Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 699/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 32737/3/2013*

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(4415/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 699/A

Ședința publică din 07.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – T. G.

JUDECĂTOR – G. C. A.

JUDECĂTOR – L. D.

GREFIER – O. P.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror B. E. Eliana.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații D. E. și D. B. M., împotriva sentinței penale nr. 1982/15.07.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați: D. E., personal și asistat de avocat ales M. S. și de avocat din oficiu G. C. și D. B. M., personal și asistat de avocat ales M. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul ales al apelantului inculpat D. E. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând într-o caracterizare de la locul de muncă al inculpatului pentru dovedirea faptului că acesta și-a executat atribuțiile de serviciu în bune condiții.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată și constată administrarea probei prin depunerea înscrisului la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de către P. de pe lângă Tribunalul București sub aspectul a trei motive de apel invocate în ședința din data de 11.02.2015, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D. E., netemeinicia cuantumului pedepsei complementare și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 71 alin. 5 C.p. 1968, privind suspendarea pedepsei accesorii, în condițiile în care s-a reținut ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86¹ C.p. 1968.

Totodată, arată că prezentarea detaliată a criticilor în ceea ce privește aceste motive de apel au fost dezvoltate în timpul ședinței din data de 11.02.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

Apărătorul ales al apelanților inculpați, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către P. de pe lângă Tribunalul București, ca nefondat, inclusiv motivul care privește suspendarea pedepsei accesorii.

Totodată, cu privire la apelul formulat de către P. de pe lângă Tribunalul București, arată că menține concluziile prezentate detaliat în ședința din data de 11.02.2015.

De asemenea, în cazul în care se va dispune condamnarea inculpaților, în subsidiar solicită să se mențină dispozițiile date de către instanța de fond, apreciind că aceasta în mod corect a ales ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, iar modul de individualizare a pedepsei a fost corect stabilit, fiind legal și temeinic.

În acest sens, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpaților în sensul că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod exemplar primind numai calificative de foarte bine de-a lungul carierei.

De asemenea, cu privire la apelurile formulate de către inculpați arată că menține concluziile prezentate detaliat în ședința din data de 11.02.2015.

Cu privire la apelul formulat de către inculpatul D. E., solicită admiterea acestuia, urmând a se dispune achitarea inculpatului.

Totodată, arată că probele administrate în cauză conduc la certitudinea că inculpatul nu a săvârșit fapta de care este acuzat, susținând că acesta nu putea exercita atribuții de serviciu, fiind în spital.

Cu privire la apelul formulat de către inculpatul D. B. M., solicită admiterea acestuia, urmând a se dispune achitarea inculpatului.

De asemenea, arată că inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod exemplar și că avea atribuții în ceea ce privește relația cu publicul.

Mai arată că denunțurile formulate de către P. sunt o fabulație, neexistând trafic de influență.

Totodată, în cazul în care se va dispune condamnarea inculpatului, solicită admiterea apelului formulat de către P. de pe lângă Tribunalul București sub aspectul suspendării pedepsei accesorii.

Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la apelurile declarate de către inculpați, apreciază că sunt neîntemeiate criticile referitoare la greșita condamnare a inculpaților.

In acest sens, arată că instanța de fond în mod corect a apreciat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați.

Cu privire la critica vizând necesitatea suspendării pedepsei accesorii, apreciază că aceasta este întemeiată, solicitând să fie admis apelul inculpaților sub acest aspect.

Apărătorul ales al apelanților inculpați, cu privire la confiscare, arată că sumele de bani au fost confiscate într-o cauză disjunsă, în care inculpații nu au participat.

În acest sens, susține că soluția dată cu privire la o măsură de siguranță într-o cauză disjunsă, în care inculpații nu au participat, nu este aptă să producă efecte în cauza disjunsă, respectiv prezenta cauză.

Totodată, în cazul în care se va dispune achitarea inculpaților, solicită a se dispune înlăturarea dispozițiilor referitoare la confiscare.

Apelantul-inculpat D. E., având ultimul cuvânt, arată că are probleme grave de sănătate, susținând că în străinătate, are posibilitatea să se trateze, lucru pe care nu-l poate face datorită obligațiilor impuse. Învederează faptul că s-a căsătorit, soția fiind stabilită în Franța.

Apelantul-inculpat D. B. M., având ultimul cuvânt, învederează faptul că este de acord cu concluziile avocatului său, arătând faptul că P. se folosea și de alte nume din Brigada de Poliție Rutieră pentru a fi credibil în fața altor persoane.

Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra pelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.1982/F pronunțată la data de 15.07.2014 de Tribunalul București Secția I Penală în temeiul art. 254 alin. 1 CP 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul D. E. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. 2 CP 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului D. E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b CP 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 CP 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului D. E. cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b CP 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.86 ind.1 CP 1969 cu referire la art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D. E., pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.86 ind.2 CP 1969.

În baza art.86 ind.3 CP 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 CP 1969.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C.p.p. s-a constatat încetată de drept măsura preventiva a controlului judiciar luată față de inculpatul D. E. prin încheierea din data de 07.02.2014 dispusă de Tribunalul București în dosarul nr._ .

Executorie sub aspectul măsurii preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. 4 C.p.p.

S-a luat act ca inculpatul a fost reținut pentru 24 h de la data de 22.07.2013 la data de 23.07.2013.

În baza art.254 alin. 3 CP 1969, s-a confiscat de la inculpat echivalentul în lei al sumei de 2000 de euro.

În temeiul art. 257 alin. 1 CP 1969, cu aplicarea art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul D. B.-M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 CP 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului D. B.-M. cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b CP 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.86 ind.1 CP 1969 cu referire la art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D. B.-M., pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art.86 ind.2 CP 1969.

În baza art.86 ind.3 CP 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 CP 1969.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C.p.p., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul D. B.-M. prin încheierea din data de 07.02.2014 dispusă de Tribunalul București în dosarul nr._ .

Executorie sub aspectul măsurii preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. 4 C.p.p.

S-a luat act ca inculpatul a fost reținut pentru 24 h de la data de 22.07.2013 la data de 23.07.2013.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata sumei de 3500 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.1699/P/2013 din data de 14.08.2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală sub nr._/3/2013 au fost trimiși în judecata inculpații:

- P. STELICĂ I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în forma continuată, prev. de art.257 al.1, cu aplic.art.41 al.2 CP 1969 (3 acte materiale), trafic de influență prev. de art.257 al.1 CP 1969, dare de mită prev. de art.255 al.1 CP 1969, toate cu aplic.art.33 lit.a C.p.;

- D. E., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 CP 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000;

- D. B.-M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 CP 1969.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței:

În perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul P. STELICĂ-I. împreună cu inculpatul D. B.-M. au pretins și primit suma de 1.800 de euro de la O. V. M., zis V., pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia - nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. -, în vederea soluționării favorabile a dosarului și a restituirii permisului de conducere.

În luna ianuarie 2013, inculpatul P. STELICĂ-I. a pretins și primit de la G. D. V., zis B., suma de 1.450 de euro pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în vederea soluționării favorabile a dosarului și restituirii permisului de conducere.

În perioada mai – iunie 2013, inculpatul P. STELICĂ-I. a pretins și primit suma de 350 de lei de la H. C. pentru a-și folosi influența față de lucrătorul de poliție ce avea în atribuții soluționarea lucrării privind accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în vederea soluționării favorabile a lucrării (nereținerea permisului de conducere față de DURIEUX YANN HERVE (ginerele lui H. C.).

La sfârșitul anului 2011, inculpatul P. STELICĂ-I. a pretins și primit de la P. D. M. suma de 2.250 de euro pentru a-și folosi influența față de inc. D. E., agent de poliție, ce avea spre soluționare dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în vederea soluționării favorabile a dosarului.

Inculpatul P. STELICĂ-I. a remis, din această sumă de bani, suma de 2.000 de euro inculpatului D. E. în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau de a face un act contrar atribuțiilor sale de serviciu în ceea ce privește activitățile pe care trebuia să le efectueze în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București astfel încât, urmare acestor activități să se dispună o soluție de netrimitere în judecată față de persoana cercetată în dosar, respectiv numitul A. D..

Situația de fapt mai sus reținută a fost dovedita cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului O. V. M.; denunțul și declarațiile martorului G. D. V.; declarațiile martorilor P. D. M.; H. C.; S. E. A. M., D. V. F., C. NICUȘOR, N. G. G., C. R. E., A. D. S. (împreună cu înscrisurile atașate), P. G., M. M. F.; declarațiile inculpaților P. STELICĂ-I., D. E. și D. B.-M.; procese-verbale de recunoaștere din planșa foto; procesul-verbal împreună cu fotocopia dosarului nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind pe O. V. M.; adresa nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. împreună cu ordonanța cu același nr. din data de 18.06.2013; fotocopia dosarului nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București privind pe G. D. V.; fotocopia dosarului nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București; fotocopia lucrării „SARCINI REVINE NR. 898/10.05.2013” a D.G.P.M.B. Brigada Rutieră; fișele posturilor inculpaților; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a convorbirii ambientale efectuate în cauză împreună cu suporții optici ce conțin copii ale acestor înregistrări; procesele-verbale întocmite în cauză; adresă D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră; înscrisurile atașate la dosar.

La termenul de judecata din data de 04.10.2013, inculpatul Petculet Stelica a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. (1968) privind judecata cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.

Față de poziția procesuală a inculpaților D. B. M. și D. E., care nu au dorit să se judece conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C.p.p. (1968), la același termen de judecată, în baza art.38 C.p.p., instanța a disjuns judecarea acțiunilor penale formulate de Ministerul Public -P. de pe lângă Tribunalul București impotriva inculpaților D. B. M. și D. E., formându-se un dosar separat.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații D. B. M. și D. E. nu au înțeles să dea noi declarații, învederând instanței că înțeleg să-și mențină declarațiile date în cursul urmăririi penale.

S-a procedat la audierea nemijlocită, în calitate de martor, a numitului Petculet Stelica I. precum și a martorilor audiați și în cursul urmăririi penale, respectiv O. V. M., P. D. M., C. R.-E., Pircalabu Gheorge, S. E. A.-M..

Constatând imposibilitatea obiectivă de audiere a martorului D. V. V., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 C.p.p., dând citire declarației data de acesta în cursul urmăririi penale, de care a ținut seama la judecata cauzei.

S-au depus la dosarul cauzei de către inculpați înscrisuri in circumstanțiere.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

1. În perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul D. B.-M. împreuna cu inculpatul P. Stelică-I. au pretins și primit suma de 1.800 euro de la O. V. M., zis “V.”, pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia - nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. -, în vederea soluționării favorabile a dosarului și a restituirii permisului de conducere.

Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate în cauză.

Astfel, potrivit denunțului și declarațiilor date în cauză, martorul O. V. M. a arătat că, în luna august 2012, ca urmare a conducerii pe drumurile publice a unui autoturism, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i s-a întocmit dosarul penal nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..

În acest context, martorul a arătat că, în cursul lunii noiembrie 2012, prin intermediul martorului D. V. V., l-a cunoscut pe numitul “I.” (identificat ulterior de organele de urmărire penala în persoana numitului Petculet I. S.), care l-a asigurat că are cunoștințe și îl poate ajuta să obțină o soluție favorabilă în dosarul său penal, respectiv restituirea permisului de conducere și o amendă penală, în schimbul sumei de 1800 euro.

În zilele următoare, martorul O. V. M. i-a înmânat martorului Petculet I. S. suma de 1800 euro, iar acesta din urmă l-a sfătuit să declare un anumit consum de alcool și un anumit interval orar, arătându-i în acest sens o hârtie, despre care a susținut că a primit-o de la ”omul lui”.

A arătat martorul că, în aceste condiții, a avut credința că “I.” are influență în rândul lucrătorilor de la INML, motiv pentru care a fost de acord să declare cele spuse și consemnate pe foaia de hârtie primită.

În continuare, martorul a solicitat organelor de urmărire penală recalcularea alcoolemiei, cerere aprobată, sens in care s-a prezentat la INML, unde a achitat taxa aferentă.

Ulterior, a fost anunțat de organele de urmărire penală că, în urma recalculării alcoolemiei, a ieșit un rezultat de 1%o, iar dosarul a fost înaintat Parchetului competent.

În aceste condiții, martorul a arătat că a luat legătura cu “I.”, căruia i-a cerut sa-i restituie suma de 1800 euro întrucât nu l-a ajutat cu nimic însă, în cursul întâlnirii ce a avut loc, acesta l-a asigurat că va obține soluția dorită, rezolvarea problemei urmând să o facă ”omul” lui în doua etape, respectiv scăderea alcoolemiei prin recalcularea acesteia, după care la instanța de judecată, cu ajutorul unui avocat, de onorariul căruia se va ocupa tot “omul lui”.

A mai arătat martorul că, la data de 15.07.2013, l-a contactat pe numitul Petculet I. și i-a solicitat din nou să-i restituie suma de bani pe care i-a oferit-o, moment în care acesta a spus că este plecat din București și că va reveni în câteva zile. Totodată, acesta i-a spus că va stabili o întâlnire cu persoana căreia i-a dat suma de bani, pentru a discuta direct cu aceasta condițiile restituirii banilor.

Aspectele relatate de martorul denunțător au fost recunoscute de Petculet Stelica I., audiat în mod nemijlocit de instanță, în calitate de martor, de altfel acesta fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, împreună cu inculpatul D. B.-M. au pretins și primit suma de 1.800 euro de la O. V. M., zis V., pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia - nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. -, în vederea obținerii unei soluții favorabile și restituirii permisului de conducere.

În declarațiile date atât în calitate de inculpat, în cursul urmăririi penale, cât și în prezenta cauza, în calitate de martor, Petculet Stelica I. a susținut că pentru a obține o soluție favorabilă pentru martorul O. V., a apelat la inculpatul D. B. M., acesta fiind polițist la Brigada de Politie Rutiera. A mai arătat martorul că inculpatul D. B. M. i-a cerut o copie de pe actul de identitate a martorului O. V., spunându-i ca trebuie să se intereseze de situația dosarului penal, ulterior cerându-i să-i comunice martorului O. că îl costă 1450 euro rezolvarea favorabilă a dosarului penal. În legătură cu suma de bani pretinsă, martorul Petculet a susținut că aceasta i-a fost remisă de martorul O. V., în cursul unei întâlniri, ce a avut loc la un restaurant situat pe . ar fi trebuit să participe și inculpatul D. B. M.. Acesta a mai susținut că, după plecarea martorului O., inculpatul D. B., care se afla într-un alt salon al restaurantului, a venit la masa sa și a luat banii lăsați de martorul O. V. sub o scrumieră, spunând că în 2-3 zile va avea” rețeta”, respectiv date referitoare la consumul de alcool și cantitatea de alimente consumate, necesare influențării rezultatului alcoolemiei.

Întrucât, in urma recalculării alcoolemiei, rezultatul a fost nemulțumitor, martorul Petculet Stelica I., presat la rândul sau de martorul O. V., i-a cerut în mai multe rânduri inculpatului D. B. M. restituirea banilor.

Astfel, din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, instanța a reținut că, la data de 05.07.2013, ora 15.39.08, martorul P. Stelică-I. i-a comunicat telefonic inculpatului D. M.-B. că îl sună „ăsta” disperat că „nu a primit hârtia”, motiv pentru care cere să îi fie restituiți banii. Din această cauză, inculpatul a discutat și cu avocatul N. G. G. care i-a explicat că, în cazul unei alcoolemii de 1‰, singura soluție ce se poate aplica este condamnarea cu suspendarea condiționată:

„P. STELICĂ I.: Uite ieri am vorbit cu G.. A fost G. pe la mine…

D. M.: Da.

P. STELICĂ I.: Am vorbit cu el și s-a spălat pe mâini.

..........................................................................................

P. STELICĂ I.: Păi bă … că … la ora unu n-am ce să-i fac … da’ … cu suspendarea atât. Băi ești nebun? Băi ești nebun? E vorba să rămână băiatul întreg. Ce ești cu capul?

.........................................................................................

D. M.: Da…. Nu … O să vorbesc cu G..

P. STELICĂ I.: G. a zis clar, n-am frate ce să fac decât să nu intre la … bau, bau.”

În aceste împrejurări, inculpatul D. M.-B. i-a cerut martorului P. Stelică-I. să-i explice din nou care fusese înțelegerea pe care o aveau cu martorul O. V. M.:

„D. M.: Dar ăla a primit hârtie?

P. STELICĂ I.: Nu i-a venit? Mă sună ăsta disperat, domne nu mi-a venit hârtia … da’ nici măcar să se intereseze așa să ducă … Uite bă vezi că e acolo … e așa… așa… Stai dracu’ liniștit! Absolut nimic. Ziceai că …

D. M.: Mă dar cum a rămas ultima oară când am vorbit!? Că așteptam să primească … ăla o hârtie nu!?

P. STELICĂ I.: M.! M.!

D. M.: Î!

P. STELICĂ I.: Ultima oară, deci, așa s-a vorbit acolo la masă… că să-l lăsăm să-i vină cu ăla hârtia.

D. M.: Da!

P. STELICĂ I.: Înțelegi?

D. M.: Da!

P. STELICĂ I.: Păi noi așteptăm să ce M.!? Deja omul mi s-a urcat și para urcat în cap. Dar abia l-am liniștit un pic, iarăși s-a împăiat. Nu se face așa ceva. Omul … mă rog, numai discut, numai zic nimic.

D. M.: Da!”

Urmare acestei discuții, la data de 08.07.2013 ora 14.59.15, inculpatul P. Stelică-I. i-a trimis inculpatului D. M.-B. un SMS cu numele și CNP-ul martorului O. V. M.: „O. virgil marian_”, iar în data de 09.07.2013, ora 11.17.22, inculpatul P. Stelică-I. i-a cerut martorului numărul dosarului penal deoarece „sunt ăștia la instanță și nu-ți găsesc dosarul”.

La 09.07.2013 ora 11.56.14, martorul O. V. M. i-a comunicat telefonic inculpatului P. Stelică-I. numărul său de dosar penal, respectiv 4818/P/2012.

Întrucât inculpatul P. STELICĂ-I. nu a reușit să-l contacteze pe inculpatul D. M.-B., la data de 11.07.2013 ora 22.02.54 primul l-a apelat pe inculpatul D. E. (fratele inculpatului D. M.-B.) și i-a explicat problema pe care o avea cu martorul, precum și faptul că D. M.-B. nu a rezolvat ca dosarul să fie soluționat favorabil, deși promisese, iar martorul deja a realizat cine este polițistul care trebuia să își folosească influența:

„P. STELICĂ I.: E., nu trebuia eu să mă bag! Înțelegi? Nu trebuia eu unu să mă bag, să scap eu. Nu trebuia! Trebuia, pur și simplu, să las așa. Da vezi tot eu ăla care m-am băgat, cum la fel mă bag și pentru fratele tău. Dar nu mă mai bag frate pentru nimeni.

D. E.: Păi acela n-ai de ce. De ce să te bagi pentru fratele meu? Că ai zis că ăla a aranjat acolo. A vorbit cu ăia doi?

P. STELICĂ I.: A aranjat pe dracu! Pe dracu a aranjat!

D. E.: Cum, n-ai zis tu așa?

P. STELICĂ I.: Băi E.!

D. E.: Și tu ai zis.

P. STELICĂ I.: Ascultă-mă ce spun!

D. E.: Hm.

P. STELICĂ I.: Aceeași situație cam cum a fost cu tine.

D. E.: Păi stai puțin, tu mi-ai zis mie la un moment dat că acolo s-a aranjat. P. STELICĂ I.: Da, că a vorbit el cu un avocat și că se duce avocatul și că nu știu ce.

D. E.: Păi, păi.

P. STELICĂ I.: Avocatul când am vorbit cu el, a spus frate pe mine nu mă interesează, eu nu am ce să-i fac, acesta se duce. Rămâne fară abecedar. Zic bă ești nebun? C. n-are mă ce să-i facă. Nu mă crezi, zice, vorbește cu G. avocatul.

D. E.: Cu care mă, cu ăla cu?

P. STELICĂ I.: M-a sunat ăsta disperat, e acesta pus pe rele, până luni vrea înapoi tot. E treaba lui fratele tău! Eu i-am dat mesaj, treaba lui cum se descurcă.

D. E.: Nu știu nici unde dracu este acesta, nici nu mi-a răspuns mie astăzi la telefon.

P. STELICĂ I.: E treaba lui, E.! Pe cuvântul meu și știe într-adevăr cu cine a făcut toată lucrarea. Îl știe și pe M. din vedere, știe și că este patronul de acolo. Deci, știe multe prostul. S-a dus și s-a mai și interesat.

