei suma sustrasă și, de asemenea, cheltuielile efectuate cu deplasarea la medic.
Cu privire la parbriz, solicită să se observe că din procesul-verbal de constatare la fața locului din data de 18.10.2014, aflat la fila 29 din dosarul de urmărire penală, se menționează de către organele de poliție, faptul că autoturismul nu prezintă urme de distrugere. De asemenea, din plângerea părții vătămate nu rezultă că ar fi lovit sau ar fi avut contact cu autoturismul, ci doar l-a amenințat. Totodată, face referire la declarația părții vătămate, aflată la fila 16 din dosarul de urmărire penală în care își menține declarația, în sensul că nu are pretenții la daune materiale.
În consecință, apreciază că suma de 300 lei reprezentând contravaloarea parbrizului, nu i se cuvine părții civile.
În ceea ce privește cheltuielile cu deplasările la medic, arată că acestea nu au fost solicitate niciodată de partea vătămată și, totuși, instanța le-a acordat. Mai mult, arată că acestea nu au fost dovedite.
Solicită să fie avut în vedere că actele medicale, învederând că acestea au fost emise cu o dată anterioară săvârșirii faptei.
Învederează că singura sumă recunoscută, ca și dauna materială, este doar suma de 150 lei, respectiv suma sustrasă, apreciind că celelalte sume acordate de instanța de fond reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește daunele morale, consideră că acestea sunt mult supraapreciate, precizând cu suma acordată de 10.000 lei, motivată de agresivitate, gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor cauzate, se contrazice cu măsura neprivativă de libertate acordată tocmai, având în vedere că gradul de gravitate nu a fost atât de ridicat încât să impună aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În acest sens, arată că instanța a luat în considerare declarația martorului propus de partea civilă, acesta fiind un martor subiectiv, întrucât este fratele părții civile, apreciind că aceasta nu poate fi luată în considerare.
De asemenea, arată că s-a făcut referire la un divorț, însă nu s-a făcut niciodată vreo dovadă în acest sens.
Mai arată că din actele depuse la dosar de partea civilă rezultă faptul că acesta lua un tratament medicamentos care nu ar fi trebuit administrat unei persoane care conduce zilnic, considerând că acesta nu ar fi putut avea funcția de șofer de taxi și totuși, există depus la dosar, un raport din care reiese că partea civilă la 18._ activa ca șofer de taxi. Or, nu rezultă prejudiciul solicitat, în sensul că ar fi rămas fără loc de muncă. De asemenea, nu există la dosar vreo decizie de desfacere a contractului de muncă prin care să dovedească a suferit un prejudiciu.
În consecință, solicită admiterea apelului formulat de partea responsabilă civilmente U. M., desființarea sentinței instanței de fond în ceea ce privește latura civilă și să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică. Totodată, solicită cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr._ din 07.04.2015, în acest sens.
Apărătorul ales al apelantului-parte civilă C. C. D., având cuvântul, în ceea ce privește apelul formulat de partea responsabilă civilmente U. M., solicită respingerea acestuia.
Solicită să se constate că, chestiunile invocate și solicitate de apărătorul părții responsabile civilmente, respectiv faptul că nu există certificat de divorț la dosarul cauzei, că nu există adrese de la locurile de muncă anterioare, nu au legătură în dovedirea pretențiilor civile.
Învederează că deși se susține că nu au fost dovedite cheltuielile, totuși nu se poate spune că în urma săvârșirii unei infracțiuni care presupune și violență, și distrugerea unui bun, se poate acorda un prejudiciu de 150 lei, apreciind că astfel nu pot fi diminuate urmărire săvârșirii faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, solicită admiterea acestuia, apreciind că acesta este formulat în termen, întrucât termenul de apel curge de la expirarea termenului prevăzut de art.261 lit.f Cod procedură penală.
Apreciază că se justifică aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptelor, precum și modul de comitere al acestora.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că daunele materiale au fost corect dozate de instanța de fond și că se impune majorarea daunelor morale acordate în cauză.
În ceea ce privește apelul formulat de partea responsabilă civilmente U. M., solicită respingerea acestuia, întrucât în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Apelantul-parte civilă C. C. D., având ultimul cuvânt, arată că are o fiică de 25 de ani pe care o crește singur, de 3 ani, că este o fie emotivă datorită faptului că a suferit numeroase operații. Mai arată că a făcut această meserie pentru a-și câștiga existența, că s-a descurcat foarte greu în momentul în care nu a mai avut serviciu și că a avut numeroase greutăți. Totodată, arată că s-a speriat foarte tare la momentul săvârșirii faptei și că i-a părut bine că instanța nu l-a condamnat, întrucât are la rândul său copil.
