Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 930/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 930/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 46784/299/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(1740/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 930

Ședința publică din data de 19 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. S.

JUDECĂTOR: C. C. D.

GREFIER: O. I. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de către inculpata C. S. T. împotriva sentinței penale nr. 226/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 19 iunie 2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelului de față, a constatat următoarele:

Prinsentința penală nr.226/08.04.2015, Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.5 C.pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare, formulată de reprezentantul Ministerului Public, după cum urmează:

-pentru inculpatul C. R. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.205 al.1 C.pen., art.224 al.2 C.pen., art.193 al.2 C.p., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 205 al.1 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., art.224 al.2 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen.

-pentru inculpata O. N.-B. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.48 al.1 C.pen. rap. la art.205 al.1 C.pen., art.48 al.1 C.pen. rap. la art.224 al.2 C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 48 al.1 C.pen. rap. la art.205 al.1 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., art.48 al.1 C.pen. rap. la art.224 al.2 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen.

-pentru inculpatul C. R. N. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.205 al.1 C.pen., art.224 al.2 C.pen., art.193 al.2 C.p., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 205 al.1 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., art.224 al.2 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen.

-pentru inculpata C. S. T. din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.205 al.1 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen., art.224 al.2 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic. art.41 al.1 C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., toate cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 205 al.1 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen și art.77 lit.a C.pen., art.224 al.2 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen. și art.77 lit.a C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic.art.41 al.1 C.pen. și art.77 lit.a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen., totul cu aplic. art.5 C.pen.

1.În baza art. 205 al.1 din C. pen., cu aplic. art.396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. R., fiul lui I. și P., născut la data de 17.04.1980 în mun.Bacău, domiciliat în Bacău, ., jud.Bacău, CNP-_ la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 224 al.2 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. R., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art.193 al.2 din C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. R., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art.38 al.1 C.pen rap. la art.39 al.1 lit.b C.pen. a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului C. R. prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 8 luni închisoare, în final dând inculpatului spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art.45 al.3 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 al.5 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe .

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului următoarele obligații:

- să frecventeze un număr de două programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău-Serviciul Public de Salubritate și Spații Vrezi Bacău și în cadrul Primăriei Bacău-Căminul de Bătrâni Bacău, pe o perioadă de 90 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului a suspendatrii executării pedepsei sub supraveghere.

A făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.

A luat act că inculpatul a fost reținut în cauză de la 03.04._09.

2. În baza art. 48 al.1 C.pen. rap. la art.205 al.1 din C. pen., cu aplic. art.396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpata O. N.-B., fiica lui C. și E., născută la data de 27.08.1990 în mun.Bacău, domiciliat în Bacău, ., ., jud.Bacău, CNP-_ la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lipsire de libertate.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 48 al.1 C.pen. rap. la art.224 al.2 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpata O. N. B., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la violare de domiciliu.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art.38 al.1 C.pen rap. la art.39 al.1 lit.b C.pen. a contopit cele două pedepse aplicate inculpatei O. N.-B. prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final dând inculpatei spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.45 al.3 C.pen.a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 al.5 din C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului următoarele obligații:

- să frecventeze un număr de două programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului a suspendatrii executării pedepsei sub supraveghere.

A făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.

3.În baza art. 205 al.1 din C. pen., cu aplic. art.396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. R. N., fiul lui N. și L., născut la data de 08.03.1987 în mun.Bacău, domiciliat în Bacău, ., nr.5, ., CNP-_ la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 224 al.2 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. R. N., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art.193 al.2 din C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpatul C. R. N., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art.38 al.1 C.pen rap. la art.39 al.1 lit.b C.pen. a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului C. R. N. prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 8 luni închisoare , în final dând inculpatului spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art.45 al.3 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 al.5 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului următoarele obligații:

- să frecventeze un număr de două programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul în Primăriei Bacău-Serviciul Public de Salubritate și Spații Vrezi Bacău și în cadrul Primăriei Bacău-Căminul de Bătrâni Bacău, pe o perioadă de 90 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

A făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.

4. În baza art. 205 al.1 din C. pen., cu aplic. art.396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 41 al.1 C.pen, art.77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpata C. S. T., fiica lui I. și P., născută la data de 18.10.1981 în mun.Bacău, domiciliată în Bacău, ., nr.11-15, jud.Bacău, CNP-_ la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 224 al.2 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art.41 al.1 C.pen., 77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpata C. S. T., la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art.193 al.2 din C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., art. 41 al.1 și art.77 lit.a C.p. și art.5 C.p., a condamnat pe inculpata C. S. T., la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 67 alin. 2 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1, 3 din C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpata C. S. T. a fost condamnată prin prezenta sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B., precum și cu cele pentru care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013.

A constatat că prin sentința penală nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014 a fost redusă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 la 3 ani închisoare.

A contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

-pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. din 1968;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art.192 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. din 1968.

D. contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit.a, b C.p. din 1968 (astfel cum a fost redusă potrivit sentinței penale nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014) ;

-pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.192 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit.a, b C.p. din 1968;

-pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.293 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit.a, b C.p. din 1968.