D. E.: Păi tu n-ai zis ma Iuliane că a aranjat, că au făcut, că ...

P. STELICĂ I.: Păi uite mă că nu i-a aranjat nimeni nimic, tu nu vezi? Tu nu vezi că nu i-a aranjat nimeni nimic?

D. E.: Nu știu. Păi eu nu știu, asta nu știu.

P. STELICĂ I.: Treaba lor mă, să se descurce. Eu când m-a sunat, băi frate știi prea bine că nu eu am fost așa, acela, știi prea bine la cine m-am dus, ce am făcut. Du-te frate și trage de ăla. M-am săturat să vină să tragă de mine. Chiar m-am săturat.”

Pentru că martorul O. V. M. insista să-i fie restituiți banii dați dacă problema nu se rezolvă până la sfârșitul lunii, inculpatul P. STELICĂ-I. i-a comunicat acestuia în convorbirea telefonică din 15.07.2013 ora 18.44.01 că în data de 17.07.2013 („peste două zile”) îi va face cunoștință cu persoana prin intermediul căreia își folosea influența, pentru a se înțelege direct ei doi. Totodată, îi va cere acestuia și să îi restituie banii:

„O. V. M.: Vorbesc chiar foarte serios. Eu vorbesc chiar foarte serios. Și dacă nu se rezolvă până la sfârșitul lunii, te rog frumos, terminăm cu toate, toate, toate, îmi faci rost de bani și mi-i dai înapoi.

P. STELICĂ I.: Măi ști ce ar fi mai bine? Iți spun eu, ști? Că eu m-am săturat de chestiile astea și cum îmi vorbești tu mie. Te iau frate de mânuță frumos, te pun față în față cu omul. Este treaba voastră ce vă face, eu spun da, bă, uite, i-am dat banii care i-ai dat au ajuns la ăsta și vă spălați pe cap unul cu altul. Ăsta spune că a ajuns la jumătatea lucrării și că ce face? Acum se sucește? Nu știu frate, nu mă băgați pe mine la mijloc între voi.

O. V. M.: Eu nu bag pe nimeni la mijloc bă, da a durat. Durează frate, durează este un an de zile.

P. STELICĂ I.: Deci ...nu vorbești frumos și asta nu-mi place. Copile! Deja ai început să-mi vorbești cu mă, deja ai început și asta nu-mi place deloc. În două zile eu sunt în București, în două zile te vei întâlni cu ăla față în față și vă spălați pe cap unul cu celălalt. Îți dă banii înapoi, îți face, treaba voastră. Nu mă mai interesează pe mine!

..........................................................................................................

P. STELICĂ I.: Da? Peste două zile sunt în București și o să ne punem toți față în față și discutați și vă, vă terminați ... între voi.

O. V. M.: Nu mai discut nimic, îmi dă banii înapoi și cu asta am încheiat.

..........................................................................................................

P. STELICĂ I.: Am terminat! Vorbim peste două zile când sunt eu în București, da?

O. V. M.: S-a terminat! Da.

P. STELICĂ I.: Față în față și vă spălați, vă pupați, treaba voastră ce faceți!

O. V. M.: Da, nu este treaba mea să mă spăl eu cu nimeni, eu cu tine am vorbit, nu-mi trebuie să mă duc eu să mă spăl cu nimeni.

P. STELICĂ I.: Tu ai auzit ce ți-am spus eu?

O. V. M.: Eu cu tine și cu V. am vorbit.

P. STELICĂ I.: Îți iei banii înapoi de la ăla și te duci frate în lumea mare, unde vrei tu!

O. V. M.: Să mi-i cer eu?

P. STELICĂ I.: Nu! Eu personal îi cer în numele tău.

O. V. M.: Așa.

P. STELICĂ I.: Eu personal îi cer în numele tău. Cât a făcut? Atât a făcut! Cât s-a din lucrare? Atât s-a făcut! Poftim! Dă-i banii înapoi omului și gata! Nu-mi trebuie mie să mă ia un, acum nu te supăra pe mine, tu ești un ... mic pe lângă mine. Păi mă iei tu pe mine la, la per tu? Nu, chestia asta chiar nu-mi convine. Tu nu știi cine sunt eu, nu știi ce hram port, nu știi câți ca tine am avut eu la viața mea. Tu-ți permiți văd ca să te tragi cu mine de șireturi. O să rezolvăm problema în două zile când vin eu la București! E bine?”

Urmare acestei discuții telefonice, inculpatul P. STELICĂ-I. i-a trimis inculpatului D. M.-B. la data de 15.07.2013 ora 19.56.11 un SMS cu conținutul:

„Miercuri trebuie să ne întâlnim cu O. să ne achitam de el"

În data de 17.07.2013 ora 14.32.03 inculpatul P. STELICĂ-I. i-a trimis inculpatului D. M.-B. un nou SMS cu conținutul:

„Stabilește mâine o oră să ne întâlnim toți să încheiem socotelile cu O. că eu nu mai răspund de nimic”

În aceeași zi de 17.07.2013, la ora 18.06.22, inculpatul P. Stelică-I. a fost apelat de inculpatul D. M.-B. și au discutat cu privire la faptul că martorul dorește să-i fie restituiți banii, în caz contrar va face scandal, deși a încercat să mai amâne acest moment. Cel din urmă a încercat să-i explice primului că înțelege situația, dar nu are posibilitatea să facă rost atât de repede de bani.

Din acest motiv, inculpatul D. M.-B. i-a comunicat celuilalt inculpat că a discutat și cu numita A. (martora S. E. A. M., de profesie avocat) pe care a rugat-o să identifice dosarul și să afle stadiul de soluționare a acestuia:

„P. STELICĂ I.: Am înțeles. M., problema este destul de gravă și de apăsătoare. Apăsătoare rău de tot.

D. M.: Da, eu am vorbit cu A..

P. STELICĂ I.: Nu mai vrea omul nimic. A ajuns acolo.

D. M.: A ajuns acolo?

P. STELICĂ I.: Aia este partea cea mai nasoală. Nu mai...

D. M.: Ascultă-mă!

P. STELICĂ I.: Eu te ascult M., omul mi-a spus clar, dacă mâine nu ne întâlnim să-i dăm înapoi, o să iasă, o să plângem!

D. M.: Auzi mă băiatule?

P. STELICĂ I.: Și mi-a zis, n-a făcut nimic, nu s-a... Nici un avocat nu s-a interesat, nu mai vreau, mi-am angajat eu! Deci el și-a angajat ... are la B. totul.

D. M.: Mă n-auzi? Păi asta. Asta s-a dus și ieri, s-a dus astăzi și se duce și mâine. Și mâine la ora 1 se întâlnește cu el să-i spună ce a făcut acolo.

P. STELICĂ I.: Nu, eu am vorbit acum 3 ore cu el la telefon.

D. M.: Da și asta ți-am zis, că eu n-am fost în București.

P. STELICĂ I.: Nu mai vrea să se bage cu noi, asta este ideea, înțelegi? Deci nu mai vrea să se bage cu noi. A zis clar omul, nu frate, gata! M-ați țepuit, m-ai aia, dați-mi înapoi și la revedere. Dacă vreți fiecare pe drumul lui, dacă nu fac scandal și iese urât de tot. Eu i-am zis.

D. M.: B. și de unde crede el că peste noapte așa, cât dracu am zis? U_ leu cincizeci?

P. STELICĂ I.: M., de acord cu tine, de acord cu tine. Eu l-am mai plimbat nițel, am vorbit și cu ăsta cu G.. Și G. zicea nu bă, că n-are ce să facă, se duce la gârlă, că dă-1 în... că nu știu ce.

D. M.: Nu se duce, nu se duce că mi-a zis asta acum.

P. STELICĂ I.: Nu știu băi, nu știu, omul vrea mâine să ne achităm de el, dacă mâine nu ne-am achitat de el, zice, m-ați plimbat destul, mi-ați spus că mi-ați cerut numărul de așa, m-am dus, l-am obținut cu chiu cu vai, vi l-am dat, n-ați făcut nimic, vă bateți joc de mine. E super plin de spume!

D. M.: Păi eu de ce ... mea ți-am cerut numărul ăla? Nu ca să i-1 dau lui asta, să se ducă să se intereseze?

P. STELICĂ I.: El s-a dus clar, eu i-am spus că nu există dosarul nici acolo, nici acolo până nu-i dă ăștia un număr, până nu știu ce. El a zis da cum băi nene nu există când el este la B., eu l-am văzut cu ochii mei, mi 1-a arătat grefiera.

D. M.: ... că am trimis-o pe asta acolo?

P. STELICĂ I.: Nu mai vrea, nu mai vrea, nu mai vrea! L-am ținut, l-am plimbat atâta, nu mai vrea, s-a săturat! E plin de spume, se apucă să facă, să ne facă probleme. Se apucă să ne facă probleme. Înțelegi? Și ăsta, nici G. nu și-a ținut prea mult gura, cu celălalt și prietenii și nu știu c, și nu este bine de pe nici o parte, nici pe partea aia, nici pe partea asta. G. s-a cam spălat pe mâini, că el n-a …frate, 100% ăsta se duce, așa. Cu suspendare și că o fi și că o împărți! Zic băi G. băi, ... altceva mă!

D. M.: Eu ți-am zis ție ceva și iar vorbești mult.

P. STELICĂ I.: Da.

D. M.: Vino mâine înainte să te întâlnești cu el, vino până la mine să vorbim.”

În data de 18.07.2013, orele 10.04.34 și 12.00.26, P. STELICĂ-I. a discutat cu martorul O. V. M. despre întâlnirea pe care ar trebui să o aibă în aceeași zi cu inculpatul D. M.-B., primul explicându-i celui de-al doilea că întâi va discuta el cu acesta și abia apoi îl va chema și pe el.

În aceeași zi, la orele 12.54.18, în timp ce P. STELICĂ-I. se afla în zona de acoperire a releului de telefonie aflat în București, . drept Poliție, i-a comunicat telefonic inculpatului D. M.-B. că se află lângă locul de muncă al acestuia și îl așteaptă.

Deoarece inculpatul D. M.-B. nu l-a observat pe P. STELICĂ-I., la ora 12.59.26 l-a contactat pe acesta din urmă cerându-i mai multe explicații cu privire la locul unde se află.

La scurt timp de la momentul întâlnirii cu inculpatul D. M.-B., la ora 13.03.59, P. STELICĂ-I. l-a apelat pe martorul O. V. M. căruia i-a spus că a doua zi poate merge la B. pentru a-și lua „hârtia, abecedarul” întrucât în dosar s-a dispus o soluție favorabilă lui.

