Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1300/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 1300/A
Ședința publică din data de 08 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 71 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns apelantul inculpat Stoan C. personal si asistat de avocat ales Cerceloiu I., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 10.09.2015, emisă de Baroul Teleorman, lipsă fiind intimatul parte civilă S. M. Caritas Roșiori de Vede si intimatul parte vătămată D. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 Cpp, aduce la cunoștință apelantului inculpat S. C. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Apelantul inculpatS. C., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea probelor.
Apărătorul apelantului inculpat S. C. solicită, in baza art. 420 alin.5 Cpp, readministrarea probelor administrate la instanța de fond, respectiv audierea părții vătămate si a martorilor D. F. si A. V..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că audierea părții vătămate și a martorilor, nu este utilă, declarațiile acestora urmând a fi analizate de către instanță în raport de celelalte probe administrate in cauză.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de probatorii formulată de către apelantul inculpat, prin avocat, pentru următoarele considerente:
Apreciază, in raport de prevederile art. 100 alin.4 lit. a si b Cpp, că în cauză nu se impune readministrarea probatoriului administrat atât in faza de urmărire penală cât și in faza de cercetare judecătorească, respectiv reaudierea părții vătămată si martori din cauză, având in vedere faptul că aspectele contradictorii relevate de către apărătorul apelantului inculpat nu constituie motiv de readministrare a probatoriului ci pot fi valorificate de către apărare la momentul expuneri motivelor de apel, pe de o parte, iar pe de altă parte, urmează a fi avute in vedere de către instanța de apel la momentul pronunțării soluției la momentul soluționării apelului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantului inculpat S. C. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 71 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ și rejudecând să fie schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul este trimis in judecată, din infracțiunea de tâlhărie calificată in infracțiunea de lovire si alte violențe, prev. de art. 193 alin.1 Cp.
Totodată, solicită a se face aplicarea principiului in dubio pro reo, in acest sens urmând a se avea in vedere declarațiile părții vătămate care nu a arătat nici un moment că l-a văzut pe inculpat când l-a deposedat de telefonul mobil. In acest sens este si declarația martorei D. F., martoră ce a indicat locul unde a stat telefonul mobil.
De asemenea, arată că in tot acest timp telefonul mobil s-a aflat in posesia concubinei inculpatului.
In ceea ce privește in infracțiunea de lovire si alte violențe, prev. de art. 193 alin.1 Cp solicită a se constata faptul că este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate, împrejurare față de care apreciază că se impune ca partea vătămată să precizeze dacă formulează sau nu plângere pentru săvârșirea acestei infracțiuni,
Având in vedere toate aceste aspecte învederate solicită aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie amânată sau aplicarea unei sancțiuni cu amenda penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, apreciind încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată ca fiind corectă, afirmațiile inculpatului fiind contrazise de declarațiile martorei D. F..
Totodată, solicită a se avea in vedere faptul că in cauză s-a făcut inclusiv o testare poligraf, tocmai pentru a stabili veridicitatea afirmațiilor făcute.
In ceea ce privește acel telefon mobil arată că acesta a fost sustras la data de 30.09.2014 și restituit la data de 01.10.2015.
De asemenea, solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecată.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, apreciază că aceasta s-a făcut corect în raport de modalitatea de săvârșire a faptei si împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală.
Apelantul inculpatS. C., având ultimul cuvânt, arată că a fost o răzbunare.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 71 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
Respinge cererea formulată de către inculpat, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal.
În baza art. 233 raportat la art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, condamnă pe inculpatul S. C., CNP_, fiul lui T. și I., născut la data de 24.05.1969 în ., domiciliat în municipiul Roșiorii de Vede,..74,județul Teleorman, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată .
În baza art. 67 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară ,drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de trei ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin.4 lit.a Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii conform Ordonanței nr. 1904/P/2014 din 31.09.2014, începând cu data de 01.10.2014 până la data de 02.10.2014.
În baza art. 404 alin.4 lit.b Cod procedură penală constată că față de inculpat ,pe durata urmăririi penale, s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar conform Ordonanței din data de 01.10.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și că inculpatul a fost arestat la domiciliu în perioada 15.10.2014 – 11.03.2015.