Apelantul-parte responsabilă civilmente U. M., având ultimul cuvânt, arată că a primit toate înscrisurile depuse la dosar de partea vătămată, învederând că toate acestea sunt emise în anul 2010 și că acestea nu au nicio legătură cu fapta comisă.
Arată că nu contestă că fapta este gravă, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea acesteia, însă consideră că daunele solicitate sunt exagerate și nejustificate. Învederează că este singurul salariat, în familie, din acesta întreținându-se trei persoane.
Intimata-parte responsabilă civilmente U. M., având ultimul cuvânt, arată că deși nu-i justifică fapta fiului său, învederează că partea civilă a avut un comportament neadecvat, fiind chiar amendat de judecător. Apreciază că daunele solicitate de partea civilă sunt mult prea mari, învederând că actele medicale sunt din anul 2006. Cu privire la divorț, învederează că partea civilă nu este divorțată nici la acest moment.
Intimatul-inculpat U. O. C., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de cele întâmplate, că dorește să-și continue școala și să fie alături de familia sa.
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._, s-a dispus „În baza 114 alin. 1 Cod penal rap. la art. 120 Cod penal și art. 129 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului minor U. O. C. măsura educatică neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 (șase) luni, începând de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. a și d Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 121 alin. 1 lit. a), d) și e) Cod penal impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice să respecte următoarele obligații:
- să continue să frecventeze cursurile școlare ale Liceului Teoretic „D.“ situate în București, .-11, sector 3;
- să nu se apropie și să nu comunice cu victima C. C. D.;
- să se prezinte la S. de Probațiune București la datele stabilite de acesta.
În baza art. 123 alin. 1 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor de executare a măsurii educative, obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni.
Ia act că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 19.10.2014 până la data de 09.02.2015.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală revocă măsura preventivă a controlui judiciar instituit în sarcina inculpatului minor U. O. C. prin încheierea din data de 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 cod civil și art. 1372 alin. 1 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. D. și obligă inculpatul U. O. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente U. M. și U. M., la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 11.000 lei din care 1.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală obligă inculpatul U. O. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente U. M. și U. M., la plata sumei de 2.750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. nr.6464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.11.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului U. O. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. a și d Cod penal și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 113 Cod penal. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 18.10.2014, în jurul orelor 22,00, inculpatul U. O. C. a condus autoturismul marca Kia, cu numărul de înmatriculare_, pe . P., județ Ilfov fără a poseda permis de conducere, apoi a blocat în trafic autoturismul taxi marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_ condus de către persoana vătămată C. C. D. și prin amenințare cu o macetă l-a deposedat pe acesta de suma de 150 lei. Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.12.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. C. D. (f 13-20 dup), proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f 29-33 dup), proces-verbal de prezentare pentru identificare a persoanelor însoțit de planșă fotografică (f 21-27 dup), proces-verbal (f 34 dup), declarațiile martorilor U. M. (f 37-38 dup), Craciunica G. A. (f 39-40 dup), proces-verbal de recunoaștere după fotografie însoțit de planșă fotografică (f 41-44 dup), Craciunica R. (f 45-46 dup), proces-verbal de recunoaștere după fotografie însoțit de planșă fotografică (f 47-51 dup), proces-verbal însoțit de planșă fotografică (f 53-59 dup), proces-verbal (f 35 dup), declarațiile inculpatului U. O. C. (f 61-62,65-67 dup).În cursul cercetării judecătorești inculpatul C. F.-I. nu a dorit să facă declarații, prevalându-se de dreptul său la tăcere (f 47 dosar). În baza art. 374 alin. 7 Cod procedură penală probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu au mai fost readministrate, fiind puse în dezbatere contradictorie;
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel apelantul parte responsabilă civilmente U. M., solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond sub aspectul laturii civile iar în rejudecarea cauzei penale dispunerea unei soluții de obligare la plata sumelor de bani ce au fost efectiv probate de către partea civilă precum și reducerea cuantumului daunelor morale ce au fost acordate de prima instanță.
De asemenea, a fost formulată cale de atac împotriva soluției primei instanțe de către apelantul parte civilă care a solicitat admiterea apelului și pe latură penală cat și pe latură civilă. S-a arătat că fapta pe care a comis-o inculpatul este una de o gravitate deosebită ceea ce nu poate conduce decat la aplicarea unei măsuri privative de libertate. De asemenea, soluția primei instanțe a fost criticată sub aspectul admiterii doar în parte a pretențiilor civile.
Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că doar apelul părții civile este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că la data de 18.10.2014, în jurul orelor 22,00, inculpatul U. O. C. a condus autoturismul marca Kia, cu numărul de înmatriculare_, pe . P., județ Ilfov fără a poseda permis de conducere, apoi a blocat în trafic autoturismul taxi marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_ condus de către persoana vătămată C. C. D. și prin amenințare cu o macetă l-a deposedat pe acesta de suma de 150 lei.
Din declarațiile persoanei vătămate C. C. D. reiese că, la data de 18.10.2014, în jurul orelor 22,00, în timp ce conducea autoturismul taxi marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_ pe . P., județ Ilfov a fost blocat în trafic de către o persoană necunoscută care, prin amenințare cu o macetă, l-a deposedat pe acesta de suma de 150 lei. Organele de poliție au efectuat investigații în urma plângerii formulate de către persoana vătămată și au stabilit că autorul infracțiunii este minorul U. O. C. care a luat fără consimțământul tatălui său cheile autoturismului pe care la folosit la săvârșirea infracțiunii, aspect pe care îl recunoaște și inculpatul. Din procesul-verbal de prezentare pentru identificare a persoanelor însoțit de planșă fotografică rezultă că persoana vătămată C. C. D. a recunoscut din fotografiile ce i-au fost puse la dispoziție de către organele de poliție pe inculpatul U. O. C. ca fiind autorul infracțiunii. Din declarațiile părții responsabile civilmente U. M. rezultă că fiul său, inculpatul U. O. C., a luat cheile autoturismului marca Kia, cu numărul de înmatriculare_ și a condus acest vehicul pe drumurile publice, menționând totodată că în habitaclu a observat o macetă care îi aparținea minorului. din declarațiile martorei CRACIUNICA G. A. și procesul-verbal de recunoaștere după fotografie însoțit de planșă fotografică rezultă că martora Craciunica G. A. l-a recunoscut din fotografii pe inculpat ca fiind cel care se afla la volanul mașinii în momentul accidentului. Aceste aspecte sunt indicate și în declarațiile martorului CRACIUNICA R.. În ceea ce privește lipsa unui permis valabil de conducere, Curtea are în vedere procesul-verbal potrivit căruia inculpatul minor U. O. C. nu este deținător al unui permis de conducere.
Intregul material probatoriu expus anterior este dublat de declarațiile date de către inculpat care recunoaște săvarșirea infracțiunilor în modul în care acestea au fost descrise în actul de sesizare al instanței.
În ceea ce privește tardivitatea apelului formulat de către partea civilă, Curtea constată că din mențiunile cuprinse în dovezile de comunicare a minutei sentinței atacate către partea civilă această procedură a avut loc la data de 06.04.2015, fiind lăsată înștiințarea adresată părții civile absente că se poate prezenta în termen de șapte zile, în caz contrar procedura de comunicare fiind considerată îndeplinită de la acel termen, tot de la acel moment curgand și termenul de apel. Apelul părții civile a fost formulat și înregistrat la data de 20.04.2015. Astfel, apelul este formulat în termenul legal, susținerea privind tardivitatea căii de atac fiind nefondată.
În cee ace privește individualizarea măsurii educative ce se impune a fi aplicată inculpatului, Curtea consideră că inculpatul a comis infracțiuni extrem de grave, care prin natura și gravitatea lor, mai ales în cazul infracțiunii de talhărie, prin caracterul violent al activității infracționale reținute, relevă un grad de pericol concret ridicat, acest gen de infracțiuni avand oricum un grad de pericol social generic ridicat. Curtea are în vedere totodată și gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pericol relevat de natura și gravitatea acestora și relațiile sociale vădit periclitate, modalitatea concretă în care au fost comise, faptul că acest inculpat înțelege că este dreptul său de a agresa o persoană ce îl deranjează în cel mai insignifiant mod cu putință. Trebuie observat și faptul că inculpatul înțelege a purta cu el în mod uzual o macetă în scopul declarat de a se proteja, însă scopul avut în vedere de către acesta pare a fi chiar opus celui declarat. Deși au fost invocate probleme de natură psihică pe care le are acest inculpat la dosarul cauzei nu există nici un mijloc de probă care să infirme concluzia că acesta a avut discernămantul necesar pentru a înțelege faptele sale, atitudinea inculpatului nefiind derivată din alte considerente decat cele ce privesc o evidentă lipsa de respect pentru normele legale.
