Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1221/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1221/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1221/A
Ședința publică din 29.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. V. V.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 361/01.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Dezbaterile în privința apelului declarat au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare, azi, 29.09.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr.361 din data de 01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.
1.În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a VCP cu aplic. art. 5 NCP, si raportat la disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul G. D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății (de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere) a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dosarul nr._, astfel cum a rămas definitiva prin decizia penală nr. 295/25.02.2009 a Curții de Apel București, sentință prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal rap. la art. 83 VCP s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului G. D. prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, pe care instanța a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză, respectiv 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, fiind aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
2. În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a VCP cu aplic. art. 5 NCP, și raportat la disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul G. D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecații (de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge) a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dosarul nr._, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 295/25.02.2009 a Curții de Apel București, sentință prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal rap. la art. 83 VCP s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului G. D. prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, pe care instanța a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în cauză, respectiv 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a VCP rap. la art. 34 alin. 1 lit. b VCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p..
În baza art. 36 alin. 3 VCP s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile concurente, respectiv pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut în cauza nr._, respectiv de la 26.08.2007 la 27.08.2007, precum și perioada pe care inculpatul a executat-o, din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 2297/14.11.2007 și revocată prin s.p. nr. 3216/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dos. nr._/4/2011, respectiv de la data de 14.02.2012 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4617/2011/24.01.2012 emis de Judecătoria sector 4 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform sentinței.
În temeiul art. 398 C.p.p. rap. la art. 274 alin. 1 și 2 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza finală C.p.p. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 de lei, a fost avansat din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiției și rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul emis la data de 27.02.2015 în dosarul penal nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de: conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal și de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 alin.1) Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 2) și art. 41 alin. 1) Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de 04.10.2010, inculpatul G. D. a condus pe . Mun. București - Sector 2, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, după ce a consumat băuturi alcoolice și fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul verbal privind verificarea inculpatului în evidența auto; declarația martorului N. F.; declarațiile martorului B. F.; declarații martorului Terenche C.; proces verbal de prelevare și buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie; buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2632/04.10.2010; raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 348/i/2013; declarațiile inculpatului G. D..
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 08.04.2015, în temeiul art. 346 alin. 2 NCPP, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea dată, a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 27.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei față de inculpatul G. D., sub aspectul comiterii infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 alin.1) Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 2) și art. 41 alin. 1) Cod penal.
În ședința publică din 06.05.2015, instanța a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatului la cunoștință învinuirea ce i-a fost adusă prin actul de sesizare, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 NC.p.p., cu privire la judecata cauzei în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpatul a precizat că dorește să se prevaleze de prevederile art. 375 alin. 1 C.p.p., că își însușește actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv că recunoaște comiterea faptelor, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu.
Instanța a încuviințat cererea inculpatului de aplicare a prev. art. 374 alin. 4 NC.p.p., după care s-a procedat la audierea acestuia, potrivit art. 375 alin. 1 Cp.p., declarațiile sale fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și verificării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar au fost comunicate fișa de cazier judiciar, precum și sentința penală nr. 2297/14.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, cu mențiunile corespunzătoare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care nu au fost contestate de către inculpat, precum și declarația dată de către acesta în fața instanței, prin care a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea reținută prin actul de sesizare, respectiv:
La data de 04.10.2010, în jurul orelor 03:35, organele de poliție din cadrul Brigăzii Rutiere s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul G. D. a condus pe . mun. București-Sector 2, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere categoria B și prezentând halenă alcoolică și deficiențe de echilibru specifice intoxicației etilice.
Inculpatul a fost supus testării aerului expirat cu aparatul etilotest Drager, care a relevat o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 03.45 (test nr. 166). Inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” unde a fost examinat clinic, în buletinul de examinare clinică, concluzionându-se că acesta era sub influența alcoolului . Totodată, inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2632/04.10.2010 eliberat de I.N.M.L. “M. Minovici” București la data de 28.01.2013, inculpatul G. D. avea o îmbibație alcoolică de 1,15 g/l alcool pur în sânge la proba I, recoltată la ora 05:00 și de 1,05 g/l alcool pur în sânge la proba II, recoltată la ora 06:00 .