În baza art. 397 Cod procedură penală respinge cererea formulată de partea civilă D. E., având ca obiect pretențiile civile solicitate de la inculpat.
Admite acțiunea civilă exercitată în cauză de S. M. Caritas Roșiorii de Vede și obligă pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 1382,7 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate D. E..
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 lei
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1904/P/2014 din 10 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, înregistrat la această instanță la nr._ din 11 noiembrie 2014, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S. C., CNP-_, fiul lui T. și I., născut în ., județul Teleorman, domiciliat în Municipiul Roșiorii de Vede, ..74, județul Teleorman, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 233 rap. la art. 234 al.1 lit. d Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, inculpatul S. C. are o relație de concubinaj cu numita D. I., de aproximativ 10 ani, iar cu două zile anterior datei de30.09.2014, aceasta a părăsit domiciliul conjugal, fără știrea inculpatului. În după amiaza zilei de 30.09.2014, inculpatul a mers la locuința martorului A. V. din municipiul Roșiorii de Vede, ocazie cu care i-a spus acestuia că este supărat, deoarece concubina sa a plecat de la domiciliu și va merge să o caute.
După ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul A. V., în jurul orelor 20,30, inculpatul s-a deplasat la imobilul cu nr. 10, de pe . municipiul Roșiorii de Vede, unde a găsit-o pe sora concubinei sale, martora D. F., împreună cu concubinul acesteia, persoana vătămată D. E., pe care i-a întrebat dacă știu unde se află concubina sa. Răspunsul acestora a fost negativ, astfel inculpatul devenind recalcitrant și a început să țipe la persoana vătămată D. E.. Martora D. F. i-a cerut inculpatului să plece din casa ei și să nu mai țipe, timp în care inculpatul s-a repezit către D. E., lovindu-l cu pumnii în zona feței și trântindu-l la pământ. Apoi, inculpatul l-a târât pe D. E. în afara casei, iar în dreptul ușii de acces l-a lovit cu capul de pragul ușii, după care a început să caute prin buzunarele gecii acestuia, luându-i dintr-un buzunar exterior un telefon mobil marca Samsung, ulterior plecând către poarta locuinței.
Astfel, martora i-a cerut persoanei vătămate să plece din locuința sa pentru a evita un nou scandal, însă, când cei doi s-au apropiat de poarta curții locuinței, au constatat că inculpatul nu plecase, acesta lovind-o din nou pe persoana vătămată în zona feței, trântind-o la pământ. Martora a intervenit pentru a-l opri pe inculpat, timp în care persoana vătămată a reușit să părăsească locuința.
Ulterior, la solicitarea inculpatului, martora D. F. l-a însoțit la domiciliul său, pentru a avea grijă de copilul minor pe care acesta îl avea împreună cu sora sa. Ajunși la locuința inculpatului, martora a observat că acesta a scos din buzunar telefonul mobil pe care îl luase de la persoana vătămată și l-a pus într-un sertar al unei mese.
După plecarea de la locuința martorei D. F., persoana vătămată s-a deplasat la Poliția Municipiului Roșiorii de Vede unde a sesizat fapta, și apoi la S. M. Roșiorii de Vede, unde i-a fost acordate îngrijiri medicale.
În perioada 03.10.2014 – 10.10.2014 persoana vătămată a fost internată în secția ORL a Spitalului Caritas Roșiorii de Vede, cu diagnosticul „traumatism cranian, cu plăgi multiple prin tăiere”.
Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate; declarații martori, declarații inculpat, proces verbal de cercetare la fața locului ; planșe foto; dovezi de ridicare, dovezi de predare – primire bun sustras; raport de constatare criminalistică.
Audiat în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut fapta de lovire a persoanei vătămate însă, nu a recunoscut că i.-a sustras telefonul mobil,susținând că nu știe cum acest obiect a fost găsit în locuința sa
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12 noiembrie 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății
Audiat în fața instanței de judecată inculpatul a avut aceeași poziție procesuală în sensul că nu a recunoscut fapta de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, recunoscând doar faptul că a lovit-o pe partea vătămată
Față de situația de fapt reținută în rechizitoriu, probele administrate în cauză, instanța va respinge cererea formulată de către inculpat, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța are în vedere conținutul constitutiv al celor două infracțiuni astfel cum este definit în codul penal; astfel, infracțiunea prevăzută de art. 193 Cod penal constă în lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale; pe de altă parte, infracțiunea de tâlhărie calificată constă în furt săvârșit prin întrebuințare de violente sau amenințări față de persoane vătămată în circumstanțele prevăzute de art. 234 Cod penal.
In cauza de față ,din declarația martorei oculare D. F. ,singura prezentă efectiv la cele petrecute între inculpat și persoana vătămată, instanța reține faptul că, pe fondul scandalului pornit între cei doi legat de concubina inculpatului, acesta a agresat fizic pe partea vătămată l-a dezbrăcat de haine și i-a sustras telefonul mobil. Telefonul marca Nokia a fost recunoscut de martoră în momentul în care inculpatul i I-a dat spre folosință în timp ce se deplasau spre domiciliul inculpatului și martora declară în sensul că telefonul a fost găsit de către organele de poliție într-un sertar în domiciliul inculpatului., Martora declară de asemenea că ea personal nu a sustras telefonul părții vătămate și nu se face vinovată pentru eventualele acuzații în acest sens aduse de inculpat.
Pe de altă parte, deși partea vătămată a susținut că inculpatul i-a sustras și o sumă de bani, din probele administrate în cauză nu s-a dovedit această situație motiv pentru care în mod corect prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei sub acest aspect.
Astfel, față de probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu probele administrate în faza de judecată, instanța apreciază că s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către inculpat și că în drept aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233 – art. 234, alin. 1, lit. d Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței penale nr. 71 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ și rejudecând să fie schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis in judecată, din infracțiunea de tâlhărie calificată in infracțiunea de lovire si alte violențe, prev. de art. 193 alin.1 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat, dar sub alte aspecte decât cele invocate de către apelant și îl va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, dar și vinovăția inculpatului, în raport de acuzațiile care i se aduc prin actul de inculpare.
Astfel, Curtea reține că inculpatul nu numai că l-a agresat fizic pe martorul D. E., dar i-a sustras și un telefon mobil dintr-u buzunar exterior al gecii acestuia.
Chiar dacă rezoluția privind furtul nu fusese luată anterior actelor violente, se va putea reține infracțiunea de tâlhărie atunci când făptuitorul decide să deposedeze victima profitând de violența pe care a exercitat-o asupra ei (Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 6310/2005).
Într-un asemenea context, apărarea inculpatului potrivit căreia fapta sa constă în infracțiunea de lovire si alte violențe, prev. de art. 193 alin.1 Cp, iar telefonul a fost sustras de către martoră, nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât telefonul marca Nokia a fost găsit de către organele de poliție într-un sertar în domiciliul inculpatului.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea procesuală a inculpatului și implicit datele sale personale, prezența antecedentelor penale denotând potențial criminogen- fila 27 dosar de urmărire pennală), stabilind o pedeapsă temeinică în raport de exigențele art. 74 Cod penal.
Cu toate acestea, Curtea constată că în speță se impune reformarea hotărârii, în raport de exigențele art 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 și urm. C.civ., constatând că obligarea inculpatului la plata către această parte civilă S. M. Caritas Roșiorii de Vede a sumei de 1382,7 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate D. E. este greșită, întrucât în realitate, cuantumul acestora este de 1.382,07 lei (fila 56 dosar de urmărire penală).
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat S. C. împotriva sentinței penale nr. 71/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 și urm. C.civ., Curtea va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. “CARITAS” ROȘIORII DE VEDE și, în consecință, va obliga pe inculpatul S. C. la plata către partea civilă a sumei de 1.382,07 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții civile D. E..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat S. C. împotriva sentinței penale nr. 71/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 și urm. C.civ., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. “CARITAS” ROȘIORII DE VEDE și, în consecință, obligă pe inculpatul S. C. la plata către partea civilă a sumei de 1.382,07 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții civile D. E..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red./Tehnored./I.C./2 ex/20.10.2015
Judecătoria Roșiorii de Vede/ D. V. I.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1245/2015. Curtea... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1262/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
