Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 511/3/2014*/a8
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(418/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 87/CO
Ședința publică din data de 06.02.2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.N.A– a fost reprezentat de procuror C. B..
Pe rol soluționarea contestației formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.N.A împotriva încheierii de ședință din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul București secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimatul inculpat C. A. personal în stare de arest și asistat de avocat ales M. I. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului inculpat având cuvântul, arată că dorește a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia dorește a depune copia cărții de identitate în dovedirea împrejurării că are un domiciliu stabil unde poate executa măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, încuviințează depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arata că s-a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul București secția I penală în dosarul nr._, prin care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Solicită a se avea în vedere că nu sunt întrunite cerințele art.242 NC.p.p și mai mult această măsură nu este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal.
De asemenea apreciază că este important a se avea în vedere circumstanțele comiterii infracțiunilor respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronică, sprijinirea în orice formă a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, falsificarea instrumentelor de plată electronică, complicitate la fraudă informatică, fals material în înscrisuri oficiale, gravitatea acestora și nu în ultimul rând faptul că inculpatul a avut o contribuție esențială în activitatea infracțională.
Apreciază că este important aspectul referitor la faptul că inculpatul poseda cunoștințele, aparatura necesară pentru comiterea infracțiunilor și răspundea de confecționarea și tipărirea card-urilor clonă pentru ca acestea să fie cât mai reale.
Inculpatul este cel care s-a ocupat de falsificarea cărților de identitate cu ajutorul cărora ceilalți membri ai grupului infracțional se prezentau sub identități false pentru efectuarea operațiunilor frauduloase, precum și de comercializarea instrumentelor de plată electronică cu ajutorul cărora se falsificau card-urile.
Concluzionând în raport de împrejurarea că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și de împrejurarea că măsura arestării preventive este singura aptă să asigure desfășurarea procesului penal în condiții optime, solicită admiterea prezentei contestații cu consecința menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Apărătorul intimatului inculpat arata că este pentru a cincea oară când se admite cererea inculpatului în sensul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Solicită ase avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta comisă, nu s-a sustras de la cercetări ci s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Danemarca, iar când a revenit în țară de la aeroport a mers direct la arest.
Apreciază că soluția pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică acesta cunoscând cel mai bine cauza în ansamblul său.
Mai arată că activitățile de urmărire penală care urmează a fi efectuate
nu-l privesc pe clientul său.
De asemenea arată că inculpatul cunoaște foarte bine obligațiile ce i se pot impune de instanța de judecată și riscul pe care-l implică nerespectarea acestor obligații.
Concluzionând solicită a se analiza cu atenție lucrările dosarului și se va constata că inculpatul nu s-a sustras, nu a avut acea pretinsă contribuție majoră în activitatea infracțională, în prezent acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece nici nu mai deține acele mijloace de falsificare a card-urilor.
Totodată arată că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor comise, nu va mai încălca legea și are un domiciliu stabil unde poate fi plasat în arest la domiciliu, pentru toate aceste considerente solicită respingerea contestație formulată de parchet și menținerea încheierii de ședință din data 29.01.2015 ca fiind legală și temeinică
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt, solicită să i se dea o șansă, arată că a conștientizat gravitatea faptelor comise și nu va mai încălca legea niciodată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2015,pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, a admis cererea formulată de către inculpatul C. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 242 C.p.p. raportat la art. 218 C.p.p. și art. 223 alin. 2 C.p.p. a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpatul C. A. (fiul lui N. și A., născut la data de 23.04.1975, în București, sector 5, cu domiciliul actual precizat în București, .. 4, ., .), CNP_, arestat preventiv în baza MAP nr. 25/UP/13.02.2013 emis de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ ).
În baza art. 221 al.1 C.p.p. a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din București, ., ., ., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art.221 al.2 C.p.p., a dispus pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu coinculpații, suspecții, cu martorii din cauză ori cu experții desemnați de organul judiciar.
În baza art.221 al.4 C.p.p. a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art. 221 alin. 6 si 7 NCPP a atras atenția inculpatului asupra cazurilor si posibilității de a cere în scris instanței care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, de a-i permite să părăsească imobilul, respectiv cazurile în care inculpatul poate părăsi imobilul, în cazuri urgente, fără încuviințarea organului judiciar, cu obligația corelativă a înștiințării imediate a acestuia.