În baza art.38 al.1 C.pen rap. la art.39 al.1 lit.b C.pen. a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatei C. S. T. prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B. și prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, modificate prin sentința penală nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 4 ani și 2 luni închisoare , în final dând inculpatei spre executare pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare.

În baza art.45 al.3 C.pen.a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 al.5 din C.pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din C.pen. pe durata pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 04.05.2012 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr.799/24.03.2014 emis de Judecătoria Ploiești în baza sentinței penale nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014 și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A menținut măsura de siguranță privind confiscarea sumei de 40 lei de la inculpata C. S. T., dispusă prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013.

În baza art.19 C.p.p. rap. la art.397 C.p.p. a luat act că persoana vătămată M. E., cu domiciliul în com.Vânători-N., . nu a exercitat acțiune civilă în cauză.

În baza art.19 C.p.p. rap. la art.397 C.p.p. a luat act că S. C. de Urgență București, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.8, sector 1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin.1, 2 din C. pr. pen., a obligat inculpații la plata sumei de 2.500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în ce o privește pe inculpata C. S. T., că aceasta, împreună cu alți coinculpați au pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate G. I. situată în București ., ., sectorul 1, unde, s-au exercitat acte de violență față de partea vătămată M. E., iar ulterior au lipsit-o de libertate în mod ilegal și au condus-o într-un autoturism cu care s-au deplasat în municipiul Bacău, reținând-o împotriva voinței sale în două imobile din această localitate, până la data de 02.04.2009.

Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a actelor premergătoare; înscrisuri; declarații pers. vătămată G. I.; declarații pers. vătămată M. E.; proces-verbal de depistare a inc. C. R. și O. N.-B.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarații C. R., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații inc. O. N.-B., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat;declarații inc. C. Lămâița, în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații inc. C. S. T., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații inc. C. R. N., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații martor D. V.; declarații martor C. N.; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice.

Astfel, la data de 01.04.2009, partea vătămată I. G. a sesizat Secția 3 Poliție cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orei 03,00, patru persoane necunoscute au pătruns fără drept în locuința sa din București, ., ., sectorul 1, de unde au răpit-o pe partea vătămată E. M., care locuia la domiciliul numitei I. G. de mai mult timp, fără forme legale. De asemenea, se precizează faptul că în ziua de 31.03.2009, în jurul orei 19,30, inculpata N.-B. O. a venit la domiciliul numitei I. G. și, sub pretextul unei programări în vederea efectuării unui control ginecologic, a doua zi, a rugat-o să-i ofere găzduire peste noapte, partea vătămată fiind de acord cu solicitarea acesteia.

Audiată fiind ( f. nr. 21, vol. I dup), partea vătămată I. G. a declarat că în seara zilei de 01.04.2009 a asigurat personal ușa de la ., iar în jurul orei 03,00 a constatat că în locuință au intrat fără drept patru persoane, dintre care cunoaște personal pe fostul concubin al părții vătămate E. M., respectiv pe inculpatul C. R. și pe sora acestuia, suspecta LĂMÂIȚA C..

Partea vătămată I. G. a precizat că cele patru persoane care au pătruns fără drept în locuința sa, au exercitat acte de violență față de partea vătămată E. M., în sensul că au luat-o cu forța din pat, i-au tăiat părul cu un cuțit, au obligat-o, împotriva voinței sale, să părăsească încăperea, au lovit-o atât în casă, cât și până la introducerea cu forța într-un autoturism, aflat parcat în fața imobilului. Mai arată că inculpata O. N.-B. a părăsit apartamentul împreună cu cele patru persoane, plecând fără a-și mai lua lucrurile.

Partea vătămată I. G. a mai declarat ( f. nr. 20 verso, vol. I dup) că inculpata O. N.-B. este persoana care a descuiat ușa celor patru persoane care au pătruns fără drept în locuința sa, deoarece a constatat, după plecarea acestora, că în sistemul de asigurare a ușii de acces în locuința sa, se aflau cheile cu care asigurase anterior ușa și pe care le pusese pe o măsuță.

Prin procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere ( f. nr. 56- 82, vol. I dup) încheiate de către organele de cercetare penală, partea vătămată I. G. a recunoscut de pe planșe fotografice pe inculpații O. N.-B., C. LĂMÂIȚA, C. S. T., C. R. N. și C. R. ca fiind persoanele care au săvârșit faptele descrise în cuprinsul declarațiilor și actului de sesizare, astfel cum au fost prezentate mai sus.

Prin procedeul probatoriu al audierii, partea vătămată E. M. ( f. nr. 22-24, 25, vol. I dup) a arătat că la data de 01.04.2009, orele 03,00, în timp ce se afla în locuința părții vătămate I. G., unde locuiește fără forme legale, au pătruns, fără drept, patru persoane, pe care le-a recunoscut ulterior ca fiind inculpații C. R. (fostul său concubin) și C. LĂMÂIȚA, C. S. T. și C. R. N. (rudele primului inculpat).

Toți cei patru inculpați au început să exercite față de sus-numită acte de violență, au luat-o cu forța din apartament și au dus-o, împotriva voinței sale, într-un autoturism marca Mercedes, cu care au deplasat-o în municipiul Bacău. Cu același autoturism s-a deplasat și inculpata O. N.-B..