În aceste condiții, Curtea consideră că inculpatul trebuie să fie învățat că regulile de conviețuire socială sunt mai presus de propriul lui interes și este necesar să îi fie aratat că astfel de atitudini nu pot fi tolerate sau acceptate de către societate, reacția normală a societății fiind aceea de a dori scoaterea, chiar și temporară, din mijlocul ei a unor astfel de indivizi. Ca atare, Curtea apreciază că la acest moment măsurile educative privative de libertate dispuse sunt singurele apte să prevină săvârșirea de noi fapte penale de către acesta și protejarea societății, precum și să asigure buna reintegrare socială a inculpatului, o măsură educativă mai puțin restrângătoare de libertate fiind total insuficientă. Astfel de fapte, trebuie în mod obligatoriu să constituie un avertisment pentru societate în ansamblul său și trebuie reprimate și dezavuate în mod clar de către reprezentanții societății, pentru a constitui un exemplu clar pentru oricine ar considera că legile sau rigorile sociale sunt mai prejos de propria sa persoană și nu i se aplică și lui. Curtea consideră că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce i s-ar cauza unui inculpat prin privarea sa de libertate.
Curtea consideră că luarea uneia dintre măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de codul penal nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și al faptelor sale, fiind necesar a se dispune fațăd e acesta măsura internării într-un centru de reeducare pe durata minima, perioadă în care inculpatul va benefica și de ajutor de specialitate pentru a se garanta că acesta va avea un comportament normal în societate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea, observă că partea civilă C. C. D. a solicitat 20.000 lei cu titlu de daune morale și 30.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând 24.000 lei beneficiu nerealizat, calculat la un venit zilnic de 200 lei și un program de lucru de 6 zile/săptămână, 4.500 lei intervenții chirurgicale, 1.200 lei tratament medicamentos și 300 lei repararea parbrizului mașinii sale.
Din înscrisurile depuse la dosar, marea majoritate a acestora datand cu mult inainte de comiterea infracțiunii, rezultă că partea civilă a probat existența unui prejudiciu material doar în limitele acordate de prima instanță.
În ceea ce privește daunele morale, Curtea constată că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în infracțiunilor comise cu violență, despăgubirea având rolul de a da o compensație victimei, care va fi cuantificată în funcție de traumele fizice și psihice suferite. Însă, la aprecierea cuantumului acestor daune nu se poate face abstracție de nivelul de trai al părților sau de situația concretă a acestora, acordarea unor despăgubiri exagerate conducand la îmbogățirea fără just temei a părții civile. În situația din cauza de față, Curtea, în deplin acord cu prima instanță, consideră că acordarea daunelor morale în cuantum de_ lei este necesară dar și suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Astfel, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. va admite apelul declarat de apelantul parte civilă C. C. D. împotriva sentinței penale nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ și rejudecand:
În baza 114 alin. 2 lit. b Cod penal rap. la art. 125 Cod penal și art. 129 alin. 1 Cod penal va aplica inculpatului minor U. O. C. măsura educatică privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. a și d Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Va deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 19.10.2014 până la data de 09.02.2015.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ .
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parte responsabilă civilmente U. M. împotriva sentinței penale nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe apelantul parte responsabilă civilmente U. M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării apelului declarat de partea civilă vor rămane în sarcina statului.
În temeiul art. 276 C.p.p. varespinge ca nefondată cererea formulată de partea responsabilă civilmente de obligare a părții civile la plata cheltuielilor de judecată, avand în vedere soluțiile ce au fost pronunțate cu privire la căile de atac exercitate de către cele două părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a CPP. admite apelul declarat de apelantul parte civilă C. C. D. împotriva sentinței penale nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ și rejudecand:
În baza 114 alin. 2 lit. b Cod penal rap. la art. 125 Cod penal și art. 129 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului minor U. O. C. măsura educatică privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. a și d Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 19.10.2014 până la data de 09.02.2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ .
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parte responsabilă civilmente U. M. împotriva sentinței penale nr. 93/30.03.2015 a Judecătoriei Cornetu pronunțată în dosarul cu nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe apelantul parte responsabilă civilmente U. M. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării apelului declarat de partea civilă răman în sarcina statului.
În temeiul art. 276 C.p.p. respinge ca nefondată cererea formulată de partea responsabilă civilmente de obligare a părții civile la plata cheltuielilor de judecată.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. T. G.
GREFIER,
S. Victorița
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
