Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 818/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 818/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1591/2/2015
DOSAR NR._ ( 937/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.818/A
Ședința din camera de consiliu de la 03.06.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - L. C. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror L. E..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de petentul I. O. împotriva deciziei penale nr.1207/A/14.10.2014, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2005.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 26.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 03.06.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015, sub nr._, petentul I. O. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.1207/A din 14.10.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2005, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.426 alin.1 lit.b C. pr. pen.
În motivarea contestației în anulare petentul a invocat, în esență, că pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală s-a aflat dosarul nr._/3/2005 care a avut ca obiect judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr.809 din 28.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală și a invocat legea penală mai favorabilă ca fiind vechiul Cod penal, apreciind că a intervenit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost judecat. A mai apreciat că dorește schimbarea soluției dată în apel și să se constate că maximul special al celor două infracțiuni este de 10 ani, iar prescripția specială este de 12 ani, astfel că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare de bani începe să curgă de la data de 24.04.2002, atunci când se consideră că a fost epuizată această infracțiune, împlinindu-se la data de 24.04.2014, iar pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, termenul începe să curgă din luna martie a anului 2000 și s-a împlinit în luna martie 2012.
În aceste condiții – arată contestatorul – sunt incidente dispozițiile art.426 lit.b C. pr. pen..
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în conformitate cu dispozițiile art.431 C. pr. pen., Curtea apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Din coroborarea dispozițiilor art.431 cu cele ale art.426, art.427 și art.428 C. pr. pen. rezultă că admiterea în principiu a contestației în anulare presupune întrunirea următoarelor cerințe:
1) titularul cererii să fi fost parte ori persoană vătămată în procesul soluționat prin hotărârea atacată ori să aibă calitatea de procuror (art.427 alin.1 C. pr. pen.);
2) cererea de contestație în anulare să cuprindă cazurile de contestație și motivele aduse în sprijinul acestora (art.427 alin.2 C. pr. pen.);
3) cererea de contestație în anulare în cazurile prevăzute de art.426 lit.a și c-i să fie introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere (art.431 alin.(2) teza I, raportat la art.428 alin.1 C. pr. pen.);
4) motivele pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute la art.426 C. pr. pen. (art.431 alin.2 teza a II-a C. pr. pen.);
5) în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar (art.431 alin.(2) teza a III-a C. pr. pen.);
6) să nu existe impedimente legale de valorificare directă, nemijlocită a cazului de contestație în anulare. Această din urmă condiție, deși nu este expres prevăzută de legiuitor poate fi dedusă din ansamblul reglementărilor de mai sus.
Pe cale de consecință, dacă una sau mai multe dintre aceste condiții nu este îndeplinită intervine sancțiunea inadmisibilității.
În cauza de față această din urmă condiție nu este îndeplinită în sensul că instanța de apel, în aplicarea art.5 alin.1 C. pen., a stabilit legea penală mai favorabilă în cazul contestatorului și, în raport de această statuare, a apreciat că nu este îndeplinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Soluția dată în apel sub aspectul legii penale mai favorabile nu poate fi cenzurată de către instanța învestită cu judecarea contestației în anulare, întrucât pe această cale controlul judiciar nu este deplin, ci strict limitat la cazurile și se exercită doar cu observarea riguroasă a condițiilor prevăzute de lege. D. urmare, nu se pot face alte aprecieri asupra eventualei prescripții a răspunderii penale.
Pe de altă parte, nu pot fi combinate dispoziții din legile penale succesive, în sensul de a stabili încadrarea juridică și limitele de pedeapsă în baza unei legi, iar termenul de prescripție pe baza unei alte legi, deoarece s-ar încălca dispozițiile deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale.
Inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare se întemeiază pe argumentele de mai sus, iar nu pe faptul că, prin decizia nr.237/A din 12.02.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală s-a mai respins o contestație în anulare a aceleiași persoane, întrucât în cauza respectivă temeiul contestației a fost altul, respectiv cazul prevăzut de art.426 lit.d C. pr. pen., prin raportare la art.64 alin.6 C. pen.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în temeiul art.431 C. pr. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I. O..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul I. O. împotriva deciziei penale nr.1207/A din 14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. L. L. C. N.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./24.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 280/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 898/2015.... → |
|---|
