Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 6109/299/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 4913/2014)
R.
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 185/A
Ședința publică din data de 06.02.2015
Completul constituit din
Președinte: R. A. A.
Judecător: M. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, de asiguratorul S.C. E. R. asigurare Reasigurare S.A. și de părțile civile V. S. N., V. A. M. și V. G. împotriva sentinței penale nr. 769/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 06.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 769/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 386 Cpp, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului, formulată de procuror, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969, în infracțiunea prev. de art. art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal din 1969.
În baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul L. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 999 și urm. vechiul cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și a fost obligat inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 98.128,04 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 rap. la art. 397 Cod procedură penală și art. 998-999 C.civ. anterior, au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile V. G., V. A. M., V. S. N. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească acestora următoarele sume:
- 33.858.09 lei daune materiale și 50.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. A. M.;
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. G.,
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. S. N..
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din O.U.G. nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul S.C. E. Romania Asigurare Reasigurare S.A. la plata acestor sume datorate de către inculpatul L. C. către părțile civile S. C. de Urgență București, V. G., V. A. M., V. S. N., respectiv:
- 33.858.09 lei daune materiale și 50.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. A. M.;
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. G.,
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. S. N..
În baza art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20 decembrie 2012, în jurul orei 14,45, inculpatul L. C. a condus autoturismul marca Toyota Hilux, cu număr de înmatriculare_, în București, pe . Piața Victoriei către . la intersecția cu . în coliziune cu autoturismul marca Citroën, cu număr de înmatriculare_ care se deplasa în sens opus, urmare accidentului rezultând avarierea mai multor vehicule și vătămarea corporală a pietonului V. E. care se afla în traversarea regulamentară a străzii și care a decedat ulterior, la data de 2 februarie 2013, la spital, ca urmare a leziunilor suferite.
S-a reținut că dinamica producerii accidentului este explicată prin raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 100 – 111 dup), care reține că în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, autoturismul Citroën, înmatriculat cu nr._, condus de martorul N. F., circula pe . de mers dinspre . Piața Victoriei.
Când a pătruns în . culoarea verde a semaforului a fost surprins de apariția autoturismului Toyota Hilux, înmatriculat cu nr._, condus de inculpat, care a efectuat virajul la stânga din sensul opus, prin partea vehiculelor care erau oprite la nivelul intersecției. Ca urmare a acestei manevre a inculpatului, a avut loc impactul dintre cele două autoturisme, iar autoturismul Toyota a fost proiectat într-o mișcare de rotație în sens invers trigonometric, lovind cu laterala din stânga spate pietonul V. E., care traversa . verde a semaforului destinat pietonilor.
Expertiza tehnică a concluzionat faptul că dinamica producerii accidentului coroborată cu diagrama de funcționare a semafoarelor relevă că inculpatul a pătruns în intersecție cu autoturismul Toyota la semnalul de culoare roșie a semaforului amplasat pe sensul său de mers, situație în care a determinat starea de pericol.
Totodată, s-a stabilit că accidentul putea fi evitat de inculpat dacă ar fi respectat semnificația semaforului și nu pătrundea în intersecție la culoarea roșie.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A_, a rezultat că decesul victimei a fost violent și s-a datorat insuficienței organice multiple consecința unui traumatism cu fractură cominutivă de aripă iliacă stânga, fractură ram ischio-pubian lateral, disjuncție pubiană.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, fiind prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 având corespondent în dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Sub aspectul încadrării în drept a faptei comise, instanța de fond a analizat, în prealabil, în baza art. 386 Cpp, solicitarea procurorului de ședință de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 cu aplic art. 5 alin. 1 Cp.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.din 1969, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 2 și 7 ani.
Potrivit noii reglementari, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de ucidere din culpă în modalitatea reținută în sarcina inculpatului au rămas neschimbate, conform art. 192 alin. 1 și 2 Cp.
Prin urmare, având în vedere faptul că, deși legea nouă păstrează aceleași limite de pedeapsă în privința infracțiunii de ucidere din culpă în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, în privința modalității de executare s-au reglementat condiții mai severe.