A dispus punerea în libertate a inculpatului C. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/U.P./13.02.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Nr.251/D/P/2011 emis la data de 29.04.2013 de către Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, a fost trimis în judecată, inculpatul C. A. - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate; falsificare a instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 (fapte descrise la pct. 1 al rechizitoriului); sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 C.p.; falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. (fapte descrise la pct. 2 al rechizitoriului), complicitate la fraudă informatică, prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (fapte descrise la pct. 4b al rechizitoriului); efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu ref. la art. art. 1 pct. 11 (fapte descrise la pct. 5 al rechizitoriului), fapte cu reținerea dispozițiilor art. 33 lit. a și b C.p.
În cursul urmăririi penale față de acest inculpat, s-a luat măsura arestării preventive în lipsă, reținându-se următoarele:
Prin referatul înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 07.02.2013, sub nr._, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a solicitat admiterea propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul C. A., în lipsă, în dosarul nr. 251/D/P/2011, pe o durată de 30 de zile de la data încarcerării.
Prin rezoluția cu nr. 49 din data de 12.03.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de mai mulți inculpați, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Pe parcursul cercetărilor, prin ordonanța cu nr. 229 din data de 23.10.2012, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale și față de inculpatul C. A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002(fapte descrise la pct. 1 ordonanță),sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 C. pen, falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. (fapte descrise la pct. 2 ordonanță), complicitate la fraudă informatică, prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (fapte descrise la pct. 3 ordonanță), efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu ref. la art. art. 1 pct. 11(fapta descrisa la pct. 4 ordonanță).
În fapt, în esență, în sarcina inculpatului C. A., s-a reținut că: La începutul anului 2011, numiții P. G. O. (zis „G.”) și T. E. au inițiat și au constituit alături de inculpatul N. C. D. (zis „G.” și „Gogo”), un grup infracțional organizat la care au aderat pe parcurs și numiții S. C. (zis „S.”) și G. M. (zis „C.”), grupare formată în vederea săvârșirii de infracțiuni, printre care și acelea de fabricare/confecționare și comercializare de echipamente artizanale pentru fraudarea și falsificarea de carduri bancare;grupul condus de P. G. O. a fost sprijinit în această perioadă și de către numiții P. F. (fratele învinuitului P. G. O.), C. A., S. D. Ș. și B. G.;
În cadrul grupului infracțional a fost racolat și inculpatul C. A., persoană care a aderat și a sprijinit activitatea specific infracțională, respectiv acesta a fost persoana care - având cunoștințele și aparatura necesară - asigura și răspundea de procesul de confecționare/falsificare a cardurilor clonă, respectiv inscripționarea pe carduri blank a datelor (exp: numere de carduri), obținute fraudulos de grupare prin skimming și totodată tipărirea/embosarea acestora, astfel încât să pară cât mai reale și asemănătoare din punct de vedere al aspectului exterior cu instrumentele de plată autentice. La procesul de falsificare a cardurilor își aduceau contribuția atât învinuitul P. G. O. cât și învinuitul T. E., aceștia finanțând sau, după caz, implicându-se în achiziționarea materialelor necesare procesului de clonare a cardurilor;de altfel, inculpatul C. A. este angajat al unei societăți comerciale care printre altele are ca obiect de activitate și tipărirea, imprimarea și embosarea de carduri;
Numerele de carduri fraudate de membrii grupării și inscripționate/tipărite de C. A. pe carduri clonă au fost în continuare tranzacționate pe parcursul lunii mai-iunie 2011 de către învinuitul S. C. în mare parte prin efectuarea de operațiuni la POS-urile mai multor comercianți din străinătate, activitate infracțională desfășurată sub coordonarea aceluiași P. G. O. care a finanțat de fiecare dată plecările acestuia, suportând cheltuielile de transport;
O altă componentă a activității infracționale derulată în perioada decembrie 2011 - ianuarie 2012, de gruparea coordonată de P. G. O. și în care au fost implicați o parte din membrii grupului (respectiv P. G. O., T. E., C. A. și S. C.), grup la care a aderat sub acest aspect și numiții Paroh V. D. (apelativ „D.”), D. D. și T. C., a constat în falsificarea/confecționarea de instrumente de plată electronică anterior compromise, atât în interesul lor, cât și în interesul unei alte grupări infracționale formată în această perioadă din numiții M. A.-F., G. T. și alte persoane. Activitatea de falsificare a instrumentelor de plată electronică a fost urmată de utilizarea acestora de către cele două grupări cu prilejul efectuării de operațiuni frauduloase, respectiv efectuarea de cumpărături la nivelul comercianților din afara țării (după caz, din Bulgaria și Olanda), magazine care uzitau ca și modalitate de plată, sistemul P.O.S.; Astfel a rezultat că pe parcursul lunii decembrie 2011, membrii celor două grupări au obținut datele confidențiale a unui număr de câteva sute de instrumente de plată electronică. Punerea la dispoziție a numerelor de carduri compromise a revenit atât numiților D. D., T. C., învinuiților S. C. și T. E. (membrii ai grupării lui P. G. O.), cât și numitului M. A.-F. (apelativul „A.”) care a apelat în acest sens la sprijinul grupării infracționale coordonate de P. G. în vederea falsificării și obținerii de carduri clonă;
În vederea valorificării cardurilor bancare falsificate de grupul infracțional coordonat de învinuitul P. G. O., M. A.-F. și Golfită M. D. și-au format propria grupare, racolând în acest sens pe numitul G. T. și alte persoane, drept „săgeți” pentru asigurarea folosului infracțional, respectiv pentru efectuarea de cumpărături de bunuri cu respectivele carduri false;
Anterior falsificării propriu-zise, învinuitul T. E. s-a ocupat cu sortarea și prelucrarea numerelor și datelor confidențiale de carduri, date pe care ulterior le-a transmis fără drept învinuitului P. G. O. care l-a rândul său le-a pus la dispoziția inculpatului C. A., persoană care răspundea efectiv de întregul proces de clonare, respectiv atât de inscripționarea datelor pe carduri blank cât și de embosarea acestora pentru ca produsul final să imite cât mai riguros cardurile bancare autentice cu ajutorul cărora se puteau efectua cu ușurință operațiuni prin intermediul sistemelor P.O.S.;
Inculpatul C. A. s-a implicat inclusiv în falsificarea cărților de identitate, cu ajutorul cărora membrii grupărilor se prezentau sub identități false cu ocazia efectuării operațiunilor financiare frauduloase. Preocuparea lui C. A. și sprijinirea grupării în ceea ce privește falsificarea de carduri bancare nu s-a oprit aici, acesta implicându-se și în activitatea infracțională a grupului constând în confecționarea și comercializarea de echipamente destinate fraudării instrumentelor de plată electronică, către gruparea lui Bijutescu C. F. și T. N. M., activitate petrecută începând cu luna octombrie 2011; Astfel, a rezultat că pe parcursul acestei luni, C. A., la solicitarea lui P. G. O., a falsificat un card, în scopul folosirii sale ca și card test de către gruparea lui Bijutescu C. F. și T. N., cu ocazia activității de skimming din Germania-Berlin;
În noaptea de 22/23.12.2011, membrii celor două grupări s-au întâlnit în incinta societății comerciale deținute de inculpatul C. A. (aflată în apropierea stației de metrou Tineretului și totodată în apropierea domiciliului lui P. G. O.) unde cu ajutorul celui din urmă s-a procedat la falsificarea mai multor carduri bancare;
În aceeași perioadă infracțională, respectiv începând cu luna septembrie 2011, gruparea infracțională coordonată de învinuitul P. G. O. (și în care sub acest aspect au fost implicați liderul alături de o parte a grupării inițial constituite, respectiv: învinuiții T. E., S. C., C. A., și numitul Poroh D.) grupare la care a aderat și numitul E. I. precum și alte persoane aderente (V. G. V. și posesorul id-ului „pfanner”) a procedat la înșelarea mai multor persoane cu ocazii unor licitații fictive organizate pe platforma Ebay sau alte site-uri de profil;
Ca și modalitate concretă de operare, membrii grupării procedau la postarea pe site-urile de comerț electronic (exp: Ebay) de anunțuri de vânzare având ca obiect în principal bijuterii și ceasuri de mână de valori mari și purtând însemnele unor mărci notorii, bunuri fictive pe care în realitate membrii grupării nu le dețineau. Plata prețului bunului licitat se făcea de la cumpărător la vânzător/licitator, prin intermediul platformei de plăți on-line Paypal, cumpărătorii fiind posesorii unor astfel de conturi;
În urma interceptărilor traficului de internet, au rezultat activități din partea membrilor grupului infracțional, de transmitere neautorizată a datelor de identificare ce permit utilizarea cardurilor bancare în efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, date constând în: număr de card, date despre titular, data de expirare, etc.;
În ziua de 17.11.2011, inculpatul C. A. i-a transmis prin intermediul internetului lui P. G. O., date privind mai multe carduri bancare, dintre care unul emis de OTP România, pe numele de M. D. R.. În aceeași zi, P. G. O. a retransmis aceleași date învinuitului Bijutescu C., pentru ca acesta din urmă să le trimită la rândul său unui alt individ din S.U.A., în vederea fraudării contului bancar.
Ca și temei juridic al propunerii, pentru inculpat, au fost invocate corespunzător de către parchet dispozițiile art.68/1 C.proc.pen., art.143 C.proc.pen., art.148 alin.1 lit. f C.proc.pen. și art.149/1 C.proc.pen..
Totodată în cauză, față de inculpatul C. A. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, prin ordonanța din data de 14.01.2013.
S-a mai reținut că, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. A., în urma verificărilor efectuate în cauză, au rezultat următoarele: C. A. a fost arestat pe teritoriul orașului Copenhaga, la data de 20.05.2012, pentru implicare în infracțiuni de skimming (fraude cu carduri bancare). În urma pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul a fost încarcerat pe teritoriul Statului Danemarca, având de executat o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 3 luni de închisoare.
Ulterior, acesta a fost eliberat. Astfel, la data de 18.01.2013, ofițerii de poliție din cadrul D.C.C.O., au fost informați de către lucrători din cadrul poliției daneze, cu privire la faptul că numitul C. A. a fost deportat în ziua de 10.01.2013, orele 20:20, din Copenhaga către București.
La momentul sesizării instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive în vederea audierii inculpatului C. A. în cauza cu nr._, au fost emise citații/mandate de aducere, însă în ciuda demersurilor și verificărilor efectuate, inculpatul C. A. nu a putut fi găsit la domiciliul/reședința cunoscute în cauză, rezultând indicii temeinice de natură să ateste că acesta se sustrage urmăririi penale. Cu acea ocazie s-a reținut că la adresa de domiciliu din București, .. S., nr. 2, ., ., unde figurează în acte domiciliul inculpatului C. A., nu a fost găsită nici o persoană, iar persoanele locatare ale blocului au declarat ca numitul C. A. nu mai locuiește la apartamentul sus-menționat de mai mulți ani - când a vândut această locuință. De asemenea, locatarii blocului au mai declarat că apartamentul în cauză a avut mai mulți proprietari de când numitul C. A. nu mai locuiește la această adresă. În continuare, la adresa din București, ., ., sect. 2, unde figurează ca locuind fără forme legale numitul C. A., nu a fost găsită nici o persoană, iar persoanele locatare ale blocului au declarat că la apartamentul 12 locuiește numita R. L. A. (concubina sus-numitului), însă aceasta frecventează foarte rar locuința, fiind văzută cam o dată pe săptămână. De asemenea, aceștia au declarat că numitul C. A. nu a mai fost văzut la adresă de anul trecut.
Totodată, Tribunalul la momentul sesizării cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a constatat faptul că, deși procurorului de ședință în susținerea sa verbală a făcut referire la dispozițiile art. 148 lit. a) din C.p.p, Judecătorul a apreciat că o astfel de susținere nu este fondată - la acel moment procesual, atât timp cât există posibilitatea ca inculpatul să locuiască în afara țării sau chiar în țară fără forme legale - din acest motiv neputând lua cunoștință de existența procesului penal în curs. De asemenea, a mai constatat și faptul că nici procurorul de caz nu a înțeles să își întemeieze această propunere și pe cazul prevăzut la art.148 alin.1 lit. a) C.proc.pen. și - oricum - procurorul de ședință nu a solicitat în mod expres la acel moment reținerea acestui temei pe lângă cel de la art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen.
La data de 07.01.2014 (ora 11,00), cu adresa nr. 187.116/07.01.2014, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul de Investigații Criminale au prezentat în fața judecătorului, pentru îndeplinirea procedurii prev. de art.152 alin.4 C.proc.pen. rap. la art.150 alin.2 C.proc.pen., pe inculpatul C. A., față de care, prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 13.02.2013, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării, emițându-se M.A.P. nr. 25/UP/13.02.2013 (fila 60).
Au fost atașate – în xerocopie – procesul verbal de depistare a inculpatului C. A. pe Aeroportul „Henri C.” din București, precum și fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 61, 62, 63).
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 07.01.2014 în temeiul dispozițiilor art. 152 alin. 4 din C.p.p. rap la art. 150 alin. 2 C.p.p. a fost constată îndeplinită procedura audierii inculpatului C. A. dispunându-se confirmarea MAP nr.25/UP/13.02.103 constatând că executarea mandatului de arestare preventivă a început la data de 07.01.2014 durata arestării preventive expirând la data de 05.02.2014 inclusiv.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2014 Tribunalul București Secția a II a Penală a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. A. în temeiul dis part. 300/1 din C.p.p.
