Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 111/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 74990/3/2011*/a1
Dosar nr._
(Număr în format vechi 633/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.111/C
Ședința publică din data de 24.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: RADU ADINA ADRIANA
GREFIER: B. L.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpata M. A. E. împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 1*.
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc la data de 20.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea la data de 23.02.2015 și, ulterior, a amânat pronunțarea la data de 24.02.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 1*, în baza art. II alin.2 din O.U.G. nr.82/2014 coroborat cu art.399 alin.10 NCpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate față de inculpații N. Stejarel și M. A. E. prin încheierea din data de 16.05.2014.
A fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar și au fost respinse cererile de revocare formulate de inculpați, ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că, în cauză, se impune menținerea, măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpați, în considerarea următoarelor aspecte:
Măsurile preventive reprezintă acea categorie a măsurilor procesuale prevăzute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea și menținerea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertății de mișcare a inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată.
Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și, în special, cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale.
Necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenție în procesul penal își găsește temeiul în interferența manifestată între limitele fixate de lege, posibilitățile de executare a drepturilor subiective în cadrul ordinii juridice, determinate atât de cerințele generale ale dezvoltării societății cât și de trăsăturile specifice ale domeniului de relații la care se referă.
Cu titlu prealabil, Tribunalul a subliniat că o înțelegere corectă a principiului prezumției de nevinovăție este în sensul că acesta garantează protecția împotriva arbitrarului de care ar putea da dovadă organele judiciare în cursul procesului penal, întrucât ar fi lipsit de temei și uneori total opus realității ca o normă juridică să confere onestitate ireproșabilă cuiva. Persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală este susceptibilă de a fi supusă urmăririi penale sau judecății, dacă împotriva ei există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune.
Prin menținerea acestor măsuri, s-a urmărit asigurarea îndeplinirii de către părți și alte persoane a obligațiilor derivând din legea de procedură penală.
În prezenta cauză, Tribunalul a reținut că există probe care sunt în măsură să determine o suspiciune rezonabilă în sensul comiterii de către inculpatii N. S. și M. A. E. a infracțiunilor pentru care sunt cercetati, fapt ce rezultă din: declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor N. G., B. S. A., T. E., R. N., C. G., P. C., P. I., Ș. B. F., M. A. D., M. M., M. T., Latco M., D. G., Z. G., D. C., C. A., A. D., A. D., P. Getuța, M. R., A. I. D., Ș. Ș., M. M., S. Dionisiu, F. A., B. F., C. V. M. T., B. K., Markus I., O. I. M., D. B., Domokoș E., P. H. A., R. M., J. M., V. P., V. M., M. C., C. L., C. I., P. A., A. V., reclamațiile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cauză, fotografiile și celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală, notele de redate a înregistrărilor telefonice și declarațiile inculpaților.
Altfel spus, este îndeplinită condiția generală (de fond), privind existenta unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpați au săvârșit infracțiuni (articolul 202 alineatul 1 din Codul de procedură penală).
Raportat la cerințele de proporționalitate prev. de art. 202 alin.3 NCpp, s-a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar este necesar a fi menținută pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, conform celor susmenționate, în cazul celor doi inculpați.
În afara condiției generale menționate mai sus, la alegerea măsurii de prevenție ce a fost luată în cauză și menținută, trebuie să se țină seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202, alineatul 1 teza finală și alin. 3 din Codul de procedură penală).
Scopul special al măsurii de prevenție este fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale.
Bunăoară, în speța de față, scopul special al unei măsuri de prevenție constă în primul rând în crearea condițiilor unui contact permanent și sigur al organelor judiciare cu inculpații. Prin obligațiile stricte impuse în sarcina inculpaților prin luarea si menținerea acestei măsuri, Tribunalul a luat în considerare și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal în continuare, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților.
Tribunalul a apreciat că menținerea față de inculpați, a măsurii preventive a controlului judiciar, este necesară, având în vedere periculozitatea inculpaților care rezulta din gravitatea faptelor pe care, potrivit probatoriului administrat în cauză, aceștia le-au săvârșit. Astfel, aceștia ar fi desfășurat o activitate de încălcare în mod grav a contractelor de muncă-prin înșelăciune cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în scopul exploatării prin executarea unei munci cu încălcarea normelor privind aceste condiții-prin intermediul societăților comerciale ce aveau ca obiect principal de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă în străinătate, recrutând persoane de pe raza mai multor județe din România, cărora le-au oferit locuri de muncă în Cehia, Spania, Italia, Germania, împrejurări care, produc indignare în rândul opiniei publice.
În speța de față, măsura preventivă a controlului judiciar, cu precizarea clară a motivelor de menținere a acestei măsurii, nu aduce atingere, la momentul procesual analizat, în mod nejustificat, drepturilor inculpaților, întrucât nu se poate considera că necesitatea de a impune această măsură se va diminua inevitabil prin trecerea timpului. Tribunalul a apreciat ca fiind păstrat un just echilibru între cerințele de interes general și drepturile reclamantului, în prezenta cauză nu are loc încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă legiuitorul a stabilit că, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua și menține una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu exigențele europene în materie.
Tribunalul a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar este în continuare proporțională cu gravitatea faptelor imputate și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, acesta fiind motivul pentru care anterior în cauză măsura controlului judiciar a fost luată. Totodată, judecătorul fondului a reținut că față de gravitatea însemnată a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și față de contribuția concretă a fiecărui inculpat, menținerea măsurii controlului judiciar în continuare este binevenită și de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal pe mai departe, împiedicând inculpații să stingherească în vreun fel aflarea adevărului în cauză.
Constatând că, în cauză, există suficiente indicii temeinice, judecătorul fondului a apreciat că în continuare se justifică limitarea libertății de mișcare a inculpaților și exercitarea unui control judiciar adecvat, care să păstreze un echilibrul firesc între interesele particulare ale inculpatului și interesele generale ale societății, între care și acela de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil.
Având în vedere gravitatea faptelor pe care, potrivit indiciilor temeinice, inculpații le-au comis, și care nu este influențată de trecerea timpului, Tribunalul a apreciat că se impune ca inculpații să se afle în continuare sub imperiul măsuri preventive a controlului judiciar, care presupune interdicția de a lua legătura, controlul judiciar oferind această posibilitate, în acest fel reducându-se la minim riscul împiedicării stabilirii adevărului în cauză. De asemenea, limitarea libertății de mișcare a acestora la teritoriul țării, constituie o modalitate de a-i păstra pe cei doi inculpați la dispoziția autorităților statului, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație inculpata M. A. E., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii controlului judiciar.
S-a arătat că este inadmisibilă menținerea măsurii preventive raportat la cele două temeiuri de drept invocate, respectiv art.II alin. 2 din O.U.G. nr.82/2014, care se referă la luarea, prelungirea sau menținerea măsurilor preventive, în cursul judecății, coroborate cu dispozițiile art.399 pct.10 Cod procedură penală, normă juridică specială, de strică interpretare și aplicare, ce constă în faptul că de la pronunțarea hotărârii și până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat. S-a menționat că dispozițiile art. 399 alin. 10 Cod procedură penală nu fac referire la menținerea unei măsuri preventive, apreciind, astfel, că nu se poate adăuga la lege, în sensul menținerii unei măsuri preventive după soluționarea în fond a cauzei, iar asupra măsurilor preventive judecătorul fondului s-a pronunțat o dată cu pronunțarea sentinței.
Pe fondul contestației, s-a precizat că măsura controlului judiciar a fost instituită în anul 2011, fiind prelungită și menținută pe tot parcursul judecății în fond a cauzei, pronunțându-se o sentință, iar prin această hotărâre, pentru a se justifica menținerea în continuare a acestei măsuri, era necesar să existe probe, din care să rezulte riscul de sustragere al inculpatei ori că, o dată pusă în libertate, aceasta ar putea să săvârșească alte infracțiuni sau ar influența în vreun fel desfășurarea procesului penal.
S-a mai arătat că inculpata a beneficiat, inclusiv pe parcursul judecății în fond, de învoiri de a se deplasa inclusiv în străinătate, pentru rezolvarea unor chestiuni strict de natură profesională.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 10 C.p.p., după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive, cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.
La data de 15.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial, OUG nr. 82/2014, care la art. II prevede faptul că ,,în termen de 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, (…) instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea menținerea sau revocarea măsurii preventive” .
Prin sentința penală nr. 2809/10.12.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpata M. A. E..
La momentul intrării în vigoare a OUG nr. 82/2014, se pronunțase sentința penală mai sus menționată, dosarul nefiind înaintat instanței de apel, astfel că, în materia măsurilor preventive, devin incidente dispozițiile art. 399 alin.10 Cpp.
În mod legal, instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar raportat la dispozițiile art. II alin.2 din OUG nr. 82/2014, care sunt imperative cu privire la o astfel de verificare în termen de 60 de zile de la . respectivei ordonanțe.
Astfel, s-a invocat faptul că este inadmisibilă menținerea măsurii preventive după pronunțarea hotărârii și până la sesizarea instanței de apel, întrucât stadiul procesual al judecății este depășit, art. II alin.2 din OUG nr. 82/2014 referindu-se la verificarea măsurii preventive de către instanță ,,în cursul judecății”, susținere care nu poate primită, tocmai având în vedere aceste norme tranzitorii.
În mod corect, judecătorul fondului a constatat că măsura controlului judiciar luată față de contestatoarea-inculpată este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și justifică menținerea acestei măsuri.
Menținerea măsurii preventive a controlului judiciar este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cpp, având în vedere gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpată, aceasta încălcând în mod grav contractele de muncă, prin înșelăciune cu privire la condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, în scopul exploatării prin executarea unei munci cu încălcarea normelor privind aceste condiții, prin intermediul societăților comerciale ce aveau ca obiect principal de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă în străinătate, recrutând persoane de pe raza mai multor județe din România, cărora le-a oferit locuri de muncă în Cehia, Spania, Italia, Germania.
Măsura preventivă este proporțională și necesară bunei desfășurări a procesului penal, în scopul împiedicării sustragerii inculpatei și al prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni.
De asemenea, durata măsurii controlului judiciar nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și stadiul procesual.
Respectarea cu strictețe a obligațiilor impuse pe durata măsurii nu poate constitui un motiv de a nu o mai supune pe inculpată, în continuare, unei supravegheri, ci denotă faptul că aceasta a avut o conduită corespunzătoare și nu se sustrage cu rea-credință de la obligațiile stabilite.
În situațiile în care este necesară părăsirea temporară a teritoriului României, inculpata poate solicita încuviințarea instanței, aceasta procedând astfel, fiindu-i permis să plece din țară.
Faptul că inculpata s-a întors de fiecare dată în țară nu constituie un motiv temeinic care să determine revocarea măsurii controlului judiciar și nu poate fi invocată în favoarea sa, întoarcerea în țară fiind o obligație instituită de instanța care i-a acordat acest beneficiu și nu o opțiune a inculpatei .
Restricțiile impuse prin măsura preventivă, prin prisma interdicțiilor legale stabilite, sunt normale, reprezentând măsuri necesare într-o societate democratică, în vederea prevenirii faptelor penale și pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, astfel cum s-a statuat constant atât în practica CEDO cât și în cea a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, se cuvine menționat că restrângerile stabilite nu reprezintă o încălcare a drepturilor constituționale vizând dreptul la un proces echitabil, dreptul la liberă circulație, prezumția de nevinovăție, deoarece acestea se circumscriu scopului măsurii preventive, astfel cum este acesta definit în cuprinsul art. 202 alin.1 Cpp.
În consecință, în baza art. 206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata M. A. E. împotriva încheierii din data de 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 1*.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatoarea-inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata M. A. E. împotriva încheierii din data de 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 1*.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatoarea-inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE
A. A. R.
GREFIER
L. B.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/20.03.2015
jud.M.B.-Tribunalul București-S.I.Penală
← Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 185/2015. Curtea... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
---|