Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 413/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 8026/3/2015/a9
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(2996/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 413/C
Ședința publică de la 20 august 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. N.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat de procuror C. A..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul D. V. împotriva încheierii de ședință din 10 august 2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul inculpat in stare de arest si asistat de apărător ales, avocat Cerneschi I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București – Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
In susținerea contestației, arată că odată cu trecerea timpului, s-au modificat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv, raportat la gravitatea faptei. Solicită a se avara în vedere înlocuirea măsurii arestării preventive raportat la modul de comitere a faptei, în sensul că nu inculpatul este autorul infracțiunii deduse judecății. Solicită a se avea in vedere că a existat un scandal intre rude, a fost urmărit de coinculpați și a fost atacat, situație în care a ripostat. In continuare, arată că cel pe care îl apără a formulat un denunț pentru a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și apreciază că, cu toate că subzistă probele din care rezultă că a participat la o faptă de natură penală, la acest moment nu există probe din care să rezulte că plasarea in arest la domiciliu inculpatul ar induce un sentiment de insecuritate în rândul populației. In încheiere, mai precizează că acesta realiza venituri licite la momentul comiterii infracțiunii si are un copil minor în întreținere, care la acest moment se află în grija rudelor.
Conchizând, solicită admiterea contestației astfel cum a fost susținută.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată. Arată că cererea inculpatului a fost formulată la doar 10 zile după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive, când s-au invocat aceleași chestiuni, cenzurate de instanță. Nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt, există doar o apreciere a apărării, ce a fost formulată atât in faza de urmărire penală, cât și în faza de cameră preliminară, iar in acest stadiu procesual, gravitatea faptelor ce se impută inculpatului și antecedența penală sunt elemente care duc la concluzia că măsura preventivă a arestului este justificată, rezonabilă și proporțională, motiv pentru care contestația este nefondată.
În replică, apărătorul contestatorului inculpat arată că este adevărat că cererea de înlocuire a fost formulată la scurt timp după rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive, dar la acel moment nu exista adresa trimisă de P. de pe lângă Tribunalul București referitor la denunțul formulat de inculpat. De asemenea, solicită a se avea in vedere certificatele ale părților vătămate depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că nu a fost pusă în pericol viața acestora
Contestatorul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației astfel cum a fost susținută de apărătorul său. Mai arată că este arestat de 10 luni, are un copil minor în întreținere, iar soția sa este de asemenea arestată. Mai susține că este foarte bolnav, era singurul din familie care realiza venituri licite și nu a lovit pe nimeni cu cuțitul sau cu bâta.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din data de 10.08.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul D. V..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.08.2015 în dosarul penal nr._ 15, inculpatul D. V., prin apărătorul său ales, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În motivarea cererii, în esență, s-a arătat că‚ Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca principiu că în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol social grav (cauza Contrada c. Italiei, hotărârea din 14 ianuarie 1997; cauza Dinler c. Turciei, hotărârea din 31 mai 2005), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate sa apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier c. Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
In speța, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12.11.2014, dată de la care această măsură a fost prelungită si respectiv menținută până în prezent.
Instanța de judecata ar trebui sa analizeze luarea măsurii arestului la domiciliu si prin prisma atitudinii inculpatului pe parcursul procesului, cat si raportat la prevederile art. 202 alin. 1 C.p.p. care reglementează in mod expres când se poate lua o măsură preventivă, faptul că inculpatul a recunoscut faptele in maniera in care acesta le-a săvârșit, a avut o atitudine cooperanta in dosar, cat si in alte dosare penale in acest sens formulând un denunț materializat până la această dată .
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Slezevicius c. Lituaniei; cauza T. c. României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penala se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului si comportamentul autorităților.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului, nu se poate aprecia în niciun caz ca aceasta a avut o atitudine nesincera pe parcursul urmăririi penale.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoana privata de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii in detenție. Totuși, după o anumita perioada de timp, ea nu mai este suficienta, fiind necesar ca instanțele sa aducă alte motive care sa justifice continuarea privării de libertate.
Sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al măsurii arestării preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 din Convenție si în situația in care instanțele naționale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotararea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotararea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotararea din 4 octombrie 2005 ).
În cauză s-a constatat că, la finalul unei perioade de detenție preventivă îndelungată, nu mai subzistă condiția conform căreia lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publica, nu se poate reține nici faptul că în cauză nu a debutat cercetarea judecătoreasca, atât timp cât autoritățile nu au adus probe concrete prin care să dovedească că inculpatul ar putea influența procesul penal, sens în care temeiurile avute în vedere la luarea și, respectiv, prelungire până în prezent a acestei masuri s-au schimbat, iar în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care sa conducă la incidența altor temeiuri ce ar impune menținerea inculpatului in stare de arest. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garanții care sa asigure prezentarea persoanei în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 15.07.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală (file 196-201, vol. II, d.i.), pronunțată în prezentul dosar, în temeiul art. 362 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. V. zis L. și s-a menținut această măsură.
Prin decizia penală nr. 410/CO din data de 24.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 15/a8, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. V. împotriva încheierii din data de 15.07.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ 15 (fișă ecris – file 214-215, vol. II, d.i.).
După cum se observă din încheierea de ședință din data de 15.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 15 (file 196-201, vol. II, d.i.), la pronunțarea asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, respectiv asupra menținerii arestării preventive, Tribunalul, la solicitarea inculpatului D. V., a avut în vedere inclusiv aplicarea unei măsuri preventive mai blânde, cum este cea a arestului la domiciliu (solicitată de inculpat, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură penală și în prezenta cerere) sau a controlului judiciar (fila 199 verso, vol. II, d.i.).
Prezenta cerere formulată de inculpat, întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a fost înregistrată pe rolul instanței la doar nouă zile și este supusă analizei la șaptesprezece zile de la data analizării situației juridice a petentului inculpat D. V. de către instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării contestațiilor formulate împotriva încheierii din data de 15.07.2015 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțate în dosarul nr._ 15, când a hotărât menținerea arestării preventive a acestuia.
Și în acel cadru procesual (a se vedea fila 196 verso, d.i.), apărările formulate de petentul inculpat D. V. pe circumstanțele sale personale au fost aduse la cunoștința judecătorului, fără ca între timp să mai fi intervenit vreun element de noutate.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestație, motivele acesteia fiind reținute în practicaua prezentei.
Examinând încheierea contestată, Curtea constată următoarele:
S-a reținut corect că la momentul ultimei verificări situația de fapt nu a cunoscut modificări în intervalul de timp scurs. Nici conduita procesuală a petentului inculpat nu s-a modificat în intervalul de aproximativ trei săptămâni scurs de la analizarea contestațiilor formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive de către instanța de control judiciar, astfel că nici sub acest aspect nu se poate reține un element de noutate care să conducă la aprecierea că o măsură mai ușoară, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar solicitate de către inculpat, ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește starea de sănătate invocată de inculpat, Tribunalul a reținut pe de o parte că aceasta a fost cunoscută de judecătorii/instanțe (fond și contestație) învestiți cu soluționarea cererilor vizând arestarea preventivă, iar pe de altă parte, inculpatul poate beneficia, conform art. 240 Cod procedură penală, de tratament medical sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății în condițiile în care afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Totodată, nici timpul scurs de la momentul verificării arestării preventive anterioare și până în prezent (așa cum s-a arătat fiind vorba de 17 zile) nu este de natură a diminua rezonanța socială a faptelor presupus comise și prin aceasta să se estompeze starea de pericol pentru ordinea publică reținută ca temei al arestării preventive.
Așa fiind, față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația de față.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. V. împotriva încheierii de ședință din 10 august 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE
A. N.
GREFIER
G. A. I.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. V. V. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1009/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