Întrucât nu a înțeles cele transmise de inculpat, la ora 13.10.31, martorul l-a contactat pe P. STELICĂ-I. care i-a explicat că a doua zi va merge o avocată cu el la P. sau la Judecătoria B. ca „să ți se dea hârtia aia și cu hârtia aia te duci și-ți iei abecedarul. Și asta este tot! Ai înțeles?”

Ulterior, la ora 13.53.09, P. STELICĂ-I. a discutat telefonic cu D. V.-F. față de care s-a arătat jignit de martorul O. V. M. care, nerecunoscător, a solicitat restituirea banilor, deși el îi rezolvase problema:

„P. STELICĂ I.:Pentru liniștea ta, acum m-am întâlnit cu avocata. Cu ochii ei a văzut hârtia că a terminat cu brio, boul.

D. V. F.: Da?

P. STELICĂ I.:Trebuie să facă o cerere să-i dea și lui un duplicat la hârtie să-și ia ce are de luat de la aceștia.

D. V. F.: Gata?

P. STELICĂ I.: Da! Pentru liniștea ta!

D. V. F.: Te-ai întâlnit cu el?

P. STELICĂ I.: Și m-a sunat mai devreme, acum câteva ore ca să mă duc și să iau înapoi de la om, să-i dau lui. Ca să vezi ce joarse de oameni. Ai înțeles?

D. V. F.: Și cum, ți-a zis ca să-i dai banii acum?

P. STELICĂ I.: Da mă, el m-a sunat acum câteva ore să-i dau banii.

D. V. F.: Așa.

P. STELICĂ I.: El conștient fiind că el a terminat cu brio tot. Escrocul dracu!

D. V. F.: Așa și acum ai vorbit cu el?

P. STELICĂ I.: Și mâine dimineață se întâlnește cu avocata, că i-a zis, nu, cheamă-l să facă el cererea cu mânuța lui, arată-i rezultatul, da? Și după aceea să se ducă el să-și ia abecedarul.

......................................................................................................

D. V. F.: Și până la urmă acum ce faci? Îi mai dai bani, nu-i mai dai?

P. STELICĂ I.: Nimic! îi dau m....

D. V. F.: Aha.

P. STELICĂ I.:...băi Iulică! Și mi-a arătat o copie, uite bă, am rugat-o să facă o copie de la dosar. Uite frate, hârtia a ieșit brio, perfect!

......................................................................................................

P. STELICĂ I.: Și el că n-a ieșit, că a fost, că e trimis la instanță, că s-a dus el și a văzut dosarul la B. și nu știu ce. Ca să vezi băi V., când îți spun eu că sunt oameni grei aici băgați care nu-și terfelesc cuvântul pentru un alde ciuri-buri.

...........................................................................................................

P. STELICĂ I.: Este un escroc. L-am scos, a ieșit bine, acum să-l vedem, sare cu ceva și el la noi, sau nu?”

Audiat in cursul urmăririi penale, inculpatul D. B.-M. nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Acesta a declarat ca nu îl cunoaște pe martorul denunțător O. V. M. nici personal si nici de la martorul Petculet Stelica I.. În legătură cu martorul Petculet Stelica I., inculpatul a arătat că acesta obișnuia să-i solicite sfaturi și informații în legătura cu diverse spețe, informații care de altfel erau publice însă niciodată nu i-a cerut să intervină în vederea soluționării favorabile a vreunui dosar penal ori să sfătuiască vreo persoană ce să declare că a băut sau a mâncat, pentru ca la recalcularea alcoolemiei, aceasta să iasă cât mai mică.

De asemenea, inculpatul a arătat că nu a pretins și nu a primit bani sau alte foloase și nici nu are cunoștință ca Petculet Stelica I. să fi primit bani în numele sau pentru a-și folosi influența în vreun fel sau în orice alt scop, ori de câte ori i-a cerut vreo părare.

Declarațiile inculpatului D. B. M. au fost nesincere, acestea fiind contrazise de probele administrate în cauză, în special de conținutul convorbirilor telefonice purtate cu martorul Petculet Stelica I., care a relevat implicarea sa în activitatea infracțională, astfel cum a fost expusă mai sus.

Astfel, din declarația martorului denunțător O. V. M., instanța a reținut că, pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat, acesta a apelat la serviciile martorului Petculet Stelica I., care l-a asigurat că are cunoștințe și îl poate ajuta să-și redobândească permisul de conducere, solicitându-i în acest sens suma de 1800 euro.

Martorul Petculet Stelica I. a declarat că, la rândul sau, a apelat la serviciile inculpatului D. B. M., care, în calitatea sa de polițist la B.P.R. din cadrul D.G.P.M.B., avea toate pârghiile necesare rezolvării situației. Inculpatul D. B. M. a promis o soluție favorabilă, în schimbul sumei de 1450 euro, sumă de bani pe care martorul O. V. M. i-a înmânat-o martorului Petculet Stelica I. iar acesta, la rândul său, i-a remis-o inculpatului.

În continuare, pentru a menține falsa credință că are influență asupra lucrătorilor de la INML, inculpatul D. B. M. a transmis martorului O. V. M. o “rețetă” care cuprindea un anume consum alimentar și de alcool, având ca scop obținerea unei alcoolemii mai mici decât cea avută în realitate.

Totodată, potrivit declarației martorei S. E.-A., inculpatul D. B. M. i-a cerut acesteia ca, în calitate de avocat, să identifice dosarul penal al martorului O. V. M., instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria B.. Martora a mai arătat că inculpatul D. B. M. i-a transmis prin sms numele persoanei cercetate și numărul dosarului, iar rezultatul cercetărilor l-a comunicat atât inculpatului D. B. M., cât și martorului Petculet Stelica I..

Rolul inculpatului D. B. M. a constat în aceea că, prevalându-se de funcția de polițist în cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră, a lăsat să se creadă că are influență asupra persoanelor chemate să soluționeze dosarul penal al martorului O. V. M., angajându-se să obțină o soluție de netrimitere în judecată, în schimbul sumei de 1450 euro, a reieșit din chiar conținutul interceptărilor pe care acesta le-a purtat cu martorul Petculet Stelica I..

Astfel, convorbirea telefonică din data de 05.07.2013, a relevat implicarea inculpatului D. B. M. în soluționarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat martorul O. V. M. și a scos în evidență o înțelegere anterioara, având ca finalitate obținerea ” hârtiei” (în traducere = soluție de netrimitere în judecată și restituirea permisului de conducere).

Instanța a redat, pasajele relevante ale convorbirii, cu mențiunea ca inculpatul D. B. M. nu a înțeles să le conteste, din niciun punct de vedere:

D. M.: Dar ăla a primit hârtie?

P. STELICĂ I.: Nu i-a venit? Mă sună ăsta disperat, domne nu mi-a venit hârtia… da’ nici măcar să se intereseze așa să ducă… Uite bă vezi că e acolo… e așa… așa… Stai dracu’ liniștit! Absolut nimic. Ziceai că …

D. M.: Mă dar cum a rămas ultima oară când am vorbit!? Că așteptam să primească … ăla o hârtie nu!?

P. STELICĂ I.: M.! M.!

D. M.: Î!

P. STELICĂ I.: Ultima oară, deci, așa s-a vorbit acolo la masă… că să-l lăsăm să-i vină cu ăla hârtia.

D. M.: Da!

P. STELICĂ I.: Înțelegi?

D. M.: Da!

Aceeași împrejurare a rezultat și din convorbirea telefonică în cursul căreia inculpatul D. B. M. l-a asigurat pe martorul Petculet Stelica I. că face demersuri pentru respectarea înțelegerii, sens în care a trimis-o pe A. (martora S. E.-A.) să se intereseze de stadiul dosarului penal instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria B.:

„P. STELICĂ I.: Am înțeles. M., problema este destul de gravă și de apăsătoare. Apăsătoare rău de tot.

D. M.: Da, eu am vorbit cu A..

P. STELICĂ I.: Nu mai vrea omul nimic. A ajuns acolo.

D. M.: A ajuns acolo?

P. STELICĂ I.: Aia este partea cea mai nasoală. Nu mai...

D. M.: Ascultă-mă!

P. STELICĂ I.: Eu te ascult M., omul mi-a spus clar, dacă mâine nu ne întâlnim să-i dăm înapoi, o să iasă, o să plângem!

D. M.: Auzi mă băiatule?

P. STELICĂ I.: Și mi-a zis, n-a făcut nimic, nu s-a... Nici un avocat nu s-a interesat, nu mai vreau, mi-am angajat eu! Deci el și-a angajat ... are la B. totul.

D. M.: Mă n-auzi? Păi asta. Asta s-a dus și ieri, s-a dus astăzi și se duce și mâine. Și mâine la ora 1 se întâlnește cu el să-i spună ce a făcut acolo.

P. STELICĂ I.: Nu, eu am vorbit acum 3 ore cu el la telefon.

D. M.: Da și asta ți-am zis, că eu n-am fost în București.

D. M.: Păi eu de ce ... mea ți-am cerut numărul ăla? Nu ca să i-l dau lui asta, să se ducă să se intereseze?

P. STELICĂ I.: El s-a dus clar, eu i-am spus că nu există dosarul nici acolo, nici acolo până nu-i dă ăștia un număr, până nu știu ce. El a zis da cum băi nene nu există când el este la B., eu l-am văzut cu ochii mei, mi l-a arătat grefiera.

D. M.: ... că am trimis-o pe asta acolo?

Din modul în care s-a derulat convorbirea de mai sus s-a remarcat și o stare de neliniște, de precipitare a inculpatului D. B. M., stare transmisă de martorul Petculet, care l-a informat că O. V. M. a solicitat restituirea banilor și a amenințat cu denunțarea înțelegerii.

De asemenea, din modul în care s-a derulat convorbirea telefonică din data de 17.07.2013, inculpatul D. B. M. a recunoscut primirea banilor de la martorul O. V. M., ca preț al tranzacției, instanța redând pasajele relevante, cu aceeași mențiune ca inculpatul D. B. M. nu a înțeles sa le conteste, din niciun punct de vedere:

P. STELICĂ I.: Nu mai vrea să se bage cu noi, asta este ideea, înțelegi? Deci nu mai vrea să se bage cu noi. A zis clar omul, nu frate, gata! M-ați țepuit, m-ai aia, dați-mi înapoi și la revedere. Dacă vreți fiecare pe drumul lui, dacă nu fac scandal și iese urât de tot. Eu i-am zis.