În această localitate, numita E. M. a fost reținută, succesiv, împotriva voinței sale, de către inculpatul C. R., în două imobile, ulterior partea vătămată reușind să scape din imobilul situat în Bacău .. 3A, ., apt. 30, județul Bacău.

În cuprinsul proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaștere ( f. nr. 83- 82, vol. I dup), organele de cercetare penală au surprins recunoașterea fără ezitare efectuată de către partea vătămată I. G. care a indicat în urma prezentării unor planșe fotografice pe inculpații C. LĂMÂIȚA, C. S. T. și C. R. N. ca fiind persoanele care au săvârșit faptele descrise în cuprinsul declarațiilor, astfel cum au fost prezentate mai sus.

Martorul D. V. ( f. nr. 48-49, 52, vol. I dup) a declarat faptul că în noaptea de 31.03/01.04.2009 a sesizat zgomote pe casa scării, motiv pentru care s-a uitat pe vizorul ușii, observând trei persoane care coborau și auzind țipetele unei femei și „lovituri înfundate”.

A mai arătat că în momentul când s-a uitat pe geamul de la bucătărie cu vedere spre ., în fața imobilului, cinci persoane, fără a putea preciza numărul persoanelor de sex masculin, respectiv feminin, care târau o femeie ce țipa și pe care au introdus-o cu forța într-un autoturism. De asemenea, martorul a precizat că una dintre persoane a lovit cu piciorul zona feței persoanei de sex feminin.

Martorul C. N. (f. nr. 53, 55, vol. I dup) a declarat că în noaptea de 31.03/01.04.2009 a auzit „zgomote foarte puternice și țipete” în apartamentul părții vătămate I. G., care era situat la etajul inferior, sub locuința sa. Ieșind pe casa scării a observat cum „trei bărbați și două femei” agresau cu pumnii și picioarele pe numita E. M., (…) „au aruncat-o pe scări”, ulterior forțând-o să urce în portbagajul unui autoturism, împotriva voinței acesteia, care striga după ajutor.

Fiind audiat în data de 04.04.2009, inculpatul C. R. a declarat că în ziua de 31.03.2009 a fost contactat telefonic de inculpata O. N.-B. care i-a relatat faptul că se află în municipiul București, într-un imobil unde a întâlnit-o pe partea vătămată E. M., fosta sa concubină. Având în vedere faptul că din relația acestora au rezultat doi copii minori, inculpatul C. R. a luat hotărârea de a veni în București pentru a clarifica situația cu partea vătămată E. M.. Detaliile privind locația imobilului unde se afla partea vătămată i-au fost furnizate de inculpata O. N.-B., care în cursul nopții de 31.03/01.04.2009 i-a descuiat ușa inculpatului pentru a putea pătrunde în locuință, acesta declarând că a pătruns în apartament fiind însoțit doar de inculpata C. LĂMÂIȚA.

În această locuință, inculpatul a purtat o discuție cu partea vătămată E. M., referitoare la situația celor doi copii minori, însă aceasta din urmă nu a dorit să-l însoțească în Bacău pentru clarificarea situației, „s-a trântit la pământ și a început să țipe. Mai arată că am încercat să o conving să nu mai țipe, (…) rugând-o să meargă acasă. Împreună cu sora mea am ridicat-o de jos și am condus-o la autoturism, pe traseu scăpând-o din brațe întrucât se zbătea. (…) ne-am îndreptat spre Bacău (…) concubina mea fiind de acord să rămână pentru a rezolva situația celor doi minori. În tot acest interval de timp, concubina mea a putut circula, nefiind încuiată în casă”.

În declarația de la aceeași dată în fața organului de cercetare penală ( f. nr. 16-18, vol. 2 dup), inculpatul C. R. a revenit și a arătat că în apartament a pătruns fiind însoțit de surorile sale C. LĂMÂIȚA și C. S. T.. A mai precizat căC. LĂMÂIȚA „ a tras-o de păr pe E. M. când am luat-o din locuința menționată, iar eu i-am dat două palme peste față. De asemenea, C. LĂMÂIȚA s-a îmbrâncit cu E. M. în locuință”.

În fața instanței, inculpatul C. R. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum este descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate.

Inculpatul C. R. a prezentat în faza actelor premergătoare ( vol. 2, f. nr. 19.20 dup) o nouă variantă în ceea ce privește participația penală la săvârșirea faptelor, în sensul că precizează că inculpatul C. R. N., nepotul său, l-a însoțit pe el și pe surorile lui, C. LĂMÂIȚA, C. S. T. în apartamentul în care se afla E. M.. A mai aratat că:” E. a început să țipe și să strige după ajutor (…) s-a lăsat în jos și a spus că pot să-i fac ce vreau, că ea nu merge cu mine. M-am aplecat asupra ei, am ridicat-o de jos, dar aceasta continua să țipe și cu forța am scos-o pe holul blocului ajutat de surorile mele și am coborât-o pe scări unde aceasta a căzut și eu i-am spus să nu mai țipe că suntem cu mașina și a luat-o S. și Lămâița de picioare și eu de brațe și am băgat-o cu forța în mașină. (…) nu am ținut-o închisă cu cheia pe E., ci a fost liberă în curte dar nu avea voie să plece din curte pentru că eu i-am interzis. (…) Precizez faptul că surorile mele S. și Lămâița, când au târât-o pe scări i-au smuls lui E. părul din cap”.

