Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 2952/3/2015/a4
Dosar nr._
1538/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.223/C
Ședința publică din data de 04 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații D. S. și G.-I.-A.-D. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul inculpat D. S., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Laurenția D., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 13 din dosar) și contestatorul inculpat G. I.-A.-D., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. T., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 14 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat D. S. solicită, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a rap. la art.206 din Codul de procedură penală, admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, întrucât nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestuia ar putea influența buna desfășurare a procesului penal sau i-ar oferi ocazia să comită alte fapte prevăzute de legea penală. Învederează, totodată, că inculpatul are trei copii în întreținere.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat G. I.-A.-D. solicită, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a rap. la art.206 din Codul de procedură penală, admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, întrucât acesta a recunoscut și regretă fapta comisă, nu se va sustrage cercetării judecătorești și nici nu va săvârși alte fapte de natură penală.
Reprezentantul Ministerului Public susține că încheierea contestată este legală și temeinică, întrucât, în speță, se impune menținerea măsurii arestării preventive în privința ambilor inculpați, raportat la gravitatea infracțiunii de care sunt acuzați și modul în care se presupune că aceștia au acționat. Consideră, totodată, că măsura respectivă este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. În consecință, solicită respingerea, ca nefondate, a contestațiilor formulate de cei doi inculpați.
Contestatorul inculpat D. S., personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie plasat în arest la domiciliu sau sub control judiciar, întrucât se consideră nevinovat. Afirmă că nu a avut intenția de a omorî pe cineva, ci pur și simplu s-a aflat în locul nepotrivit.
Contestatorul inculpat G. I.-A.-D., personal, în ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de ceea ce s-a întâmplat și solicită să fie plasat în arest la domiciliu sau sub control judiciar, pentru a fi alături de familia sa.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 22 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr._ 15, Tribunalul București – Secția I Penală, în temeiul art.362 alin.2 rap. la art.208 alin.4 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate, între alții, față de inculpații D. S. (fiul lui N. și A., născut la data de 09 martie 1980 în municipiul București, CNP_, pe numele căruia a fost emis M.A.P. nr.434 din data de 05 noiembrie 2014) și G. I.-A.-D. (fiul lui M. și F., născut la data de 01 ianuarie 1999 în municipiul București, CNP_, pe numele căruia a fost emis M.A.P. nr.468 din data de 20 noiembrie 2014) și a menținut această măsură, în cazul fiecăruia dintre cei doi inculpați.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpații anterior menționați au fost trimiși în judecată, la data de 29 ianuarie 2015, în stare de arest preventiv, alături de coinculpatul Turnea R., sub acuzația săvârșirii, în calitate de coautor (G. I.-A.-D.) și, respectiv, de complice (D. S.), a infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 alin.1 cu aplic. art.77 alin.1 lit.a din Codul penal, în cazul celui dintâi (minor) fiind reținută incidența dispozițiilor art.113 alin.2 din același cod, iar, în privința celui de-al doilea, în mod corespunzător, incidența prevederilor art.77 alin.1 lit.d din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 30 septembrie 2014, inculpații G. I. A.-D. (în vârstă de 15 ani), Turnea R. (în vârstă de 18 ani) și D. S. (în vârstă de 34 ani) au pătruns, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în curtea imobilului situat în municipiul București, Șoseaua Viilor nr.28, sectorul 5, unde primii doi dintre aceștia, beneficiind de ajutorul celui din urmă – care i-a condus la locuința victimei (cu care avea un conflict mai vechi), a fost prezent în momentul comiterii agresiunii, încurajându-i astfel pe autori să pună în aplicare rezoluția infracțională și i-a însoțit când au părăsit locul faptei, abandonând victima în stare gravă – i-au aplicat persoanei vătămate M. T. mai multe lovituri, cu un corp dur, precum și cu pumnii și cu picioarele, cu intenția de a-i suprima viața, provocându-i multiple leziuni traumatice la nivelul capului, ce au condus, în final, la decesul acesteia în data de 10 noiembrie 2014.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, că temeiul acesteia, prevăzut de art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, subzistă (existând în continuare probe – indicate în considerentele încheierii – din care rezultă atât suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea imputată, pedepsibilă cu închisoare mai mare de 5 ani, cât și starea de pericol pe care ei o prezintă pentru ordinea publică) și că măsura respectivă este necesară, în continuare, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, fiind singura aptă să corespundă scopurilor menționate în art.202 alin.1 din Codul de procedură penală.
Împotriva încheierii anterior menționate, au formulat contestații în termenul legal (la datele comunicării dispozitivului acesteia – 24 aprilie 2015 și, respectiv, 27 aprilie 2015) inculpații D. S. și G. I.-A.-D..
Contestațiile celor doi inculpați (nemotivate) au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 29 aprilie 2015.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpații contestatori, care au beneficiat de asistența juridică a unor avocați desemnați din oficiu, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, pe motiv că nu prezintă riscul comiterii altor fapte penale sau al sustragerii de la judecată și nu pot influența buna desfășurare a procesului penal, inculpatul D. S. susținând, totodată, în ultimul cuvânt, că se consideră nevinovat, întrucât nu a avut intenția de a omorî pe cineva, ci s-a aflat în locul nepotrivit.
Analizând actele și lucrările dosarului ce i-a fost prezentat, prin prisma acestor motive, Curtea constată că, în speță, contestațiile cu judecarea cărora a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații contestatori au fost arestați preventiv la datele de 05 noiembrie 2014 (D. S.) și, respectiv, 20 noiembrie 2014 (G. I.-A.-D.), pe temeiul art.223 alin.2 din Codul de procedură penală și au fost trimiși în judecată, în această stare, la data de 29 ianuarie 2015, sub acuzația săvârșirii, împreună cu un al treilea inculpat (Turnea R., și el arestat preventiv), a infracțiunii de omor (pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii de la 10 până la 20 de ani), după sesizarea instanței măsura respectivă fiind menținută, în mod succesiv, de către judecătorul de cameră preliminară, care, prin încheierea din data de 25 martie 2015, constatând legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probatoriului în acea fază procesuală, a dispus începerea judecății.
Probatoriul actual al cauzei (care nu a suferit modificări esențiale în raport cu cel care a fundamentat luarea măsurii arestării preventive) susține, în continuare, suspiciunea rezonabilă că inculpații contestatori au săvârșit infracțiunea ce face în prezent obiectul judecății în primă instanță, în forma de participație care se reține în sarcina fiecăruia, pretinsul coautor, alături de Turnea R. (G. I.-A.-D.), recunoscând el însuși fapta imputată, iar prezumatul complice (D. S.) fiind plasat în această postură, în pofida apărării sale, de declarațiile celorlalți doi participanți și ale martorilor I. P.-F., B. (fostă Turnea) G. și O. C..
Măsura arestării preventive se menține proporțională cu gravitatea acuzației, care atrage un tratament sancționator sever, cu atât mai mult cu cât, în cazul ambilor inculpați contestatori, este incidentă și o circumstanță agravantă (în raport cu numărul persoanelor despre care se presupune că au participat la uciderea victimei), iar, în privința celui major, și o altă asemenea circumstanță (atrasă de presupusa comitere a infracțiunii împreună cu un minor).
Pe de altă parte, măsura respectivă este, în continuare, necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, întrucât inculpații contestatori, prin modul în care se bănuiește că au comis infracțiunea de care sunt acuzați (ce a presupus aplicarea de către autori a numeroase și intense lovituri într-o zonă vitală a corpului victimei, acțiunea lor fiind motivată și determinată de dorința complicelui de a recupera, de la persoana agresată, o femeie pe care o exploata, în folosul său, prin trimitere la cerșit), prezintă un potențial criminogen ridicat, care îi expune unui risc major de reiterare a comportamentului infracțional.
D. urmare, și în prezent, măsura arestării preventive se menține necesară pentru realizarea scopului legitim urmărit prin luarea sa (prezervarea ordinii publice, prin prevenirea săvârșirii altor infracțiuni).
În același timp, gravitatea extremă a infracțiunii deduse judecății, valoarea socială lezată, consecința ireparabilă a acesteia și ecoul pe care l-a avut în rândul comunității (ce nu s-a stins) continuă să justifice plasarea inculpaților contestatori în stare de detenție provizorie, chiar dacă aceștia nu par a prezenta și un risc de sustragere.
Raportat la aceste argumente, o măsură alternativă la arestarea preventivă, mai puțin severă, este atât nejustificată (în raport cu gravitatea acuzației și cu rezonanța infracțiunii în rândul opiniei publice), cât și insuficientă (pentru înlăturarea riscului anterior constatat).
În consecință, în speță, nu se poate reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive (cu o durată încă rezonabilă) au suferit modificări semnificative, neputându-se dispune, prin urmare, înlocuirea acesteia, astfel cum au solicitat inculpații contestatori.
Astfel fiind, Curtea concluzionează că dispoziția din încheierea Tribunalului, de menținere a măsurii arestării preventive, în cazul fiecăruia dintre cei doi inculpați contestatori, este legală și temeinică, prin prisma prevederilor art.202 alin.1, 3 și art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, motiv pentru care contestațiile acestora vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art.4251 alin.7 pct.1 lit.b rap. la art.206 din același cod.
Deoarece se află în culpă procesuală, inculpații contestatori vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art.275 alin.2, 4 din Codul de procedură penală, urmând ca onorariile avocaților din oficiu, desemnați să le asigure asistența juridică obligatorie, să fie acoperite din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b rap. la art.206 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații D. S. și G. I.-A.-D. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 15.
În temeiul art.275 alin.2, 4 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorii inculpați la plata către stat a sumei de câte 200 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 mai 2015.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 22 mai 2015
T.București - jud.G.T.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 775/2015.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 717/2015. Curtea de... → |
|---|
