Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 241/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 314/122/2015/a3
DOSAR NR._
(1687/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.241
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol soluționarea contestațiilor formulate de inculpații B. V. C., B. L. și B. M. B. împotriva încheierii din data de 6.05.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-inculpată B. V. C., personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător din oficiu, avocat Velisar I., în baza delegației nr._ din data de 12.05.2015 atașată la dosar, contestatoarea-inculpată B. L., personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător din oficiu, avocat Ciocaniu R., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat Ciocaniu R., în baza delegației nr._ din data de 12.05.2015 atașată la dosar, contestatorul-inculpat B. M. B., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat Velisar I., în baza delegației nr._ din data de 14.05.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorilor-inculpați B. V. C. și B. M. B., având cuvântul, solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că aceștia au recunoscut faptele.
Totodată, solicită a se avea în vedere că inculpata B. V. are doi copii minori, unul dintre aceștia având vârsta de 6 luni.
Cu privire la inculpatul B. M. B. arată că acesta dorește să-și continue studiile, fiind elev în clasa a XII-a și are și trei frați minori.
Solicită a se observa că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, considerând că măsura privativă de libertate nu este necesară, procesul penal putându-se desfășura și cu inculpații în stare de libertate. Consideră că aceștia nu pot impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită aplicarea unei măsuri mai puțin restrictivă de libertate și anume cea prevăzută de art.202 alin.4 lit.b sau d Cpp.
Apărătorul din oficiu al contestatoarei-inculpată B. L., având cuvântul, solicită admiterea contestației, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecării cauzei cu aceasta în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, nu are antecedente penale, are trei copii minori.
Consideră că nu există probe sau indicii că prin punerea în libertate a inculpatei aceasta ar putea impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Mai precizează că inculpata se va prezenta la toate termenele de judecată.
În subsidiar, apreciază că se poate lua față de inculpată o măsură mai puțin restrictivă de libertate, cum ar fi măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere gravitatea faptei, modul în care au acționat inculpații, profitând de vârsta victimei și de capacitatea acesteia extrem de redusă de apărare apreciază că toate acestea conduc la concluzia că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Pune concluzii de respingere a contestațiilor, ca nefondate.
Contestatoarea-inculpată B. V. C., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său din oficiu. Solicită a se avea în vedere că are doi copii minori în întreținere, precum și faptul că și soțul său este arestat. Recunoaște și regretă fapta, nu are antecedente penale.
Contestatoarea-inculpată B. L., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său din oficiu. Arată că are teri copii minori în întreținere.
Contestatorul-inculpat B. M. B., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său din oficiu. Regretă și recunoaște fapta.
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2015, pronunțată de Tribunalul G. (dosar nr._ 15), în baza art. 362 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților I. P. M., B. M. B., B. V. C., B. L. și a fost menținută măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul - verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații din speță, în cursul judecății, conform art. 362 și art.202 alin.2 Cod procedură penală - a constatat că arestarea preventivă a inculpaților este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la momentul procesual analizat și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, s-a arătat că, din materialul probator administrat în cauză de DIICOT- Biroul Teritorial G., rezultă că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă bănuiala rezonabilă a comiterii de către inculpați a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 și 2 Cod penal, rap. la art. 210 alin. 1 lit. b Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani și constituirea unui grup infracțional organizat pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, existând riscul potențial al exercitării unor acte de intimidare sau influențare a victimei, dat fiind vârsta tânără a acesteia și natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații.
S-a reținut, în acest sens că, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
S-a apreciat de către judecătorul de la tribunal că măsura arestării preventive luată față de inculpați este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că persoana vătămată este minoră, a fost determinată să se prostitueze, consecințele acestui comportament - indiferent de perioada de timp în care s-a manifestat - fiind grave și ireparabile cât privește dezvoltarea psihică, integrarea în societate și accesul în anumite profesii.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că faptele pentru care sunt cercetați inculpații, prin gradul ridicat de pericol social pe care-l prezintă, reliefat de limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de legiuitor, dar și de împrejurările concrete în care se pare că au fost comise și imprimă acestora un grad ridicat de periculozitate, de natură să determine în rândul comunității, în cazul lăsării în libertate, temerea că vor persevera în comiterea unor fapte similare, astfel încât menținerea stării de arest se impune.