Inculpata O. N.-B. ( f. nr. 30-32, vol. II dup) a declarat că în ziua de 31.03.2009 a venit în București pentru a efectua un control medical și a închiriat o cameră în locuința părții vătămate E. G. din București, ., sectorul 1. În această locuință, inculpata O. N.-B., în urma unei conversații purtate cu o persoană de sex feminin, a aflat că respectiva este numita E. M., fosta concubină a inculpatului C. R., fapt care a determinat-o să-l contacteze telefonic pe acesta.

De asemenea, inculpata O. N.-B. a precizat că a descuiat ușa de la . pentru a facilita . R., acestuia precizându-i și locul unde se află situat imobilul respectiv.

Susținerile inculpatei O. N.-B. că l-a contactat telefonic pe inculpatul C. R. deoarece i-a fost frică de amenințările părții vătămate E. M. care i-a spus că va intenționa să o oblige să întrețină relații sexuale cu o persoană de sex masculin, nu au putut fi reținute întrucât acestea nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Inculpata O. N.-B. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a arătat că partea vătămată E. M. a refuzat să-l însoțească pe inculpatul C. R. în municipiul Bacău, astfel încât acesta împreună cu C. R. N., C. LĂMÂIȚA și C. S. T. au luat-o pe aceasta împotriva voinței sale, au coborât-o scările și au introdus-o într-un autoturism de culoare roșie. A mai declarat că, deși s-a deplasat în urma inculpaților, nu a văzut ca cei trei să o lovească pe E. M.. Cu același autovehicul s-a deplasat și inculpata, care a arătat că și-a lăsat lucrurile în apartament.

În declarația din data de 03.04.2009, inculpata O. N.-B. a recunoscut ( f. 35, vol. II dup) că împreună cu C. R., C. R. N., C. LĂMÂIȚA și C. S. T. a luat-o pe numita E. M. „de mâini și au scos-o din casă”.

În declarația din 20.06.2012 ( vol II, f. nr. 77-78 dup) inculpata O. N.-B. a arătat că „numita E. M. a început să țipe fără a fi lovită sau amenințată, motiv pentru care numita C. Lămâița a luat-o de păr pe E. M., scoțând-o din casă, moment în care s-a iscat o ceartă între cele două, acestea împiedicându-se și căzând pe scări. În afară de altercația avută cu C. Lămâița, nimeni nu a mai lovit-o pe E. M.”.

În fața instanței, inculpata O. N.-B. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum este descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate.

Suspecta C. LĂMÂIȚA ( f. nr. 70-72, vol. II dup) a declarat că la data de 01.04.2009, a intrat împreună cu inculpatul C. R. în locuința a cărei ușă o deschisese inculpata O. N.-B., ultimul luând-o de mână pe numita E. M. și coborând împreună cu ea în curtea imobilului. În această împrejurare, „E. M. a început să țipe foarte tare și să se zgârie pe față”, astfel încât inculpata C. LĂMÂIȚA a intervenit, a ajutat la imobilizarea persoanei vătămate și împreună cu inculpatul C. R. au deplasat persoana vătămată la mașină, în a cărei habitaclu aceasta a intrat de bună-voie. A mai aratat că E. M. nu a fost ținută cu forța în locuința sa și nici în locuința inculpatului C. R..

În declarația luată în faza actelor premergătoare, inculpata a declarat că: „de la etajul clădirii au ieșit diferite persoane și se uitau la noi. ( f. nr. 74 vol. II dup), iar E. s-a trântit de scările blocului și în curte se trăgea de păr spunând că nu vrea să meargă la Bacău”. De asemenea, inculpata a declarat diferit față de depoziția din data de 07.04.2009, că l-a ajutat pe inculpatul C. R. pentru a o introduce în autovehicul pe E. M. împotriva voinței acesteia. (…) „atât eu cât și R. nu am lovit-o pe E.”.

Inculpata C. S. T. a negat săvârșirea faptelor și a dat în cursul urmăririi penale declarații contradictorii.

Astfel, inițial ( f. nr. 48-49, vol. II dup) a declarat că în noaptea de 31.03/01.04.2009 a plecat împreună cu inculpații C. R., C. LĂMÂIȚA și C. R. N. din Bacău spre București, pentru a aduce acasă pe inculpata O. N.-B., care se afla într-un imobil unde locuia și partea vătămată M. E., fosta concubină a inculpatului C. R..

Inculpata C. S. T. a declarat că în imobilul pe care l-au găsit în urma indicațiilor inculpatei O. N.-B. au intrat doar inculpații C. R. și C. LĂMÂIȚA, ulterior aceștia întorcându-se la autoturismul cu care se deplasaseră împreună cu partea vătămată E. M., aceasta prezentând urme de violență și țipând că nu dorește să îi însoțească la Bacău.