Analizând cererea formulată de inculpatul C. A. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și în raport de dispozițiile legale în vigoare, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, s-a apreciat că scopul urmărit prin luarea măsurii arestării preventive se poate realiza, în acest stadiu procesual, si prin dispunerea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, pentru următoarele considerente:
S-a arătat că măsurile preventive reprezintă acea categorie a măsurilor procesuale prevăzute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertății de mișcare a inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată.
S-a mai arătat că, pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și în special cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale.
De asemenea, s-a arătat că necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenție în procesul penal își găsește temeiul în interferența manifestată între limitele fixate de lege, posibilitățile de executare a drepturilor subiective în cadrul ordinii juridice, determinate atât de cerințele generale ale dezvoltării societății cât și de trăsăturile specifice ale domeniului de relații la care se referă.
Cu titlu prealabil, Tribunalul a subliniat că o înțelegere corectă a principiului prezumției de nevinovăție este în sensul că acesta garantează protecția împotriva arbitrarului de care ar putea da dovadă organele judiciare în cursul procesului penal, întrucât ar fi lipsit de temei și uneori total opus realității ca o normă juridică să confere onestitate ireproșabilă cuiva. Persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală este susceptibilă de a fi supusă urmăririi penale sau judecății, dacă împotriva ei există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune.
Prin luarea acestor măsuri, Judecătorul urmărește asigurarea îndeplinirii de către părți și alte persoane a obligațiilor derivând din legea de procedură penală.
Avantajele și inconvenientele acestor măsuri de prevenție au fost cântărite prin raportare concretă la gravitatea faptei și periculozitatea infractorilor. Luarea măsurilor de prevenție față de inculpat este de natură a răspunde și unui alt imperativ general și anume ca toți membrii societății să poată beneficia de drepturile și libertățile lor prin înlăturarea pericolului ca până la pronunțarea unei condamnări definitive, cei ce au comis infracțiuni să nu mai poată comite astfel de fapte.
În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului C. A. pe mai departe, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual scopul măsurii preventive poate fi atins în continuare prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Totodată, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Conform dispozițiilor art. 218 al. 1 C.pr.pen, arestul la domiciliu se dispune dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 din C.p.p. și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 al. 1din C.p.p., iar la al. 2 al art. 218 din C.pr.pen. s-a prevăzut că aprecierea îndeplinirii condițiilor prev. de al. 1 se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.
De asemenea, s-a apreciat că aceste dispoziții din dreptul intern trebuie coroborate și cu dispozițiile art.5 paragraful 1 lit.f și paragraful 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată când instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea a observat că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Astfel, s-a reținut că articolul 5 par.1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.
S-a arătat că în hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, s-a apreciat că nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni. Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
Astfel, Tribunalul a reținut că există în continuare probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul dispozițiilor art.223 al.2 C.p.p. cu privire la săvârșirea de către inculpatul C. A. a faptelor care fac obiectul dosarului, sens în care Tribunalul a avut în vedere următoare mijloace de probă: declarațiile învinuiților/inculpaților în cauză, convorbirile și comunicările telefonice purtate între membrii grupărilor infracționale, comunicările electronice și traficul informațional/internet purtat de la conexiunile de internet utilizate în cauză, sesizările și documentațiile furnizate de către compania Ebay/Paypal, documentele și investigațiile obținute prin comisie rogatorie de la autoritățile judiciare din Germania, Ungaria, etc, precum și toate celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator.
Altfel spus, s-a apreciat că este îndeplinita condiția generala (de fond), privind existenta unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune (articolul 202 alineatul 1 din Codul de procedură penală).
În afara condiției generale menționate mai sus, la alegerea măsurii de prevenție, s-a apreciat că trebuie să se țină seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202, alineatul 1 teza finală și alin. 3 din Codul de procedură penală).
Scopul special al măsurii de prevenție a fost fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale.
În speța de față, s-a apreciat că scopul special al unei măsuri de prevenție constă în primul rând în crearea condițiilor unui contact permanent și sigur al organului judiciar cu inculpatul. Prin obligațiile stricte impuse în sarcina inculpatului prin măsura preventivă a arestului la domiciliu, Tribunalul a luat în considerare și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești si a administrării în continuare a probatoriului în prezenta cauză. S-a apreciat că acest scop special se subsumează scopului general al măsurilor de prevenție.
Gradul de pericol social al infracțiunii, ca un criteriu complementar, a fost apreciat ca fiind diferit de cel stabilit în legea penală. Pericolul social a rezultat din circumstanțele cauzei penale și poate fi diferit în cazul săvârșirii în situații deosebite, ale aceleiași infracțiuni. În speța de față, s-a apreciat că pericolul social este privit de judecător prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei.
La aprecierea măsurii preventive au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv, Tribunalul constatând că inculpatul C. A. are o vârstă tânără respectiv de 39 de ani, are o pregătire profesională medie care îi permite accesarea unui loc de muncă producător de venituri licite, are un domiciliu fiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens, se află în stare de arest preventiv de 12 luni (măsura arestării preventive fiind dispusă în lipsă la data de 13.02.2013 iar executarea efectivă a mandatului de arestare preventivă a început la data de 07.01.2014 prin prezentarea inculpatului), perioada fiind suficientă pentru a atrage atenția acestuia cu privire la conduita sa ulterioară, neexistând o presupunere rezonabilă că în situația în care ar fi pus în libertate inculpatul ar săvârși noi fapte de natură penală sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, chiar dacă au fost reținute în sarcina sa fapte grave.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că inculpatul poate fi integrat în mediul social, caracterizările aflate la dosarul cauzei fiind pozitive, neputându-se considera la acest moment procesual că acesta ar prezenta o stare de pericol pentru ordinea publică care să necesitate arestarea sa preventivă în continuare.
În prezenta cauză, tribunalul a reținut că, în vederea individualizării măsurii preventive apte a asigura atingerea scopului prev. de art.202 al.1 C.p.p. se impune a fi avută în vedere și durata estimată a finalizării cercetării judecătorești, or, în măsura în care cauza se apropie de finalizare, s-a apreciat că menținerea celei mai severe măsuri preventive ar fi în măsură să nu mai contribuie la buna desfășurare a procesului penal, menținerea detenției neputând fi dispusă în scopul administrării mijloacelor de probă.
În același timp, s-a apreciat că în procesul de individualizare a măsurii se mai impune a fi avută în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, constând în prezentarea sa la fiecare solicitare în fața organului judiciar învestit cu soluționarea cauzei în această etapă procesuală, aspect care a justificat presupunerea că, odată înlocuită măsura arestării preventive, nu va avea tendința de a se sustrage de la cercetarea judecătorească care continuă în cauză.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere și aspectul reținut de către judecătorul de drepturi și libertăți încă de la momentul formulării propunerii de luare a măsurii arestării preventive în lipsă a inculpatului, respectiv aspectul privind sustragerea acestuia aspect care a fost clarificat, constatându-se și menționându-se încă de la acel moment în încheierea de ședință de către judecătorul respectivei cauze că, deși procurorului de ședință în susținerea sa verbală a făcut referire la dispozițiile art. 148 lit. a) din C.p.p (vechiul cod de procedură penală), s-a apreciat că o astfel de susținere nu este fondată - la acel moment procesual, atât timp cât există posibilitatea ca inculpatul să locuiască în afara țării sau chiar în țară fără forme legale - din acest motiv neputând lua cunoștință de existența procesului penal în curs și de asemenea a mai constatat și faptul că nici procurorul de caz nu a înțeles să își întemeieze propunerea și pe cazul prevăzut la art.148 alin.1lit. a) C.proc.pen. și - oricum - procurorul de ședință nu a solicitat în mod expres la acel moment reținerea acestui temei pe lângă cel de la art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen.
Totodată, Tribunalul a reținut că, reacția opiniei publice nu poate să justifice, privită în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.
S-a apreciat că, într-adevăr, inculpatul este un posibil autor al unor infracțiuni deosebit de grave si se retine că este cunoscut cu antecedente penale – (acesta fiind condamnat pentru fapte de același gen în Danemarca), însă aceste elemente vor fi avut în vedere la individualizarea eventualei sancțiuni ce i-a fost aplicată în cauză. Însă, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual după ce au fost administrate marea majoritate a probelor, fiind audiați inculpați, martori, încuviințate înscrisuri, si efectuată expertiză tehnică criminalistică care nu mai poate fi influențată prin lăsarea în libertate a inculpatului, măsura arestării preventive, considerată a fi cea mai gravă din măsurile preventive reglementate de codul de procedură penală, afectând în cea mai mare măsură libertatea unei persoane, s-a apreciat că nu se mai impune în cauză, scopul procesului penal, putând fi atins și prin plasarea inculpatului în arest la domiciliu.
Tribunalul a reținut că față de gravitatea însemnată a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, față de contribuția concretă a inculpatului și durata arestului preventiv, la acest moment procesual măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzelor aduse și respectiv cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, în raport cu particularitățile cauzei, fiind o măsură preventivă destul de restrictivă, binevenită și de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, împiedicând pe inculpat să stingherească în vreun fel aflarea adevărului în cauză.
Astfel, Tribunalul, reținând că există suficiente indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul că inculpatul C. A. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, a apreciat că se justifică limitarea libertății de mișcare a inculpatului și exercitarea unui control adecvat prin măsura arestului la domiciliu, care să păstreze un echilibrul firesc între interesele particulare ale inculpatului și interesele generale ale societății, între care și acela de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care, prin reprezentantul său, a solicitat a se avea în vedere că nu sunt întrunite cerințele art.242 NC.p.p și mai mult această măsură nu este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal.
De asemenea, a apreciat că este important a se avea în vedere circumstanțele comiterii infracțiunilor respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronică, sprijinirea în orice formă a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, falsificarea instrumentelor de plată electronică, complicitate la fraudă informatică, fals material în înscrisuri oficiale, gravitatea acestora și nu în ultimul rând faptul că inculpatul a avut o contribuție esențială în activitatea infracțională.
A apreciat că este important aspectul referitor la faptul că inculpatul poseda cunoștințele, aparatura necesară pentru comiterea infracțiunilor și răspundea de confecționarea și tipărirea card-urilor clonă pentru ca acestea să fie cât mai reale.
A arătat că inculpatul este cel care s-a ocupat de falsificarea cărților de identitate cu ajutorul cărora ceilalți membri ai grupului infracțional se prezentau sub identități false pentru efectuarea operațiunilor frauduloase, precum și de comercializarea instrumentelor de plată electronică cu ajutorul cărora se falsificau card-urile.
Concluzionând, în raport de împrejurarea că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și de împrejurarea că măsura arestării preventive este singura aptă să asigure desfășurarea procesului penal în condiții optime, parchetul a solicitat admiterea prezentei contestații, cu consecința menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din C.pr.pen.
În acest context, instanța reține că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea și prelungirea duratei măsurii arestării preventive față de inculpatul C. A. subzistă în continuare și că acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, argumentele inculpatului în sensul inexistenței acestora fiind nefondate.
Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpatului rezultă din chiar aptitudinea faptelor pentru care este cercetat de a genera o stare de neliniște în rândul societății civile, timpul scurs de la data arestării preventive nefiind apt să epuizeze ecoul negativ al faptelor dată fiind gravitatea acestora.
Mai mult decât atât actele de urmărire penală efectuate și mijloacele de probă administrate până în acest moment nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 218 alin. 1 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a arestului la domiciliu ar fi necesară și suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În drept, s-a reținut în sarcina inculpatului C. A. săvârșirea infracțiunilor de infracțiuni: aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 323 C. pen, falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p., complicitate la fraudă informatică, prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu ref. la art. art. 1 pct. 11, constând în aceea că, la începutul anului 2011, numiții P. G. O. (zis „G.”) și T. E. au inițiat și au constituit alături de inculpatul N. C. D. (zis „G.” și „Gogo”), un grup infracțional organizat la care au aderat pe parcurs și numiții S. C. (zis „S.”) și G. M. (zis „C.”), grupare formată în vederea săvârșirii de infracțiuni, printre care și acelea de fabricare/confecționare și comercializare de echipamente artizanale pentru fraudarea și falsificarea de carduri bancare;grupul condus de P. G. O. a fost sprijinit în această perioadă și de către inculpații P. F., C. A., S. D. Ș. și B. G.. În cadrul grupului infracțional inculpatul C. A. a fost persoana care având cunoștințele și aparatura necesară asigura și răspundea de procesul de confecționare/falsificare a cardurilor clonă, respectiv inscripționarea pe carduri blank a datelor (exp: numere de carduri), obținute fraudulos de grupare prin skimming și totodată tipărirea/embosarea acestora, astfel încât să pară cât mai reale și asemănătoare din punct de vedere al aspectului exterior cu instrumentele de plată autentice. Inculpatul C. A. s-a implicat inclusiv în falsificarea cărților de identitate, cu ajutorul cărora membrii grupărilor se prezentau sub identități false cu ocazia efectuării operațiunilor financiare frauduloase. Preocuparea lui C. A. și sprijinirea grupării în ceea ce privește falsificarea de carduri bancare nu s-a oprit aici, acesta implicându-se și în activitatea infracțională a grupului constând în confecționarea și comercializarea de echipamente destinate fraudării instrumentelor de plată electronică, către gruparea lui Bijutescu C. F. și T. N. M., activitate petrecută începând cu luna octombrie 2011.
De asemenea, instanța apreciază că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor, gravitatea sporită a faptelor pe care inculpatul le-a săvârșit, potrivit indiciilor temeinice anterior prezentate, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței stării de pericol pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.
În acest context, instanța constată că în cauză nu au mai fost administrate alte mijloace de probă de natură a diminua, prin simpla trecere a timpului, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat, care a înțeles să se sustragă de la urmărire penală, fiind arestat în lipsă prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 13.02.2013, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării, emițându-se M.A.P. nr. 25/UP/13.02.2013 (fila 60). La data de 07.01.2014 (ora 11,00), cu adresa nr. 187.116/07.01.2014, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul de Investigații Criminale au prezentat în fața judecătorului, pentru îndeplinirea procedurii prev. de art.152 alin.4 C.pr.pen. rap. la art. 150 alin. 2 C.pr.pen., pe inculpatul C. A., acesta fiind depistat pe aeroportul „Henri C.” din București.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului C. A. se reține că acesta a fost arestat pe teritoriul orașului Copenhaga, la data de 20.05.2012, pentru implicare în infracțiuni de skimming (fraude cu carduri bancare). În urma pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul a fost încarcerat pe teritoriul Statului Danemarca, având de executat o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 3 luni de închisoare. Ulterior, acesta a fost eliberat. Astfel, la data de 18.01.2013, ofițerii de poliție din cadrul D.C.C.O., au fost informați de către lucrători din cadrul poliției daneze, cu privire la faptul că numitul C. A. a fost deportat în ziua de 10.01.2013, orele 20:20, din Copenhaga către București.
În ceea ce privește starea de pericol pentru ordinea publică instanța apreciază că acesta rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului relevat de importanța valorilor sociale deosebit de importante vătămate prin acțiunile săvârșite de acesta, numărul infracțiunilor presupus comise, precum și mobilul săvârșirii faptelor.
Singurele aspecte ce se impun a fi reevaluate la acest moment sunt reprezentate de caracterul proporțional și necesar al măsurii prin luarea în considerare a duratei de timp ce s-a scurs de la momentul luării acesteia.
În aprecierea caracterului proporțional, dar și necesar al măsurii arestării preventive, judecătorul de cameră preliminară va avea în vedere în principal jurisprudența CEDO în materie. Or, conform jurisprudenței Curții, evaluarea aspectului rezonabil al unei perioade de arestare nu se poate face in abstracto. Măsura în care este rezonabil ca un acuzat să rămână în arest se evaluează în fiecare caz, potrivit caracteristicilor speciale ale acestuia. Or, în condițiile în care mandatul de arestare preventivă a inculpatului a fost pus în executare începând cu data de 07.01.2014, nu se poate considera că motivarea inițială și-a pierdut relevanța în acest interval și nici că durata arestului preventiv a depășit un caracter rezonabil, având în vedere și diligența autorităților în desfășurarea procedurilor (a se vedea cauza G. E. împotriva României).
Astfel, temeiurile inițiale legate de necesitatea prezervării ordinii publice dată fiind gravitatea acuzației aduse, dar și necesitatea de a asigura bună desfășurare a procesului penal, apar în continuare ca justificând o necesitate reală de interes public în menținerea stării de arest în pofida prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul.
În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate de către inculpat nu sunt de natură a determina estomparea stării de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate, iar nu un beneficiu de care ar putea să se prevaleze un inculpat în situații precum cea din prezenta cauză.
Instanța apreciază ca durata arestului preventiv, începând cu data de 07.01.2014, nu depășește termenul rezonabil, termen care se apreciază si in funcție de complexitatea cauzei, numărul de persoane cercetate, multitudinea de acte de urmărire penală, în prezent cauza aflându-se pe rolul Tribunalului București.
Prin urmare, Curtea constată, că în mod greșit a apreciat instanța de fond că, pe de o parte, în cauză nu se impune înlocuirea arestării preventive dispuse față de inculpatul C. A. cu arestul la domiciliu, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei din urmă măsuri procesuale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului - aspecte de fapt prezentate pe parcursul prezentelor considerente - apreciază că arestul la domiciliu nu este suficient pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
În consecință pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea, în temeiul art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - . ședință din 29.01.2015 a Tribunalului București - Secția I Penală, va desființa în parte încheierea penală contestată, și rejudecând pe fond, va respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. A. de înlocuire a măsurii preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei și, în baza art. 275 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - . ședință din 29.01.2015 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Desființează în parte încheierea penală contestată, și rejudecând pe fond:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. A. de înlocuire a măsurii preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
Președinte,
C. S.
Grefier,
D. P.
Red.C.S.07.04.2015
Thred.V.D./5 ex.
T.B.S.1- jud.L.C.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