D. M.: B. și de unde crede el că peste noapte așa, cât dracu am zis? U_ leu cincizeci?

P. STELICĂ I.: M., de acord cu tine, de acord cu tine. Eu l-am mai plimbat nițel, am vorbit și cu ăsta cu G.. Și G. zicea nu bă, că n-are ce să facă, se duce la gârlă, că dă-l în... că nu știu ce.

Apărarea inculpatului a fost in sensul ca nu l-a cunoscut pe martorul O. V. M., aspect confirmat de acesta din urmă și că nu s-a făcut dovada că a primit vreo sumă de bani de la martorul O. V. M..

Probele administrate în cauză nu au dovedit o legătură directă între inculpatul D. B. M. și martorul denunțător, însă acest fapt este lipsit de importanță, atâta timp cât s-a dovedit că atât primirea banilor de către inculpatul D. B. M., cât și promisiunea traficării influenței au avut loc prin intermediul martorului Petculet Stelica I., care a funcționat ca un paravan între cei doi.

De altfel, prin prisma profesiei de polițist, inculpatul D. B. M. era conștient de riscuri, acesta fiind și motivul pentru care nu a contractat direct cu martorul denunțător. Nici împrejurarea invocată de inculpat în apărare, respectiv că martorul denunțător nu-l cunoștea, nu a prezentat relevanță, atâta timp cât acesta din urmă a avut prefigurarea faptului că martorul Petculet Stelica I. era ajutat de “omul” lui. Mai mult, deși martorul denunțător a declarat că nu-l cunoștea pe inculpatul D. B. M., în convorbirea telefonică din data de 11.07.2013, redată mai sus, martorul Petculet i-a comunicat fratelui inculpatului, respectiv numitului D. E., faptul că D. M.-B. nu a rezolvat ca dosarul să fie soluționat favorabil, deși promisese, iar martorul O. V. M. deja a realizat cine este polițistul care trebuia să își folosească influența.

În concluzie, instanța a reținut că probele administrate în cauză au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiunea de trafic de influență și a fost săvârșită de inculpatul D. B. M..

Instanța a constatat că de la data săvârșirii faptelor (decembrie 2012-ianuarie 2013) și până la data judecării cauzei, respectiv la data de 01.04.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009, care, prin art. 5 alin. 1 statuează că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În acest context, instanța trebuie să determine legea penală mai favorabilă (mitior lex) aplicabilă în cauza de față.

În determinarea legii penale mai favorabile, doctrina penală s-a oprit, de regulă, asupra a trei criterii: al condițiilor de incriminare, al condițiilor de tragere la răspundere penală, al sancțiunilor penale (pedepsei).

Astfel, pentru determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret trebuie comparate legile penale succesive: cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei, dar și cele intermediare, dacă există. Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv la așa numita lex tertia.

În acest sens, prin decizia nr. 265/06.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așadar, având în vedere succesiunea în timp a legii (. Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, la data de 01.02.2014), în prezenta cauză Tribunalul a determinat legea penală mai favorabilă prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

În cauza de față, instanța a constatat că art. 257 alin. 1 CP 1968, prin prisma căruia pot fi analizate faptele reținute în sarcina inculpatului, nu a fost modificat sub aspectul condițiilor de incriminare sau al condițiilor de tragere la răspundere penală, ci doar sub aspectul limitelor de pedeapsă.

Astfel, dacă în reglementarea în vigoare la data săvârșirii faptelor, infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 CP 1969 era pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani, în Noul Cod penal limitele de pedeapsă s-au modificat, infracțiunea de trafic de influență prevăzută de dispozițiile art. 291 alin. 1 fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Însă, având în vedere că instanța s-a orientat către o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, văzând și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, potrivit cărora ”pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare”, a stabilit că este mai favorabil CP 1969, din punct de vedere al obligațiilor impuse de dispozițiile art. 86 ind. 3 CP 1969, față de cele impuse de art. 93 C.p.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gravitatea faptei, apreciată de instanța în contextul social și economic actual, infracțiunile de corupție constituind un fenomen de amploare, care tinde să cuprindă tot mai multe sectoare ale vieții sociale și care trebuie combătut inclusiv prin metodele specifice ale organelor judiciare.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a ținut seama și de rezonanța deosebit de negativă a faptei săvârșite de inculpat în rândul cetățenilor, cu atât mai mult cu cat acesta deținea funcția de polițist, având ca atribuții tocmai respectarea ordinii de drept, aducând astfel un prejudiciu însemnat prestigiului actului de justiție și credibilității autorităților judiciare.

Instanța a avut în vedere și faptul că, în concret, inculpatul nu a intervenit în activitatea funcționarilor chemați să aplice și să respecte legea, nefiind afectată buna funcționare a sistemului de drept.

De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul este o persoană instruită, are o familie organizată și și-a desfășurat activitatea ca polițist în cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră, timp de 22 de ani, perioadă în care a fost apreciat pentru profesionalism și operativitatea în îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, astfel cum a rezultat din înscrisul în circumstanțiere depus la dosarul cauzei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că suspendarea executării pedepsei, în condițiile art. 86¹ și următoarele din Vechiul Cod Penal, ca lege penală mai favorabilă, constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 5 ani și 6 luni, conform art. 86 ind. 2 din Vechiul Cod penal.

2. La sfârșitul anului 2011, inculpatul D. E. a primit de la numitul P. Stelică-I. suma de 2.000 de euro în scopul de a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu sau de a face un act contrar atribuțiilor sale de serviciu în ceea ce privește activitățile pe care trebuia să le efectueze în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, ce îi fusese repartizat pentru soluționare, astfel încât urmare acestor activități să se dispună o soluție de netrimitere în judecată față de martorul A. D..

Activitatea infracțională a rezultat din declarațiile martorilor P. D.-M., P. Stelică-I., P. G., cât și din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

În acest sens, din declarația martorului Petculet Stelica-I., audiat atât în calitate de inculpat în cursul urmăririi penale, cât și în calitate de martor, în cauză, instanța a reținut că, la sfârșitul anului 2011, martorul Petculet Stelica I. a pretins și a primit de la martora P. D. M. suma de 2250 euro pentru a-și folosi influența față de inculpatul D. E., căruia îi fusese repartizat pentru soluționare dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, ce avea ca obiect săvârșirea de către A. D. (concubinul acesteia) a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în vederea soluționării favorabile a dosarului.

De altfel, s-a menționat că, pentru activitatea sa infracțională, astfel cum a fost expusă mai sus, martorul Petculet Stelica I. a fost condamnat definitiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită.

În continuare, martorul Petculet Stelica-I. a declarat că din această sumă de bani a remis inculpatului D. E. suma de 2000 euro, în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, pe care trebuia să le efectueze în dosarul mai sus menționat și pentru a dispune o soluție de netrimitere în judecată.

Mai exact, martorul a arătat că inculpatul D. E. a promis că va încerca să obțină de la procuror recalcularea alcoolemiei, iar dacă nu va reuși, se va obține acest lucru în instanță.

În acest sens, inculpatul D. E. urma să-i înmâneze numitului A. D. „rețeta”, care conținea cantitatea de alimente și alcool, necesară influențării rezultatului alcoolemiei.

Deși inculpatul D. E. promisese că dosarul va fi soluționat favorabil, în februarie 2012 dosarul a fost repartizat spre soluționare unui alt lucrător de poliție, întrucât acesta a intrat în concediu medical și, ulterior, prin rechizitoriul din 03.06.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a lui A. D..

În acest context, martorul Petculet Stelica I. a arătat că, atât martora P. D. M. cât și concubinul acesteia, A. D., s-au simțit înșelați și au solicitat restituirea banilor, însă inculpatul D. E. le-a transmis că are un avocat bun, pe nume P. G., de al cărui onorariu se va ocupa personal.

A mai arătat martorul că a însoțit-o pe P. D. M. la cabinetul avocatului recomandat, care s-a arătat însă surprins de faptul că ar fi avut vreo înțelegere cu inculpatul D. E., cu privire la onorariul de avocat și care a solicitat ca preț al serviciilor suma de 800 de euro.

În același sens, fiind audiat în calitate de martor, avocatul P. G. a precizat că în vara anului 2013 a fost sunat de inculpatul D. E., care l-a întrebat dacă poate lua un caz, având ca obiect o infracțiune rutieră.

În acest context, la biroul său s-au prezentat martorii P. D. M. și P. Stelică-I. și au discutat despre dosarul penal al concubinului acesteia, A. D..

În momentul în care i-a comunicat acesteia că trebuie să îi achite un onorariu de 800 de euro pentru a-l asista pe A. D., martora a rămas uimită.

Ulterior, a aflat de la aceasta că ea dăduse suma de 2.500 de euro ca ”spagă”, pentru ca dosarul penal „să nu ajungă pe instanță”. Din discuțiile cu aceasta a aflat că banii îi dăduse inculpatului P. Stelică-I., care i-a spus că o parte din bani au fost dați inculpatului D. E..

Audiată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, martora P. D. M. a negat scopul remiterii sumei de 2500 euro, aceasta susținând că în realitate suma de bani a fost remisă pentru rezolvarea în mod legal a dosarului penal în care era cercetat concubinul său, respectiv pentru angajarea unui avocat bun.

De asemenea, aceasta a negat că îl cunoștea pe inculpatul D. E..

Susținerile martorei au fost nesincere, fiind contrazise de probele administrate în cauză, în special de convorbirile telefonice purtate cu martorul Petculet Stelica I., din conținutul cărora a rezultat că atât martorul cât și inculpatul D. E. promiseseră că vor face demersurile necesare în vederea soluționării favorabile a dosarului.

Or, așa cum a remarcat și procurorul de caz, în situația în care aceștia ar fi promis că se vor interesa doar de stadiul dosarului, nu ar mai fi trebuit ca martora să le reproșeze celor doi că dosarul a ajuns la instanță, iar situația lui A. D. este mai gravă decât la început.

Din susținerile martorei că de acești bani ar fi putut angaja un avocat și „treaba ar fi fost legală”, precum și din faptul că aceasta le spune că „riscul trebuia împărțit”, s-a tras concluzia că intervențiile celor doi cu privire la acest dosar nu erau unele legale.

Instanța a consemnat pentru importanta lor probatorie, convorbirile telefonice purtate de martora P. D. M. cu martorul Petculet Stelica I.:

„P. D. M.: Da. Eu aș fi vrut să mă întâlnesc și cu el, cu E., că...