La data de 16.05.2012, ( f. nr. 46-47, vol. II dup) inculpata C. S. T. a arătat că inculpatul C. R. a urcat singur la apartamentul în care se afla partea vătămată, pentru ca ulterior să coboare cu aceasta, fără ca E. M. să prezinte urme de violență și de bună-voie.

În fața instanței, inculpata C. S. T.a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum este descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate.

Inculpatul C. R. N. ( f. nr. 58 vol. II dup) a declarat că în apartament au pătruns doar inculpații C. R. și C. LĂMÂIȚA, ajutați de inculpata O. N.-B., care le-a deschis ușa de la locuința în care se afla partea vătămată E. M.. A arătat că inculpata C. S. T. a rămas în fața apartamentului, iar el s-a întors la autoturismul care se afla în fața imobilului menționat, astfel încât nu știe dacă aceasta a intrat în interior. Ulterior, i-a observat pe inculpații C. R., C. LĂMÂIȚA, C. S. T. și O. N. B. care au dus partea vătămată M. E. la autoturism împotriva voinței sale, aceasta strigând că nu dorește să-i însoțească. A mai precizat că ulterior s-au deplasat în localitatea Bacău, unde partea vătămată a fost dusă la locuința suspectei C. LĂMÂIȚA, iar de la acel moment nu mai știe ce s-a întâmplat deoarece s-a deplasat la domiciliul său.

În fața instanței, inculpatul C. R. N. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum este descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate.

Analizând declarațiile tuturor inculpaților, având în vedere numeroasele inadvertențe existente între fiecare depoziție, instanța a constatat că prezența inculpaților C. R., C. LĂMÂIȚA, C. S. T. și C. R. N. în apartamentul nr. 7 din ., este dovedită de afirmațiile din declarațiile persoanelor vătămate E. M. și I. G., care s-au coroborat cu depozițiile martorei N. C. și declarația inculpaților C. R. din data de 03.04.2009, 04.04.2009, și declarația lui O. N. B. din data de 03.04.2009, prin urmare s-au înlăturat susținerile inculpaților C. S. T., C. R. N. și ale suspectei C. LĂMÂIȚA.

De asemenea, având în vedere contradicțiile dintre declarațiile inculpatei O. N. B. care a negat actele de violență săvârșite asupra persoanei vătămate E. M., declarațiile inculpatei C. LĂMÂIȚA care a susținut că partea vătămată se autoflagela, sau ale inculpatului C. R. care a recunoscut că a dat părții vătămate două palme, în timp ce inculpatul C. R. N. nu a declarat nimic sub aspectul săvârșii acțiunilor de lovire sau alte violență, instanța a înlăturat susținerile acestora și a avut în vedere declarația persoanei vătămate E. M. care s-au coroborat cu aceea a martorelor N. C., V. D. și I. G..

Coroborând materialul probator menționat, instanța a constatat că atât E. M., cât și I. G. și N. C. au relatat că toți cei patru inculpați C. R., C. LĂMÂIȚA, C. S. T. și C. R. N. au săvârșit acte de lovire.

În susținerea agresiunilor suferite de către persoana vătămată, instanța a reținut și certificatul medico-legal nr. A2/2383/07.04.2009 ( f. nr. 47, vol. I) prin care s-a concluzionat că partea vătămată E. M. prezintă leziuni traumatice care se puteau produce la data de 01.04.2009 prin lovire cu corp dur, pentru care necesită 15-17 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește lipsirea de libertate a părții vătămate E. M., instanța de fond a apreciat că din depozițiile aflate la dosarul cauzei rezultă fără nici un dubiu săvârșirea infracțiunii de către inculpați.

In ceea ce priveste încadrarea in drept a faptelor penale retinute in sarcina inculpatei C. S. T. și a celorlalți coinculpați, instanta a procedat mai întai la analizarea necesitatii aplicarii legii penale mai favorabile, in conditiile in care la data savarsirii infractiunii era in vigoare Codul Penal din 1968, iar la momentul pronuntarii prezentei hotarari o noua lege penala a intrat in vigoare, producandu-si efectele. Astfel, a apreciat ca daca de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit mai multe legi penale care incrimineaza fapta savarsita, prevazand insa conditii de incriminare, de tragere la raspundere penala sau de sanctionare diferite, devin aplicabile dispozitiile art. 5 NCP („in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila”).

Conform mentiunilor cuprinse in actul de sesizare al instantei s-a constatat, în ce o privește pe inculpata C. S. T., că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 205 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., art. 224 alin. 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., art. 193 alin. 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., cu aplic art. 38 alin. 1 C.P., toate cu aplic. art. 5 C.P.

În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, instanța a reținut că disp. art.205 al.1 C.p. reținute în sarcina inculpaților prevăd că „Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani”, iar disp. art.189 al.1 și 2 C.p. din 1968 în vigoare la data săvârșirii faptei prevedeau că lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal, „prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, (…) „ se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, instanța a reținut că disp. art.224 al.2 C.p. prevăd că pătrunderea fără drept, de către o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de calități mincinoase, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, iar disp. art.192 al.2 C.p. din 1968, în vigoare la data săvârșirii faptei prevedeau că pătrunderea fără drept, de către o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună ,în timpul nopții ori prin folosire de calități mincinoase, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, instanța a reținut că disp. art.193 al.2 C.p. prevăd că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă, iar disp. art.180 al.2 C.p. din 1968, în vigoare la data săvârșirii faptei prevedeau că lovirea sau alte acte de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

La stabilirea legii penale mai favorabile aplicabile in speță, judecătorul a avut in vedere conținutul infracțiunii si pedeapsa stabilita de legiuitor, constatând ca infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecata cei patru inculpați, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și lovire sau alte violențe au același conținut constitutiv descris in fiecare dintre cele doua legi penale succesibile.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a reținut că mai favorabil inculpaților este noul cod penal, care prevede, în cazul infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și violare de domiciliu limite ale pedepselor net inferioare celor din vechiul cod penal.

Instanța a apreciat că situația inculpatei C. S. T. este diferită de a inculpaților C. R., O. N. B. și C. R. N., având în vedere situația antecedentelor penale ale acesteia.

Astfel, în acest context, în ceea ce priveste tratamentul sanctionator aplicabil concursului de infractiuni, instanța a constatat urmatoarele: Codul penal de la 1968 reglementeaza concursul ideal de infractiuni in dispozitiile art. 33 lit. b, iar art. 34 alin. 1 lit. b prevedea ca „atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani”. Noul Cod Penal prevede in continutul art. 39 alin. 1 lit. b ca „atunci cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”. Prin urmare, legea penala in vigoare la momentul pronuntarii prezentei hotarari prevede un tratament sanctionator al concursului de infractiuni mai sever decat legea in vigoare la data savarsirii infractiunilor, legiuitorul impunand aplicarea obligatorie a unui spor fix.

Și în ceea ce privește starea de recidivă postexecutorie, instanța a apreciat că mai favorabile sunt dispozițiile codului penal din 1968 .Astfel, potrivit disp. art.39 în cazul recidivei postexecutorii se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga, în cazul închisorii un spor de până al 10 ani - aplicarea maximului pedepsei, ca și a sporului fiind în aceste condiții facultativă.Potrivit noului cod penal, în cazul recidivei postexecutorii majorarea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează obligatoriu cu jumătate, potrivit disp. art.43 al.5.

Totuși, având în vedere limitele semnificativ mai mici ale pedepselor prevăzute de noul cod penal pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, instanța a reținut că, chiar și în cazul inculpatei C. S. T., pedeapsa finală ce poate fi aplicată acesteia - chiar în condițiile reținerii dispozițiilor privitoare la starea de recidivă postexecutorie și concursul de infracțiuni potrivit noului cod penal - este mai mică decât pedeapsa ce ar rezulta ca urmare a aplicării dispozițiilor codului penal anterior.

În acest sens, instanța a arătat că, potrivit codului penal din 1968 pedeapsa minimă ce ar putea fi aplicată inculpatei C. S. T. pentru infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art.189 al.1,2 C.p. din 1968 ar fi, în condițiile reținerii disp. art.396 al.10 C.p.p. de 4 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă ce ar putea fi majorată potrivit disp. art.39 C.p. din 1968 și cu care s-ar contopi celelalte pedepse aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, precum și celelalte pedepse deja aplicate pentru infracțiunile cu care prezentele infracțiuni sunt concurente.

Însă, având în vedere că infracțiunile deduse judecății sunt săvârșite de inculpată în stare de recidivă postexecutorie și în concurs cu alte infracțiuni pentru care inculpata a fost deja condamnată, instanța nu s-ar orienta către minimul menționat anterior, ci către o pedeapsă orientată spre mediu și în mod evident, față de multitudinea infracțiunilor aflate în concurs (3 în cauza dedusă judecății și alte 5 pentru care aceasta deja a fost condamnată) instanța ar aplica inculpatei un spor de pedeapsă într-un cuantum deloc de neglijat.

Față de aspectele anterior menționate, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă noul cod penal.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatei C. S. T. care la data de 01.04.2009, în jurul orei 03,00, împreună cu numiții C. R., C. LĂMÂIȚA și C. R. N., și ajutați de inculpata O. N.-B., au pătruns fără drept în locuința părții vătămate G. I. din București ., ., sectorul 1, unde, au exercitat acte de violență față de partea vătămată M. E., au lipsit-o de libertate în mod ilegal, și au condus-o într-un autoturism cu care s-au deplasat în municipiul Bacău, reținând-o împotriva voinței sale în două imobile din această localitate până la data de 02.04.2009, întrunesc condițiile de tipicitate ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violarea de domiciliu și lovirea sau alte violențe, fapte prevăzute de art. 205 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., art. 224 alin. 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., art. 193 alin. 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., toate cu aplic art. 38 alin. 1 C.P., toate cu aplic. art. 5 C.P.

Întrucât faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați, atrăgând răspunderea penală conform art.15 C.pen., instanța a pronunțat condamnarea acestora.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal .

În conformitate cu dispozițiile art.74 Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului.

De asemenea, instanța a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, starea de pericol creată, motivul și scopul săvârșirii infracțiunii, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, conduita inculpaților.

Astfel, în ceea ce privește pe inculpata C. S. T., instanța a avut în vedere faptul că este în vârstă de 32 de ani, este cetățean român, este neșcolarizată, este necăsătorită, nu are ocupație, iar potrivit fișei de cazier judiciar, este recidivistă postexecutorie.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.205 al.1 C.pen., fapta de lipsire de libertate în mod ilegal săvârșită de inculpată se pedepsește cu închisoare de la 1 la 7 ani, iar potrivit disp. art.224 al.2 C.pen. fapta de violare de domiciliu săvârșită de inculpată se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, însă instanța a procedat la reducerea cu o treime a acestor limite de pedeapsă, făcând, astfel, aplicarea disp. art.396 al.10 C.pr.pen., după care a procedat la majorarea acestora cu jumătate, întrucât faptele deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie (în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1070/15.09.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.760/30.10.2006 a Curții de Apel București), având în vedere totodată și disp. art.78 C.pen. privind efectele circumstanțelor agravante.

Astfel, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior și în raport de contribuția acesteia la săvârșirea faptelor, instanța a apreciat că în cauză se impune față de inculpata C. S. T. aplicarea unor pedepse, după cum urmează: 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În privința pedepsei accesorii, instanța a reținut că, potrivit art. 65 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit a), b) și d)-o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, s-a arătat că, conform art. 67 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

În consecință, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prev. de art. 67 alin. 1 Cod Penal, instanța dispune aplicarea unei pedepse complementare.

De asemenea, s-a arătat că, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de către inculpată, de împrejurările cauzei, precum și de persoana acesteia, de disprețul manifestat în raport de normele de drept, aplicarea unei pedepse complementare și accesorii este necesară.

Analizând fișa de cazier a inculpatei, precum și sentințele penale atașate, instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpata C. S. T. a fost condamnată prin prezenta sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B., precum și cu cele pentru care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013.

Instanța a constatat că prin sentința penală nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014 a fost redusă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 la 3 ani închisoare.

Întrucât infracțiunile deduse judecății sunt concurente, fiind săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, atât între ele cât și cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B. și prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, modificate prin sentința penală nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014, instanța, în baza art.38 al.1 C.pen rap. la art.39 al.1 lit.b C.pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei C. S. T. prin prezenta cu pedepsele dispuse prin sentințele anterior menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 ani și 2 luni închisoare , în final dând inculpatei spre executare pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța a arătat că, în raport de antecedentele penale ale inculpatei cu privire la aceasta nu se poate dispune decât aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpata C. S. T., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate, apreciind că legea penală mai favorabilă este reprezentată de Vechiul C.pen., având în vedere faptul că nu este obligatoriu sporul de o treime.

Referitor la reindividualizarea pedepsei, inculpata a solicitat să se aibă în vedere disp. art. 74 Vechiul C.pen. și aplicarea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de lege.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul declarat de inculpata C. S. T., pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești (proces-verbal de constatare a actelor premergătoare; înscrisuri; declarații pers. vătămată G. I.; declarații pers. vătămată M. E.; proces-verbal de depistare a inc. C. R. și O. N.-B.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarații C. R., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații inc. O. N.-B., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat;declarații inc. C. Lămâița, în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații inc. C. S. T., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații inc. C. R. N., în calitate de făptuitor, suspect, inculpat; declarații martor D. V.; declarații martor C. N.; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice), constând în aceea că inculpata C. S. T., împreună cu alți coinculpați, au pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate G. I. situată în București ., ., sectorul 1, unde, s-au exercitat acte de violență față de partea vătămată M. E., iar ulterior au lipsit-o de libertate în mod ilegal și au condus-o într-un autoturism cu care s-au deplasat în municipiul Bacău, reținând-o împotriva voinței sale în două imobile din această localitate, până la data de 02.04.2009.

Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută în actul de sesizare, atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate la urmărire penală.

Prima instanță, reținând vinovăția inculpatei în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpata C. S. T. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, violarea de domiciliu și lovirea sau alte violențe, fapte prevăzute de art. 205 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P. privind recidiva postexecutorie, art. 224 alin. 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., art. 193 alin. 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.P., toate cu aplic art. 38 alin. 1 C.P., toate cu aplic. art. 5 C.P.

Trebuie arătat că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.

La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală, așa cum rezultă din interpretarea art. 5 C.pen. invocat mai sus și al art. 15 al. 2 din Constituția României conform cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, apreciind că fiecare lege penală reprezintă o formulă omogenă, coerentă și unitară de organizare a apărării sociale, iar judecătorul nu își poate atribui și competențe de legiferare. În interpretarea prevederilor legale menționate se rețin și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011 în care se arată că în ceea ce „privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.

Prin urmare, observând că deși limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei sunt mai mici decât cele prevăzute de C.pen. 1969, totuși având în vedere tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni care conform noului Cod penal impune aplicarea unui spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse aplicate, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatei, raportat la numărul mare de infracțiuni săvârșite de aceasta, este Codul penal de la 1969 care urmează a fi aplicat global.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen. și decizia Curții Constituționale menționate anterior în cauză în baza art. 377 al. 4 C.pr.pen. se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunile prev. de art. 205 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen și art.77 lit. a C.pen., art. 224 al. 2 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen. și art. 77 lit. a C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. și art.77 lit. a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 189 al. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.1969, art. 192 al. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 180 al. 2 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969 și art. 5 C.pen.

Reținând criteriile stabilite de art. 72 C. pen. 1969, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, sens în care se reține faptul că inculpata C. S. T. este în vârstă de 34 de ani, este cetățean român, este neșcolarizată, este necăsătorită, nu are ocupație, iar potrivit fișei de cazier judiciar, este recidivistă, precum și atitudinea procesuală a acesteia care a recunoscut și mai ales a regretat comiterea faptelor, Curtea va dispune condamnarea inculpatei la pedepse îndreptate spre minimul special prev. de lege, apreciate ca fiind suficiente și necesare pentru atingerea scopului preventiv și sancționator al pedepsei prev. de art. 52 C.pen.1969.

În privința pedepsei accesorii, deși art. 71 alin. (2) C.pen.1969 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal.

De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.

Curtea apreciază că în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpată aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu se impune interzicerea exercițiului acestui drept.

Comportamentul antisocial al inculpatei relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. 1969. Prin urmare, se impune interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de inculpata C. S. T., va desființa în parte sentința penală apelată numai cu privire la inculpata C. S. T.,ș rejudecând în fond conform art. 5 C.pen.:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatei C. S. T. în pedepsele ei componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 377 al. 4 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunile prev. de art. 205 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen și art.77 lit. a C.pen., art. 224 al. 2 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen. și art. 77 lit. a C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. și art.77 lit. a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 189 al. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.1969, art. 192 al. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 180 al. 2 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969 și art. 5 C.pen.

În baza art. 189 al. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 din C.pr.pen. va condamna pe inculpata C. S. T. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

În baza art. 192 al. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 al. 10 C.pr.pen. va condamna pe inculpata C. S. T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

În baza art. 180 al. 2 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 al. 10 C.pr.pen. va condamna pe inculpata C. S. T. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

Va constata că infracțiunile pentru care inculpata C. S. T. a fost condamnată prin prezenta sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B., precum și cu cele pentru care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013.

Va constata că prin sentința penală nr. 734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 24.03.2014 a fost redusă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 la 3 ani închisoare.

Va descontopi pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. din 1968; - pedeapsa de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art.192 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. din 1968.

Va descontopi pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 37 al.1 lit. a, b C.p. din 1968 (astfel cum a fost redusă potrivit sentinței penale nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014) ; - pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.192 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit. a, b C.p. din 1968; - pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.293 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit.a, b C.p. din 1968.

În baza art. 36 C.pen. 1969 rap. la art. 33, 34 C.pen. 1969 va contopi cele trei pedepse aplicate inculpatei C. S. T. prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 346/12.04.2012 a Curții de Apel B., și respectiv prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, modificate prin sentința penală nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, și va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

Va deduce din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 04.05.2012 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpata C. S. T. împotriva sentinței penale nr. 226/08.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Desființează în parte sentința penală apelată numai cu privire la inculpata C. S. T., și rejudecând în fond conform art. 5 C.pen.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatei C. S. T. în pedepsele ei componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 377 al. 4 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunile prev. de art. 205 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen și art.77 lit. a C.pen., art. 224 al. 2 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen. și art. 77 lit. a C.pen., art.193 al.2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. și art.77 lit. a C.pen., cu aplic. art.38 al.1 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 189 al. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.1969, art. 192 al. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 180 al. 2 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969 și art. 5 C.pen.

În baza art. 189 al. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 din C.pr.pen. condamnă pe inculpata C. S. T. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

În baza art. 192 al. 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 al. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpata C. S. T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

În baza art. 180 al. 2 C.pen.1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 al. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpata C. S. T. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

Constată că infracțiunile pentru care inculpata C. S. T. a fost condamnată prin prezenta sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B., precum și cu cele pentru care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013.

Constată că prin sentința penală nr. 734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 24.03.2014 a fost redusă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 la 3 ani închisoare.

Descontopește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.346/12.04.2012 a Curții de Apel B. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. din 1968;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infr. prev. de art.192 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 lit.b C.pen. din 1968.

Descontopește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 03.04.2013 în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infr. prev. de art.208 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 37 al.1 lit. a, b C.p. din 1968 (astfel cum a fost redusă potrivit sentinței penale nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014) ;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.192 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit. a, b C.p. din 1968;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infr. prev. de art.293 al.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.37 al.1 lit.a, b C.p. din 1968.

În baza art. 36 C.pen. 1969 rap. la art. 33, 34 C.pen. 1969 contopește cele trei pedepse aplicate inculpatei C. S. T. prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2303/18.11.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 346/12.04.2012 a Curții de Apel B., și respectiv prin sentința penală nr. 208/12.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, modificate prin sentința penală nr.734/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești,definitivă la data de 24.03.2014, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a, b C.pen.1969.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 04.05.2012 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru apelanta inculpată C. S. T., în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iulie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. S. C. C. D.

GREFIER,

O. B.

Red.S.C./ 06.07.2015

Tehnored.V.D./9 ex./02.07.2015

Jud.Sect.1 – jud. T.G.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 905/2015. Curtea de...		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 921/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 930/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 930/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI