Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 717/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2398/2/2015
Dosar nr._
1390/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.717/A
Ședința din camera de consiliu de la data de 18 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C. C. P. cu privire la Decizia penală nr.273/A din data de 08 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în Dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, la prima strigare a cauzei a răspuns contestatorul condamnat C. C. P., personal, aflat în stare de detenție.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat lipsa dosarului nr._/3/2012, acesta aflându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiind restituit până în prezent. De asemenea, s-a învederat împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea domnului avocat D. S., în calitate de apărător ales al contestatorului condamnat, înregistrată la data de 18 mai 2015, prin care solicită amânarea judecării cauzei, motivată de împrejurarea că a fost angajat în cursul săptămânii trecute și până la această dată nu a putut studia dosarul.
Fiind întrebat de Curte, contestatorul condamnat precizează că a înțeles să formuleze contestație în anulare pentru nelegala citare în calea de atac a recursului ce a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale de soluționare a acestei cauze și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru ca apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistența juridică a contestatorului condamnat să ia cunoștință de conținutul acestuia.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, la a doua strigare a cauzei a răspuns contestatorul condamnat C. C. P., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat Pasala D., în baza delegației nr._/2015, eliberată de Baroul București (atașată la fila 44 din dosar).
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al contestatorului condamnat, solicită respingerea acesteia, ca nefondată, având în vedere că acesta avea posibilitatea de a studia dosarul, cauza nefiind una complexă.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea cererii de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al contestatorului condamnat, pentru a-i da posibilitatea acestuia să studieze dosarul.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al contestatorului condamnat, având în vedere că cererea de contestație în anulare a fost formulată de către acesta.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu la acest termen de judecată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, având cuvântul, față de aspectele invocate de către contestatorul condamnat, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, față de poziția condamnatului din fața instanței, solicită declinarea contestației în anulare, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.04.2015 petentul condamnat C. C. P. a formulat contestație în anulare î împotriva deciziei penale nr.273 din 08.10.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a, Penală.
În motivarea contestației petentul a invocat în esență că nu a fost prezent la nici un termen de judecată și nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii, nu i s-a desemnat un apărător și nu a cerut judecarea în lipsă.
În drept, petentul nu a nici un temei legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.111/F din data de 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în ceea ce-l privește pe inculpatul P. C. C., s-a dispus achitarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.pen. (folosirea hotărârii nr. 13/29.08.2011 a unicului asociat al S.C. EE GEOTECHNICKI INVESTMENT S.R.L. în vederea obținerii certificatului de atestare fiscală cu nr._), inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 80 C.pen, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 80 C.pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. – art. 76 alin. 1 lit. e C.pen., 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. - art. 76 alin. 1 lit. d C.pen, 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. – art. 76 alin. 1
lit. e C.pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 20 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. – art. 76 alin. 2 C.pen., fiind aplicată pe lângă aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. – art. 76 alin. 2 C.pen, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 33 lit. a, b C.pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. și art. 35 C.pen. s-a aplicat inculpatului P. C. C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen
Împotriva soluției de achitare a inculpatului P. C. C. pentru infracțiunea de uz de fals a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București.
Prin decizia penală nr.273 din 08.10.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a, Penală, nu a fost modificată situația juridică a acestuia, apelul declarat în cauză de P. de pe lângă Tribunalul București nefiind admis.
Sentința penală nr. nr.111/F din data de 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.452/06.04.2015, prin care au fost admise recursurile declarate de inculpații Shelton C. D., M. B. A., T. V. V. și Ț. F. împotriva deciziei penale nr. 273/A din 8 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, casate, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 111/F din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală și modificată situația juridică a acestor inculpați. Au fost respinse ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D. G. și de partea civilă H. D. împotriva aceleiași decizii și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Din informațiile aflate la dosarul cauzei, respectiv extrasele din programul informatizat ECRIS, nu rezultă că inculpatul P. C. C. a formulat vreo cale de atac împotriva sentinței penale nr.111/F din data de 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Prin prezenta cale de atac promovată contestatorul condamnat invocă că nu a fost prezent la nici un termen de judecată și nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii, nu i s-a desemnat un apărător și nu a cerut judecarea în lipsă.
La termenul de judecată din data de 18.05.2015, fiind întrebat în mod expres a arătat că a înțeles să formuleze contestație în anulare pentru nelegala citare în calea de atac a recursului ce a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art.426 cod proc.pen. se poate promova calea de atac a contestației în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Prin prezenta contestație în anulare petentul invocă în esență cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 alin.1 lit.a cod proc.pen. în sensul că nu ar fi fost citat legal atunci când a fost soluționată cauza în calea de atac a recursului.
Este adevărat că noul cod de procedură penală reglementează drept caz pentru promovarea unei contestații în anulare nelegala citare în fața instanței de apel, fapt ce ar conduce la ideea că întotdeauna acest caz ar putea fi promovat doar în fața unei instanțe de apel. Or, în cauză, condamnatul invocă nelegala citare în fața instanței de recurs, fapt ce ar impune că o astfel de cale extraordinară de atac să nu ar putea fi analizată de instanța de recurs.
Cu toate acestea, Curtea observă că hotărârea care a atras condamnarea definitivă a contestatorului a urmat căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de codul de procedură penală anterior. În atare situație, față de natura juridică a contestației în anulare, aceea de cale extraordinară de atac de atac de retractare, având drept unic scop înlăturarea nelegalităților strecurate într-o hotărâre judecătorească, Curtea consideră că Înalta Curte de Casație și Justiție este singura în măsură să se pronunțe cu privire la posibilitatea de retractare a propriei hotărâri și prin urmare să analizeze cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 alin.1 lit.a cod proc.pen. privind nelegala citare a contestatorului în fața instanței care a soluționat recursul împotriva soluției de condamnare.
Pe cale de consecință instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de instanță din oficiu; iar în temeiul art. art.50 alin.1 cod proc.pen. va declina competența de judecare a contestației în anulare formulate de condamnatul P. C.-C., astfel cum a fost precizată, cu privire la Decizia penală nr.452/06.04.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu.
În temeiul art.50 alin.1 cod proc.pen. declină competența de judecare a contestației în anulare formulate de condamnatul P. C.-C., astfel
cum a fost precizată, cu privire la Decizia penală nr.452/06.04.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispune înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
O. R.-NĂSTASECARMEN V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./L.G./10.06.2015/2 ex.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