P. STELICĂ I.: Vreți să vă spun ce i-am spus? E., nu mă interesează, omul ăsta trebuie să iasă super bine. Ce-a fost vorba la început? Da, bă, Iulică, dar la început ți-am zis că există posibilitatea să nu aprobe. Zic, nu știu ce a aprobat, ce n-a aprobat, nu mă interesează, vreau să iasă omul bine. Cheltuielile toate le suporți tu.

P. D. M.: Dacă există posibilitatea, atunci riscul trebuia să-1 împărțim și celălalt risc, nu numai...haideți, să nu mai vorbim la telefon.

P. STELICĂ I.: Deci, toată cheltuiala care va fi în Instanță va fi pe cârca lui E.. Așa s-a stabilit de la început.

P. D. M.: Mă interesează, stați să vă mai spun ceva. Deci, eu nu vreau să ajung la un avocat, care are o obligație la E. și care să facă treaba de mântuială.

P. STELICĂ I.: Ce obligație? Nu, nu. Doamnă, nu e obligație.

P. D. M.: Pentru că pe banii ăștia luam super nu știu ce...

P. STELICĂ I.: Ei își împart banii între ei.

P. D. M.: Și îmi spunea de început.

P. STELICĂ I.:M-auziți?

P. D. M.: Deci, nu se poate, să mă duc cu o mâncare, ca să nu-i zic altfel și să-mi iasă chestia asta. Deci, nu se poate. Deci, ieri mi s-au tăiat picioarele, când am văzut la arhivă. Deci, cum?

P. STELICĂ I.: Nu a aprobat ăla.

P. D. M.: E vorba de chimie aici, de laborator, de chimie e vorba ...

P. STELICĂ I.: Nu, nu a luat în calcul absolut nimic. C., măi, Iulică, crede-mă, deci, ăsta nu a luat în calcul absolut nimic. Zic, frate, dar cum i-a ieșit mai mult? C., înseamnă că alea sunt rezultatele, care au ieșit inițial.

P. D. M.: Nu, sunt mai mari. Aia e și mai rău. Sunt mai mari. Deci, nici măcar alea. Sunt mai mari.

P. STELICĂ I.: Am înțeles.

P. D. M.: Deci, e pe nevorbite, asta e, pe nevorbite, pe nimic.”

………………………….

„P. D. M.: Alo. Bună ziua. N-am reușit să vorbesc cu D., că am avut probleme cu net-ul, de dimineață și el mi-o fi trimis răspuns, așa că o să-1 sun pe avocat, să facă pentru mâine o întâlnire, ca să-mi adun și eu hârtiile și așa. Reușiți să vorbiți cu ăsta ceva

P. STELICĂ I.: Am vorbit cu E.. A zis că astăzi se duce el la el, dar eu astăzi sunt la servici până mâine dimineață. Zic, E., vezi că omului îi trebuie bani să se apuce de treabă. Da, mă, stai liniștit, mâine mă duc eu personal, nu vorbesc prin telefon cu el. Mă duc personal, îi dau omului banii, să fie ok toată treaba, doar așa am vorbit.

P. D. M.: O să văd asta, când o să fac contractul. Oricum, din punctul meu de vedere trebuia să-mi dea mai mult înapoi, pentru că m-a încurcat. Deci, nu numai că nu m-a ajutat, m-a încurcat, pentru că nu trebuia să-mi dea chestia aia, dacă știa că ăștia fac spume când văd din astea.

P. STELICĂ I.: Deci, la o parte s-a dat, la o parte nu s-au dat aprobările...

P. D. M.: Dar eu nu știu la care parte s-a dat.

P. STELICĂ I.: Probabil când era chestie mai mică.

P. D. M.: Și de ce a devenit mare?

P. STELICĂ I.: Nu știu. Asta e...

P. D. M.: De ce a devenit chestia asta mică, mare? Nu, haideți, că acum înțeleg și eu lucrurile, că nu sunt chiar de la așa. Deci, nu am zis tot, că nu sunt absurdă. S-au făcut niște, adică, oricum, cu dumneavoastră m-am întâlnit, telefoane, chestii din astea, dar...

P. STELICĂ I.: Doamnă, eu v-am spus de câte ori sunați la mine, eu v-am spus clar, sunt în barcă cu dumneavoastră, nu sunt în barca cealaltă. Eu nu vreau să stric prietenia mea de ani de zile cu R., că văr-su, cu ăștia, nu. Pentru mine e altă chestie.

P. D. M.: Da, dar uite, ca să știți și dumneavoastră altă dată, da? Pentru că lui i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, problema de sănătate. Credeți că degeaba se întâmplă lucrurile astea?

P. STELICĂ I.: Nu, doamnă, bănuiesc că Dumnezeu nu doarme.

P. D. M.: E sus și vede...

P. STELICĂ I.: Aia zic și eu.

P. D. M.: ...chestiile astea. Dacă poate să ia de la niște de-ăștia ca noi, care suntem în necaz și să nu m-ajute? Măcar să mă lase-n durerea mea. Mă duceam de la început la avocat. Știam o treabă, legal, frumos. Deci, ce era, era, asta e. Mai rău ca acum nu putea să fie.

P. STELICĂ I.: Nu, putea să fie mai bine.

P. D. M.: Putea să fie chiar mai bine, că măcar nu mai zicea că are declarații oscilante și nu știu ce. Ați văzut și dumneavoastră...haideți că nu vă zic mai multe prin telefon.

P. STELICĂ I.: Da.

P. D. M.: Ați văzut și dumneavoastră, că ați citit hârtiile...

P. STELICĂ I.: Deci, nu a luat în calcul deloc ce a fost scris de domnul.

P. D. M.: Și dacă ar fi luat în calcul, tot nu ar fi ajutat.

P. STELICĂ I.: Nu, dacă ar fi luat în calcul, eu vă spun sută la sută, că se schimbau datele problemei, dar nici n-a băgat în seamă chestia asta, pe ăia de acolo, de la Comisie. Nimic. A facut-o tot pe prima și aia a fost. El mi-a zis atunci la început, băi,...

P. D. M.: In concluzie, pe mine, intervenția asta nu m-a ajutat cu nimic. Deci, asta e concluzia.”

Audiat in cursul urmăririi penale, inculpatul D. E. a negat săvârșirea faptei.

Acesta a arătat că niciodată nu s-a interesat de stadiul dosarului în care era cercetat A. D.. De asemenea, acesta a arătat că Petculet Stelica I. niciodată nu i-a cerut să se intereseze de acest dosar sau să-și folosească influența pentru soluționarea favorabilă a dosarului și nici nu i-a dat, promis sau oferit bani sau alte foloase pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu sau soluționarea favorabilă a acestui dosar penal.

În mod evident, probele administrate în cauză au infirmat apărarea inculpatului.

Astfel, a fost de netăgăduit faptul că dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care era cercetat concubinul martorei P. D. M., numitul A. D., s-a aflat în lucru la inculpatul D. E. de la data înregistrării sale, respectiv 09.06.2011, până la data de 20.02.2012, când a fost predat cms. șef T. N., întrucât inculpatul a intrat în concediu medical pe o perioadă mai mare de timp.

De asemenea, în calitatea sa de agent de poliție, căruia i s-a repartizat dosarul penal mai sus menționat, inculpatul D. E. avea obligația instrumentării acestuia și, mai mult, avea posibilitatea legală, ca organ de poliție judiciară să propună procurorului o soluție, după caz, de trimitere sau netrimitere în judecată. Așadar, inculpatul deținea toate pârghiile necesare pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat A. D..

Cât despre primirea banilor de către inculpatul D. E. de la martora P. A. M., în schimbul promisiunii de a influența rezultatul alcoolemiei, având drept finalitate rezolvarea favorabilă a dosarului penal mai sus menționat, convorbirile telefonice purtate cu martorul Petculet Stelica I., necontestate de inculpat, sunt elocvente.

„D. E.: Îî … la 8 ne întâlnim la … B. să vorbim?

P. STELICĂ I.: Da.

D. E.: Că eu ți-o f...t în gură pe aia blondă Hai …

P. STELICĂ I.: Da, nu-mi spune că dacă nu m-a zăpăcit, dacă a venit și la mine în curte și ea și cu văru-său …

D. E.: Păi, știi ceva? Îmi bag p..a-n gura ei! Ai înțeles? În fine … la 8 …

P. STELICĂ I.: Vorbim …

D. E.: … mergem la B., da?

P. STELICĂ I.: Bine, bine.”

,,D. E.: …mda…Da, mă... Io așa zic, să-i spui și…asta e! Om vedea ce-om face…Nu poți să-i promiți nici mi devreme. Dacă nu faci rost în două săptămâni? Dacă nu…se face rost? Pe urmă zice „”Aaa…iar mai mințit…” Îi spui o lună și mai devreme e foarte bine. Că pe urmă zice că iar… c-o plimbi cu preșu’, că o duci…

P. STELICĂ I.: Bă, E.! Asta mâine se duce în acolo. Tu îmi spui mie să-i zic că o lună?!

D. E.: Păi, și dacă îi spui două săptămâni și nu faci în două săptămâni? Zi-i, frate, unde se duce mâine să facă rău, poa’ să să ducă și peste o lună să facă același rău, până la urmă…Dacă ne e, nu?

P. STELICĂ I.: Nu e, mă, că din moment ce și-a luat banii înapoi nu mai se duce nicăieri.

D. E.: Păi, da, da’…și dacă nu facem rost în două săptămâni, Iuliane? Pune rău’ înainte.

.............................................................................................

P. STELICĂ I.: Vai de capu’ nostru… …neinteligibil…

D. E.: Spune-i, na, două săptămâni dacă aprobă două săptămâni. Și poate în două săptămâni…Și dacă…Îi dăm barim…mai mult de jumate din sumă dacă e să nu facem toată rost. Dracu’ știe…

...............................................................................................

P. STELICĂ I.: Că mă duceam io…vorbeai cu ăla că-i dai tu banii-ntr-o lună de zile, mă duceam io îmi băgam auru’ la amanet, îți dădeam banii, să-i dai lu’ aia.

D. E.: Păi, hai să facem așa și...te-ajut io, dreacu’…vedem cum facem, în morții mă-sii, să scăpăm de căcata asta…Îi dai 2000, că 2000 ne-a dat, nu 2200, Iuliane…

P. STELICĂ I.: 2250, îți spun eu! Mi-a și confirmat, astăzi…C., „dacă voi vreți să vă riscați libertatea pentru 2250, e treaba voastră!”