În raport cu aceleași elemente, tribunalul a apreciat că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate, cum este cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, nu este aptă să conducă la realizarea scopului măsurilor preventive, în sensul art. 202 Cod procedură penală, sub aspectul bunei desfășurări a procesului penal.
Inculpații au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor și au solicitat aplicarea procedurii simplificate.
Recunoașterea comiterii infracțiunii este lipsită de relevanță juridică, în ceea ce privește măsura arestării preventive, întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. Arestarea preventivă nu poate fi calificată drept o sancțiune pentru atitudinea de negare, ci o măsură pentru a asigura scopurile prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, iar lăsarea în liberate nu poate fi interpretată ca o recompensă pentru recunoașterea faptei.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au formulat contestații inculpații B. V. C., B. L. și B. M. B., fără să arate, în scris, motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorii inculpați – prin apărătorii desemnați de Curte din oficiu – au criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv.
Analizând contestațiile formulate de inculpații B. V. C., B. L. și B. M. B., în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma art.206 și 425 ind. 1 din Noul Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat, rezultă suspiciunea rezonabilă că cei trei contestatori din speță (alături de inculpatul I. P. M.) au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriul nr.117/D/P/2014, din data de 19 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a celor patru inculpați.
În mod corect, judecătorul fondului a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților B. V. C., B. L. și B. M. B. este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate, în acord cu dispozițiile art. 208 alin.4 C.p.p..
Astfel, în cauză, este întrunită condiția prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații B. V. C., B. L. și B. M. B. au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum rezultă din materialul probator administrat până în acest moment.
Printre altele, în ceea ce privește faptele care se impută inculpaților (contestatori în speță), Curtea reține gravitatea acestora, perioada infracțională (noiembrie 2014 – ianuarie 2015), starea de minoritate a părții vătămate, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, precum și de starea sa vădită de vulnerabilitate.
Referitor la datele personale ale inculpaților, arătate pe larg în dezbaterile orale, Curtea constată că măsura preventivă luată față de aceștia este justă, rezonabilă și proporțională având în vedere împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor (de mai multe persoane împreună, prin violență, asupra unei minore), natura și gravitatea infracțiunilor imputate, faptul că infracțiunea de trafic de minori prin amploarea ei deosebită aduce atingere unor importante valori proteguite de legea penală, respectiv libertatea și drepturile minorului, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea și de cele mai multe ori, chiar viața acestuia, ceea ce justifică menținerea stării de arest preventiv în cauză, declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc comiterea infracțiunilor fiind una dintre ele, toate aceste argumente, în opinia Curții, justifică menținerea stării de arest preventiv, în vederea bunei desfășurări a cercetării judecătorești.
D. urmare, circumstanțele personale invocate nu pot determina lăsarea în libertate, ci trebuie analizate în raport și cu celelalte criterii în baza căror se evaluează starea de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, durata măsurii arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și stadiul procesual.
Din ansamblul probator, Judecătorul din cadrul Curții constată că nu este nici oportună și nici proporțională înlocuirea măsurii arestării preventive, față de dispozițiile art. 242 alin.2 Cpp, orice altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi, prev. în art. 202 alin.4 lit. b sau d Cod de procedură penală, nefiind suficientă în privința inculpaților, iar împrejurarea că au recunoscut faptele nu reprezintă un act de favoare, această situație fiind mai mult impusă de evidență.
D. urmare, Curtea – în acord cu judecătorul fondului - constată că măsura preventivă este și în prezent proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, Curtea - în baza art. 425 ind. 1 pct. 1 lit. b cod de procedură penală cu referire la art. 206 din același cod, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. V. C., B. L. și B. M. B..
Constatând culpa procesuală a contestatorilor, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestațiile formulate de contestatorii-inculpați B. V. C., B. L., B. M. B. împotriva încheierii din data de 6.05.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în dosarul nr._ 15, ca nefondate.
Obligă contestatorii la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile avocaților din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.05.2015.
PREȘEDINTE,
M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Trib.G.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 748/2015.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 681/2015.... → |
|---|