Întrucât recoltarea probelor biologice a fost efectuată într-un interval de timp mai mare de 30 minute de la momentul depistării în trafic a inculpatului, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, prin raportul nr.348/i/2013 eliberat la data de 29.01.2014 de către I.N.M.L. M. Minovici București concluzionându-se că la data de 04.10.2010, ora 03:35, inculpatul G. D. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,30 g‰.
În urma verificărilor efectuate în evidența conducătorilor auto, s-a constatat că inculpatul G. D. nu figura ca posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule .
Fiind audiat olograf, martorul N. F. a declarat că în dimineața zilei de 04.10.2010, în jurul orei 03:03, se afla împreună cu inculpatul G. D. (care îi era vecin) în autoturismul condus de acesta având numărul de înmatriculare_ . În timp ce se deplasau pe . biserica G., au fost opriți de un echipaj de poliție. Întrucât G. D. nu avea permis de conducere și era băut, au fost conduși la Secția 7 Poliție pentru cercetări, și ulterior G. D. a fost condus la I.N.M.L. pentru a i se recolta probe de sânge deoarece consumase băuturi alcoolice. Ulterior, martorul nu a mai putut fi audiat, din verificările efectuate la domiciliul acestuia, rezultând că era plecat în străinătate.
Fiind audiați, martorii B. C.-F. și Terenche C.-Mihael au declarat că la data de 04.10.2010, în jurul orei 03:35, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul Secției 7 Poliție, fiind în patrulare pe . oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ . Au identificat conducătorul auto în persoana inculpatului G. D., iar în urma verificărilor efectuate în baza de date au constatat că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Întrucât inculpatul G. D. emana vapori de alcool, au solicitat un echipaj al poliției rutiere care l-a testat pe inculpat cu aparatul alcooltest, acesta indicând o concentrație peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la I.N.M.L. M. Minovici București, unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Aceștia au mai precizat că în momentul opririi în trafic, inculpatul G. D. era însoțit în autoturism de o altă persoană în calitate de pasager pe locul din dreapta față.
Fiind audiat, inculpatul G. D. a recunoscut că la data de 04.10.2010, în jurul orei 03.35, după ce a consumat în prealabil băuturi alcoolice și fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. înmatriculare_ pe . mun. București, Sector 2, fiind oprit de către organele de poliție. Întrucât emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul alcooltest, iar ulterior a fost condus la I.N.M.L. M. Minovici București, unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a recunoscut în fața organelor de urmărire penală săvârșirea faptelor și nu a contestat concluziile buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie și ale expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Fiind audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea reținută prin actul de sesizare, declarațiile sale fiind coroborate pe deplin de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, din care a rezultat vinovăția acestuia.
În ceea ce privește analiza, în drept, a faptelor reținute în sarcina inculpatului s-au făcut următoarele precizări:
Inculpatul a comis faptele deduse judecății la data de 04.10.2010, când erau în vigoare vechiul Codul penal din 1969 și vechiul Cod de procedură penală din anul 1968, faptele fiind încadrate ca fiind infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., respectiv art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., iar în prezent, după . noului Cod penal, aceleași fapte, prin raportare la conținutul lor constitutiv, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. art. 335 alin. 1 din NCP, respectiv art. 336 alin. 1 C.p..
În această împrejurare, instanța a reținut că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 NCP, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, aplicându-se astfel legea mai favorabilă.
Analizând comparativ sancțiunile prevăzute de cele două legi penale ce intră în această succesiune, s-a constatat că vechea și noua reglementare prevăd aceleași limite de pedeapsă - în cazul pedepsei cu închisoarea, noul cod penal prevăzând însă și posibilitatea aplicării, în mod alternativ, a pedepsei amenzii penale - în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
Însă, în privința modalității de reglementare a concursului de infracțiuni (instituție incidentă în speță, dat fiind că inculpatul a comis faptele deduse judecății înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele), dar și regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii (inculpatul fiind recidivist în raport de s.p. nr. 2297/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dosarul nr._, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 295/25.02.2009 a Curtii de Apel București) instanța a constatat că, sub aspect sancționato,r vechea reglementare de drept penal, respectiv Codul penal din 1969, este mai favorabilă inculpatului.