D. E.: Io știam 2000.

P. STELICĂ I.: Nu e, E.!

..............................................................................................

D. E.: Da, păi, na…altceva n-am ce să fac. Dacă nu…găsesc, asta e. Să facă ce-o vrea, ce să…pot spun…Dacă n-o vrea să ne lase, asta e! N-avem de unde. Dacă aveam, îi dădeam, îți dai seama, că nu sântem tâmpiți să…ne riscăm. Dacă n-ai de unde, chiar n-ai ce să faci. Ce e, e.

P. STELICĂ I.: Nu, nu ne înțelegem cu ea, îți spun io. Ai să vezi tu. Ai să vezi tu! Numai banii în mână luați o s-o oprească. Îți spun 100% frate. Numai să-i pun banu-n brațe, „Ia, banu’ și du-te dracu’ să te mănânce!!! Du-te după tata! ” Ca s-o oprească…(n.n. oftează)

....................................................................................................

D. E.: Io nu am că îți dai seama că puneam io. Da’ io nu am. Io mi le-am dat, dracu’…Era bun, uite, ca să-l dai…Avea ceva acolo, palpabil…Și barem îi dădeai…

.....................................................................................................

P. STELICĂ I.: Păi, da…păi, da…

D. E.: Înțelegi?! „Uite jumate și hai că mai ai de luat atunci și gata!” Aia e…Dacă aveam…Nu știu ce dreacu’ să mai zic…Om vedea mâine ce-om face, că nu…n-am ce să-ți zic acuma, că nu știu…la momentu’ acesta…”

„D. E.: Păi…stai să vedem. Dacă să duce ea în colo nu mai are rost. Nu?

P. STELICĂ I.: Da…și-asta e adevărat…

D. E.: Păi?! Nu mai are rost!

P. STELICĂ I.: Și-asta e adevărat…Băi, crezi că e riscu’ prea mare, frate, să-i spun că-i dăm vineri banii?

D. E.: Și dacă nu, spune-i, „săptămâna viitoare, banii.” Vinerea viitoare. (n.n. 05.07.2013). Ascultă-mă pă mine, poate nu…merge ceva.

P. STELICĂ I.: Am înțeles…

..............................................................................................................

P. STELICĂ I.: Mamă, n…nu-ți dai seama cât de stresat sunt.

D. E.: Te cred, că și io sânt, da’ ce să fac?

P. STELICĂ I.: Nu-ți dai seama…

D. E.: Păi…ce vrei să facem, asta e…Vedem ce-om face. Spune-i, vezi ce spune, ca, dacă…nu reacționează, n-are rost să ne-agităm.”

În concluzie, instanța a reținut că probele administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiunea de luare de mită și a fost săvârșită de inculpatul D. E..

Instanța a constatat că de la data săvârșirii faptelor (decembrie 2012-ianuarie 2013) și până la data judecării cauzei, respectiv la data de 01.04.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009, care, prin art. 5 alin. 1 statuează că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În acest context, instanța trebuie să determine legea penală mai favorabilă (mitior lex) aplicabilă în cauza de față.

În determinarea legii penale mai favorabile, doctrina penală s-a oprit, de regulă, asupra a trei criterii: al condițiilor de incriminare, al condițiilor de tragere la răspundere penală, al sancțiunilor penale (pedepsei).

Astfel, pentru determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret trebuie comparate legile penale succesive: cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei, dar și cele intermediare, dacă există. Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv la așa numita lex tertia.

În acest sens, prin decizia nr. 265/06.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așadar, având în vedere succesiunea în timp a legii (. Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, la data de 01.02.2014), în prezenta cauză Tribunalul a determinat legea penală mai favorabilă prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

În cauză, instanța a constatat că art. 254 alin. 1 CP 1968, prin prisma căruia, pot fi analizate faptele reținute in sarcina inculpatului, nu a fost modificat sub aspectul condițiilor de incriminare sau al condițiilor de tragere la răspundere penală, ci doar sub aspectul limitelor de pedeapsă.

Astfel, dacă în reglementarea în vigoare la data săvârșirii faptelor, infracțiunea de luare de mita prevăzuta de art. 254 alin. 1 CP 1969 era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, în Noul Cod penal, limitele de pedeapsă s-au modificat, infracțiunea de luare de mită, prevăzută de dispozițiile art. 289 alin. 1 fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Având în vedere că, la data săvârșirii faptei, inculpatul D. E. avea calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârșirii faptei, ”fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control”.

Art. 254 alin. 2 CP 1969 prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În prezent, art. 7 din Legea nr. 78/2000 s-a modificat în sensul că fapta de luare de mită, prevăzută la art. 289 din Codul penal, dacă a fost săvârșita de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 alin. 1 din Codul penal, ale căror limite se majorează cu o treime, așadar cu pedeapsa închisorii de la 4 ani la 13 ani și 4 luni.

Comparând cele doua legi succesive, în abstract, pare favorabilă legea penală nouă, în raport de limita maximă a pedepsei (13 ani si 4 luni închisoare față de 15 ani închisoare, în vechea reglementare) însă, în concret, având în vedere că instanța s-a orientat către o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, văzând și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal potrivit cărora ”pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța are în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare” precum și faptul că instanța s-a orientat spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege, care în vechea reglementare este de 3 ani închisoare față de 4 ani închisoare, în noua reglementare, stabilește că este mai favorabil Codul Penal din 1969, din punct de vedere al obligațiilor impuse de dispozițiile art. 86 ind. 3 CP 1969, față de cele impuse de art. 93 C.p., cât și din punct de vedere a limitei minime a pedepsei prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului D. E. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gravitatea faptei, apreciată de instanță în contextul social și economic actual, infracțiunile de corupție constituind un fenomen de amploare, care tinde să cuprindă tot mai multe sectoare ale vieții sociale și care trebuie combătut inclusiv prin metodele specifice ale organelor judiciare.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a ținut seama și de rezonanța deosebit de negativă a faptei săvârșite de inculpat în rândul cetățenilor, cu atât mai mult cu cât acesta deținea funcția de organ de cercetare al poliției judiciare, având ca atribuții tocmai respectarea ordinii de drept, aducând astfel un prejudiciu însemnat prestigiului actului de justiție și credibilității autorităților judiciare. Totuși, prin fapta sa, inculpatul nu a afectat buna desfășurare a actului de justiție, acesta urmându-si cursul firesc, dovadă fiind și faptul că persoana cercetată a fost trimisă în judecată și condamnată.

Văzând și circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană instruită, are o familie organizată, ținând cont și de starea sa precară de sănătate, instanța s-a orientat spre o pedeapsă la limita minimă prevăzută de legea penală veche, respectiv 3 ani închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că suspendarea executării pedepsei, în condițiile art. 86¹ și următoarele din Vechiul Cod Penal, ca lege penală mai favorabilă, constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 6 ani conform art. 86 ind. 2 din Vechiul Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal P. de pe lângă Tribunalul București și inculpații D. E. și D. B. M..

P. a criticat hotărârea apelată pentru:

1. Greșita individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului D. E., prin raportare la criteriile generale de individualizare a pedepsei și la scopul acesteia, solicitând stabilirea cuantumului pedepsei principale superior minimului special prevăzut de normele de incriminare, întrucât: inculpatul D. E. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în modalitatea cea mai gravă prevăzută de textul de incriminare, acesta a pretinzând și primind suma ce a fost dată ca mită; dintre cei trei inculpați trimiși în judecată, doar D. E. deținea o funcție ce implica exercitarea autorității de stat; suma de 2000 de euro nu reprezintă nicidecum un minim raportat la ceea ce se întâlnește în mod curent în practica judiciară; împrejurarea reținută de către Tribunal constând în aceea că cursul justiției nu a fost finalmente deturnat, dispunându-se trimiterea în judecată și condamnarea numitului A. D. nu se datorează nicidecum vreunei conduite voluntare a inculpatului D. E., ci agravării stării de sănătate a acestuia, ce a impus internarea în spital pentru o perioadă îndelungată, contactul dintre acesta și dosarul de urmărire penală fiind întrerupt. Dacă în cazul altor infracțiuni lipsa antecedentelor penale, existența unui loc de muncă stabil, existența unei anumite pregătiri profesionale etc. sunt elemente menite a reliefa un pericol social mai redus, în cazul infracțiunilor de corupție aceste elemente constituie adevărate premise pentru comiterea infracțiunii, unele constituind chiar cerințe legale pentru ocuparea funcției în exercitarea căreia se comite infracțiunea (în cazul în care o persoană are antecedente penale, ori nu are un loc de muncă stabil, nu poate în mod concret să ocupe funcția care să îi permită ca în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu să săvârșească infracțiunea de corupție). Prin urmare este cât se poate de evident că în materia infracțiunilor de corupție toți inculpații „beneficiază" de circumstanțe personale cât se poate de favorabile. Inculpatul a negat comiterea faptelor, în condițiile în care există probe clare de vinovăție în privința sa, ceea ce conturează un anumit tip de personalitate și justifică opinia că reeducarea nu se va realiza cu ușurință în ceea ce îl privește.

2. Interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară pentru o perioadă mult prea scurtă, de doar 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, întrucât în cazul săvârșirii unei infracțiuni de corupție, în condițiile prezentate anterior, se impunea o perioadă mult mai consistentă de interzicere ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și b CP 1969, cu atât mai mult cu cât în cazul acestui inculpat interzicerea dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat implică și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii.

3. Omisiunea de a dispune suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării pedepsei principale, conform art. 71 alin. 5 CP 1969.

Inculpatul D. B.-M., în motivarea apelului, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 CP 1968.

Astfel, declarația inculpatului Petculet, în calitate de martor, este vădit neadevărată și, ca atare, nu trebuia luată în considerare, fiind total contradictorie și diferită față de cele 4 declarații date anterior de acesta, în faza procesuală a luării măsurilor preventive și audierii în calitate de inculpat. Avocata A. este cea care a fost propusa lui Petculet pentru a constata stadiul cercetărilor penale în acest dosar, dar pentru acest lucru nu s-au primit bani și nu s-au dat anticipat rețete „de schimbare a alcoolemiei", de către D.. O. V., denunțătorul, nu l-a cunoscut pe D. în restaurantul acestuia, denunțătorul O. V. negând vehement vreo legătura cu D. și nenominalizându-l în denunț, niciodată, pe D. B.-M.. Inculpatul Petculet s-a folosit de numele subofițerului de Politie Rutiera D. B.-M., pentru a obține foloase necuvenite, fără însă ca aceștia să aibă vreo înțelegere sau să fi conlucrat sub aspect infracțional.