Având în vedere faptul că noua reglementare nu mai reține instituția suspendării condiționate a pedepsei, instanța de fond a apreciat că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului din acest punct de vedere, astfel că schimbarea încadrării juridice s-a rezumat la păstrarea temeiului prevăzut de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal din 1969, dar cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1 și 2, gradul de pericol social concret al infracțiunilor dat de împrejurările în care a fost comisă și de urmările produse - inculpatul nu a respectat normele privind regimul circulației cauzând astfel un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane și rănirea altor 3, relațiile sociale încălcate referitoare la dreptul la viață, integritatea fizică a persoanei și siguranța circulației rutiere, de circumstanțele personale ale inculpatului: acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii, este căsătorit, pensionar, a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite și a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de 81 Cod penal din 1969, astfel că pedeapsa a fost suspendată condiționat, întrucât prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal din 1969, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că, în termen legal, persoanele vătămate V. G., V. A. M. și V. S. N. s-au constituit părți civile, după cu urmează: V. A. M. a solicitat suma de 33.858.09 lei daune materiale și 100.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, V. G. și V. S. N. câte 100.000 euro reprezentând despăgubiri morale.
Unitatea sanitară a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei totale de 98.128,04 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei după producerea accidentului rutier.
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială, din coroborarea acestora, instanța de fond constatând că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil (aplicabile în cauză): fapta ilicită a inculpatului, prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli cu spitalizarea– efectuate de unitatea sanitară și cu analizele, medicația,cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu pomenirile) și moral suferite de părțile civile, fiul fiica și soțul supraviețuitor al victimei, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de vătămarea integrității corporale a victimei și internarea acesteia în unitatea sanitară și ulterior de decesul acesteia), vinovăția dovedită a inculpatului, care a acționat din culpă.
Instanța de fond a apreciat că partea civilă V. A. M. a făcut dovada cheltuielilor efectuate conform înscrisurilor depuse la filele 78 – 122.
În atare situație, instanța de fond a apreciat asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părții civile V. A. M. și a luat în calcul, pe lângă înscrisurile depuse și declarația martorului audiați sub aspectul laturii civile și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate victimei anterior decesului acesteia.
Instanța a apreciat că partea civilă V. A. M. a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 33.858.09 lei.
În privința daunelor morale solicitate de părțile civile, judecătorul fondului a apreciat că principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește.
În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Instanța de fond a reținut că prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă deduse judecății, părților civile le-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, a mamei, respectiv a soției, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei.
Astfel, consecințele negative suferite de către părțile civile în plan psihic și afectiv, cauzate de pierderea unei rude apropiate sunt de netăgăduit, fiind totodată de notorie suferința provocată de o astfel de pierdere.
În raport cu toate aceste criterii, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de părțile civile, instanța de fond le-a considerat ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate practic la o „comercializare a sentimentelor de afecțiune", motiv pentru care au fost admise, în parte, pretențiile părților civile, privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont de aspecte precum legăturile de rudenie ale părților civile cu victima, relațiile afective existente între acestea, a concluzionat că sumele de 50.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceștia.
Pe baza deconturilor depuse, partea civilă S. C. de Urgență București a făcut dovada prejudiciului, astfel că acțiunea acestuia a fost apreciată ca întemeiată și obligat inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 98.128,04 lei, cu titlu de daune materiale.
Instanța de fond a reținut că, la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul se afla în timpul serviciului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acesta conducea autoturismul asupra căruia angajatorul deținea dreptul de utilizare, conform contractului de comodat nr.105/22.11.2011. Față de acest aspect, s-a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 998 și următoarele din codul civil, în vigoare la data producerii accidentului privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
De asemenea, s-a constatat că autoturismul condus de inculpat era asigurat RCS conform poliței RO/16/H16/DV cu nr._, valabilă la momentul producerii accidentului, astfel că, față de normele incidente, instanța de fond a obligat pe asiguratorul de răspundere civilă la plata sumelor la care a fost obligat inculpatul.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, asiguratorul S.C. E. R. Asigurare Reasigurare S.A. și părțile civile V. S. N., V. A. M. și V. G..