Relativ la cererea formulată de parchet, de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului, din art. 335 alin. 1 Cod penal și art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 și art. 41 alin. 1 Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 și art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplic art. 33 lit b din C.p., art. 5 alin 1 din C.p. și art. 37 lit a din C.pen., cerere formulată în temeiul disp. art. 386 C.p.p., instanța a apreciat că acest text de lege ce reglementează instituția schimbării încadrării juridice, potrivit noului cod de procedură penală, se referă la schimbarea de încadrare generată, fie de eroarea organului judiciar, fie de situația în care, în cursul judecății, în urma administrării probatoriului, se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, urmează a fi schimbată. Textul de lege menționat nu acoperă, în nici un caz, situația intervenirii unei schimbări determinate de intervenția legiuitorului.
Or, în speță, situația juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului este identică, fiind în prezența unor fapte cu caracter infracțional identic în materialitatea lor, săvârșite sub legea veche, doar că tratamentul juridic prevăzut de noul cod penal, este unul diferit. Această ipoteză reprezintă ceea ce în doctrină a fost numită schimbarea încadrării juridice prin efectul legii și care se produce, nu pentru că organul judiciar nu ar fi identificat corect corelația dintre realitatea materială a faptei concrete și realitatea sa juridică, ci deoarece legiuitorul a schimbat un element care face caducă această corelație (încadrare juridică), impunând schimbarea ei.
Prin urmare, întrucât nu ne aflăm în prezența unei schimbări a încadrării juridice, în sensul disp. art. 386 C.p.p., ci în prezența aplicării legii penale mai favorabile, în raport de diferitele instituții, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, ca neîntemeiată. În raport de considerentele ce preced, de prevederile art. 5 NCP, precum și de dispozițiile Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale, ce a impus aplicarea globală a legii penale mai favorabile, instanța s-a raportat la încadrările date faptei, potrivit OUG 195/2002..
Astfel, în drept, fapta reținută în sarcina inculpatului G. D., constând în aceea că, la data de 04.10.2010, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și având în sânge o alcoolemie teoretică de circa 1,30 g‰, a condus pe . Mun. București- Sector 2, autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a din vechiul cod penal și cu aplic. art. 5 NCP, precum și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a din vechiul cod penal și cu aplic. art. 5 NCP.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, scopurile pedepsei, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, faptul că inculpatul a comis fapta în termenul de încercare stabilit în urma unei condamnări anterioare, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce denotă ignorarea normelor în materie penală și a ordinii de drept instituită de acestea, pedeapsa aplicată neatingându-și scopul reeducativ, astfel cum a fost el reglementat de legiuitor.
Pentru a aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, instanța a avut în vedere și faptul că infracțiunile de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană, fără a deține permis de conducere și sub influența alcoolului, sunt infracțiuni de pericol, de o gravitate ridicată, cu consecințe grave asupra siguranței circulației cetățenilor pe drumurile publice.
Dar, pe de altă parte, s-a avut în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului, manifestată, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, atitudine ce atrage aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii – în situația recunoașterii săvârșirii faptelor, în modalitatea reținută prin rechizitoriu.
Referitor la situația juridică a inculpatului, s-a constatat că acesta a săvârșit fiecare dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, la data de 04.10.2010, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de s.p. nr. 2297/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dosarul nr._, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 295/25.02.2009 a Curții de Apel București, sentință prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (termen de încercare care a început la data de 25.02.2009, data rămânerii definitive a sentinței penale).
Așa fiind, față de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal, potrivit cărora regimul suspendării executării pedepsei, inclusiv în cazul revocării acesteia, este cel prevăzut de codul penal din 1969, rap. la art. 864 (potrivit cărora dispozițiile art. 83 VCP se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere) și la art. 83 vechiul VCP (potrivit cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune), instanța a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului G. D. prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa ce s-a aplicat prin prezenta sentință.
În considerarea celor expuse, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.p.p., motiv pentru care au fost aplicate inculpatului pedepsele mai sus menționate, în continuare instanța procedând după cum s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 21.08.2015 sub nr._ (_ ).
Apelantul – inculpat G. D., prin apărător, a solicitat, conform art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, prin orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că pedeapsa aplicată de instanța fondului este excesivă, în raport de atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului față de săvârșirea faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
Astfel, situația de fapt reținută de prima instanță este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în procedura prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 și 377 C.pr.pen.
