Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 714/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2756/192/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(1382/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 714/A
Ședința publică din data de 13.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: C. C. L.
GREFIER: S. V.-V.
********
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul D. V., împotriva sentinței penale nr. 40/23.03.2015, pronunțate de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat D. V., personal și intimata-parte vătămată I. M., personal și asistat de avocat ales P. L. E., fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art. 420 alin. 7 Noul Cod de procedură penală, procedează la verificarea identității apelantului-inculpat D. V., acesta prezentând CI . nr._.
La interpelarea Curții, apelantul-inculpat învederează faptul că își menține declarațiile anterioare, neavând precizări suplimentare de făcut.
Apărătorul ales al intimatului-parte vătămată I. M. invocă excepția nulității cererii de apel formulată ca fiind nemotivată, în raport de dispozițiile art. 412 Noul Cod de procedură penală, declarația de apel făcându-se în scris, motivată în fapt și în drept.
Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului declarat și asupra excepției invocate de intimatul-parte vătămată, prin apărător.
Apelantul-inculpat I. M. învederează faptul că nu este de acord să plătească suma de bani stabilită drept daune morale și nici cu sancțiunea aplicată. Învederează faptul că nu o va plăti întrucât nu are posibilitate.
Cu privire la excepția invocată, învederează faptul că nu cunoaște procedura.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la excepția invocată, învederează faptul că dispoziția este una de recomandare și nu una care să conducă la nulitatea apelului declarat. Motivele de apel pot fi susținute și oral.
Cu privire la reindividualizarea sancțiunii, o apreciază ca fiind întemeiată față de rezultatul produs și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea. Apreciază că amenda aplicată de 1500 de lei se impune a fi reindividualizată, raportat la prevederile art. 63 teza a II-a Noul Cod penal. Cu privire la daunele morale, apreciază că acestea sunt stabilite într-un cuantum excesiv.
În consecință, solicită admiterea, desființarea în parte și stabilirea unei sancțiuni într-un cuantum inferior, precum și reducerea daunelor morale.
Apărătorul ales al intimatului-parte vătămată I. M. învederează faptul că dacă se va trece peste excepția invocată conform art. 412 Noul Cod de procedură penală, solicită respingerea apelului, întrucât instanța de fond a stabilit sancțiunea penală cât și despăgubirile morale într-un cuantum destul de mic față de cuantumul solicitat de partea vătămată. Pe latură penală instanța de fond a fost destul de indulgentă, față de consecințele faptei pe care apelantul a săvârșit-o. Există planșele fotografice de la dosarul cauzei care atestă că fapta a fost săvârșit-o cu vinovăție, respectiv cu intenție directă, provocând atât suferințe fizice, cât și morale. Pentru o perioadă nu a mai putut apărea în public, din cauza urmelor de agresiune, și nici nu a mai putut merge la muncă.
Hotărârea atacată este legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată.
Apelantul-inculpat D. V., având ultimul cuvânt, în temeiul art. 420 alin. 7 Noul Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.40 din 23.03.2015, pronunțată de Judecătoria B. V., în baza art.180 al.2 C. pen.1969 a fost condamnat inculpatul D. V. la 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 indice 1 C. pen. 1969.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate I. M. suma de 7.000 lei, reprezentând daune morale.
A fost respinsă cererea părții vătămate de acordare a despăgubirilor materiale.
În baza art.274 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 2.01.2012, în jurul orei 13,00, persoana vătămată I. M. a plecat de la locuința sa spre centrul comunei Găiseni. Pe drum, I. M. s-a oprit în dreptul locuinței numitului Ploscan V. și a stat de vorbă cu acesta. În timp ce cei doi stăteau de vorbă, din curtea locuinței sale a ieșit inculpatul D. V. zis ,,C.,,, care l-a întrebat pe I. M. ce are cu familia lui. În momentul în care persoana vătămată i-a răspuns inculpatului că nu îl suferă, acesta i-a aplicat mai multe lovituri.
În urma loviturilor primite persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare 15 zile de îngrijiri medicale.
Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: plângere persoană vătămată, declarații persoană vătămată, certificat medico-legal, declarații suspect/inculpat, declarații martori, planșă foto..
Deși inculpatul a susținut că nu a i-a dat mai mult de o palmă părții vătămate, instanța de fond a constatat că certificatul medico-legal nr A2D/13/2012 din 04.01.2012, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală G. a stabilit că I. M. prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 02.01.2012, care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și planuri dure, leziuni pentru care sunt necesare 15 zile de îngrijiri medicale. Concluziile medicului legist se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu declarația inculpatului care recunoaște că l-a lovit pe partea vătămată (i-a dat doar o palmă).
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. 1969, și anume gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a recunoscut parțial fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cum fapta a fost săvârșită în ianuarie 2012, înainte de . noului cod penal, s-au aplicat integral dispozițiile vechiului Cod penal, având în vedere principiul aplicării legii mai favorabile. Dispozițiile vechiului Cod penal sancționează mai blând infracțiune de lovire sau alte violențe.
Referitor la latura civilă, s-a reținut că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20 000 lei din care 10.000 lei reprezintă daune morale și 3.500 lei contravaloarea unui lănțișor de aur pe care acesta a susținut că l-a pierdut cu acel prilej, iar restul reprezintă daune morale.
Prima instanță a apreciat că din probele administrate nu a rezultat că partea vătămată ar fi pierdut lănțișorul în timpul incidentului, martorii neavând cunoștință despre această împrejurare, astfel încât a respins cererea părții vătămate de acordare a daunelor materiale.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, instanța a reținut că, prin fapta sa ilicită, săvârșită cu vinovăție, inculpatul a produs părții vătămate un prejudiciu moral, constând în aceea că partea vătămată a fost îndepărtată o perioadă de timp de la activitățile sale cotidiene, fiind nevoită să stea izolată datorită urmelor vizibile de lovituri.
Deoarece acest prejudiciu nu poate fi reparat în natură, partea civilă este îndreptățită la primirea unei despăgubiri bănești. La stabilirea cuantumului, instanța a urmărit să acorde o satisfacție echitabilă, proporțională cu caracterul prejudiciului suferit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul D. V. susținând, în esență, că nu este de acord cu sancțiunile aplicate și că nu are posibilitatea să achite sumele stabilite de prima instanță.
Curtea, verificând sentința atacată, în raport cu motivele invocate de apelant, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. –reține următoarele:
Materialul probator a fost corect evaluat de către prima instanță, sub aspectul situației de fapt, încadrării juridice și al vinovăției inculpatului, rezultând indubitabil că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța fondului a făcut o justă individualizare a pedepsei, ținând seama de natura și gravitatea faptei, împrejurarea în care a fost comisă, rezultatul produs, circumstanțele personale ale inculpatului.
În privința laturii civile, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale stabilit de prima instanță, având în vedere împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, scopul pentru care se acordă astfel de despăgubiri, suma de 5.000 lei reprezentând o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
În final, Curtea consideră că nemotivarea în scris a apelului nu este în măsură să atragă vreo sancțiune, simpla declarare a apelului, fără arătarea motivelor, având efectul de a devolua integral cauza înaintea instanței de control judiciar, conform art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală.
Așadar, în temeiul art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul D. V., va desființa, în parte sentința atacată și în fond, rejudecând, va reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile I. M., de la 7000 lei la suma de 5000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în temeiul art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală.
În raport de soluția adoptată în cauză, conform art. 276 alin.6 din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul I. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul D. V. împotriva sentinței penale nr. 40/23.03.2015, pronunțate de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ .
Desființează, în parte sentința atacată și în fond, rejudecând:
Reduce cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile I. M., de la suma de 7000 lei, la suma de 5000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul I. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
V. C. L. C. C.
GREFIER,
S. V.-V.
Red. C.C.L.
Dact. A.L. 2 ex./
Jud. B. V. – jud.: B. A.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 717/2015. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