P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii atacate, aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1 Cp din 1969, schimbarea temeiului admiterii acțiunilor civile în sensul incidenței Codului civil din 2011, admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate de părțile civile V. S. N., V. A. M. și V. G., precum și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata despăgubirilor civile către partea civilă S. C. de Urgență București.
În motivele de apel, s-a arătat că modalitatea de individualizare a executării pedepsei este insuficientă sub aspect sancționator, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin durata termenului de încercare și prin măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, fiind de natură a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. S-a menționat că suferințele determinate de tragica pierdere a victimei justifică acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.
Asiguratorul S.C. E. R. Asigurare Reasigurare S.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii atacate și diminuarea daunelor morale și materiale acordate părților civile V. S. N., V. A. M. și V. G..
În motivele de apel, s-a arătat că sumele reprezentând contravaloarea biletelor de avion pe ruta București-Londra în cuantum total de 1185,47 GBP și 2115 lei, precum și cheltuielile reprezentând ,,diferența funerală”-200 GBP sau ,,parastas și transport pentru următorii 5 ani”-2000 GBP nu reprezintă cheltuieli care să se încadreze în categoria cheltuielilor la care este obligată societatea de asigurări. S-a precizat că o parte din documentele justificative se referă la alte persoane, iar, referitor la daunele morale, s-a menționat că acestea trebuie să fie stabilite conform principiului proporționalității și justului echilibru.
Părțile civile V. S. N., V. A. M. și V. G. au solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, admiterea acțiunii civile și obligarea asiguratorului la plata sumei de câte 100.000 euro către fiecare, cu titlu de daune morale.
În motivele de apel, s-a arătat că daunele morale pretinse sunt consecința suferinței sufletești și a traumei încercate de soțul și cei doi copii ai victimei, căsătoria victimei având o durată de 40 ani, existând o legătură puternică de afecțiune între părțile civile și victimă.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de asiguratorul S.C. E. R. Asigurare Reasigurare S.A. sunt fondate iar apelurile declarate de părțile civile V. S. N., V. A. M. și V. G. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, în raport de legea penală mai favorabilă, din probele administrate rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului L. C. cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, la data de 20.12.2012, în jurul orei 14,45, inculpatul a condus autoturismul marca Toyota Hilux, cu număr de înmatriculare_, în București, pe . Piața Victoriei către . la intersecția cu . în coliziune cu autoturismul marca Citroën, cu număr de înmatriculare_ care se deplasa în sens opus, urmare accidentului rezultând avarierea mai multor vehicule și vătămarea corporală a pietonului V. E. care se afla în traversarea regulamentară a străzii și care a decedat ulterior, la data de 02.02.2013, la spital, ca urmare a leziunilor suferite.
Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, modul și împrejurările de comitere, precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră, fiind aplicate dispozițiile art. 396 alin.10 Cpp, și care nu este cunoscut cu antecedente penale, această pedeapsă fiind aptă să contribuie la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, făcând aplicarea dispozițiilor art. 81 Cp din 1968.
Solicitarea Parchetului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 86 ind.1 Cp din 1968, nu poate fi primită, față de persoana inculpatului, nejustificându-se instituirea unui termen de încercare mai mare sau a unor măsuri de supraveghere și obligații pe durata termenului de încercare.
Referitor la criticile formulate pe latură civilă, Curtea constată că prima instanță a omis să oblige inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. C. de Urgență București a sumei de 98.128, 04 Iei, deși a reținut solidaritatea în privința despăgubirilor acordate celorlalte părți civile, inculpatul săvârșind fapta în timpul serviciului.
De asemenea, Curtea constată că, în cauză, temeiul de drept al acordării despăgubirilor civile este cel prevăzut de Noul Cod civil, sub imperiul căruia a fost săvârșită fapta dedusă judecății.
Curtea reține că partea civilă V. A. M. a efectuat cheltuieli cu îngrijirea și medicația victimei, cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu parastasele, precum și cheltuieli cu deplasarea din Anglia, în această perioadă, luându-și concediu fără plată, acestea fiind dovedite, însă va înlătura din cuantumul despăgubirilor materiale acordate de către prima instanță, cheltuielile privind biletele de avion pe ruta Londra-București dus-întors în perioada 24.01._14, perioadă ulterioară decesului victimei, precum și cheltuielile estimate pentru următorii 5 ani privind parastasele și transportul.
Referitor la daunele morale, Curtea apreciază că se impune reducerea acestora.
Este de necontestat că accidentul rutier a provocat părților civile V. S. N., V. A. M. și V. G. suferințe fizice și psihice, date fiind perioada îndelungată de spitalizare și apoi, decesul victimei, având în vedere legăturile puternice de afecțiune dintre soț, copii și victimă, însă, chiar dacă evaluarea prejudiciului moral este mai greu de realizat, față de circumstanțele în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii și urmările grave pe care le-a avut, la stabilirea cuantumului daunelor se au în vedere principiul proporționalității, echității și reparării integrale a pagubei, dar și împrejurarea că sumele de bani stabilite cu acest titlu nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză .
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate .
Prin urmare, Curtea apreciază ca acordarea sumelor de 25.000 euro, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. A. M., 50.000 euro, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. G. și 25.000 euro, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. S. N., reprezentând daune morale, constituie o justă reparație a prejudiciului moral cauzat, fiind de natură a compensa suferințele psihice și fizice.
În consecință, în baza art. 421 pct. 2 Iit. a C.p.p. va admite apelul declarat de Ministerul Public — P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de apelantul asigurator de răspundere civilă delictuală . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr. 769/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Va admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București și va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente .. Ia plata sumei de 98.128, 04 Iei.
Va admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile V. G., V. A. M., V. S. N. și va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente .. să plătească acestora următoarele sume:
- 21.708 Iei daune materiale și 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. A. M.;
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. G.,
- 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. S. N..
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, va obliga asigurătorul S.C. E. Romania Asigurare Reasigurare S.A. Ia plata acestor sume datorate de către inculpatul L. C. către părțile civile S. C. de Urgență București, V. G., V. A. M., V. S. N., respectiv:
- 98.128, 04 Iei către partea civilă S. C. de Urgență București
-21.708 lei daune materiale și 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. A. M.;
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. G.,
- 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. S. N..
Va menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții părți civile V. G., V. A. M., V. S. N. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe fiecare apelant parte civilă V. G., V. A. M., V. S. N. la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelul asiguratorului de răspundere civilă delictuală și al Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 Iit. a C.p.p. admite apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC — P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și de apelantul asigurator de răspundere civilă delictuală . REASIGURARE SA împotriva sentinței penale nr. 769/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente .. Ia plata sumei de 98.128, 04 Iei.
Admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile V. G., V. A. M., V. S. N. și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente .. să plătească acestora următoarele sume:
- 21.708 Iei daune materiale și 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. A. M.;
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. G.,
- 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de Ia data plății, către partea civilă V. S. N..
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, obligă asigurătorul S.C. E. Romania Asigurare Reasigurare S.A. Ia plata acestor sume datorate de către inculpatul L. C. către părțile civile S. C. de Urgență București, V. G., V. A. M., V. S. N., respectiv:
- 98.128, 04 Iei către partea civilă S. C. de Urgență București
- 21.708 lei daune materiale și 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. A. M.;
- 50.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. G.,
- 25.000 euro daune morale, în echivalent în Iei Ia cursul BNR de la data plății, către partea civilă V. S. N..
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții părți civile V. G., V. A. M., V. S. N. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe fiecare apelant parte civilă V. G., V. A. M., V. S. N. la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelul asiguratorului de răspundere civilă delictuală și al Ministerului Public rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. A. M. R.
GREFIER
C. G.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.13/04.03.2015
jud.M.A.C.-Jud.Sect.1
| ← Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