Aceste probe, al căror conținut a fost prezentat pe larg de prima instanță și nu a fost contestat de inculpat, dovedesc faptul că, în data de 04.10.2010, inculpatul G. D. a condus pe drumurile publice un autoturism marca Dacia fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de cca. 1,30 g‰.
Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de depistare în trafic și de verificare în baza de date a conducătorilor auto, buletinul de analiză toxicologic-alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, declarațiile martorilor, dar și declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii.
Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întruneau la momentul săvârșirii elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a VCP (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu deține permis de conducere), cu corespondent în dispozițiile art. 335 alin. 1 NCP rap. la art. 41 alin. 1 NCP, și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 lit. a VCP (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge), cu corespondent în dispozițiile art. 336 alin. 1 NCP rap. la art. 41 alin. 1 NCP.
În ceea ce privește reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, incidentă atât potrivit dispozițiilor VCP, cât și potrivit dispozițiilor NCP, aceasta este justificată de săvârșirea infracțiunilor în interiorul termenului de încercare de 6 ani al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 295/25.02.2009 a Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ceea ce a și atras revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Revocarea ulterioară săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar, prin sentința penală nr. 3216/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, în dos. nr._/4/2011, a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare datorită nerespectării de către inculpat a obligațiilor impuse nu are efecte asupra reținerii stării de recidivă și nici asupra regimului sancționator aplicabil în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare. A proceda altfel ar însemna a-i crea o situația mai ușoară persoanei care în afară de săvârșirea unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare nici nu respectă obligațiile ce i-au fost impuse, prin comparație cu o persoană care, ipotetic, ar fi respectat toate aceste obligații.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2297/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, pedeapsă ce a fost dată spre executare alăturat de fiecare dintre pedepsele aplicate în prezenta cauză.
De asemenea, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr. 195/2002 republic. și de NCP, dar și de regimul sancționator diferit al concursului de infracțiuni în cele două coduri penale, în mod corect a fost determinat VCP ca fiind legea penală mai favorabilă.
Revenind la criticile concrete formulate de inculpat cu privire la hotărârea primei instanțe, Curtea constată că aceasta a dat dovadă de clemență în individualizarea pedepselor. Astfel, atât infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1, cât și infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 C.pen. erau sancționate cu închisoare de la 1 la 5 ani, limitele de pedeapsă reduse în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. fiind de 8 luni la 3 ani și 8 luni închisoare. În consecință, aplicând inculpatului două pedepse de câte 1 an închisoare fiecare, prima instanță s-a orientat în mod evident înspre minimul special, dând o eficiență sporită elementelor favorabile inculpatului, cum ar fi atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, colaborarea cu organele judiciare și intervalul scurs de la data săvârșirii faptelor până la data trimiterii acestuia în judecată.
Pe lângă aceste elemente, nu pot fi însă ignorate aspectele legate de gradul de pericol socială crescut al infracțiunilor săvârșite, de concentrația ridicată de alcool în sânge la momentul conducerii autovehiculului sau de existența antecedentelor penale ale inculpatului.
În consecință, Curtea apreciază că la aplicarea pedepselor au fost respectate dispozițiile articolului 72 CP din 1969 (74 NCP), fiind justificată și aplicarea sporului de 2 luni de închisoare la pedeapsa rezultantă în condițiile reținerii concursului de infracțiuni și a unei gravități sporite a faptelor rezultate tocmai din conducerea unui autovehicul pe drumurile publice nu doar fără un permis de conducere, ci și sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, Curtea constată, în acord cu prima instanță, că prin săvârșirea infracțiunilor menționate, inculpatul a dovedit că este nedemn de ocuparea unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sau a oricărei alte funcții publice, condiții în care în mod corect i s-a interzis exercițiul drepturilor menționate cu titlu de pedeapsă accesorie.
Față de aceste considerente, constatând și corecta deducere a perioadei deja executate în temeiul sentinței penale nr. 2297/14.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, în condițiile revocării suspendării sub supraveghere prin sentința penală nr. 3216/21.12.2011 a aceleiași instanțe, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul G. D. împotriva sentinței penale nr. 361 din data de 1.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de petentul G. D. împotriva sentinței penale nr. 361 din data de 1.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-20.10.2015/5 ex
J.S.2Buc-judA.U.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1/2015.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
