Înlocuire control judiciar (art.215 alin.7 NCPP). Decizia nr. 294/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 25141/3/2014/a3
Dosar nr._
(2205/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.294/C
Ședința publică din data de 19 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. T.
GREFIER: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror I. DĂRÂNCĂ.
Pe rol se află judecarea contestației declarată de P. de pe Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din data de 10.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-contestator V. T., personal și asistat de apărător ales, avocat Ș. N., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea procedează la verificarea identității intimatului-inculpat, fiind depusă la dosar C.I. a acestuia, în fotocopie.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică încheierea pronunțată de către Tribunalul București, întrucât s-a respins solicitarea Parchetului de luarea a măsurii controlului judiciar față de inculpat, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.202 alin.1 Cod de procedură penală, cu privire la scopul măsurii preventive.
Apreciază că se impune luarea măsurii controlului judiciar, întrucât această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată.
La termenul anterior, în fața instanței de fond, a existat situația când s-a prezentat de către apărătorul ales al inculpatului faptul că acesta urmează să plece in Germania. Ulterior, s-a prezentat inculpatul în fața instanței, și a susținut că în realitate nu a dorit să plece în Germania, ci doar pe teritoriul României, respectiv în B., unde copilul acestuia ar fi avut o problemă de sănătate.
Prin urmare, având în vedere că sunt variante total diferite, apreciază că față de cele variante prezentate, varianta oferită de către inculpat, că nu a vrut să părăsească teritoriul Românie, ci a vrut doar să se deplaseze în județul B., pentru a vedea care este situația copilului său, nu este susținută cu nimic, din punct de vedere probatoriu.
Pentru a evita riscul ca pe viitor, inculpatul să se sustragă de la judecată și pentru buna desfășurare a procesului penal, în continuare, apreciază că se impune luarea măsurii controlului judiciar.
Pentru aceste considerente, solicită să fie admisă contestația formulată de către P. și să se dispună, luarea măsurii controlului judiciar, față de către inculpat.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat V. T., având cuvântul, consideră că cererea formulată de către P. nu este admisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea controlului judiciar, prevăzute de art. 202 Cod de procedură penală.
În continuare, apărare precizează că la termenul când s-a solicitat luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, acesta s-a aflat la Tribunalul București de la ora 09:00, deși era fixată în cauză era fixată la ora 13:00. În jurul orei 12:15, inculpatul a primit un telefon de la soția sa, aflată în Germania, în urma căruia a aflat că s-a întâmplat ceva grav cu copilul lor. Inculpatul a plecat, după ce a vorbit cu apărătorul său, care a crezut că va pleca în Germania, ceea ce, din eroare, a învederat și în fața instanței de fond. Ulterior, după ce s-a strigat cauza, s-a prezent și inculpatul, care a explicat ceea ce s-a întâmplat de fapt: copilul său, aflat la bunici, în B., a căzut și a fost transportat la spital.
Apărarea, mai susține că inculpatul s-a prezentat de fiecare dată în fața instanței de fond, nu a făcut nimic de natură a impieta buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Intimatul-inculpat V. T., personal, în ultimul cuvânt, precizează, că în momentul când a primit telefonul de la soția sa, aflând cele întâmplate, s-a speriat și a intrat in panică. Copilul său venise din Germania, era la bunicii săi din B.. Niciodată nu a avut intenția de a pleca în Germania. Ulterior, după ce a aflat ce s-a întâmplat, s-a prezentat în fața instanței de judecată și a explicat de ce nu a fost prezent la strigarea cauzei. Nu are intenția de a se sustrage, întrucât dorește să-și dovedească nevinovăția. Timp de 8 ani de zile, s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și în fața instanței de judecată, ori de câte ori a fost chemat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul București - Secția I Penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de luare a măsurii controlului judiciar în ceea ce îl privește pe inculpatul V. T. formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției emis în dosarul nr.3/P/2010 din 18.07.2014, inculpatul V. T. a fost trimis in judecată, in stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b, c și alin.2 din Legea nr.241/2005 și complicitate la spălare de bani, prev de art.48 Cod penal raportat la art.29 lit.a din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că în cursul anului 2008, exercitând o . acte de administrare a activității S.C. Easy Top Trans S.R.L. a înlesnit și ajutat pe administratorii de drept ai societății să omită, în parte, evidențierea tuturor operațiunilor societății, respectiv să evidențieze cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, în sensul că au fost înregistrate operațiuni de cumpărare de la societatea de tip fantomă ..R.L. precum și de la persoane fizice, ceea ce a determinat sustragerea de la îndeplinirea unor obligații fiscale in sumă de 685.747,44 lei echivalentul a 186.207,79 euro. Totodată, s-a reținut că, în aceeași perioadă de timp, a sprijinit și înlesnit activitățile prin care a fost dispus transferul unor sume de bani totalizând 11.405.753,27 lei cu scopul disimulării originii ilicite și pentru a facilita însușirea produsului infracțiunii de evaziune fiscală respectiv îngreunarea activităților de urmărire și tragere la răspundere penală.
Tribunalul a constatat că cererea de instituire a controlului judiciar formulată de P. a fost determinată de absența inculpatului de la termenul de judecată din 09.06.2015, ocazie cu care apărătorul ales al inculpatului, solicitând amânarea cauzei, a arătat că inculpatul s-a prezentat la instanță la ora fixată (dosarul fiind apelat ulterior orei fixate) dar a primit un telefon de la soția sa care se afla în Germania care i-a comunicat că s-ar fi întâmplat ceva grav cu copilul lor și a trebuit să plece.
Tribunalul, apreciind că este necesară aducerea la cunoștință a acestei solicitări inculpatului, de altfel trimis în judecată în stare de libertate, a stabilit termen de judecată a cererii pentru 10.06.2015 când inculpatul, citat telefonic, s-a prezentat și a fost audiat.
Astfel, în conținutul declarației pe care a dat-o a arătat că s-a prezentat la instanță la ora 08:30 unde a rămas până în jurul orelor 14:00 când a primit un telefon că fiul său de 10 ani (care locuiește cu soția sa în Germania și care era venit în țară și lăsat în grija unei mătuși la B.) a suferit un accident la genunchi, soția sa alertându-l în legătură cu posibilitatea ca urmare a accidentului copilul să nu își fi tăiat un tendon. A mai arătat inculpatul că a intrat in panică și s-a deplasat la Gara de Nord pentru a merge la B. și a vedea ce s-a întâmplat însă, între timp, a fost anunțat că nu este nimic grav cu copilul, situație față de care, primind și telefon de la apărătorul său ales și de la grefierul de ședință, a decis să nu mai plece de la București, timpul nepermițându-i să se întoarcă pentru termenul de judecată fixat.
Așadar, sub aspectul existenței probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, Tribunalul a constatat că acestea există, sunt indicate în cuprinsul rechizitoriului ca și mijloace de probă în baza cărora s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului, urmând ca la finalul cercetării judecătorești acestea să fie valorificate prin coroborarea lor și să se constate dacă susțin sau nu acuzațiile formulate în cauză.
Sub aspectul celei de-a doua condiții însă, aceea ca măsura controlului judiciar să fie necesară în scopul prevăzut in teza finală a alineatului 1 al art. 202 Cod pr.penală, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este îndeplinită la momentul actual.
În acest sens, s-a subliniat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, față de acesta nedispunându-se nicio măsură preventivă în cursul urmăririi penale așa încât este dreptul inculpatului de a se prezenta sau nu în fața instanței de judecată.
În atare situație, s-a arătat de către instanța de fond că, chiar dacă ar fi recomandabil ca inculpatul să se prezinte și să își formuleze eventuale apărări ori să răspundă, dacă dorește, la acuzații, în faza cercetării judecătorești, nu se poate aprecia că neprezentarea acestuia la un termen de judecată face necesară luarea unei măsuri preventive, fie ea și cea mai blândă dintre cele prevăzute de Codul de procedură penală.
Mai mult, s-a observat că la termenul de judecată stabilit pentru discutarea oportunității luării acestei măsuri inculpatul s-a prezentat, fiind astfel exclusă varianta creionată/redată de apărătorul ales al acestuia relativă la o deplasare in Germania, prezentând o variantă plauzibilă pentru a determina deplasarea unui părinte care află de accidentul propriului copil.
Faptul că soția sa lucrează în Germania, în opinia Tribunalului, nu poate reprezenta de facto un motiv pentru luarea unei măsuri preventive in ideea că inculpatul ar putea părăsi domiciliul României in condițiile în care nu are nicio interdicție de a se deplasa în afara teritoriului țării iar potrivit propriilor declarații, a mai fost plecat pentru a-și vedea copilul, de regulă întâlnindu-se la Viena și cu toate acestea până la acest moment, nu a adus prejudicii bunei desfășurări a procesului penal.
În consecință, Tribunalul a apreciat că la acest moment nu există date concrete, reale și mai ales dovedite în legătură cu o potențială sustragere care să afecteze buna desfășurare a procesului penal iar luarea unei măsuri preventive nu se justifică în raport de toate elementele analizate.
Desigur, teoretic, nu a fost exclus riscul ca inculpatul, ca de altfel orice altă persoană cercetată, să poată părăsi teritoriul țării și să se sustragă procesului penal însă în lipsa unor date concrete care să se circumstanțieze elementului de sustragere consfințit de legiuitor și care să permită solicitarea luării unei măsuri preventive, Tribunalul a apreciat că cererea Parchetului este nefondată.
În caz contrar, arată judecătorul, ar însemna că împotriva tuturor persoanelor cercetate și față de care nu există nicio interdicție de părăsire a teritoriului țării sau localității sau vreo obligație impusă de a se prezenta la termenele de judecată stabilite, judecătorul să poată lua măsuri preventive pentru a elimina riscuri posibile din punct de vedere teoretic, aspecte nepermise de legislația in vigoare care prevede analiza unei cereri în materie preventivă după o particularizare concretă a unor motive temeinice și a necesității reale a luării acesteia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A..
Contestația este nefondată.
Analizând încheierea atacată, apreciază că în cauză nu există indicii că inculpatul ar intenționa să părăsească teritoriul țării, situația invocată de P. fiind mai degrabă rezultatul culpei apărătorului inculpatului, care a expus eronat datele transmise de acesta. În plus, față de data faptei și comportamentul inculpatului până în acest moment, consideră că nu există o temere rezonabilă că acesta ar intenționa să se sustragă procedurii penale.
Pentru motivele arătate, va respinge contestația ca nefondată, soluție în raport de cheltuielile judiciare datorate statului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva încheierii de ședință din data de 10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalului București Secția I penală, în dosarul nr. _ 14.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2015.
PREȘEDINTE,
A. T.
GREFIER,
O. C. B.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.2/14.07.2015
T.B. S I pen – judecător L. Speranța Târțău
| ← Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Decizia nr. 770/2015. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