Inculpatul D.E. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că Tribunalul a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, hotărârea de condamnare bazându-se doar pe numeroasele declarații (contradictorii între ele) date de către coinculpatul Petculet Stelica I.. Or, declarațiile martorului Petculet (inculpat în cauza disjunsă) nu pot fundamenta nici măcar acceptarea unei promisiuni, cu atât mai puțin acțiunea de a pretinde sau de a primi foloase, niciuna nu are legătura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, neevidențiata de nicio alta piesă a probatoriului. Deci, nu este probat nici elementul material al infracțiunii ce face obiectul acțiunii penale (acțiunea de a pretinde, primi sau accepta promisiuni) și, pe de altă parte, nu este probată nici condiția esențială a legăturii dintre folos și exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește elementul material, martorul Petculet a dat patru declarații contradictorii între ele cu privire la momentul predării sumei, cuantumul acesteia, valuta din care era compusă. Mai mult, toate aceste declarații au contrazis declarația formulată cu ocazia arestării preventive, când Petculet a declarat că nici măcar nu a promis vreun folos, cu atât mai puțin că inculpatul ar fi pretins sau primit vreunul.

În principiu, Tribunalul nici nu avea cum să-și susțină argumentația privind probarea cu declarațiile martorilor P. D. M. și P. G., atâta vreme cât martora P. D. a declarat clar că niciodată nu a discutat cu inculpatul D. E. și nici măcar nu îl cunoaște pe acesta.

Pe de alta parte, nici convorbirile și nici comunicările interceptate și înregistrate autorizat în cauză nu sunt concludente cu privire la transmiterea vreunei sume de bani, la cuantumul acesteia sau la moneda folosită și cu atât mai puțin la natura de „folos" a acesteia. Mai mult, acestea nu au nici măcar vocația teoretică de a lămuri orice ipotetică legătură cu exercitarea vreunei atribuții de serviciu de către inculpat.

Soluția dată confiscării speciale din dosarul disjuns în care nu a avut calitate nu poate produce efecte în prezenta cauză. Mai clar, instanța l-a exonerat în parte pe Petculet, reținând fără temei că acesta i-ar fi transmis o parte din suma primita de Petculet drept folos. Aceasta soluție constituie un argument foarte solid în ceea ce privește nulitatea relativă a încheierii prin care s-a dispus disjungerea cauzei. Natura juridică de infracțiuni pereche (dare, respectiv luare de mită) excludea de plano buna administrare a justiției în cauze disjunse, susceptibile de soluții antagonice.

Totuși, instanța de fond s-a oprit asupra sumei de 2000 euro considerată ca fiind luată mită de către inculpatul D. E., atât timp cât din declarațiile coinculpatului Petculet rezultă că ar fi fost vorba de cu totul alte sume și în altă monedă (2250 euro sau 2000 dolari sau 5000 lei etc.).

Mai mult, în declarația dată în fața procurorului, cu ocazia reținerii, inculpatul Petculet a arătat că i-a fost înapoiată suma de 1000 de dolari de către dl. D., urmând ca ulterior să îi fie restituită toata suma, deci nu se poate reține vinovăția inculpatului D. E..

Prin urmare, în cauză nu s-au administrat probe directe, sigure, certe, decisive și care să nu lase loc nici unei îndoieli rezonabile, acuzarea inculpatului bazându-se doar pe simple supoziții. Considerând așadar că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nu a fost răsturnată, ar trebui sa se dea eficiență principiului in dubio pro reo.

Referitor la aplicarea, în subsidiar, a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării: inculpatul D. E. suferă de numeroase afecțiuni medicale grave, fiind operat pe cord deschis și beneficiind de 300 de zile de concediu medical într-un singur act calendaristic. În continuare, necesită și alte intervenții medicale în afara țării.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea apreciază fondate apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul București și inculpații D. E. și D. B. M., cu privire la un singur motiv - omisiunea instanței de a dispune suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării pedepsei principale, conform art. 71 alin. 5 CP 1969 -, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.

Fapta inculpatului D. E. care, la sfârșitul anului 2011, a primit de la numitul P. Stelică-I. suma de 2.000 de euro în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau de a face un act contrar atribuțiilor sale de serviciu în ceea ce privește activitățile pe care trebuia să le efectueze în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, ce îi fusese repartizat pentru soluționare, astfel încât urmare acestor activități să se dispună o soluție de netrimitere în judecată față de martorul A. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 CP 1969 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului D. B.-M. care, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, împreună cu martorul P. Stelică-I., a pretins și primit suma de 1.800 euro de la O. V. M., zis “V.”, pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia din urmă - nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. -, în vederea soluționării favorabile a dosarului și a restituirii permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 CP 1969.

Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză: declarațiile martorului P. Stelică-I., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, cele relevante fiind redate și în considerentele sentinței penale atacate, precum și declarațiile martorilor P. D.-M. și P. G. (în ceea ce îl privește pe inculpatul D. E.) și cele ale martorilor O. V. M. (denunțător), D. V. V. și S. E. A. (în ceea ce îl privește pe inculpatul D. B.-M.).

Referitor la individualizarea pedepsei, în acord cu prima instanță, Curtea, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gravitatea faptei, apreciată în contextul social și economic actual - infracțiunile de corupție constituind un fenomen de amploare, care tinde să cuprindă tot mai multe sectoare ale vieții sociale și trebuie combătut inclusiv prin metodele specifice ale organelor judiciare -, văzând și circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază că în cauză se justifică aplicarea, în cazul fiecăruia dintre inculpați, a unei pedepse la limita minimă prevăzută de legea penală veche, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Este adevărat că, de regulă, lipsa antecedentelor penale, activitatea și experiența profesională, aptitudinile intelectuale și conduita în societate a inculpaților acuzați de infracțiuni de corupție le asigură acestora posibilitatea ocupării unei funcții implicând exercițiul autorității de stat, funcție de care aceștia nu ezită să se folosească apoi pentru a comite infracțiuni, știrbind astfel autoritatea și prestigiul instituției în cadrul căreia și-au desfășurat activitatea, dar ar fi inechitabil ca aceasta să îi excludă, ab initio, de la reținerea acestor circumstanțe ca reliefând un pericol social mai redus în ceea ce îi privește, la individualizarea pedepsei.

Criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei principale, orientate spre minim, nu conduc nici la majorarea duratei pedepselor complementare aplicate de prima instanță, a căror executare este oricum suspendată, ca și în cazul pedepsei principale.

Tribunalul a omis însă, într-adevăr, aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 CP 1969 și suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților D. E. și D. B.-M. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, nelegalitate ce va fi îndreptată de instanța de apel.

În ceea ce privește confiscarea sumei de 2000 Euro, despre care s-a reținut că a fost primită ca mită de către inculpatul D. E., aceasta era obligatorie, potrivit art.254 alin. 3 CP 1969, care prevede că „Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”. Nu are relevanță, sub acest aspect, că aceeași sumă de bani a fost confiscată de la numitul P. Stelică-I. (inculpat în dosarul inițial, condamnat pentru trafic de influență), inculpatul D. E. neputând invoca acest lucru în beneficiul său.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații D. E. și D. B.-M., va desființa în parte sentința penală nr.1982/F din 15.07.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală și, rejudecând:

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților D. E. și D. B.-M. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul D. E. (300 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În majoritate:

În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații D. E. și D. B.-M., desființează în parte sentința penală nr.1982/F din 15.07.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală și, rejudecând:

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților D. E. și D. B.-M. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul D. E. (300 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. T. D. L.

GREFIER,

O. P.

Red.jud.G.T. / Dact.EA/6 ex

T.B. S.I.P. – jud. D.I.M.

Opinie separată

Judecător G. C. A. în sensul respingerii ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații D. E. și D. B.-M. și admiterii apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, desființării, în parte a sentinței penale nr.1982/F pronunțată la 15.07.2014 de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ și înlăturării dispozițiilor art.86¹ C.pen, art.86² C.pen, art.86³ alin.1 C.pen și art.86⁴ C.pen (din 1968), în privința inculpatului D. E..

JUDECĂTOR,

Dosar nr._

Opine separată, judecator G. C. A., în sensul respingerii, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpatii D. E. si D. B.-M. si admiterii apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, desfiintarii, in parte, a sentintei penale nr. 1982 /F pronuntata la 15.07.2014 de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala in dosarul nr._ si inlaturarii disp. art. 86¹ Cod penal, art. 86² Cod penal, art. 86³ alin.1 Cod penal si art. 86⁴ Cod penal ( din 1968), in privinta inculpatului D. E..

In cadrul operațiunii concrete de individualizare a pedepsei, criteriile arătate în art. 72 Cod penal, au o importanță egală, se iau în considerare împreună, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antreneaza netemeinicia soluției.

Or, în cauză, suspendarea executarii pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului D. E. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mita, în condițiile art. 86¹ și următoarele din Vechiul Cod Penal, nu valorifica corespunzător criteriile de individualizare mai sus amintite si nu este de natură a asigura atingerea scopurilor de care face vorbire art. 52 Cod penal.

In acest sens trebuie avuta in vedere si gravitatea infractiunii de luare de mita savarsita de inculpatul D. E., care trebuie apreciata în contextul social și economic actual, context in care infracțiunile de corupție constituie un fenomen de amploare, care tinde să cuprindă tot mai multe sectoare ale vieții sociale și care trebuie combătut inclusiv prin metodele specifice ale organelor judiciare.

Este necesar a se tine seama si de rezonanța deosebit de negativă a faptei savarsite de inculpat, în rândul cetățenilor, cu atat mai mult cu cat acesta detinea functia de politist, avand ca atributii tocmai respectarea ordinii de drept, aducand astfel un prejudiciu insemnat prestigiului actului de justiție și credibilității autorităților judiciare.

Prin urmare, suspendarea executarii pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului D. E. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mita, în condițiile art. 86¹ și următoarele din Vechiul Cod Penal, nu constituie un avertisment suficient pentru inculpat astfel incat acesta sa nu mai comita alte infracțiuni, motiv pentru care este necesara executarea pedepsei in regim privativ de libertate.

← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr....		Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 696/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 717/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 714/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 696/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 710/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 268/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI